Results 1 to 1 of 1

Thread: Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia devine o nchisoare ( cap-XV-)

  1. #1

    Exclamation Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia devine o nchisoare ( cap-XV-)

    Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia devine o nchisoare - Procesul comunismului ( cap-XV-)


    Ceea ce mai rămăsese din Romnia ntregită, după cioprtirea de Hitler şi Stalin, dacă nu ajunsese o republica sovietică, a fost transformata pnă n 1964 ntr-o mare nchisoare. Paralel cu "reeducarea" adică ngenuncherea deţinuţilor ce nu acceptaseră sistemul diabolic, ncă din 1960, adică odată cu deschiderea către lumea capitalistă, Romnia trecuse la mpnzirea ţării cu informatori, ncepnd din casă, la serviciu şi peste tot pe unde oamenii erau nevoiţi să meargă să se aprovizioneze sau să-şi cştige existenta lor şi a familiilor.

    Daca n 1960 existau 29.515 agenţi, n 1961 numărul lor a crescut la 56.556, iar n 1963 s-a mărit la 78.124 de agenţi cu angajament şi ntlniri de 2 ori pe lună cu ofiţerii de securitate. Aşa că, la eliberare, erai predat n supravegherea directa a securităţii care, prin agenţi, te supraveghea pas cu pas şi n familie.

    In multe cazuri securitatea a constatat ca angajamentele luate n nchisoare nu mai erau respectate, trecndu-se la şantajare sau compromitere. Membrii de partid şi ofiţerii armatei erau şi ei antrenaţi n aceasta "munca" de supraveghere.

    Serviciul K

    Prin ordinul MAI nr. 87/23 Oct.1962 s-a instutuit serviciul ''K ", avnd ca şef pe col. Petruc Mihai care se ocupa de recrutarea agenţilor n toate sectoarele vieţii şi cu precădere pe teritoriul unde se găseau penitenciare, unde se practica reeducarea, pentru transformarea deţinuţilor n delatori. In acest păienjeniş, informatorii racolaţi puteau fi trimişi n orice regiune unde aveau nevoie pentru depistarea foştilor "contra - revolutionari. ''

    "Painjenisul" era format la vrf cu neoameni de mna forte precum: Doicaru Nicolae ( dirija reg.Braşov; era n.1922 la Dalhăuti-Galaţi şi a fost unul din marii criminali); Negrea Vasile (ajuns subsecretar de Stat, călău renumit n torturarea ţăranilor, n care a tras cu tunuri. Se ocupa de reg. Bucureşti); Dinulescu Ştefan (se ocupa de reg.Argeş); Dănescu Alexandrul, ( col. n. 1927 din com. Hodoresa-Gorj, adjunct al Ministrului de interne, se ocupa de reg.Banat); Tanase Evghenie (se ocupa de reg.Bacău); Peteşan Ion (dirija reg.Cluj); Lintiu Ion (răspundea de Crişana); Enoiu Gheorghe (alt călău binecunoscut, dirija Dobrogea pnă n 1968, cnd a nceput decăderea); Stan Nicolae (răspundea de reg. Galaţi), Diaconescu Ovidiu (era delegat cu regiunea Hunedoara), Rusu Emanoil (se ocupa de reg. Iaşi); Vasilescu Traian (răspundea de reg. Mureş-Autonomă Maghiară); Ioana Constantin (avea Maramureşul), Dumitru Ion (răspundea de Oltenia), Cosma Neagu -de Ploieşti iar Dragoi Victor - de reg. Suceava.

    Scopul pervertirii conştiinţei deţinuţilor nainte de eliberare, de care se face vinovată conducerea de partid comunistă reiese clar din Referatul (strict secret) prezentat de col. Petruc Mihai (şeful Serviciukui "K" pe ţară), din 8 Nov.1963:

    "...Datorita muncii de reeducare dusă cu deţinuţii contrarevoluţionari, s-a ajuns la situaţia cnd, cu ocazia ţinerii unor conferinţe sau alte activităţi, n care sunt pe de o parte, arătate realizările regimului nostru, iar pe de alta parte se demasca activitatea trădătoare a fostelor partide şi grupări politice din trecut, unii deţinuţi contrarevoluţionari, "din proprie iniţiativă" - n astfel de ocazii -, cer cuvntul şi-si manifesta deschis admiraţia faţă de regimul nostru şi realizările sale, iau atitudine faţa de gruparea politică din care au făcut parte şi dezaproba acţiunile duşmănoase ntreprinse de ei.

    De ademenea datorită muncii individuale, dusă cu unii deţinuţi contrarevoluţionari de la penitenciarele JILAVA şi BOTOŞANI, care au deţinut funcţii n vechile partide "istorice", s-a reuşit ca unii dintre ei sa părăsească poziţiile reacţionare, să ia atitudine şi să demaşte propria activitate duşmănoasă, a lor şi a grupării politice din care au făcut parte, să se desolidarizeze de vechile concepţii, să recunoască trăinicia regimului democrat popular din ţara noastră şi să se ncadreze necondiţionat n noua ornduire de stat. Unii dintre aceştia au fost recrutaţi ca agenţi, graţiaţi de restul pedepsei şi puşi n libertate."

    Prin această reeducare, regimul comunist căuta să infiltreze Romnia, care devenise o nchisoare mai mare, cu noi elemente recrutate prin şantaj şi minciuni. Şi nu numai att, sistemul informativ era perfecţionat şi extins peste hotare. Ministrul de interne (Alex. Dragici), prin referatul strict secret din 8 Ianuarie 1964, preciza:

    "...Romnii ajunşi n străinătate să fie luaţi n evidenţa oficiilor noastre diplomatice, pentru a se ţine o permanenta legătura cu ei...această legătura creează avantajul oficiilor noastre diplomatice să organizeze pe aceşti cetăţeni n colonii, pentru a-i putea avea sub influenţa politica a statului nostru; prin diferite activităţi culturale, informarea acestora continuă despre realizările din R.P.R., difuzarea de ziare, reviste, etc; oficiile noastre diplomatice, prin contactul pe care-l vor avea cu cetăţenii romni din aceste colonii, vor putea cunoaşte mai bine situaţia politico-economica din ţările respective..." Deci adevărat şi curat spionaj, pe care romnii l desfăşurau n subordonare ruseasca.

    Aruncnd o privire asupra acestui capitol, constatăm că după "spiritul" Genevei, n 1955, sunt luaţi din securitatea internă Aurel Moiş, ce se ocupase de lichidarea partizanilor din Banat şi Fagaraş şi Nicolae Doicaru, cel ce lichidase partizanii din Dobrogea şi aranjase procesul "sabotării " Canalului -şi trecuţi n direcţia Informaţii externe. Primul, subordonat celuilalt, ajunge şeful rezidenţei de la Berlin şi se remarca prin răpiri, dintre care trei sunt ntre cele mai spectaculare ( Aurel Decei şi Oliviu Beldeanu - de la Berlin, iar Puiu Traian -prin Viena).

    Pnă la urmă, N. Doicaru l-a "mncat" pe Moiş n 1962, şi-l va creste pe Mihai Pacepa. Acesta va face defecţiunea din Iulie 1978 şi va fi condamnat la moarte, n contumacie, n Aug.1978. Aceasta filieră cu anexele ei aranja şi vnzările de oameni pe valută forte, evrei, germani (saşi şi şvabi) şi chiar romni cumpăraţi de rude din străinătate, sau chiar de unele ţări ca USA şi Marea Britanie (a celor condamnaţi n nscenările făcute de securitate precum surorile Anny şi Nora Samuelli, Const.Mugur, Ion Vrvoreanu s.a.)

    O altă reţea ce a acţionat n vederea infiltrării instituţiilor internaţionale a fost cea creată de Mihai Caraman care ntre Dec.1958 şi Mai 1969 a făcut să se „cutremure" NATO. A lucrat şi pentru URSS şi a putut să se dezvolte, n timp ce Franţa lucra pentru slăbirea influenţei americane din Europa; Această activitate, cea mai fructuoasă, s-a dezvoltat şi cu concursul unor francezi dornici de bani.

    Au fost angrenaţi n reţea şi unii refugiaţi romni ce furnizau date regimului de la Bucureşti. Rechemat n Mai 1979, M. Caraman a fost nlăturat din serviciul de spionaj extern. A fost reintegrat n Dec. 1989 şi n Aprilie 1992 nlocuit cu Ioan Talpes: consilier al lui Ion Iliescu pnă n 1997, cnd a fost nlocuit.

    Paralel cu infiltrarea serviciilor secrete n NATO, s-a făcut şi infiltrarea la UNESCO, cu Ion Iacobescu, ofiter de securitate trimis sub acoperire diplomatică la Paris, iar din 1968 ca funcţionar internaţional la UNESCO,- de unde, pe 25 Iulie 1969, după "afacerea Caraman" a dispărut, fiind condamnat la moarte prin S.nr.346 din 1970 (n contumacie)- el ajungnd prin Anglia n Statele Unite.

    Pregătirea Anului 1964 s-a făcut pe mai multe planuri, nu numai reeducarea din nchisori, dar şi:

    - ntărirea informativă din ţara şi infiltrarea exilului;
    - perfecţionarea activităţii de cenzura, mai ales cu străinătatea, unde volumul scrisorilor ajunge la 28-30.000. pe zi;
    - desfiinţarea comitetelor din exil cuprinznd membrii partidelor istorice, pentru ca persoanele ieşite din nchisori să nu mai aibă cu cine avea legătură, dect n scopul activităţilor ce trebuiau desfăşurate n favoarea Romniei nfeudate comunismului;
    - supravegherea strictă a străinilor ce vor vizita Romnia.


    Anul 1964 a nsemnat ncheierea primei etape a modelului sovietic din Romnia, sistem sngeros n care Lenin a pus bazele terorii iar Stalin a fost „arhitect'". Pretinşii romni, n frunte cu Gheorghiu Dej, au urmat modelul, şi nu greşim daca spunem că l-au perfecţionat şi generalizat, făcridu-l să se manifeste distrugător ncă un deceniu după moartea călăului omenirii.

    După cum sovieticii au dezvăluit, la numai 3 ani după moartea lui Stalin, rănile sngernde din trupurile şi sufletul omului sovietic, tot la 3 ani după dispariţia lui Gheorghiu Dej au devenit vizibile şi trupurile sngernde ale romnilor. In Comisia de partid din 18-03-1968, care cerceta crimele săvrşite de Gheorghiu Dej şi Alexandru Draghici, s-a consemnat declaraţia lui Pavel Ştefan (fost ministru de Interne) din care reieşea:

    Din timpul lui Marin Jianu apăruse indicaţia ca să fie bătuţi deţinuţii ("dar acestea erau bătăi barbare, banditisme... era linia partidului de a aresta şi schingiui fără să existe vreo nvinuire.") Continund declaraţia n faţa Tribunalului, col. Pavel Ştefan a menţionat ca prima lui măsura a fost să instaureze ordinea şi disciplina n locul terorii care domnea n minister (n 1951). A minţit că a găsit pe doctoriţa Simionescu care deţinea funcţia de medic al lagărelor şi care, n loc sa ia masuri şi sa ceara comandanţilor sa dea medicamente şi ngrijiri deţinuţilor, ncuraja nstrăinarea lor şi participa efectiv la aceste afaceri.

    A mai spus că se miră că mai exista colonelul Baciu Ion (şeful penitenciarelor), Slobodă Ioan (lt.col. sef direcţie lagăre şi colonii de munca), Cosmici Eftimie (col.Inspector Direcţia lagăre) care spunea subordonaţilor "cruzimea este sarcina de serviciu", sau Albon Augustin (colonel cu paza canalului) care zbiera la deţinuţi să "sape canalul cu gamela", cnd toţi aceştia ar fi trebuit sa fie vinovaţi n procesul ce se judeca. "Eu (Pavel Ştefan) informam pe Gheorghiu Dej sub aspectul acesta si zicea da, dar totuşi nu se punea ordine. Gheorghiu Dej ducea o politica de aprobare a trecutului..."

    In 1953, luna Februarie, ministrul Pavel Ştefan a ordonat cercetări stabilindu-se abuzurile şi atrocităţile comise la Salcia de către 20 cadre şi 14 brigadieri deţinuţi care au omort din Iunie 1952 pnă n Martie 1953,un număr de 62 deţinuţi. Un număr mare de deţinuţi au fost răniţi ţi s-au ales cu invalidităţi corporale pentru toata viaţa.

    Aceste crime de omor prin torturi, abuz n serviciu, profanare de cadavre, vătămare grava corporală, a constat n: bătăi cu ranga de fier, cazma, lopata, cravaşa, unii murind n urma traumatismelor, alţii rămnnd schilozi pe toata viata; asasinare prin mpuscare; interzicerea tratamentului medical deţinutilor bolnavi şi scoaterea lor la munca, n mod forţat, contrar prescripţiilor medicale, fapt ce a dus la moartea unora; introducerea deţinuţilor n carcere descoperite iarna, dezbrăcaţi, sau chiar n pielea goala; obligaţia deţinuţilor de a intra n apa pnă la bru ca să taie stuf şi papura; alergarea deţinuţilor şi călcarea lor n copitele cailor; scoaterea deţinuţilor la lucru dezbrăcaţi, n timp de iarna pe digul de construcţie şi pedepsirea unora de a sta pnă la prnz n apa ngheţată; legarea unor deţinuţi de mini şi tinerea lor dezbrăcaţi n pielea goala, vara, ziua şi noaptea, pentru a fi muscaţi de tnţari; ngroparea unor deţinuţi de vii n pămnt. Toate aceste fapte săvrşite se ncadrează n acţiunea de genocid ntreprinsa mpotriva deţinuţilor.

    Pe lngă ministrul Pavel Ştefan se mai adaugă şi declaraţia colonelului Bădica Ilie ( locţiitorul şefului Direcţiei generale a lagărelor şi coloniilor de munca) care precizează: "Prin amploarea şi gravitatea faptelor comise, acestea nu puteau fi ncriminate ca simple acte de omor, ntruct ele au fost săvrşite n masă, de către funcţionarii de stat, care aveau misiunea de a păzi persoanele internate şi a le reeduca. Au fost săvrşite cu premeditare şi n mod sistematic, crend n rndul deţinuţilor o atmosfera de teroare, iar populaţia din jurul coloniei a dezaprobat asemenea monstruozităţi."

    Tot fostul ministru Pavel Ştefan, pe timpul săvrşirii faptelor a declarat n faţa instanţei de judecata: "Purtarea unor comandanţi era pur fascistă. Comandanţii foloseau ca unelte ale lor, elementele cele mai rele...După părerea mea, nelegiuirile săvrşite n diferite colonii de munca erau de natura sa rupă aparatul de stat de mase, ntruct atrocităţile din colonii erau văzute ca fiind făcute din ordinul guvernului şi al partidului..."

    In "Documentatul" privind atrocităţile de la Salcia, subliniat ca - strict secret de importanta deosebită - (din Aprilie 1968) semnat de Ion Stănescu (preşedintele Consiliului Securităţii Statului) şi contrasemnat de Constantin Stoica (general maior), Filimon Ardelean (sef.Direcţiei de Anchete Penale), Mircea Onea (maior, ancherator penal de Securitate) şi maior Gheorghe Bratu (asistent al Consiliului Securităţii Statului) se menţionează:

    "Faptele deosebit de grave petrecute la colonia Salcia nu au constituit un caz izolat. Asemenea atrocităţi, ca cele petrecute la Salcia şi de proporţii asemănătoare, au avut loc, n aceiaşi perioada, precum şi ulterior, la fostele colonii de munca de pe canal, cele de la Iţcani şi Bicaz, la penitenciarele Piteşti, Gherla, Suceava şi altele. Spre exemplu, la penitenciarele Suceava, Piteşti şi Gherla, n perioada 1948-1952, ca rezultat al acestor atrocităţi săvrşite, au fost ucişi 30 de deţinuţi, maltrataţi şi schingiuiţi 780, dintre care circa 100 au rămas cu infirmităţi foarte grave, unii s-au sinucis pentru a scăpa de torturi, iar alţii au nnebunit, datorită presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi..."

    Ei, şefii călăilor, recunosc o foarte mică parte din crime, pe care le situează pe tot teritoriul ţării si noi ce am fost victime şi am suferit aceste atrocităţi venim şi prezentăm liste cu zeci de mii de morţi (din cei aproape 200.000) şi peste 100.000 de ntemniţaţi (din cei 2 milioane de oameni privaţi de libertate).

    Cifra nu este deloc exagerată. In documentele din data de 3 Mai 1968 (A.S.R.I.,Fond "D", dosar nr.9.822,f.134-139) găsim o notă n care se spune: "... Partidul nostru este un partid al adevărului, al echităţii şi dreptăţii sociale (n.n. Ce neruşinare?,). El nu poate admite-fiind n firea lui - ca n rndurile sale să-si facă loc şi să fie tolerate abuzuri, ilegalităţi şi crime.

    De aceea, el nu poate lasa pe seama istoriei lămurirea nici-unei probleme. In acest spirit este necesar să analizam şi noi astăzi cum de a fost posibil ca unii ofiţeri de securitate să fie folosiţi de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, prin Alexandru Draghici, n scopuri meschine, odioase, mpotriva unor activişti de partid şi de stat... (n-n. - dar nu spune şi mpotriva poporului romn).

    Alexandru Draghici, nconjurndu-se de oameni n stare de orice mrşăvie, de abuzuri şi ilegalităţi din cele mai flagrante, elemente aventuriere, carieriste, intrigante, a creat condiţii, prin ordinele şi indicaţiile date şi practicile folosite, de ncălcare grosolana a normelor şi principiilor de partid şi de nesocotire a legilor statului... lata, tovarăşi, ce figuri sinistre -Alexandru Draghici şi Pintilie Gheorghe - au stat n fruntea acestei instituţii cu o mare responsabilitate sociala..."

    In continuare prezintă cifre demonstrnd genocidul:"...n mod denaturat baza de lucru a elementelor duşmănoase a fost artificial amplificată, considerndu-se ca toţi cetăţenii ţarii cu antecedente politice sau cei cu legaturi de orice fel n Occident ar prezenta pericol pentru securitatea statului. In acest mod s-a ajuns la un fapt pur şi simplu de neimaginat, ca n cartoteca evidentei generale a organelor securităţii statului sa se găsească n anul 1965 circa 7.000.000 cetăţeni, ceea ce reprezintă 1/3 din populaţia ţării.

    Dacă ar fi raportata aceasta cirfră la numărul populaţiei adulte, ar rezulta că peste 50% din cetăţeni trebuie să stea n atenţia securtăţii statului.... Pentru a putea realiza o urmărire informativa de o asemenea amploare, aparatul de securitate a fost mpins ani de-a rndul la crearea unei reţele de informatori exagerat de umflate, prin care au trecut cinci sute de mii de cetăţeni. Menţionez ca n cifra respectiva nu este inclusă reţeaua informativă a organelor de miliţie, prin care au trecut sute de mii de persoane..."

    Acestea sunt cifre şi fapte ce atestă genocidul comunist din Romnia şi justifică declanşarea procesului contra comunismului. Intre 1964-1968 nu s-a pus capăt genocidului ci s-a produs numai schimbarea tacticii de tortură şi exterminare a adversarilor regimului comunist, care şi-a făcut şi alţi duşmani, printre proprii membrii de partid: dizidenţii.

    S-a continuat urmărirea permanenta a foştilor deţinuţi politici şi chiar rearestarea lor. In unele cazuri s-a trecut la iradierea, otrăvirea şi asasinarea arestaţilor, precum: Ion Gavrilă Ogoreanu, Paul Goma, Gheorghe Ursu... S-a continuat cu nscenarea proceselor de sabotaj economic şi urmărirea celor ce veneau n contact cu străinii ce veneau n ţară.

    Ţara nconjurata cu srma ghimpata şi trupe numeroase, a devenit o mare nchisoare, unde erau vnaţi fără mila toţi cei ce ncercau să-si cştige libertatea sau erau condamnaţi cei prinşi vii, pentru tentativa de trecere a frontierei. Prin revoluţia culturala şi preluarea modelului chinezesc, s-a trecut la spălarea creierelor, urmărindu-se nebunia cultului personalităţii.

    S-a trecut la urmărirea celor ce lansau manifeste contra regimului sau făceau apeluri disperate n străinătate pentru semnalarea abuzurilor şi dărmării patrimoniului naţional, sau distrugerii satelor. O noua armă a terorii comunismului a fost internarea forţată şi tratarea opozanţilor politici prin azile psihiatrice, distrugndu-i fiziceşte şi moraliceşte, făcndu-i "neoameni" pentru restul vieţii. Cazuri: Vasile Paraschiv, Nestor Popescu, Dumitru-Gheorghe Zamisnicu. Spitale psihiatrice: Marcuţa, Săpoca, Poiana Mare, Voila, Socola, Sighet, Vaşcău, Jebel...

    Nici cnd călăul Ceauşescu a fost răsturnat, crimele nu s-au oprit. Continuitatea s-a făcut prin Iliescu care a exterminat circa 600 cetateni, n majoritate tineri, ntre 22-31 Decembrie 1989. Neputnd stăpnii situaţia din cauza abuzurilor, a continuat crimele n masă prin chemarea minerilor n ajutor, n mai multe rnduri, şi apoi ntărindu-şi puterea, prin folosirea criminalilor din fosta securitate, mpnzind aceste elemente nrăite n toate structurile de stat Aceasta a dus la haosul economic şi politic pe care l-a promovat şi n mileniu III.


    Remus Radina spune pe drept cuvnt: "Este tragic că şi astăzi se mai găsesc oameni inconştienţi (unii fost comunişti) care elogiază comunismul, uitnd toate crimele comise de el."

    După ce executivul postcomunist, infiltrat de elemente retrograde, vinovate, caută să impiedice nlăturarea valului ce acoperă monstruoasele crime săvrşite de acest sistem barbar, după ce justiţia nfeudata practicilor totalitarismului a refuzat deschiderea procesului comunismului, a revenit rolul generaţiei tinere, ieşite din acest cataclism social, să ceară curăţirea vieţii publice de acei răufăcători ce nveninează societatea romnească.

    Cinstea aceasta revine şi lui Ioan Roşca, cercetător ştiinţific, fost lider n Pieţei Universităţii (1990) şi victimă a lui Ion Iliescu.. El a iniţiat pe Internet strngerea materialului documentar n vederea promovării Procesului comunismului, recuperării adevărului, reparării nedreptăţilor prin restituirea memoriei victimelor dispărute, repunerii n drepturi a celor jefuiţi şi urmaşilor lor.

    Cel care consemnează in prezentul rechizitoriu aceste fapte ieşite din comun, a fost răpit n 1945 de NKVD (de cap. Petrov Vasiliev), torturat ngrozitor şi lovit n cap cu pistolul pnă la pierderea cunoştinţei, readus n viaţă cu turnarea de găleţi cu apa.

    Am fost schingiuit n Ministerul de interne şi jucat n picioare n faţa altor deţinuţi de către Al.. Nicolschi, Teodor Sepeanu, Nicolae Bogdan şi A. Deleanu (toţi cu funcţii de conducere). Mi s-au nscenat 6 procese, prin care am fost condamnat, am fost implicat n procesul de reeducare 1962-1964, refuznd să dau vre-o declaraţie (toate acestea le dovedesc cu acte şi martori). Am cunoscut enorm de multe victime nevinovate şi am trecut prin nenumărate scheme de tortură, ce au marcat oamenii pentru tot restul vieţii.

    De aceia, răscolind amintirile, am plns şi am scris, am scris şi am plns. Este durerea mea şi a unei generaţii care s-a sacrificat pentru libertate şi dreptate.

    Este durerea unui neam care de milenii luptă pentru libertate, a unui neam ce a fost ospitalier chiar cu duşmanii, hrănindu-i şi ndestulndu-i din ţarina bogat ngrăşată de trupurile bunilor şi străbunilor lui. A unui neam care a fost mereu sacrificat pentru interesele meschine ale marilor puteri.

    Este drama unui popor care şi-a pierdut libertatea, şi nu din vina lui, pămntul fiindu-i sfrtecat şi jefuit n văzul tuturor. De aceea, mai marii omenirii, sub ochii şi cu ncuviinţarea cărora s-au petrecut toate aceste fărădelegi, au acum datoria morală să contribuie la judecarea procesului comunismului.

    Cicerone Ionitoiu

    EPILOG

    In timp ce la Yalta se hotărse judecarea crimelor naziste, trupele romne făceau sacrificii uriaşe pentru terminarea războiului, iar la Bucureşti, fostul procuror rus A.I.Vsinschi, devenit diplomat, impunea regimul comunist, care a dezlănţuit genocidul. Acel guvern instalat se face vinovat de trădare de ţara, prin acceptarea unui regim impus de altă ţară, n slujba căreia s-a pus pentru a ajuta la jefuirea ei, punnd toate resursele la dispoziţia Moscovei şi chiar pregătind alipirea ţării la URSS.

    Aşa cum o arată materialul prezentat, structura comunista şi aparatul represiv creat, se fac vinovate de distrugerea structurii normale de stat, de atentat contra independentei ţării, de violarea legilor fireşti şi nlocuirea democraţiei cu o dictatura de tip fascist.

    Prin desfiinţarea inamovibilităţii magistraturii şi amestecul puterii executive n puterea judecătoreasca, s-a deschis drumul tuturor ilegalităţilor. Acestea au nceput cu epurări de funcţionari, cu arestarea tuturor celor ce participaseră la ntregirea ţării (ca foşti miniştri, prim-miniştri, deputaţi, senatori, prefecţi, primari, notari, generali şi ofiţeri de toate gradele, nalţi Prelaţi şi slujitori ai altarelor), şi a mers pnă la exterminarea lor.

    S-a trecut la exterminarea ţărănimii, trăgndu-se cu arme de toate felurile şi calibrele, producnd n sate sute de mii de victime. Au fost rase de pe suprafaţa pămntului sate şi biserici.

    Represiunea s-a dezlănţuit asupra ntregii ţări. Sute de mii de cetăţeni de origine germană (şvabi şi saşi), srbi, turci, tătari, care erau integraţi n poporul romn de sute de ani, au fost deportaţi forţat, confiscndu-li-se toate bunurile. Unii au fost trimişi n URSS, unde şi-au găsit moartea n condiţii de exterminare prin munca forţată, sau au rămas schilozi pe viaţă.

    Arestările s-au făcut n valuri, fără motiv (pe baza unor delaţiuni şi pure invenţii), numărul lor fiind de alte sute de mii. Victimele au fost private de libertate, n cea mai mare parte, fără judecată. Iar cei ajunşi n faţa tribunalelor au fost condamnaţi pe baza unor probe fictive şi martori mincinoşi, confiscndu-li-se averea, iar aruncindu-li-se familiile pe drumuri, fără servici. Copiii au fost şi ei scoşi din scoli şi facultăţi.

    Victimele arestate erau torturate, de cum se ajungea la securitate, prin metode diabolice. Unii, şi nu putini, au fost omorţi n timpul anchetei. Alţii, torturaţi n mod bestial, după de scăpau din anchete, ajungeau n temniţe, alte locuri de schingiuire, sau n lagăre de munca forţată - unde erau exterminaţi din cauza eforturilor supraomeneşti, regimului alimentar (ntre 500-1000 calorii) lipsei de medicamente şi condiţiilor neomeneşti de cazare. La toate acestea, se adaugă şi tortura din timpul muncii sau de după muncă, din cauza nendeplinirii normei.

    După expirarea pedepsei, urma deportarea n condiţii de exterminare, de unde, după 2-3 ani, erai din nou condamnat. Din materialele expuse se vede barbaria n care a fost nevoit sa trăiască poporul romn, supus la genocid.

    Pocesul Comunismului, cu măsuri reparatorii, denunţarea şi excluderea din viaţa publică a celor care au contribuit la genocid - poate repara fibra morală a neamului şi aduce pacea socială.

    RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia-Cicerone IONIŢOIU

    SURSA: http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa.
    Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului


    Last edited by Anakin Skywalker; 27-12-10 at 02:40 PM.

Similar Threads

  1. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia n avantpost ( cap-XII-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 1
    Last Post: 12-12-10, 04:38 PM
  2. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia ( cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 1
    Last Post: 11-12-10, 09:45 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •