Results 1 to 2 of 2

Thread: Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia n avantpost ( cap-XII-)

  1. #1

    Exclamation Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia n avantpost ( cap-XII-)

    Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnian avantpost - Procesul comunismului ( cap-XII-)

    ...La nceputul lui Ianuarie 1951 Stalin a convocat la Kremlin pe primii secretari ai partidelor comuniste cu miniştrii Apărării naţionale din ţările respective, printre alţii: Polonia cu Boleslaw Bierut şi cu ministrul Apărării Rocosvschi; Cehoslovacia cu Klement Gottwald nsoţit de ginerele lui, A.Cepika; Romnia cu Gh. Gheorghiu-Dej nsoţit de general Emil Bodnaras; Ungaria cu Mathias Rakosi; Bulgaria cu V.Cervenco; Germania cu Walter Ulbricht; din partea URSS Antonov (ministrul Apărării), Mailenkov, Beria, Mikoian, Hrusciov, Suslov şi alţii.

    Cu această ocazie Stalin le-a spus ca războiul din Coreea a demonstrat slăbiciunea militară a Statelor Unite şi socotea că a sosit timpul să profite n Europa, fiindcă nici o putere nu este n stare să se opună armatei sovietice. Lagărul sovietic este net superior n timp ce armata americana nu-i prea mare şi este ocupata n Asia. Acestea erau planurile conducătorilor sovietici de invazie a Europei la nceputul anului 1951. Mai mult, sovieticii contau că sunt n posesia bombei atomice şi au superioritatea n arme convenţionale ce le permitea ajungerea la Atlantic. Sovieticii erau presaţi şi de faptul că trebuie să se hotărască nainte ca bomba cu hidrogen a americanilor să devină operaţională.


    nainte de a trece la sarcina ce revenea Romniei, să aruncăm o privire n Extremul orient unde politica ruseasca ncerca să ncurce politica americana, ca să nu poată opri maşinaţiunile ei din Europa. După ce a ajutat pe Mao Tze Dun să proclame Republica populara chineza pe 21 Sept.1949, URSS recunoaşte China comunista pe 23-11-1949 şi-l invita pentru 2 luni pe conducătorul chinez la Moscova. n Consiliu de Securitate reprezentantul Moscovei a cerut intrarea Rep. Populare Cineze n locul celei naţionaliste, care pe 28 Feb.1950 s-a instalat n Formosa avnd ca preşedinte pe Ciang Kai Şek. Consiliul de securitate s-a opus iar URSS a nceput să boicoteze prin neprezentare, ducnd la o criza ce a durat pnă la 1-08-1950, cnd a revenit.

    Intre timp, la Moscova se ncheiase pe 14 Feb.1950 un tratat multilateral cu China dovedind omenirii ca Moscova este stăpnă pe destinele popoarelor de la Elba la Oceanul Pacific. ntors cu asigurări de asistenţă din partea lui Stalin, Mao a trecut la ocuparea Tibetului, iar pe 25 Iunie 1950, Coreea de Nord trece frontiera (paralela 38) n Coreea de Sud şi ocupă capitala Seul.

    Politica externa a SUA, preconizată de Truman avea n vedere să bareze comunismul mondial dirijat de URSS, care urmărea să pună Piciorul n Africa de Nord (prin obţinerea unui mandat asupra Tripolitaniei şi sprijinirea ţărilor arabe după crearea Statului Israel ), ieşirea la Golful Persic. Acum se vedea confruntata pe cealaltă "cortina de fier" de pe paralela 38.

    Imediat Truman a autorizat pe generalul Mac Arthur sa dea echipament militar sud- coreenilor, iar pe 27 Iunie 1950 Preşedintele SUA a făcut un pas nainte ordonnd forţelor aeriene şi navale să atace obiectivele militare din Coreea de Nord permiţnd debarcarea n Coreea de Sud şi blocarea coastelor. Consiliul de Securitate a cerut Statelor Unite să numească comandantul forţelor O.N.U. unificate, votnd şi sancţiuni. URSS protestează şi socoteşte rezoluţia ilegala.

    Trupele ONU pornesc ofensiva şi n Septembrie trec paralela 38 n scopul unificării celor două Coreei, trupele avansnd rapid. Pe 16 Octombrie 1950 intervin trupele chineze sub denumirea de voluntari, trecnd frontiera Manciuriei, n ajutorul Coreei de Nord, cu un număr de 20 de divizii. In faţa acestei situaţii, Mac Arthur a sugerat ca ONU sa-1 autorizeze să atace China prin bombardamente aeriene, n timp ce chinezii au transmis prin ambasadorul Indiei din Coreea de Nord (nsărcinatul reprezentant al SUA) ca daca trupele americane mai continua operaţiunile, China va intra n război.

    Propunerile delegatului chinez venit la Lake Success (sediu ONU) au fost respinse şi chiar sosirea lui Attlee pentru susţinerea intrării Chinei comuniste n ONU nu a fost reţinuta. Din contră, Truman se gndea la folosirea bombei atomice n China. Pe 18 Dec.1950 a fost eliberată capitala Sud Coreeana (Seul) şi frontul s-a stabilizat pe paralela 38. Deoarece ruşii nu s-au achitat de furnizarea armamentului promis, chinezii au fost nevoiţi să lupte cu baioneta şi puşca contra unei armate cu arme sofisticate. In aceasta situaţie au mărit numărul "voluntarilor ţărani" la 800.000. In faţa reluării ofensivei chineze, la sfrşitul lui Ianuarie 1951 guvernul SUA a propus la 20 Ianuarie o rezoluţie prin care sa se declare China agresoare, dar fără rezultat.

    Acesta este momentul cnd Stalin a convocat la Moscova secretarii partidelor comuniste şi miniştrii Apărării pentru pregătirea unui război ofensiv, socotit că momentul a sosit datorită slăbiciunii forţelor armate americane.

    ROMNIA PRINTRE FURNIZORII DE MUNIŢII

    După ncheierea Tratatului de asistenţă mutuală dintre Rusia şi China din Februarie 1950, imediat n Romnia şi Cehoslovacia s-a primit ordin să fie puse n funcţiune fabricile de muniţii. După război, din ordinul URSS se desfiinţaseră, reprofilndu-se pentru producţie maşini şi utilaje sub conducerea Ministerului Construcţiilor de maşini unde la acea data trona Chivu Stoica. Uzinele mari ca Malaxa, Concordia, Lemaitre şi desfiinţaseră complet secţiile de fabricarea muniţiilor.

    Chivu Stoica şi luase angajamentul ca n 6 luni va lucra n plin la producţia de bombe Brandt de calibru 120 şi a pus n funcţie o linie de fabricaţie care n 6 luni a rebutat 12.000 de astfel de bombe. Mare scandal. S-a adus forţat ca specialist inginerul Gh. Mazilu care a pus pe picioare procesul tehnologic şi a recuperat bombele defecte. Totul se făcea sub controlul consilierilor sovietici: inginerii Filin, Saţerin, Nicolaev şi alţii. Şeful era Filin care după ce a pus ordine n legătura cu fabricaţia a fost mutat n Cehoslovacia ca sa pună la punct şi fabricarea muniţiei la uzina Scoda.

    Lucrurile mergeau bine la uzina Plopeni, dar nu se ştia ce se petrece n afară de munca cinstită, pnă pe 21 Mai 1953 cnd au fost arestaţi 7 ingineri de la Mărgineni: Boncea Spiridon, Gheorghe Mazilu, Mircea Ionescu, Curcănescu, col.Ionescu, cap.Negulici, V.Ţincoca. Doi ani de zile au fost torturaţi n securitatea de la Ploieşti ca să recunoască sabotarea lucrărilor de la Mărgineni. N-au reuşit, dar sub această acuzaţie vor ajunge la proces.

    Răsfoind dosarul au dat peste nota informativă făcută de ing.comunist Hoppe Egon şi directorul Şilaev (un ţigan basarabean care avea pe socrul său Nicoară n Comitetul Central P.M.R.), n care se spunea, că foştii ingineri vechi din timpul războiului sabotează. Era datată n Oct.1952, nsoţită de o lista de 14 persoane-sabotori.

    Nota informativă a fost dată lui Nicoară, care a naintat-o lui Alex.Drăghici pentru a hotăr arestarea. Este ştiut ca n Octombrie fuseseră executaţi ntr-o nscenare tot de sabotaj inginerii de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, după un proiect greşit şi ruinător pentru Romnia. Pentru acoperirea acestei greşeli ce a costat viaţa a sute de mii de oameni nainte de nchiderea canalului, s-a confecţionat procesul de sabotaj.

    In Noiembrie 1952, după alegerea lui D. Eisenhower la Preşedenţia Statelor Unite, acesta anunţase că va invada Manciuria şi chiar va arunca bomba atomică pentru pacificarea Extremului Orient.

    Rusia pusese deja n gura lui Jacob Malik, delegatul la ONU, ideea "posibilităţii coexistenţei paşnice ale celor doua sisteme, socialist şi capitalist. Şi mergnd mai departe cu argumentarea, spune ca "Popoarele sovietice cred...c-ar fi mai convenabil să se nceapă conversaţii ntre cele două tabere n vederea unui armistiţiu prevăznd retragerea trupelor pe paralela 38...Eu cred că este posibil cu condiţia să existe dorinţa sinceră de a pune capăt acestor lupte sngeroase din Coreea."

    In acest context al politicii internaţionale trebuie privită şi ncercarea de retragere rusească cu ştergerea urmelor ce le pregătise pe spatele ţărilor subjugate. Socotesc că numai aşa se explică găsirea unor vinovaţi, fără vină, pentru a nu se cunoaşte pregătirile războinice. Cei 7 ingineri, după ce au trecut prin tratamentul dezumanizat al lui Mauriciu Ştrul de la Ploieşti, după 2 ani, au fost puşi n libertate, achitaţi printr-un proces ce a avut loc la Bucureşti pe 21 Iunie 1955.

    RUSIA PREGĂTEŞTE ROMNIA CA BAZA DE LANSARE A RĂZBOIULUI

    Marele vecin de la răsărit, grijuliu ca să nu fim atacaţi de Tito, ne-a trimis o grupă de consilieri militari sub conducerea generalului Afanasiev, care pe 1 iunie 1951 urmau să nceapă lucrările de fortificaţii pe litoral, care era porţiunea cea mai ameninţată de "Imperialişti". La scurt timp s-a trecut şi la fortificarea Dunării si Banatului. Aceste lucrări erau mascate de nceperea Canalului.

    Toate aceste lucrări erau concepute după planuri sovietice, conduse de specialişti bolşevici şi plătite de sclavii romni pentru că doar n interesul lor se făceau şi cu braţele noastre de munca. In acest cincinal (1950-1955) de muncă fără rost s-au executat peste 10.000 de obiective "strategice" pe lungimea a 500 km. Este interesant de ştiut ca aceste lucrări de fortificaţii au nceput cu o luna de zile nainte de atacul Coreei de Nord mpotriva celei de Sud, prezentat de URSS ca atac al Sudului contra Nordlui. Nu mai miră pe nimeni că ruşii vedeau cu ochii minciunii şi ai relei credinţe.

    Şi ca să anticipăm sfrşitul dureros, amintim informarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 5 Iunie 1953, că o serie de "ofiţeri proveniţi din vechea armată burghezo-moşierească au sabotat proiectarea şi executarea acestor lucrări de fortificaţii". Exact ca n procesul cu muniţia, tot contra imperialiştilor, cu deosebirea că acolo turnatorii erau Hoppe şi Silaev, iar aici turnător calificat era Gheorghiu Dej. Nu se pomeneşte nimic despre consilierii sovietici care au proiectat şi au verificat pe teren lucrările.

    Un specialist romn care a analizat situaţia cu reprezentanţii din Statul Major al departamentului construcţiilor militare, a constatat că nu era vorba de lucrări defensive, ci pur şi simplu erau obiective ce aveau caracter ofensiv. De exemplu, n Banat, zona Buziaş, n Iunie 1951 au nceput lucrările pentru o bază de lansare de rachete şi ca anexa a acestui complex de lucrări trebuiau consolidate toate podurile şi viaductele de la Ungheni la Timişoara, ca să reziste la o sarcina de 50 tone. Acest lucru nsemna ca se vor aduce din URSS tancuri grele iar rachetele ce vor fi folosite vor fi de mare tonaj şi cu tragere lunga.

    Incă după hotărrea lui Stalin de război "ofensiv", n Romnia, ncepnd cu luna Martie 1951 au nceput fortificaţii de "apărare'' contra Iugoslaviei. In timp ce Mac Arthur preconiza atacarea Manciuriei, "marele strateg" Stalin a hotărt construcţia a 5 aeroporturi "defensive", la frontiera iugoslavă, sub 100 de km., cel mai apropiat fiind la 60 km. Dar n Mai 1951 generalul american era nlocuit. Războiul "defensiv" cădea.

    O nouă lucrare de apărare se ntocmise de un tovarăş inginer sovietic grijiuliu de soarta conducerii politice şi administrative a Romniei, prin construirea unor subterane betonate rezistente la bombe foarte puternice. Tot acest complex era legat logistic de cazemate implantate n stnca munţilor Carpaţi. Data nceperii lucrărilor n primăvara anului 1952 şi termenul final de mijlocul lunii iunie 1953 ar putea fi puse n legătură şi cu experimentarea bombei cu hidrogen din acea perioadă, de SUA. La sfrşitul anului nsă Stalin, după alegerea lui Eisenhower, declara că URSS ţine să pună capăt războiului din Coreea şi poate să se ntlnească cu preşedintele Statelor Unite.

    Ros de boală, de paranoia şi obsesia atentatelor celor din jur, Stalin, n acest sfrşit de an, avea satisfacţia că-şi văzuse visul mplinit prin ridicarea statuii de 72 de metri la confluenţa canalului Volga-Don, n timp ce auzise că numele i fusese dat unui vrf, de peste 7.500 m. din Pamir ce-şi avea colţii ndreptaţi peste Afganistan, spre golful Persic.

    Ca n tot timpul vieţii lui, Stalin, folosindu-se de denunţuri şi nscenări, a continuat şi după 13 Ianuarie 1953. Primind o nota informativă de la doctoriţa Timatchouk(?),probabil o agentă a lui Beria, prin care era anunţat ca doctorii Kremlinului intenţionat au folosit tratamente contra indicate prin care au omort o serie de conducători (printre ei şi pe Jadanov) a dat ordin de arestarea a cestora. Cum majoritatea erau evrei, concluzia a fost simplă, că au lucrat la dispoziţia serviciilor americane şi a organizaţiei Joint, care se ocupa cu ajutorarea evreilor din URSS şi ţările satelite. Fiind şi o organizaţie n slujba sionismului şi statului Israel, a hotărt ruperea relaţiilor cu acest stat şi interzicerea organizaţiei. Această acţiune a servit ca model şi n statele sclavizate. Stalin nu numai că a ordonat scoaterea probelor prin metodele lui Beria, dar a trecut şi la o epurare şi represiune ce va servi ca model n ţările satelite. De ce i-a fost frică n'a scăpat. Pe 4 Martie dimineaţa s-a anunţat că s-a stins marele "far", urmat de un suflu mondial de uşurare.

    U R M Ă R I

    Pe 27 Martie 1953 s-a dat decret de amnistie şi prof.dr. cu cei 14 colegi n "halate albe" au fost eliberaţi, iar pe 4 Aprilie reabilitaţi. In schimb ministrul de interne Ignatiev a fost "eliberat din functie", cu adjunctul lui, torţionarul Riumin, care a fost executati după procesul lui Beria (care n Decembrie avusese aceiaşi soarta). KREMLINUL schimbă politica de represiune cu cea de coexistenţă dnd ordine n consecinţă, ncercnd să şteargă urmele.

    Intre 5 şi 15 Iunie Molotov poartă-discuţii cu Tito şi se fac schimb de ambasadori. Continund politica de destindere, conducerea colectiva de la Kremlin normalizează raporturile cu Turcia renunţnd n mod solemn la toate revendicările anterioare asupra teritoriului turc. De asemenea a reluat relaţiile diplomatice cu Israelul pe care le rupsese n Ianuarie, după nscenarea procesului "halatelor albe"

    Căutnd o normalizare şi cu ţările capitaliste, a lăsat liber ca părţile beligerante din Asia să stingă focul pe care ea l aprinsese pentru a ncurca americanii acolo (ca să poată acţiona n Europa, unde am văzut pregătirile făcute). Astfel, pe 27 Iulie s-a semnat armistiţiu ntre cele două Coreei, la Pan Mun Jon. In Noiembrie 1953, Ho Şi Minh a anunţat că şi el este gata să ntreprindă negocieri de armistiţiu.
    Last edited by Anakin Skywalker; 27-12-10 at 01:27 PM.

  2. #2

    Exclamation Re : Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia n avantpost ( cap-XII-)

    ORDIN DE ACOPERIRE A PREGĂTIRILOR DE ASALT N EUROPA.

    Pentru a se nchide gura martorilor, acestor cunoscători ai faptelor, am văzut că cei 7 ingineri ce lucrau la muniţie au fost arestaţi pe 21 Mai 1953 şi ţinuţi 2 ani ntr-un secret nspăimntător. Mărturie este ing. Gh.Mazilu cu vol." In Ghearele securităţii". La mai puţin de o lună, pe 5 iunie 1953, tot Gheorghiu Dej da ordin de arestare a unor "ofiţeri proveniţi din vechea armată burghezo-moşierească", că au sabotat lucrările de fortificaţii de-a lungul a 500 km. care fuseseră proiectate de ruşi, executate tot sub conducerea lor, cu mnă de lucru romnească.

    Aceştia deveneau acum martori stnjenitori cnd se "ncinsese dorinţa de pace sovietică" şi urmele trebuiau să dispară, ba că obiectivele erau amplasate sub nivelul mării, ba că intrarea n cazemate se făcea prin faţa inamicului, sau pur şi simplu lucraseră fără a se lua măsuri de camuflarea lor, sau lucru pe timp de noapte, ca să fie ferite de ochii "spionilor" şi alte obiecţiuni ale elementelor descompuse, cu un bogat trecut de acţiune duşmănoasă mpotriva oamenilor muncii. (semnat Gh. Georghiu -Dej).

    După torturarea şi obligarea de a "recunoaşte" nvinuirile partidului, zece ofiţeri au fost condamnaţi prin sentinţa nr. 515/19-12-1953: general Ionescu Grigore (15 ani), lt.col. Cocorandu Dan (20 ani), lt. col. Şerbu Ctin (20 ani), Lt.col. Gruia Ion (15 ani), maior Predoiu Florea (10 ani), cap. Stan Gh. (12 ani), cap. Pietraru Claudiu (12 ani), maior Teodorescu Virgil (12 ani), cap. Ionescu Ion. (7 ani) şi lt. Ciobanu Ion (5 ani).

    La mai puţin de 2 ani de la pronunţarea sentinţei, pe 8 decembrie 1955, ofiţerii au fost graţiaţi deoarece nscenarea şi atinsese scopul de a salva "prestigiul partidului" de a fi executat la ordin lucrări ce nu-şi aveau rostul, ce serveau interesele URSS. Mult rău, foarte mult rău a făcut acest partid, n primul deceniu de cnd a fost impus de trupele sovietice. Istoria lui este a unor guvernanţi măcelari care au săvrşit un adevărat genocid, presărnd pe ntreg cuprinsul ţării morminte fără cruci, urmărind să nece totul n tăcere şi uitare.

    Tot după modelul sovietic, a nceput lupta pentru putere ntre tovarăşi. Primul a fost ucis Ştefan Foriş, de către Gh. Pintilie, din ordinul lui Gh.Gheorghiu-Dej, pentru că era secretarul partidului comunist, pe cnd Dej era un nimeni. După aceea a urmat, n 1964, arestarea lui Samuel Margulius, fost secretar al partidului şi pe 28 aprilie 1948 (nainte de arestarea legionarilor) a fost arestat Lucreţiu Pătrăşcanu, prin hotărrea membrilor Biroului Politic: Gheorghiu -Dej, Gh. Apostol, Emil Bodnăraş, Iosif Chişinevschi, Chivu Stoica, Alex. Moghioroş, Miron Constantinescu şi Dumitru Coliu.

    Arestarea s-a făcut n baza concluziilor anchetei condusă de A. Drăghici. Iniţial ancheta a fost ncepută de Iosif Rangheţ. Aceasta era răsplata partidului pentru toate fărădelegile pe care le făcuse pentru el, ncepnd cu furtul alegerilor, ca să legalizeze "democratic" venirea la putere, transformarea justiţiei ntr-o anexă PCR, iniţierea de legi prin care Statul de drept devenea un instrument de deservire a intereselor sovietice.

    A fost schimbat de Drăghici din "cmpul muncii". Pe 30 Dec. 1950 acesta a fost făcut general şi prim adj. al lui Teohari Georgescu, pentru a se ocupa de lichidarea concurenţilor potenţiali ai lui Dej.

    Anchetarea a durat 6 ani, timp n care a fost torturat ngrozitor, bătut pnă la atrofierea unui picior, printre anchetatori numărndu-se: Enoiu Gh., Filipescu Gh., Soltuţiu Ioan, Moraru Gh., Moise Viorel, Miclea Teodor, Drăghici Toma, Weis Ludovic, Vnătoru V. şi nenumăraţi alţii. Aceştia au chinuit peste 80 alţi martori, dintre care şi-au ales acuzatori la proces (pe urmă i-a condamnat), printre ei numărndu-se soţia lui, Elena Pătrăşcanu şi soţia lui Foriş, Victoria Srbu.

    La Moscova ncepuse represiunea mpotriva evreilor şi Bucureştiul i-a urmat modelul arestnd, torturnd şi chiar condamnnd, printre victime numărndu-se: KofIer Remus, Belu Zilber, Emil Calmanonovici, Lena Constante, Brauner Harry, Berman Jac, Margulius Samuel...

    Pătrăşcanu s-a comportat cu demnitate n faţa acestei nscenări şi a fost mpuşcat de Iosif Moldoveanu (Ioşca) n noaptea de 16 Aprilie 1954,la Jilava. In 1968 cnd se punea problema reabilitării lui L.Pătrăşcanu, acest criminal(Iosif Moldoveanu (Ioşca) s-a sinucis, după ce şi-a mpuşcat membrii familiei. (Cartea Neagra a securităţii, p.202 de I.M.Pacepa).In timpul torturilor lui Pătrăşcanu, Gheorghiu Dej a continuat "răfuielile tovărăşeşti".

    Lupta pentru putere ntre Ana Pauker şi Ghiţă Gheorghiu-Dej, după modelul Moscovei, trebuia să aibă un sfrşit. Cnd Ana n-a mai fost ce-a fost, a recunoscut că "a venit cu sarcini din URSS" - şi tot la judecata de "apoi" a fost ntrebată, ntre tovarăşi, despre modul cum a reuşit să atragă pe Luca, pe Teohari şi poate şi pe alţii n activitatea ce o desfăşura. A fost acuzată, printre altele şi de faptul că a fusese agentă a Siguranţei.

    In mersul spre puterea absolută, din ţările satelite, Gheorghiu Dej era singurul care nu stătuse la Moscova pnă n 1944. Poate acest inconvenient l-a făcut pe Dej să ducă o luptă de "lămurire" pe lngă Susaicov şi Vsinschi, definindu-şi "poziţia". Poate a ştiut şi de discuţiile dintre Ana şi Manuilski pentru alipirea Romniei la Ucraina.

    Multe şi diabolice au fost dedesubturile acestei lupte pentru putere."Aceşti măcelari "comunişti cărora le străluceau ochii după aur, erau amestecaţi şi n spionajul economic, iar Ana Pauker era inspiratoarea agentului Viţianu, din a cărui reţea a făcut parte şi Max Maximov (născut Edelstein), care fusese expulzat din Elveţia pe 15 Iunie 1950, pentru că a adus la cunoştinţa autorităţilor romne numele a 160 cetăţeni romni ce aveau fonduri n Elveţia. Si dacă această reţea era legata de Ana Pauker, s-a căutat şi o alta filieră legata de Ministerul Industriei şi Comerţului, de unde Max Ausnit şi Nicolae Malaxa primiseră aprobarea paşapoartelor, ca să plece n "misiune economica" n SUA. Grupul advers era interesat de suma care se primise de la cei doi.

    Izbucnirea a avut loc chiar după arestarea lotului Popp - Bujoi, legat de mişcarea de rezistenţă finanţată de Reşiţa şi Mic. Aşa se face că a fost "arestat" şi anchetat I.Gg.Maurer, căruia i s-a nchis acţiunea la intervenţia lui Gheorghiu Dej. Aproape imediat, prin Aug.1948 a fost reţinut Gheorghiu Dej pentru cercetări la securitatea din Calea Rahovei. Constantin Doncea a alertat pe CFR-iştii de la Griviţa Roşie şi de la Ploieşti care au cerut să stea de vorbă cu Gheorghiu-Dej. A fost dus şi plimbat printre cei care-l solicitaseră. La ntoarcere i s-a fixat domiciliul n Blocul Adriatica, binenţeles sub pază.

    De la această dată care s-a năsprit lupta pentru putere, care a coincis cu adversitatea lui Stalin contra evreilor şi interzicerea organizaţiei Joint de ajutorare a sioniştilor. Am văzut ca aceasta măsura stalinistă s-a extins şi la ţările "surori", prin nscenarea de procese şi vigilenţa mărită contra spionajului.

    Rememornd desfăşurarea evenimentelor, amintim ca n Iulie 1948 s-a cerut de către guvernul israelian, trimiterea a 3-3500 evrei pentru ntărirea forţelor consecvent democratice. Si se mai spune că n concepţia Partidului Comunist Romn şi a Comitetului Democrat Evreiesc s-ar fi gndit la un plan de "comunizare a Israelului, la adăpostul emigrărilor".

    Congresul Mondial Evreiesc s-a opus cerndu-se ca Flota VI-a americană să blocheze exportul de revoluţie comunistă, prin intrarea navelor n strmtorile Dardanele şi Bosfor. Tot n aceeaşi perioadă, fostul ministru de finanţe al SUA, Morgenthau, ntr-o declaraţie spunea:"...fiecare dolar nvestit n Israel slujeşte mpotriva expansiunii comuniste n lume". Politica URSS se ndreaptă spre sprijinirea arabilor. Deci direcţia arătată de Stalin trebuia urmată.

    Pe 4 Martie 1949 s-a emis decizia 197 prin care se interzicea activitatea organizaţiilor JOINT, ORT şi OSE, sub semnătura lui Gheoghiu Dej, Petru Groza, Ştefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu, Vasile Luca, Ana Pauker,Vasile Vaida, Avram Bunaciu, Gh.Vasilichi şi Ion Vinte. Ţările "democraţiilor populare" trebuiau să se alinieze modelu*lui sovietic, care arata lupta nverşunata mpotriva titoiştilor, spionilor ţărilor capitaliste, sioniştilor.. consideraţi trădători.

    Gheorghiu Dej, după lupta contra spionajului anglo-american tradus n "nalta trădare ", executarea centurii de fortificaţii şi deportarea populaţiei din Banat, a trecut, n August 1952, la arestarea lui Vasile Luca - ca deviaţionist de dreapta. Era nceputul răfuielilor. I s-a nscenat un proces n care au implicat şi pe Iacob Alecsandru (evreu arestat cu soţia) şi pe alţii din ministerul finanţelor ca "sabotori", iar Luca şi trădător, fost agent al Siguranţei (a fost torturat şi ucis la Zarca din Aiud, 27 Iulie 1963).

    După Plenara CC a PMR din 26-27 Mai 1952, Vasile Luca, Teohari Georgescu şi Ana Pauker au fost scoşi din funcţii, ca deviaţionişti de dreapta, cu relaţii ntre ei mpotriva hotărrilor Partidului. A. Draghici, ajuns dirijorul securităţii, special pentru a sprijini pe Gheorghiu Dej, a fost la rndul lui sprijinit de generalii de securitate: Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi, Ion Vinte, Alex.Demeter, Vasile Vlcu, Florian Danalache, Vladimir Mazuru, Petre Goncearuc, Bucicov şi alţii.

    Arestările mpotriva evreilor, ncepute n 1950, s-au intensificat după aceasta plenară. A doua zi după "descoperirea complotului" halatelor albe de la Moscova, pe 14 Ianuarie, a avut loc Biroul politic al CC al PMR. unde Gh. Gheorghiu Dej anunţa: "Trebuie să punem la ordinea de zi analiza procesului din Cehoslovacia (n.n. R.Slansky) şi cele ce s-au petrecut recent n URSS cu banda de medici. In special va trebui să discutam aceste probleme." S-a pus n discuţie problema minorităţilor, nsă s-a insistat asupra grupului Ana Pauker şi mişcării sioniste.

    Printre cei mai virulenţi, Petre Borilă subliniază: "Procesul Slansky a arătat ca fracţionişti, troskişti, sionişti, naţionalişti, elementele din brigăzile internaţionale au fost folosiţi n trădări murdare. Se referea la Ana Pauker, Valter Roman, Mihai Burcă. "Cu aceasta ocazie vreau să spun că Ana Pauker n-are ce caută la Consiliul de Miniştri".Miron Constantinescu a intervenit: "Aşa cum nu ne este mila de preoţii catolici, să nu ne fie milă de rabini şi cantori.... şi de aşa- zişi nvăţători religioşi cum e fratele lui Ana Pauker." Iar tov. P.Borila adaugă:"...Ana Pauker a primit pe reprezentantul Israelului; arestaţii cărora Teohari Georgescu le-a dat drumul, de care nici Ana Pauker n-a fost străina; eliberări n masă de paşapoarte pentru Israel, chiar forţat. Toate acestea ne dau foarte mult de gndit...Noi n-am adncit aceasta problema." Chişinevski a adăugat: "n privinţa CDE, consider comunităţile evreieşti mai periculoase decăt oricare organizaţie evreiască".

    Gh.Gheorghiu Dej a completat: "In ceea ce priveşte populaţia evreiască, R.P.R. are cea mai numeroasa populaţie evreiasca dintre tarile de democraţie populara. Are cca. 300.000 de suflete, cu toate plecările masive. Nici pe de parte nu se poate compara cu ceea ce s-a ntmplat n Bulgaria, acolo pentru ei aceasta problema nu exista. Ei au avut 40-50.000 şi toţi s-au dus. Avem mai mulţi dect Ungaria şi Polonia are mai puţin dect noi..."

    Peste o luna, pe 19 Feb.1953, Ana Pauker a fost arestata sub nvinuirile de legături cu serviciile străine, promovarea elementelor legionare, ntrzierea colectivizării... In aceiaşi zi, a fost arestat şi fratele ei Solomon Rubinsohn, revenit din Israel. Motivul real a fost lupta pentru putere şi nlăturarea "tovarăşilor de drum". A fost eliberată după unii pe 20 Aprilie, după alta versiune n Septembrie 1953, n urma Biroului Politic al CC. al P.M.R.

    Cu o zi nainte de arestarea ei, fusese ridicat pe 18 Feb.1953 Teohari Georgescu, nvinuit de colaborare cu siguranţa lui Moruzov, pentru crime mpotriva poporului romn, de antisovietism (acuzat de ajutorul lui Marin Jianu), de nţelegere cu Vasile Luca pentru susţinerea Anei Pauker nct sa ajungă n fruntea partidului şi de eliminare din conducere a lui Ctin. Prvulescu, Gh.Vasilichi, Miron Constantinescu, Const. Doncea, Alex. Moghioros. A stat n anchetă n condiţii bune şi a fost eliberat n toamna 1955 cu plasarea ntr-un serviciu, ca director de tipografie.

    Un alt călău care a terorizat anchetaţii, cu acuzaţii ieşite din mintea lui bolnăvicioasa, a fost Misu Dulgheru, arestat pe 16-Octombrie 1952 şi ţinut n ancheta 2 ani şi 3 luni. Prin 1980, a plecat n Israel.

    La 2 Sep.1953, la o jumătate de an după moartea lui Stalin, s-a ţinut un nou BP.al CC. al PMR la care, pe lngă Gh.Gheorghiu-Dej a participat Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu, Gh.Apostol, Petre Borilă, Chivu Stoica, Dumitru Coliu şi Const. Prvulescu.

    Cu această ocazie, s-a discutat problema evreilor arestaţi ca sionişti iar Gh.Gheorghiu Dej s-a exprimat: "Propun să se termine cu aceste procese. Să fie procese nchise, nu publice. Despre unele putem să scriem, despre altele mai puţin, după importanţă. Toţi merită, pe baza legilor Republicii noastre sa fie mpuşcaţi, dar ntruct sunt prea mulţi şi s-ar putea să se arate a un fel de măcelărie, va trebui să le administram pedepse la nchisoare, numai n cazuri excepţionale, n doua-trei cazuri să fie condamnaşi la moarte".

    Procesele celor 2-300 de sionisti au fost judecate ntre Martie 1953 şi Martie 1954, terminndu-se nainte de procesul Pătrăşcanu. n lotul principal s-au pronunţat pedepsele: A.L. Zissu (muncă silnică pe viaţă ) Misu Benvenisti (M.S.V.), Jean Cohen (MSV), Melania Iancu (20 ani), Moscovici(15 ani), Moritz Weiss (20 ani), Zoltan Hirsch (25 ani), Beer Benjamin (25 ani), Haber Ladislau (12 ani), Brish Hass (10 ani), Ştefan Kuhn (15 ani), Carol Reiter (15 ani)....

    Patru persoane au murit n timpul detenţiei, nejudecate. La nscenarea proceselor, peste 40, a contribuit Stalin prin agenţii lui de la Bucureşti care se numeau "miniştri", la care se mai adaugă Abramovici Chiriţă, Benari Alice, Feldman Bercu, Iosif Bercu, Leibovici H.Serban, Manole Ofelia, Oberst Eugen, Stoia Elena,Vass Ghizela...

    Iar printre torţionării achetatori care te făceau să declari şi ce n-ai facut, se numărau unii arhicunoscuţi prin cruzimea lor şi care sunt menţionaţi de Teodor Wexler şi Mihaela Popov n "Anchete şi procese uitate" vol.2, pag. 825: Agapie Gheoghe, Anghel Marin, Arama Ion, Bromisesvski Vasile, Butyka Francisc, Cenuşă Ion, Condrea Iosif, Crăciun Iosif, Dinca Constantin, Dulgheru Misu, Gudina Teodor, Lomy Dinu, Micle Teodor, Mnu Constantin, Mihăilescu Gheorghe, Perlea Gh, Rujan Gheorghe, Păun Gheorghe, Rusu Ioan, Sepeanu Teodor, Thais Eugen, Trnoveanu Ion, Tudor Radu...

    Aceştia au nsăilat nscenarea judecata de gen.Petrescu Alexandru, un criminal de război purtat n toate procesele celebre, n schimbul libertăţii, ajutat de lt.maj.procuror Alexandru Gheorghe, iar sentinţa poarta nr. 258/29 Martie 1954. Mai merita menţionat ca n favoarea sionistlor romni a interevenit şi preşedintele SUA, D.Eisenhower, pe 3 Iunie 1954.

    RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia-Cicerone IONIŢOIU
    http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa.
    Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului
    Last edited by Anakin Skywalker; 27-12-10 at 02:43 PM.

Similar Threads

  1. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia devine o nchisoare ( cap-XV-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 12-12-10, 04:52 PM
  2. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Extinderea genocidului peste Romnia ( cap-II-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 12-12-10, 01:48 PM
  3. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia ( cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 1
    Last Post: 11-12-10, 09:45 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •