Results 1 to 1 of 1

Thread: Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Politica de crimă contra spiritului ( cap-XI-)

  1. #1

    Exclamation Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Politica de crimă contra spiritului ( cap-XI-)

    Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Politica de crimă contra spiritului - Procesul comunismului ( cap-XI-)

    Pe lngă represiunea contra Bisericii, reformarea nvăţămntului cu epurarea şi arestarea cadrelor universitare şi desfiinţarea Academiei Romne, s-a trecut la epurarea a peste 8.000 titluri de lucrări şi scoaterea din biblioteci a numeroase tone de cărţi de pe tot cuprinsul ţării, de la Academia Romnă, Bibliotecile Universitare, de la licee...pnă şi de la Scoală de nevăzători (Vatra Luminoasă Bucureşti), lucrări cărora li s-a dat foc, ca pe timpul naziştilor.

    Paralel cu această acţiune de ardere a ştiinţei, comuniştii au lansat lupta contra "spionajului", văznd n fiecare intelectual un potenţial spion, mai ales pe cei ce studiaseră n străinătate şi pe cei ce aveau legaturi cu cei veniţi din străinătate, sau purtătorii de corespondenta cu rudele şi prietenii stabiliţi n străinătate. n 5/6 Mai 1950, au fost ridicate 83 personalităţi ale vieţii politice romneşti (pe drept cuvnt Ctitori ai Romniei) din 1918 pnă n 1940, foşti miniştri, subsecretari de stat, guvernatori ai BNR... şi duşi n nchisoarea Sighet ( nume de cod "Dunărea").

    Pe tabelul ntocmit de colectivul M.A.I. (format din Marin Jianu, gen. Pavel Cristescu, col.Gavril Birtaş, col.Mihail Dulgheru, Lt.colonel Teodor Sepeanu şi maior Ilie Bădică) se scria: "Tuturor elementele politice care au avut un rol n viaţa politică a ţării, să li se găseasca motive de internare si proces."

    Comandantul nchisorii spune despre cei veniţi: "... Bătrni, slabi, bolnavi, speriaţi. Nişte umbre. Unul din ei, Brătianu; am avut trei n penitenciar, a fost scos pe braţe din duba şi dus n celula lui. Era n comă. Aşa ajunsese...Si ce sa fac cu el?...O să-l ngropi n secret ntr-un loc ferit...A murit n noaptea aceea...". Ordinul de arestare şi trimitere fusese semnat de Gheorghe Pintilie (Bodnarenco). Numărul lor a crescut pnă la 139 şi din ei au murit 84, n condiţii de exterminare. Tot aici au mai fost aduşi 66 de ierarhi şi clerici catolici şi greco-catolici dintre care de asemenea au murit mulţi n condiţii de exterminare.

    A doua zi după arestarea Ctitorilor, familiile au fost evacuate din domiciliu şi duse la marginea oraşelor n magazii sau locuri insalubre, lipsite de condiţii umane şi de lucrurile care le-au fost confiscate. Urmaşii au fost nu numai evacuaţi, dar şi cu pensiile tăiate, iar copii lor cu urmări la servici, sau n cmpul muncii. Jaful a fost total. Guvernul a dat un H.C.M. n 1956 prin care legaliza jafurile. Si tot Gheorghe Pintilie a semnat ordinul din 15-04-1952, prin care au fost arestaţi membrii familiilor elitei romneşti de la Sighet şi tot pe bază administrativă au fost trimise la munca de exterminare soţiile, copiii şi alte rude apropiate.

    Felul cum lucra justiţia şi Ministerul de Interne este de reliefat de cazul prof. ministru Mihail Manoilescu, arestat 5/6 Mai 1950, mort la Sighet pe 31 Dec.1950; dar pe 12 April 1952 el a fost condamnat n lipsă la 15 ani temniţa grea şi 10 ani degradare civica, cu confiscarea averii.

    O alta categorie de intelectuali şi foşti funcţionari adminis*trativi ai Romniei Mari, ntre cele doua războaie mondiale, a fost arestata n noaptea 15/16 August 1952. Din acest lot, de ordinul miilor, au făcut parte foştii primari, notari, perceptori, prefecţi, preoţi şi nvăţători de prestigiu, care mpiedecau prin pre*zenţa lor procesul de colectivizare şi foarte mulţi membrii ai partidelor PNT şi PNL, care scăpaseră arestărilor din 15-08-1949. Aceştia, adunaţi din toata ţara, pe baza de tabele administrative pe termene (24-60 luni) au trecut prin Ghencea şi au ajuns la Poar*ta Albă, de unde au fost dirijaţi spre lagărele de muncă forţată (de exterminare) n care au murit foarte mulţi: la Galeş, Peninsula, Capul Midia. După 19 Iulie 1953 (nchiderea Canalului) au fost aduşi la Poarta Albă ca schelete supravieţuitoare (mulţi n-au mai putut fi salvaţi).

    O alta categorie o reprezintă foştii funcţionari ai poliţiei şi magistraţi, care mai erau n viaţă după 1918; au fost arestaţi aproape n totalitate după 20 Iulie 1948, căutndu-se, nainte de exterminarea lor, să se stoarcă de la ei date compromiţătoare despre comuniştii din conducerea superioară a partidului comunist.

    Am amintit că mai mult de jumătate din foştii comunişti fuseseră agenţi ai siguranţei şi acum puteau fi un pericol pentru Gheorghiu Dej. ncepuse răfuiala internă, prin excluderi din partid şi se ajunsese la vrful conducerii. Gheorghiu Dej se simţea ameninţat de Foriş (pe care-l lichidase), de Lucreţiu Pătrăşcanu (arestat din Mai 1948), de Ana Pauker,Vasile Luca şi Teohari Georgescu (pe care i-a arestat n 1952) - urmnd sa le facă procese.

    RUINAREA ECONOMICĂ: SĂRĂCIREA şi NFOMETAREA POPULAŢIEI

    Guvernul comunist, format din agenţi şi slugi ale Moscovei, au urmat "modelul sovietic" fără să opună rezistenta. Cnd, după seceta dezastruoasă şi ruinarea din cauza războiului, puterile occidentale au propus tuturor tărilor din Europa un plan de redresare economica (Planul Marschall ), ţările subjugate l-au refuzat la ordinul Moscovei. Romnia şi Polonia, pe 4 Iulie 1947, iar Cehoslovacia, deşi l acceptase, a anunţat că renunţă la plan. Masaryc spunea ca "Noi nu suntem dect nişte vasali."

    Pentru aceasta politică economică se fac vinovaţi comuniştii, fiindcă au refuzat cooperarea cu Europa occidentală. Au depărtat ţara de sursele viabile, integrnd-o politicii URSS, care era departe de a atinge nivelul industrializării spre a acoperi cel puţin 50% din necesităţile vasalilor. Şi ca să fie şi mai strns legată de interesele Moscovei, a intrat n Sept.1947 n Cominform, un pas nspre divizarea Europei.

    Dar omul bolnav de la Moscova ncepuse să se teama de complo*turi şi-i suspecta pe cei mai apropiaţi, după lovitura primita de la Tito. După ce, pe 31 August, mareşalul Jukcov a trebuit sa moară pentru a fi liniştit Stalin, acesta a făcut să dispară de mna lui Beria şi pe Solomon Mikhaels (conducătorul Comitetului evreiesc antifascist). Deşi recunoscuse statul Israel (nfiinţat n 1948), la scurt timp Stalin şi-a schimbat opţiunea pentru arabi şi a dezlănţuit o persecuţie anti-evreiască, nu numai n Rusia, dar şi n ţările satelite care a durat pnă la 13 Ianuarie 1953, cnd s-a anunţat descoperirea complotului "asasinii n halate albe" (doctorii evrei care, după asasinarea lui Jucov, ar fi urmărit şi dispariţia altor conducători ai URSS).

    Pnă la această dată, fuseseră arestaţi mii de evrei antifascişti şi mai ales intelectualitatea, nterzicndu-se publicaţiile lor. Am amintit această ntorsătură n politica dictatorială mpotriva celor ce-i sprijiniseră, fiindcă ea s-a impus şi celorlalte state satelite, avnd un caracter nazist, de exterminare.

    Ca la comandă, Rusia sovietică declanşează un război ciudat contra Statelor Unite, la nceput n 1949, n Europa, pe spatele ţărilor satelite. Americanii sunt nvinuiţi ca prin Churchill au ncercat să instaureze o federalizare balcanica n jurul lui I.B.Tito. Eşecul rusesc de a face pe anglo-franco-americani să se retragă din Berlin prin blocada impusă, a dus la crearea N.A.T.O-ului; Moscova a răspuns prin obligarea Germaniei de răsărit şi Cehoslo*vaciei să recunoască frontierele lor cu Polonia. Imediat s-a declanşat o atmosfera de "spionită", n ţările subju*gate de URSS nscenndu-se comedii de procese.

    In 22 Sept.1949 a avut loc la Budapesta un proces cu pedepse capitale n care grupul Laslo Rajk a fost acuzat că a fost dirijat de Tito ca să rupă Ungaria de Cominform, alăturnd-o Federaţiei Bal*canice. Faptele "recunoscute" n timpul anchetelor au fost judecate n procesul ce a avut loc.

    In Bulgaria, pe 7 Dec.1949, s-a judecat o altă comedie judiciară n care un vechi militant comunist acuzat că era unealta lui Tito pentru integrarea Bulgariei n Federaţia Balcanică, după anchete barbare, a recunoscut rolul de spion al imperialiştilor şi legatu*rile cu conducătorul iugoslav. Ajuns la "proces" nu a recunoscut nsă declaraţiile făcute n anchete. A fost executat şi după aceea s-a publicat o scrisoare făcută nainte de moarte, prin care revenea asupra declaraţiilor din instanţa. In timp ce era arestat Kostov, liderul Dimitrov G. se ntorcea n cosciug din URSS, nevindecat.

    Polonia a fost şi ea teatrul unei nscenări, după numirea mareşalului rus (de origine poloneză) Rokosovski ca ministru al Apărării şi comandant şef al armatei poloneze, n Noiembrie 1949. In acelaşi timp Gomulka şi doi prieteni au fost excluşi din partidul comunist. Alţii au fost arestaţi "recunoscndu-şi" vinele după dorinţa anche*tatorilor şi condamnaţi cu lotul generalului Stanislaw Tatar (un preludiu pentru procesul lui Gomulka, deja arestat) n timp ce la Praga se regiza o alta nscenare.

    Cehoslovacia a cunoscut din 1950 o serie de arestări printre veteranii comunişti iar pe 24 Nov.1951 a fost ridicat Rudolf Slansky, cu un anturaj numeros de evrei. De la Moscova a fost trimis generalul Likhatchev, colaboratorul lui Beria, ca să ajute la pre*pararea procesului (de reţinut că după execuţia lui Beria, a fost şi el lichidat la Moscova).

    Torturaţi şi drogaţi de dr.Sommer (care s-a sinucis n 1968, după primăvara de la Praga) au fost judecaţi pe 23 Nov.1952. Din 14 inculpaţi au fost exe*cutat (11) pentru trădare, spionaj, sabotaj, deviaţionism... Din lot au făcut parte 11 evrei, acuzaţi ca "prin origina lor erau predispuşi să fie instrumente ale spionajului american"..

    Unul dintre acuzaţi, jurnalistul A.Simone a declarat n instanţa, ca sa fie pe linia acuzării, că un coleg american David Schoenbrun i-ar fi zis:"Este o datorie a fiecărui evreu de a susţine americanii chiar dacă nu sunt de acord cu toate detaliile politicii lor."

    Marturisirile "făcute" n timpul procesului trebuiau sa evidenţieze că evreii, popor internaţional, bucurndu-se de un rol privilegiat, neavnd susţinerea n tnărul stat Israel, au intrat n conspiraţia condusă de Statele Unite contra Uniunii sovietice n scopul de a smulge Cehoslovacia din prietenia cu sovieticii, urmărind s-o transforme ntr-o noua Iugoslavie.

    Imediat după proces, ziarul comunist praghez declara sionismul că inamicul nr. 1 al clasei muncitoare, o acoperire a antisemitismului ce l manifesta Stalin şi prin care urmărea schimbarea politicii spre populaţiile arabe, subliniind că au aceiaşi inamici (comuni) cu comuniştii. Schimbarea trebuia justifi*cată, mai ales ca pnă "ieri" Cehoslovacia furnizase armament Israe*lului, de la muniţie uşoara pnă la avioane de vnătoare. Acum schim*barea de orientare se făcea cu perdeaua sionismului care acoperă după modelul sovieto-ceh ntregul lagăr comunist.

    Ca să fie n ton cu modelul sovietic, Gheorghiu Dej declara n Noiembrie 1949 ca partidul comunist iugoslav este format din asa*sini şi spioni imperialişti care au pus mna pe putere. Şi ca să dovedească prin fapte ataşamentul, a trecut la ntărirea frontierei cu Iugoslavia, aducnd armata rusească n sprijin. Mai mult, a arestat cteva sute de srbi din Banat, legndu-i de cţiva ofiţeri din securitatea de la Timişoara ntr-un proces de spionaj.

    "SPIONITA IMPERIALISTĂ "

    Aceasta boala răspndita de Moscova s-a ntins peste toata ţara şi s-a trecut la arestarea tuturor celor care făcuseră studii n occident şi a cuprins pe cei ce aveau prieteni n apus, a celor ce primiseră vizite din apus, a celor ce aveau rude n străinătate, asupra celor ce purtau relaţii cu membrii diplomatici sau jurnalişti străini, această molimă cuprinznd şi pe cei ce mergeau la Biblio*tecile străine pentru a citi ziare, a viziona filme sau a mprumuta cărţi.

    Americanii au descoperit o serie de spioni ai tarilor comuniste, printre care soţii Rosenberg, care au furat din secretele bombei atomice, pe care a reuşit n 1949 s-o realizeze. Soţii au fost judecaţi şi executaţi. Atunci s-au dezlănţuit la comandă procese n toate ţările satelite condamnnd sute de oameni prin nscenări.

    Tot americanii au descoperit pe consilierul de presa şi cultură al Romniei de la Washington că făcea spionaj şi l-au expulzat. n*cercnd Bucureştiul să introducă o serie de activişti comunişti n Statele Unite pentru propaganda n favoarea păcii şi a comunismu*lui, s-a refuzat viza de intrare n U.S. A. a lui Emil Petrovici, Mihai Socor, Petre Constantinescu-Iasi s.a.

    Ca ripostă, pe 1 Martie 1950, s-a ntlnit Biroul Politic al CC al PMR n prezenţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lotar Rădaceanu, Iosif Chişinevschi şi Alex.. Moghioroş, avnd la punctul 1 din ordinea de zi "nchiderea oficiilor de informaţii american şi englez". Chişinevschi a spus că "noi am mai luat hotărrea să nchidem "Institutul francez" şi totuşi el continuă". Gheorgiu Dej a subliniat "trebuie luate măsuri de arestare mpotriva tuturor care merg acolo."

    Pantiuşa Bodnarenco deja semnase ordinul de arestare, şi de pe stradă ncepuseră să fie ridicaţi cei ce ieşeau de la biblioteci. Angajaţii romni ai bibliotecilor şi oficiilor de presa au fost arestaţi şi ei, torturaţi n anchete şi condamnaţi pentru "naltă trădare." Biblioteca era o anexă pe lngă legaţia USA din Bucu*reşti (sub conducerea lui Frank R. Shea); se urmarea oprirea informaţiilor scurse din occident, prin presa şi reviste.

    Pe 26 Aprilie 1950 s-a nscenat la Bucureşti un proces prin care acuzaţii erau nvinuiţi de aţţare la război, transmitere de informaţii despre misiunea sovietică şi mişcările de trupe; acestea, după cum vom vedea, erau făcute de Rusia n vederea declanşării celui de al III-lea război mondial de pe teritoriul Romniei. In acest lot, un fel de ghiveci, erau amestecate nume de diplomaţi americani, englezi, suedezi, francezi şi ziarişti, funcţionari. Ca persona*lităţi, n boxa acuzaţilor se numărau surorile Nora şi Any Samuelli, Constantin Mugur (contabil-casier la biblioteca), Eleonora SuneWied (fiica regelui Albaniei, secretara), Liviu Popescu-Nasta (corespondentul ziarului "New York Times", a cărui fiică era căsătorita cu prof.William Deakin, secretarul lui W. Churchill). Toţi au fost condamnaţi şi doi au murit n nchisoare, iar restul au fost vnduţi pe dolari americani, după un deceniu, de acelaşi Dej, care hotărse condamnarea lor.

    Şerban Rădulescu Zoner, la sfrşitul relatării despre acest proces (Anale Sighet 7, pag.336) scrie: "In timp ce o mna de istorici ncearcă să ridice valul tăcerii de pe o jumătate de veac al unui regim la fel de criminal ca şi cel nazist, alţi colegi de-ai lor vehiculează prin publicaţii şi, mai ales, prin intermediul posturi*lor de televiziune jumătăţi de adevăr, pentru a crea confuzii şi a manipula cu dibăcie opinia publică."

    Un alt proces de spionaj al imperialismului, s-a judecat pe 30 Iunie 1960, n care s-a ncercat să se implice legăturile unor ro*mni cu legaţia Turciei, cu Belgradul, cu Atena. Era o nscenare murdară. Era vorba de soţiile unor cetăţeni romni ce şi cştigaseră libertatea, şi care ncercau să reia legătura printr-un aviator sau cu ajutorul unor ambarcaţiuni turceşti. S-au aflat n boxă: Ciobanu Vasile (pilot), Cioclteu Alexandru, Vlsan Nicolae (marinar), Kiazim Aktuan...S-au pronunţat şi pedepse capitale, care s-au comutat pe viată. Pe 5 iulie 1950, secretarul de legaţie al Angliei a fost expulzat.

    Nu a scăpat nici Legaţia Franţei de la Bucureşti, n jurul căreia s-a nscenat un proces de spionaj judecat n 20 Oct.1950 şi n care s-au pronunţat condamnări la moarte: MATEI Dumitru (preot catolic), DRUSZCZ Romuald (inginer), CUDALBU Ion, şi alţii au primit pedepse ntre 15-25 ani, unii fiind funcţionari francezi.

    Şi neuitarea nu se poate aşterne. Se citea n nr.117 al Universului din 3-08-1948, după anun*ţarea reformei nvăţămntului, articolul "Situaţia din Franţa" care ncepea: "n anul 1940, guvernul Daladier-Reynaud-Schumann-De Gaulle preda Franţa n minile fascismului german. Azi aproape aceiaşi oameni preiau conducerea ţării n minile lor."

    Pe drept cuvnt Marcel Fontaine era revoltat contra acelor falsificatori de istorie, slugi ale represiunii sovietice. Şi pe drept cuvnt, ar spune ca şi noi - că aceiaşi oameni care au batjocorit istoria atunci se găsesc azi pe posturi neocomuniste.

    După acea reformă a sovietizării nvăţămntului, Marcel Fontaine, cu alte 27 cadre ale Institutului Francez, au fost expulzaţi. El, directorul Institutului, venit cu gradul de căpitan n Misiunea Militară franceză, condusă n 1917 de generalul Berthelot -făcut cavaler al Legiunii de Onoare, a revenit după război n Romnia ntregită şi a funcţionat ca profesor la Turnu Severin, Craiova şi Bucureşti. A continuat să servească Romnia n cadrul Radiodifuziunii Franceze, la secţia romna.

    Recunoştinţa romnilor ar trebui să fie veşnică faţa de el şi pentru lotul de circa 100 de foşti colegi şi elevi, arestaţi n 1952, torturaţi şi suferind n numele generoasei idei de libertate franceze şi condamnaţi ntre 1an şi muncă silnică pe viaţă n "Lotul de pe lngă Ambasada Franţei." Mărturie poate da Michaela Ghiţescu.

    După ce Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria făcuseră procese răsunătoare mpotriva Iugoslaviei lui Tito, a venit şi rndul Romniei să execute dispoziţia Moscovei. Sutele de arestaţi srbi din 1949 au fost judecaţi n mai multe loturi n 1950. Cel mai important proces a avut loc pe 1 Aug.1950 n jurul ing. Basler Djuro şi Milutinovici Nicola, condamnaţi la moarte ntr-un grup de 12 persoane. Acuzaţi de spionaj n favoarea anglo-americanilor prin intermediul lui Tito, de sabotaj şi de tendinţa de a rupe Banatul romnesc Romniei, fiind implicată şi legaţia Iugoslaviei de la Bucureşti, cei arestaţi au stat nchişi pnă la normalizarea relaţiilor din 1954.

    Pentru că era nteţită lupta mpotriva imperialiştilor, n August 1951 s-a mai judecat un lot principal de legaturi cu di*plomaţii englezi, pronunţndu-se 4 condamnări la moarte: generalul Mihai Romanescu, Gheorghe Polizu-Micşunesti (acţionar la societăţi comerciale), Liciu Alexandru (prim preşedinte al Curţii de Apel de la Bucureşti) şi Mihai Bosoancă (colonel şi moşier). In această n*scenare au mai fost implicate peste 60 de persoane, folosite ca mar*tori şi apoi condamnate la pedepse mari, după torturi groaznice n urma cărora mulţi au murit n temniţe.

    Pentru că de la Moscova, unde era "farul" călăuzitor care cunoştea adevărul veşnic, Stalin "omul cel mai bolnav" al omenirii a lansat atacul contra Vaticanului, care avea influenta mult mai mare prin cuvnt şi convingere n toata lumea. Biserica pe care o ncolonase n organizaţiile comuniste din U. R.S.S., a căutat s-o subjuge şi n ţările satelite, de unde episcopii catolici continuau să trimită dările lor de seamă Vaticanului, ignornd existenţa Moscovei. Asta n limbaj comunist nsemna spionaj n slujba imperialiştilor care pregăteau un nou război.

    In Ungaria, tară catolică, a doua zi de Crăciun 1948, a fost ares*tat Mindszenty (cardinal) care excomunicase pe preoţii procomunişti. A fost condamnat pe viaţă şi n anul următor 12.000 de călugări au fost daţi afara din mănăstiri. Episcopul msg.Groesz care după discuţiile cu puterea politică a ajuns la o nţelegere, recunoscnd ntietatea statului şi ndemnnd populaţia să sprijine munca "glorioasă", a fost şi el arestat n Iunie 1951, dată după care alte su*te de prelaţi au luat drumul nchisorilor.

    Cehoslovacia a mers pe acelaşi drum. ncă din Mai 1948 episcopul primat mgr.Beran a dat o circulară prin care excomunica pe toţi clericii ce vor lucra cu comuniştii. Regimul a trecut la secularizarea şcolilor confesionale iar n Oct.1949 Beran a fost nchis. In 1950 s-a trecut la arestări masive de preoţi (n noaptea de 14/15 Aprilie), ca n anul următor să fie judecaţi şi condamnaţi pentru spionaj.

    Din August 1949 pnă n Aprilie 1950, se poartă discuţii cu guvernul n Polonia şi Biserica recunoaşte autoritatea statului, co*operativele ţărăneşti şi lupta mpotriva mişcărilor subversive, n schimbul garantării libertăţii cultului, a pelerinajelor şi pro*cesiunilor. Dar peste un an, Pravda ataca clerul acuzndu-l de n*ţelegere cu Vaticanul şi cu revizionismul german. Relaţiile ntre Biserica şi stat se deteriorează pnă cnd, pe 26 Sept.1953, episcopul primat Vsinschi va fi arestat.

    In acest context de lupta a statului se nscrie şi acţiunea ncepută din 1948, după cte am văzut, n Romnia desfiinţndu-se Biserica greco- catolică n 1948, interzicndu-se cea romano-catolica cu arestarea tuturor episcopilor, secularizarea şcolilor şi mănăsti*rilor şi de asemenea arestarea a circa 4000 preoţi şi călugări.

    Dar anul 1951 cerea un proces răsunător de spionaj. Şi pe 10-09-1951 s-a nfăptuit la Bucureşti, avnd ca personaj principal pe episcoul Augustin Pacha (de la Timişoara). Dovada că totul era dirijat de Moscova, a fost subliniată de col. procuror Aurel Ardeleanu, care n rechizitoriu a spus ca ncă din Feb.1949 Vaticanul a cerut să se intensifice campania de calomnii mpotriva lagărului comunist condus de URSS, pentru răsturnarea acestor regimuri.

    Din ndemnul Vaticanului, Bisericile din aceste ţări s-au opus naţionalizării, coo*perativizării agriculturii şi au dus o acţiune de spionaj "dovedit" prin procesele Rajk, Mindszenty(Ungaria), n Cehoslovacia, Polonia, pnă n Albania unde n Mai-Iunie 1950 s-a stabilit legătura com*plotiştilor cu Vaticanul şi cercurile marshalizate din Italia. In ghiveciul de la Bucureşti, pe lngă prelaţi au amestecat legaţia Italiei, un medic, inspectori din Ministerul nvăţămntului şi peste o sută de călugăriţe şi civili din diferite medii sociale.

    De aceea, n procesul comunismului, trebuie condamnat pentru trădare şi subordonare unei puteri străine guvernul de la Bucureşti, care acţiona prin agenţii Moscovei după modelul sovietic stalinist.

    La cel de al XlX-lea Congres al partidului comunist al URSS, vasalii s-au ntrecut n osanale ridicate lui Stalin şi poporului rus care i-a ajutat. Cu acea ocazia (15 Oct.1952), Gheorghiu Dej preaslăvind sprijinul sovietic a declarat n faţa lui Stalin la Congres: "Pentru prima oară n istoria sa, poporul romn a obţinut o adevărata libertate, independenţă şi suveranitate ca stat."

    Gheorghiu Dej a fost un adevărat criminal, practicnd genocidul ca şi tovarăşii lui moscoviţi. "Fascismul şi comunismul s-au ntrecut unul pe altul prin amploarea distrugerilor şi anihilarea oamenilor. Ambele regimuri sunt definitiv condamnate, chiar dacă adepţii sistemului sovietic nu vor să recunoască, i tot găsesc scuze şi motivări. "

    Sălbăticia, cruzimea, ororile regimului comunist, nchisori*le şi lagărele sale de exterminare lentă au fost aidoma celor ale regimului nazist.( Dinu C.Giurescu: Romnia n al doilea război mondial, pag.168; Editura ALL-199 Bucureşti).

    RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia-Cicerone IONIŢOIU
    http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa.
    Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului
    Last edited by Anakin Skywalker; 27-12-10 at 02:44 PM.

Similar Threads

  1. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Romnia n avantpost ( cap-XII-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 1
    Last Post: 12-12-10, 04:38 PM
  2. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: nscenari, arestarile din 14/15 Mai 1948 ( cap-V-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 12-12-10, 03:17 PM
  3. Cicerone IONIŢOIU - RECHIZITORIU: Genocidul din Romnia ( cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 1
    Last Post: 11-12-10, 09:45 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •