Results 1 to 2 of 2

Thread: Iuliu Maniu din nou la comandă

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Iuliu Maniu din nou la comandă

    Iuliu Maniu din nou la comandă

    Pe 13 octombrie 1937 regele i-a cerut lui Ion Mihalache să colaboreze cu Vaida-Voievod într-un viitor guvern; iar după o lună reluată propunerea ca o condiţie „sine qua non" a primit în 24 de ore un răspuns negativ, după ce în Delegaţia permanentă majoritatea în frunte cu Ion Mihalache au refuzat sugestia regală, cu toate că pentru ea au pledat cu căldură Grigore Gafencu şi Armând Călinescu.

    Pe 16 noiembrie, în ziarul „Dreptatea", într-un comentariu asupra acestei hotărâri, se spunea: „... Dacă am fi acceptat o colaborare cu dl. Vaida, ce ar fi putut crede ţara şi opinia publică despre sinceritatea şi seriozitatea Partidului Naţional Ţărănesc? Fireşte, fiecare ar fi fost în drept să spună că numai pofta de a veni la putere prin ori şi ce compromis ne-a îndemnat la aceasta... Partidul Naţional Ţărănesc este conştient de rolul şi răspunderile lui. El nu înţelege să renunţe la programul şi la demnitatea lui pentru scaune în ministere sau în parlament..."

    Iar regelui, Ion Mihalache îi spusese cu ocazia propunerii făcute: „... nu trebuie uitat că Partidul Naţional Ţărănesc s-a verificat încă odată ca o forţă si ca o funcţie politică, sub presiunile din ultimul timp. Noi n-am fost răsfăţaţii guvernului - ca partidele de dreapta, ci prigoniţi cu toate mijloacele si de toate grupările - si totuşi am ieşit biruitori. Nu ştiu ce ar fi făcut alte grupări sub astfel de prigoane. Asta înseamnă că el împlineşte un rol în viaţa publică"

    În timp ce Iuliu Maniu se găsea plecat de la Bădăcin, în drum spre Bucureşti, prevederile lui se adevereau: „după Tătărăscu va veni tot Tătărăscu" dar cu guvern pentru ţinerea alegerilor. Imediat s-a încheiat un cartel electoral între Partidul Liberal şi Frontul Românesc al lui Alex. Vaida-Voievod. Pe 19 noiembrie s-a hotărât dizolvarea parlamentului cu fixarea alegerilor pe 20 decembrie 1937, iar pe 21 noiembrie sosea la Bucureşti Iuliu Maniu chemat de urgenţă.

    La Comitetul Central executiv din 23 noiembrie, după ce Ion Mihalache prezentând situaţia disperată a Ţării, din cauza regelui şi a guvernului tătărăscian, a declarat: „Regimul constituţional al ţării este astăzi la o răspântie istorică... şi suntem hotărâţi să rămânem la regimul monarhic constituţional...". Lupta pe acest teren poate fi dusă „cu coeficienţi maximi, cu un potenţial politic şi moral sporit" numai de Iuliu Maniu care reprezintă „simbolul luptei constituţionale...", şi cu deosebită emoţie i s-a adresat: „Domnule Maniu, ia comanda şi dă porunca".

    Cu aceeaşi emoţie, reţinută în fiziomonie, dar caldă în vorbire, a răspuns Iuliu Maniu: „Domnule Preşedinte, Onorat Comitet, Aş vrea să am glasul arhanghelilor şi vocea figurii mitologice, despre care se spune că a fost în stare să mişte şi pietrele, ca prin el să te pot convinge peDumneata, Domnule Mihalache să nu părăseşti locul de comandă pe care l-ai ocupat cu atâta onoare şi în care lucrând ai făcut atâta bine ţării noastre şi partidului nostru... Ai văzut devotamentul cu care te-a înconjurat întreg partidul şi noi toţi. Ai văzut devotamentul cu care ţi-am sărit în ajutor întru rezolvarea problemelor care cereau soluţionare. Ai văzut cum întreaga ţară a aplaudat atitudinea D-tale demnă, atitudinea morală, atitudinea bărbătească dezinteresată din ultima vreme.

    Ai simţit cât s-a înălţat autoritatea Dumitale şi cât s-a mărit dragostea ţării întregi faţă de D-ta în urma gestului mare, nobil, foarte rar în viaţa publică a ţării noastre, de a refuza puterea care ţi s-a dat în condiţiuni necorespunzătoare... Toate motivele obiective, toate împrejurările subiective care te înconjoară nu pot decât să te înduplece să stai mai departe în locul unde eşti. Dumneata ai dat o ultimă comandă. Să ocup locul dumitale!...Dacă ascult această comandă din dragoste şi respect faţă de dumneata şi faţă de partidul nostru o fac cu inima îndurerată şi poate îndoită.

    Cu inima îndurerată, fiindcă atât de mult ne-am obişnuit să te vedem în locul pe care-l ocupi şi cu inima îndoită fiindcă nu ştiu dacă voi putea răspunde aşteptărilor Dumneavoastră... Eu te rog să primeşti din partea mea şi din partea întregei obşti a Partidului naţional ţărănesc cele mai adânci şi cele mai sincere mulţumiri. Ai binevoit a-mi spune că-mi dai o comandă. Trebuie să spun că n-am crezut în viaţa mea că mi se va da o astfel de comandă şi n-am crezut niciodată că ţara românească va ajunge în aşa grea situaţie încât eu va trebui să primesc să satisfac unei comande atât de departe de gândul meu, de străduinţele mele.

    După 12 ani de preşedinţie a acestui partid, la un moment dat, nu obosit, nu dezgustat, nu din indiferenţă faţă de marile ţeluri pe care le urmăreşte partidul, nu din nesimţire faţă de soarta acestei ţări, nu că nu mă simţeam capabil de muncă, ci fiindcă credeam că altul poate face mai bine decât mine, fi că poate să aplice metode pe care eu nu le ştiu, pe care eu nu le pot aplica, - mi-am dat demisia din preşedinţia de partid. Atunci rugăminţile dumneavoastră au fost zadarnice, ca să nu duc la îndeplinire această hotărâre. Am dus-o. Am spus prietenilor mei: - Din tinereţe am fost în lupta politică. Am făcut tot ce omeneşte este posibil, după modestele mele puteri să satisfac îndatoririle impuse.

    Va judeca lumea şi istoria dacă va avea vreme să se ocupe de faptele mele, dacă am îndeplinit cu cinste misiunile încredinţate. Sunt hotărât să nu mai iau parte la viaţa politică şi în viaţa publică a statului român în nici un fel de calitate. Vreau ca liniştit, din depărtare, să mă delectez de felul cum înfloreşte ţara românească, naţiunea constituită într-un stat unitar, puternic şi frumos, realizat cu atâtea jertfe şi muncă uriaşe. Şi am spus: - Ferească Dumnezeu să vină ceasul în care eu voiu crede că ţara este în atâta de mare pericol încât să-mi pun din nou munca mea de om politic în serviciul partidului şi al Ţării mele.

    Dacă comanda Dumitale, domnule Mihalache, astăzi o urmez, o fac din respect faţă de dumneata, din dragoste faţă de partid, din devotament faţă de ţară şi pentru că într-adevăr găsesc că a sosit un moment de suprem pericol pentru naţiune şi ţara română, a sosit momentul tragic când se pun în joc, în cumpănă toate rezultatele obţinute de generaţii şi de secole întru înfăptuirea unui mare ideal. Aşa fiind, fiecare trebuie să stea la locul unde este comanda de corporaţie de care este legat cu sufletul şi cu aceleaşi idealuri. Domnilor, urmez o comandă, o poruncă, care cred că se dă fiindcă cei ce o dau mă cunosc. Deci nu voi arăta programul meu politic, nici metodele mele de luptă.

    Cunoaşteţi programul meu politic, cunoaşteţi metoda mea. Trăiesc şi mor cu ele. Am spus că m-am hotărât să primesc acest post de comandă pentrucă găsesc că ţara este la grea răspântie. Ţara noastră este scena unor contraziceri şi paradoxe revoltătoare, insuportabile ...Cele mai frumoase şi strălucitoare uniforme la armată... Serbări şi parade fără sfârşit. Dar oştirea neînarmată... Edificii insalubre pentru funcţionari; şcoli şi spitale care se dărâmă...

    Se spune: toate drepturile derivă de la naţiune. Trăim însă în realitate sub un regim dictatorial şi întreaga ţară se prezintă ca o cazarmă... Stăm sub stare de asediu, sub cenzură. Suntem conduşi cu decrete-legi... prin care se încheie contracte, se înstrăinează averea naţională şi bunuri ale statului... se înfiinţează servicii noi cu rang de ministere, care n-au nici un fel de răspundere faţă de naţiune... se fac deblocări revoltătoare, se dezorganizează servicii, oamenii vrednici sunt trimişi prea timpuriu la loc de odihnă... dictatura e declarată pe faţă fără nici un fel de rezervă... se dă curs liber unei serii întregi de guverne personale, în 8 ani s-au perindat 9 guverne... o bătaie de joc la adresa demnităţii naţionale... o ofensă adusă drepturilor politice şi cetăţeneşti ale poporului nostru...Ce este de făcut în faţa acestei situaţii?

    Trebuie în materie internă să căutăm înlăturarea acestor paradoxe, a acestor echivocuri şi punerea în fiinţă a unui sistem de guvernare sinceră, serioasă, categorică şi devotată intereselor superioare ale naţiunei şi ţării româneşti. Trebuesc înlăturate formele goale, trebue să năzuim a realiza esenţa şi înţelesul adânc al lucrurilor, trebuie înlăturat înainte de toate sistemul dictatorial care ne umileşte...

    În materie externă trebuie să înlăturăm echivocul acesta insuportabil care pluteşte asupra ţării şi asupra naţiunii noastre şi acea neîncredere cu care este privită România în toate taberele, indiferent în ce cercuri de interese internaţionale se găsesc. Trebue ca manifestările noastre fi cu vorba, dar şi cu fapta si în suflet, dar si în toate semnele exterioare să fie sincere, adevărate, deschise, clare si fără echivocuri. Alianţele pe care le avem să fie păstrate cu sfiinţenie. Să susţinem pe faţă, franc, categoric şi fără posibilitate de răstălmăcire sistemele internaţionale care se întemeiază pe marile noastre prietene Franţa şi Anglia, care au ajutat să realizăm idealul nostru naţional şi ne-au ajutat acum ca să-l păstrăm...

    Să împrăştiem atmosfera ce pluteşte deasupra capului nostru că naţiunea noastră ar putea să lucreze în dos, infidelă şi cu surprinderi... politica externă să se caracterizeze pe sinceritate şi claritate, prin spirit activ... să contribuim în prima linie la rezolvarea marilor probleme de care depinde pacea lumii şi siguranţa Statelor mici din această parte a lumii... noi trebue să susţinem ideia naţională nu numai în forma exterioară că avem statul nostru naţional, ci să-i dăm şi conţinutul într-adevăr naţional şi prin acest conţinut să ridicăm poporul românesc care a suferit asupriri şi a rămas în urma altor popoare. Noi ştim ce înseamnă pentru ţara noastră regalitatea. Noi ştim ce servicii imense a adus dinastia noastră strălucită ţării noastre... îl rugăm pe regele Carol să înlăture din jurul său sfătuitorii şi apropiaţii nechemaţi care n-au nimic a face cu naţiunea. Şi-l rugăm să nu asculte de sfaturile lor false, ci să pună urechea pe inima poporului care grăieşte prin aleşii săi.

    Eu sunt adânc convins că partidul acesta, în care m-am născut şi în care vreau să mor, are cele mai sănătoase şi cele mai potrivite vederi şi metode pentru a asigura prosperitatea ţării noastre şi veşnica ei dăinuire."

    Prin discursul lui Maniu din 1937 retrăim situaţia creată de comunişti după 6 martie 1945 cu sprijinul aceluiaşi Tătărăscu împingând ţara tot spre dezastru. Dacă Tătărăscu a rămas omul tuturor dictaturilor, Iuliu Maniu, după cum l-am văzut până acum, a fost adversarul tuturor dictaturilor şi aşa până la sfârşitul vieţii.

    În faţa pericolului de atunci, din noiembrie 1937, Iuliu Maniu şi-a ales ca prim obiectiv torpilarea planurilor lui Carol al-II-lea şi ale camarilei lui de a oficializa dictatura, iar în faţa pactului electoral încheiat de Tătărăscu cu Vaida i-a opus un alt pact de neagresiune electorală prin care a reuşit să doboare guvernul şi în plus, pentru prima dată, în istoria politică a ţării noastre, guvernul care a făcut alegerile, să le piardă.

    După trei întrevederi, între Iuliu Maniu şi Codreanu, purtate în locuinţa doctorului D. Gerota, s-a semnat, pe 25 noiembrie, pactul de neagresiune electorală (pentru a preveni violenţele şi furturile electorale) neadmiţându-se listele comune. Maniu a propus colaborarea pe baza unor puncte nu de program, ci de principii constituţionale, pentru înlăturarea tuturor interpuşilor între Coroană şi ţară, şi obţinerea ridicării cenzurii şi a stării de asediu.

    La acest acord semnat de Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu şi Gheorghe Brătianu (în scopul apărării libertăţii şi a asigurării corectitudinii în alegeri) se menţiona că pactul de neagresiune însemna înconjurarea actelor şi limbajului de violenţă şi denigrare; dar nu împiedică afirmarea ideologiei proprii şi discuţia de bună credinţă. La apelul lansat (de aderare şi a altor formaţiuni politice), au răspuns, pe 27 noiembrie, Partidul Evreiesc şi Partidul Social Democrat, iar pe 28 noiembrie şi Partidul lui Constantin Argetoianu (acesta intrând ca informator al regelui, pentru a-l ţine la curent ce se plănuieşte, spre a se lua măsuri de către camarilă; dar nefiind nimic de ascuns, Iuliu Maniu l-a acceptat).

    Berlinul privea cu foarte mare atenţie desfăşurarea evenimentelor de la noi, iar ministrul Germaniei - W. Fabricius - la Bucureşti plecase, după audienţa de la rege, cu mărturisirea acestuia că „în curând un regim de autoritate va fi instaurat şi în România".
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 12-11-10 at 04:42 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Iuliu Maniu din nou la comandă

    În exterior se lucra de asemenea şi, Parisul cu Londra, în faţa expansiunii imperialismului nazist şi musolinian spre statele din bazinul dunărean, aplicau tactica de „îmblânzire" în primul rând a lui Hitler şi începuseră tratative în această lună prin ambasadorul Halifax. Prin „îmblânzire" se înţelegea linişte în apus şi sfaturi ţărilor vizate din răsărit să manifeste prudenţă în relaţiile cu Axa, chiar soluţionarea anumitor cerinţe.

    Pentru a lămuri complet această problemă, ridicată de unii tendenţios, redau depoziţia lui Iuliu Maniu în faţa Tribunalului pe data de 25 mai 1938:La întrebarea lui Cornelia Z. Codreanul... De ce s-a făcut între noi pactul de neagresiune, când ideologiile noastre sunt atât de diferite? La întrebare, Maniu, după ce face apologia democraţiei, răspunde:„Garda de Fier este totalitară si în contra democraţiei. Partidul d-lui Codreanu este un partid antisemit, partidul nostru nu este antisemit. în afară de aceste deosebiri ideologice, este firească întrebarea: cum de am ajuns să încheiem o înţelegere electorală? Motivul este dublu. întâi un motiv personal. Nu l-am cunoscut pe dl. Codreanu până am făcut pactul de neagresiune. Am urmărit însă cu atenţie activitatea fi atitudinile d-sale. Am putut constata, din partea d-sale sinceritate în acţiune, consecvenţă si tenacitate, calităţi cari se găsesc atât de rar în viaţa noastră politică si la conducătorii vieţii politice. Pentru aceste motive i-am întins mâna cu încredere si cu plăcere.

    Afară de acest motiv cu caracter personal, au mai fost si motive de natură politică.

    - Dl. Codreanu, ca si mine, crede că pentru viaţa sănătoasă naţională si de Stat, este absolut necesară respectarea demnităţii naţionale. Ori, prin numirea d-lui Tătărăscu ca prim ministru, s-a atins grav nu numai demnitatea naţională, dar si spiritul Constituţiei. De aceea a fost cazul să ne dăm mâna, pentru a face ca naţiunea să respingă această încercare de a isbi în demnitatea naţională. Am reuşit.

    - Dl. Codreanu crede, ca si mine, că ideea naţională este factorul vital în propăşirea unei naţiuni. D-sa crede, ca si mine, că Statul cu toată puterea sa trebuie să perfecteze calităţile fără seamăn defrumoase ale poporului român, susţinător de Stat, si să-i dea posibilitatea ca, punându-i-se la dispoziţie mijloacele materiale, culturale si sociale, să-fi poată împlini misiunea pe care o are în această parte a lumii.

    Adevărat că dl. Codreanu, precum am arătat, are în concepţiunea sa un element, acel al antisemitismului, pe care nu-l aprob dar ideea fundamentală este identică.

    Afară de aceasta dl. Codreanu este de aceiaşi părere cu mine că fără a respecta regulele de corectitudine în viaţa particulară fi publică fi fără a ţine seama de morala creftină, nu se poate asigura dăinuirea unei naţiuni fi că părăsirea acestora ar insemna si pentru poporul nostru, ceeace a însemnat si pentru multe popoare din trecut: distrugere si pieire. Pentru aceasta suntem de acord în tendinţa de a impune în viaţa particulară, socială si publică, corectitudinea, onoarea sii morala crestină, pe care astăzi - durere - atâţia o calcă..."

    „În privinţa aceasta am stabilit o deosebire de atitudine între noi: eu insistam ca drept rezultat al alegerilor, partidul nostru să vină imediat la putere, căci era dreptul nostru firesc si găseam necesar pentru ţară, pe câtă vreme dl. Codreanu accentua în conţinu că nu este grăbit, că are vreme şi că momentul lui nu a sosit. In chestiunea externă am constatat că suntem adversari şi m-am silit să-l conving că singura politică externă este aceea îndreptată către Franţa, Anglia şi marile democraţii din occident. D-sa a contrazis, întreaga discuţie a decurs pe tărâmul interesului obştesc şi naţional, fără a fi putut observa la dl. Codreanu vreun interes personal."

    În timpul campaniei electorale, Tătărăscu personal l-a denunţat printr-un discurs ţinut la Radio, pe Iuliu Maniu drept „marele infractor... chinuit de dorul răzbunării", tocmai el, Tătărăscu, care a pactizat cu comuniştii şi-a fost părtaş la furturile din 19 noiembrie 1946. Dar până atunci Tătărăscu a acţionat prin Ministerul de Interne şi, în ziua de 12 decembrie 1937, în sala cinematografului Marna, la întâlnirea naţional ţărănistă, poliţia a făcut să explodeze o bombă lacrimogenă provocând şi un incendiu.

    La întrunire participau peste 20 000 de cetăţeni ai Capitalei, care s-au îndreptat spre Piaţa Amzei unde Iuliu Maniu, în discursul ţinut, a spus printre altele: „...De şapte ani suferim de o putere ocultă, de o camarilă al cărei şef văzut şi simţit este o femeie, doamna Lupescu... Mi se pare comic ca oamenii să discute despre dreapta şi stânga, când ar trebui să vorbim cu toţii cum s-o scoatem pe d-na Lupescu din ţară, care a încurcat complet lucrurile şi care cât este în situaţia ei de astăzi, în fruntea camarilei, împiedică ori ce politică sănătoasă fie de dreapta, fie de stânga..."

    Guvernul Tătărăscu, pentru a înăspri teroarea, a concentrat contingentele 1933 şi 1934, din jandarmerie. Abuzurile au fost generalizate pe tot cuprinsul ţării, la mii de alegători li s-au retras cărţile de alegător, numai în Sălaj, judeţul lui Maniu, s-au oprit 8 000 de cărţi de alegător; la Tg. Mureş au fost de asemenea opriţi de la vot 4-5 000 de alegători. Alte localităţi au fost declarate „contaminate şi nu li s-a permis să se deplaseze la vot (28 de sate din Sălaj, 27 sate din judeţul Satu Mare) iar în alte comune au fost trecuţi locuitorii de câte 2-3 ori şi chiar morţii au „înviat" în ziua alegerilor prin „fachirismul" lui Gută Tătărăscu.

    Alte măsuri de represiune ale guvernului au constat în masarea, în jurul secţiilor de votare, de unităţi militare de infanterie şi artilerie echipate cu ţinută de campanie, cu unităţi de foc, armament automat şi aparate TFF, pentru a sprijini detaşamentele de jandarmi care nu vor putea face faţă „cerinţelor". Autorităţile au primit ordin, atât cele administrative cât şi cele poliţieneşti, să sprijine falsificarea rezultatelor reale, prin modificarea tabelelor de totalizare a voturilor, confecţionarea de procese-verbale false, introducerea frauduloasă, în urne, de buletine ale Partidului Naţional Liberal ş.a. Nu au lipsit nici morţi şi nici răniţi în timpul campaniei.

    În ciuda tuturor măsurilor represive şi de falsificare, pentru prima oară în viaţa politică a României, guvernul care a condus alegerile a ieşit înfrânt, nereuşind să câştige procentul de 40% pentru a beneficia de prima electorală ca să formeze cabinetul nou. Partidele ce alcătuiseră pactul de neagresiune obţinuseră împreună 43,93%, faţă de 35,92% voturi cât obţinuse cartelul Tătărăscu-Vaida. (Maniu singur obţinuse 20,40% iar Totul pentru ţară (legionarii) 15,58%.

    La 23 decembrie 1937 când primele estimări semnificative au arătat căderea lui Tătărăscu, Carol al -II-lea l-a anunţat pe Armând Călinescu, prin Urdăreanu, că a hotărât să formeze un guvern cu Octavian Goga, care obţinuse numai 9,15% din voturi, şi pe care să-l completeze cu „centrişti" pe care să-i rupă din partidul lui Maniu. Imediat, Goga şi Călinescu, în noaptea de 23/24, au început să lucreze la întocmirea programului şi a listei de oameni posibili să-i racoleze. Regele a venit urgent de la Sinaia pe 26 decembrie şi, pe 28 decembrie, când Tătărăscu şi-a prezentat demisia.

    În aceeaşi zi, Octavian Goga a şi depus jurământul cu membrii guvernului pe care-l constituise în mare grabă, reuşind să rupă de la Maniu pe Armând Călinescu, Virgil Potârcă, Dinu Simian, V. Rădulescu-Mehedinţi (care în următoarele 24 de ore au şi fost excluşi din P.N.Ţ.).

    Rezultatul alegerilor s-a publicat de abia la 20 decembrie. Lovitura dată de Carol lui Iuliu Maniu a fost fără efectul scontat, deoarece unii fruntaşi ai vieţii publice şi-au prezentat adeziunea la P.N.Ţ. Printre ei se numărau Constantin Vişoianu, Savel Rădulescu, Sergiu Nenişor şi Nicolae Titulescu. Acesta din urmă trimitea următoarea telegramă lui Iuliu Maniu: În momentul când văd că unii fruntaşi ai Partidului naţional ţărănesc găsesc cu cale să părăsească partidul, cer ca o onoare înscrierea mea în partidul d-voastră ca simplu soldat şi fără condiţii."

    În faţa manevrelor regale făcute printre oamenii lipsiţi de caracter, gata să renunţe la demnitate pentru un post, Iuliu Maniu a încercat continuarea luptei politice începută pe 25 noiembrie 1937, pentru răsturnarea camarilei şi a planurilor regeşti de instaurare a dictaturii personale, şi a propus lui Coneliu Codreanu prelungirea înţelegerii. Acesta însă a anunţat că îşi ia libertatea de acţiune şi se duce la Predeal să schieze.

    În faţa acestei atitudini neaşteptate, Iuliu Maniu i-a răspuns Căpitanului: „Rău faci, acum nu-i timp de sport. Eu sunt de părere că duşmanul, ce-i drept este lovit crunt, dar nu este distrus. Trebuie deci continuată lupta. Trebuie să ieşim în stradă, să ocupăm Piaţa Palatului şi să nu ne retragem de acolo până ce regele nu se va da bătut."

    Problema numirii guvernului Goga a avut imediat repercusiuni, în străinătate. Industriaşii englezi, francezi şi cehoslovaci au reacţionat prin retragerea comenzilor de armament (pe care România le făcuse în aceste ţări) iar reprezentantul Franţei la Bucureşti anunţa palatul că instalarea noului guvern nu este bine văzută la Paris, îngrijorare s-a manifestat şi în Cehoslovacia, care, ca şi noi, se vedea ameninţată pe două fronturi, ungar şi german, şi dorea cu orice preţ întărirea Micii înţelegeri.

    Presiunile au mers şi mai departe. Prin regina Marioara a Iugoslaviei, sora regelui Carol, acestuia, i s-a trimis o scrisoare atrăgându-i-se serios atenţia că în cazul - unor indicii - de promovare a unei politici de apropiere de Berlin şi Roma, atât Anglia, cât şi Franţa îşi vor retrage sprijinul acordat României.

    Camarila intrată în panică i-a atras atenţia lui Goga care şi-a redus campania antisemită şi activitatea organizaţiei lui paramilitare.
    Regele îşi da seama că are dificultăţi iar zilele guvernului sunt numărate şi trebuia să se gândească la altă formulă de a sugruma partidele politice, dezmembrându-le cât mai repede posibil, cu toate că acestea căutau să se regrupeze şi să reacţioneze.
    Pe de altă parte liberalii şi-au strâns rândurile, reunindu-se în aceeaşi familie, lui Tătărăscu revenindu-i un rol de mâna a doua. Faptul a fost imediat salutat de Iuliu Maniu care era convins că într-un regim constituţional numai partidele politice temeinice pot prezenta garanţii şi să-şi asume răspunderea conducerii în stat.

    Codreanu a reacţionat şi el, în faţa situaţiei ce se contura destul de sumbru din punct de vedere politic, declarând, pe 15 ianuarie 1938, în nr. 972 al „Pruncii Vremii": „Termin atrăgând atenţia celor care în nechibzuinţa lor încească să împingă Coroana spre o dictatură, că aceasta ar fi o nenorocire..."

    Partidul Naţional Ţărănesc, imediat după nelegiuirea săvârşită prin numirea lui Goga ca prim ministru, şi-a convocat „Comitetul central executiv" în care Iuliu Maniu, analizând situaţia, a declarat printre altele: „...Nu s-a întâmplat niciodată până acum ca în România, în alegerile parlamentare un guvern să cadă... S-a întâmplat într-un mod surprinzător ca îndată după Crăciun Majestetea Sa în loc de a ţine seamă de indicaţiunile corpului electoral a dat guvernul d-lui Goga care în alegeri nu a avut decât 9% din totalul voturilor date... însărcinarea d-lui Goga dă guvernului român două caractere esenţiale: un caracter reacţionar si dictatorial, antidemocratic pe de o parte, iar pe de alta îi dă un caracter de schimbare a politicii externe, lucru pe care nu putem să-l tolerăm...

    Situaţia era că Regele nu putea face altceva decât ca după o matură chibzuinţă să cheme partidul nostru la guvernare. Nu era posibil ca Coroana să se decidă a chema pe dl. Goga la guvernare dacă nu avea pretextul să spună: aici este o barcă de salvare, barca de salvare a trădării câtorva oameni din Partidul Naţional Ţărănesc până în aşa măsură încât foştii noştri prieteni să poată comite blasfemia, să spună că actul trădării dumnealor este o «colaborare a d-lui Goga» cu Partidul Naţional Ţărănesc... pe lângă actul de trădare revoltătoare, mai comit şi un şantaj faţă de opinia publică... Foarte mulţi care vor să parvină găsesc o treaptă foarte comodă de a parveni atacându-mă pe mine. De ce? Nu ştiu. Dar se refugiază şi ei la acest mijloc uşor..."

    Guvernul Goga-Cuza deschide drumul dictaturii lui Carol al -II-lea şi va servi drept sursă a unei politici de dreapta, cu un partid în cămăşi albastre, timp de circa 30 de luni. Dictatura va fi înlocuită prin alungarea regelui Carol al -II-lea, printr-o altă dreaptă, dar în cămăşi verzi, sub scutul unui general. Curios că şi Carol şi Antonescu nu mai erau mulţumiţi cu gradele din ierarhia militară legalizată, şi pretindeau să devină „căpitani" de legiune. Curioasă metamorfoză!

    Încă de la începutul guvernării, guvernul Goga-Cuza a reintrodus starea de asediu, cenzura, trecând la restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice. S-au luat măsuri împotriva evreilor, interzicerea liberei circulaţii pe C.F.R. a ziariştilor evrei, retragerea brevetelor de băuturi spirtoase, revizuirea cetăţeniei, înlocuirea personalului de origine străină, românizarea presei, toate aceste măsuri luate prin decrete, legi.

    Faţă de nemulţumirile din ţară, pentru a-şi legaliza puterea, guvernul a cerut şi regele a aprobat, pe 18 ianuarie 1938, dizolvarea parlamentului, fixând alegeri pe 2 martie pentru Cameră şi „în zilele ce vor urma" pentru Senat (după cum vom vedea la calendele greceşti, fiindcă numai regele îşi cunoştea gândurile ascunse).

    Prin noua lege electorală se urmărea ca partidelor, prin petiţii, să le atribuie, de Comisia Centrală Electorală, număr de ordine şi semn electoral corespunzător, valabil pe toată ţara şi constând din unul sau mai multe puncte, pentru a produce confuzii, intenţionându-se ca Partidul Liberal să aibă două puncte, pentru ca să fie şi mai mare confuzia. Restricţii s-au făcut şi în desfăşurarea campaniei electorale.

    Situaţia devenise explozivă şi se conturau alte regrupări de forţe politice pentru alegerile de care se vorbea că se vor ţine.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-021)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 12-11-10 at 04:47 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Iuliu Maniu şi Armata
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 15-02-11, 10:50 AM
  2. Iuliu Maniu în luptă cu dictatura
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 11-11-10, 09:44 AM
  3. Politica externă a lui Iuliu Maniu
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 05:16 PM
  4. Iuliu Maniu în prima linie
    By Cicerone Ionitoiu in forum Principatele Române - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 01-11-10, 12:06 PM
  5. Evocarea personalităţii şi a procesului lui Iuliu Maniu
    By Cicerone Ionitoiu in forum Principatele Române - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 27-10-10, 01:42 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •