Results 1 to 1 of 1

Thread: Crin Antonescu poate, dar nu vrea, Victor Ponta vrea, dar nu poate - de SABINA FATI

  1. #1

    Cool Crin Antonescu poate, dar nu vrea, Victor Ponta vrea, dar nu poate - de SABINA FATI

    Acum, imaginea negativă se acumulează într-o singură tolbă, cea a PDL-ului. Toată nota de plată o va plăti PDL-ul. Cu cât stă mai mult, cu atât nota poate fi fatală. Alfred Bulai

    Sabina Fati a stat de vorbă, marţi, la ”Dezbaterile RL”, în direct pe romanialibera.ro, cu profesorul Alfred Bulai despre cum se vede România zilelor noastre din perspectivă sociologică şi la ce ne-am putea aştepta în următoarele luni.

    Păunescu = Eminescu 2. Cum s-a născut acest mit? Cu televizorul?

    Alfred Bulai: E o situaţie tipică pentru personajele care sunt extrem de controversate. De exemplu Corneliu Coposu, la începutul anilor '90, era printre cei mai urâţi oameni din România, adică toate statisticile îl dădeau pe ultimul loc. Acea acumulare negativă era rodul unui climat tensionat de la începutul anilor '90. În momentul în care a murit, lucrurile s-au întors cu 180 de grade. O mare parte din oameni, chiar simpli, nu mai zic o parte din politicieni, au hiperbolizat dintr-o dată o imagine pe care o negativizaseră. E un proces de polarizare, se trece de la o extremă la alta.


    Un recent sondaj de opinie, arată că mai mult de jumătate din populaţia României se raportează pozitiv la perioada dinainte de 1989. Acest lucru explică şi apetenţa oamenilor faţă de un fost poet de curte al dictatorului?

    A.B.: În permanenţă a fost cam jumătate din populaţie care a spus că socialismul, în diferite forme, a fost o idée bună dar s-a aplicat greşit, deci cu o cultură de stânga

    E o cultură de stânga sau e o cultură crescută la umbra autoritarismului?

    A.B.: Valorile sunt de stânga pentru că e vorba de societate, care este evident egalitară. Că a îmbrăcat forma, exact asta încerca lumea să salveze, ideea că a îmbrăcat o formă a dictaturii, a neaplicabilităţii propriilor teze, pentru că mulţi, chiar în 22 decembrie, asta strigau: guvern democrat, ce învăţaseră de fapt din manualele de istorie, că n-aveau alt model. Ca să revin la sondaj, cam 25 la sută, în medie, deci cam un sfert din populaţie, spuneau că a fost o idée bună, punct. Nu că s-a aplicat prost. Nostalgicii, dacă vrem să-i numim aşa, în condiţiile în care există o criză, şi, mă rog, te şi depărtezi de evenimente, normal este că ei cresc numeric. Dar în permanenţă a existat, pentru că există o cultură firească, gândiţi-vă totuşi că după o jumătate de secol aproape, în condiţiile în care nu ai avut niciodată o clasă foarte consistentă de, hai să zicem, oameni din zona medie, niciodată în istoria României, şi ai avut o societate destul de polarizată, e foarte greu să ai o asemenea masă care, atenţie, nu se exprima înainte de '90. Pentru că exista un gen de modalitate de a te raporta în mediul public şi, de obicei, cei mai mulţi oameni simpli, cei care nu au foarte multe resurse, inclusiv financiare, nu se exprimă în spaţiul public.


    De ce credeţi că televiziunile, în special principalele canale de ştiri, au exagerat acest eveniment? E o formulă prin care aceste televiziuni răspund unei necesităţi publice, sau e o agendă care într-un fel se încadrează în agenda politică a acestor televiziuni?

    A.B.: Nu cred că este vorba de o agendă politică. Au intuit că fac rating, bănuiesc că au şi făcut. Moartea face rating, evident. De altfel, au făcut acelaşi lucru şi în cazul acelei cântăreţe, care, mă rog, chiar nu era de dimensionat la nivelul la care s-a abordat drama respectivă.. Nu cred că televiziunea a creat fenomenul. Televiziunea poate a dat o altă magnitudine unui asemenea fenomen. Este vorba de un mecanism care din punctul meu de vedere este mult mai profund şi ţine de o evoluţie a societăţii româneşti care trăieşte confuzii valorice mari astăzi, generate de momentul '89. Uitaţi-vă doar la un lucru banal: noi atunci am importat două elemente care au fost legate, capitalismul şi democraţia. Le-am luat la pachet. În spaţiul occidental nu sunt deloc la pachet, unii spun că sunt în divorţ. Un gen de raportare valorică, care a trecut în 20 de ani prin multe fluctuaţii, prin multe tipuri de raportări.

    Vorbiţi despre valoarea operelor lui Adrian Păunescu? Despre omul de curte al lui Ceauşescu? Despre cel care era lăsat înainte de 1989 să creeze o supapă pentru tineri care nu aveau acces, de fapt, la cultura occidentală şi care se mulţumeau cu pasitşarea acesteia?

    A.B.: Lucrurile nu stau deloc aşa, pentru că populaţia largă nu are acces la informaţiile pe care le spuneţi dumneavoastră. Lumea comentează eventual. şi sigur că o parte din cei care au fost de exemplu acuma şi l-au aplaudat şi au fost poate la mormântul lui, sunt oameni care poate l-au urât. Sau poate chiar au avut momente în care s-au raportat extrem de negativ la el, mai ales imediat după '90, când era un gen de culoar de raportare. Dar cea mai mare parte a oamenilor au imaginea vizibilă, au doar vârful iceberg-ului. O mică parte din populaţie vede, sau măcar are o anumită percepţie vizavi de partea de jos a iceberg-ului.

    Traian Băsescu ar fi scăzut în sondaje sub 10 la sută, spun mai multe cercetări, iar 65 la sută din populaţie spune că ar vota pentru demiterea sa. În ce măsură credeţi că preşedintele s-a erodat pe fondul crizei? Sau în ce măsură şi-a pierdut mai degrabă încrederea pe fondul atacurilor mediatice concertate?

    A.B.: Există o regulă de aur în politică: liderii politici au un termen de valabilitate. E în jur de 10 ani pentru că în general încep ca formulele lor de discurs să se repete şi să nu mai fie la fel de spumoase şi de interesante. Se schimbă generaţii, se schimbă oamenii, apar şi alţii, mai ales care te imită şi până la urmă, mai ales când ajungi la vârf ca politician, tinzi tu să repeţi o anumită schemă pentru că a fost câştigătoare, e asociată cu succesul. şi alţi lideri din România au avut un crescendo şi au dispărut, chiar dacă pot să rămână personaje notabile în sfera publică. De exemplu Ion Iliescu din ultimii 7-8 ani, poate chiar mai mult, n-are legătură cu imaginea lui Iliescu din anii '90 pentru cea mai mare parte a populaţiei.
    Acum, în cazul lui Traian Băsescu, sunt mai multe lucruri. E sigur situaţia proastă a societăţii româneşti în acest moment. Concură imaginea negativă pe care o oferă media în general, dar lucrurile ţin şi de anumite tipuri de reacţii pe care Traian Băsescu le are, mult mai stângace decât atunci când el era în topul preferinţelor. (...)
    Traian Băsescu a fost mereu extrem de performant în rolul buturugii mici care răstoarnă carul mare. Şi când era primar a fost în aceeaşi postură, se bătea cu primul-ministru.

    Şi credeţi că acum nu mai are cu cine să se bată?

    A.B.: Nu! A avut noroc cu Tăriceanu că l-a creat imediat ca duşman veridic, ca adversar. Era inferior (n.r. Călin Popescu Tăriceanu, primul premier după ce Alianţa D.A. a câştiga alegerile), dar totuşi cineva la care se putea raporta. Sigur, marea lui problemă a fost că e foarte greu să ai acelaşi gen de manifestare. Venea din perspectiva omului simplu, fără cuvinte pompoase, încerca să-i ardă pe guvernanţi.

    Spuneţi că Traian Băsescu se lupta întotdeauna cu adversarul poporului, sau demoniza un adversar şi că acuma nu mai are cu cine să se bată şi aceasta ar fi una din cauzele căderii sale?

    A.B.: Asta e una din cauzele majore, pentru că având acelaşi stil în care încearcă să dea replici dure, a schimbat registrul şi a făcut câteva greşeli mari. În sensul în care te iei de presă şi la un moment dat te iei de presă fără o logică anume, de principiu, de n oameni, de care poţi să te iei, dar e riscant.

    Întotdeauna, ca politician, te cerţi cu cine vrei tu: cu mămica ,cu tăticul, dar nu te cerţi cu presa, că nu câştigi, per ansamblu, niciodată. Aşa s-a întâmplat la ultimele inundaţii cu oameni disperaţi. Tu, dacă ai o atitudine dură faţă de ei, nu-ţi aduce prea multe credite. Ăia care te iubesc îţi pot găsi scuze, explicaţii, pot să-ţi dea dreptate, dar pe ansamblu, pentru cei care nu sunt neapărat fanii nimănui, gestul nu mai este interpretat pozitiv. Replica dură, care este poate atipică uneori, este interpretată evident negativ.

    Şi-a pierdut Traian Băsescu pasiunea? Nu mai are o miză? Şi-a terminat mandatele şi nu mai are miză?

    A.B.: Chiar nu mai are o miză. Chiar nu mai poate să aibă un obiectiv extrem de important. Cred că singurul lui obiectiv politic este salvarea PDL-ului dintr-o ecuaţie extrem de neagră pe care o are în acest moment. Cred că încearcă mai multe variante. Are şi nemulţumiri. Vedeţi că, ca atunci când eşti Dumnezeu într-un partid, şi asta se întâmplă multor lideri politici, nu numai cu Băsescu, când simţi că oamenii din jurul tău, pe care-i electrizai, încep să cârâie, să nu mai răspundă la telefon, e neplăcut şi creează şi mai mult stres, mai multe inabilităţi.

    Aţi fost consilierul lui Călin Popecu Tăriceanu când era prim-ministru, vă mai ocupaţi şi acum de PNL?

    A.B.: Nu! Eu nici n-am fost membru, am avut proiectul meu personal, pe o secţiune. De-a lungul timpului am lucrat cam cu toate partidele.

    Credeţi că liderul PNL, Crin Antonescu, ar putea rămâne liderul partidului până la alegeri?

    A.B.: E foarte greu de spus. Antonescu are foarte multe atuuri pentru populaţia României, ca imagine. Vorbesc de percepţia la nivelul populaţiei. Un tip destul de sărac pentru ce însemna un liberal (...). Sunt nişte atuuri, vorbeşte foarte frumos. El are nişte probleme majore în a face politică pur şi simplu, din punctul meu de vedere, şi asta am spus-o în permanenţă.

    Vreţi să spuneţi că are un discurs bun, o retorică performantă, dar că nu este un om de acţiune?

    A.B.: E o problemă şi mai tare decât atât. În politică trebuie să şi vrei. Lumea simte şi el nu prea pare să vrea să facă politică. E un personaj care indiscutabil atrage atenţia, e un om cu o cultruă absolut ok, nu sunt probleme din niciun punct de vedere, inclusiv la nivelul discursului, catunci ând şi-l pregăteşte, este printre cei mai performanţi. Dar în politică trebuie să şi vrei.

    Dar Victor Ponta vrea?

    A.B.: Ponta vrea cu siguranţă, dar mi-e greu să spun în acest moment dacă poate. Ponta poate să crească, poate să se schimbe. Se ceartă prea mult în propriul partid. Când eşti un lider politic, chiar dacă este tensiune foarte mare la tine în partid, chiar dacă scaunul tău este pus sub semnul întrebării real, nu trebuie să transmiţi. Trebuie să arăţi o siguranţă absolută. Neîncrederea ta le trezeşte suspiciuni, pentru că cei mai mulţi n-au acces la informaţii. Mi s-a părut lipsă de experienţă şi maturitate, nu e vorba de autoritate.

    Deci Traian Băsescu este pe cale să devină expirat, Crin Antonescu poate dar nu vrea, Victor Ponta vrea, dar nu e sigur că poate...

    A.B.: Acuma să nuanţez, expirat din punct de vedere al poziţiei de lider extrem de important în percepţia populaţiei. Indiscutabil, Traian Băsescu va rămâne un personaj important public şi o să vedeţi că imaginea sa se va pozitiviza.
    Şi Ion Iliescu când o să moară, că o să moară şi el, să vedeţi atunci fenomen ce va fi şi ce frumos va vorbi incomparabil mai multă lume decât vă gândiţi. În general există acest tip de reacţie. Mai ales când nu mai eşti la putere, nu mai poţi fi duşmanul atât de important.

    Adică Traian Băsescu va avea o imagine bună când va ieşi de pe puntea ţării?

    A.B.: Evident.

    Să ne întoarcem puţin la Crin Antonescu şi Victor Ponta. Ce şanse le daţi la alegerile prezidenţiale din 2014? Vor ajunge până acolo?

    A.B.: Mi-e greu să spun dacă ajung sau nu, pentru că depinde de ce furtuni vor mai exista şi de multe mişcări de şah de până atunci. Ei sunt pe un culoar ascendent, nu te poate da jos un partid atâta timp cât nu sunt alegeri, nu există problema unei validări, n-ai de ce să scazi.

    În condiţiile în care actualul guvern cade şi la un moment dat se ajunge ca partidele, oricare dintre cele două, să ajungă la guvernare, lucrurile se pot schimba dramatic, din punct de vedere al percepţiei oamenilor şi al aprecierii. Acum, imaginea negativă se acumulează într-o singură tolbă, cea a PDL-ului. Toată nota de plată o va plăti PDL-ul. Cu cât stă mai mult, cu atât nota poate fi fatală. În momentul în care apar şi alţii în această ecuaţie, şi ar trebui să apară pentru că sunt alegeri generale şi locale până atunci, lucrurile se pot schimba chiar radical, pentru că oamenii dintr-un partid nu îl dau jos pe şef în două momente: unul, când partidul nu se prăbuşeşte în sondaje şi doi, când sunt prea aproape de alegeri ca să aibă acest curaj, de a-l schimba pe ultima sută, cum s-a întâmplat cu Geoană, că Geoană s-a dorit să fie schimbat de către mulţi, dar în preajma alegerilor nu vor face un asemenea gest.
    Tocmai de aceea este foarte greu să spunem dacă ajung sau nu ajung acolo. Pot să apară şi alte personaje pe criza actuală, inclusive lucruri pe care poate nu ni le-am dori.
    Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/i...te-205615.html
    Last edited by Typhoon; 12-11-10 at 02:34 PM.

Similar Threads

  1. Unde vrea sa ajunga aceste baietel din Rusia
    By Golem in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 07-12-11, 09:34 AM
  2. Romania se imprumuta de parca ar vrea sa ajunga din urma Grecia
    By SR-71 Blackbird in forum Situaţia României: criza identitară, politică, socială, sistemică
    Replies: 0
    Last Post: 01-11-11, 07:55 PM
  3. Noaptea cuţitelor lungi din PNL - de SABINA FATI
    By Oerlikonn in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 02-11-10, 09:57 PM
  4. Decesul ANI: Călăul şi victima-de SABINA FATI
    By Tudor in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 02-07-10, 11:54 AM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •