Results 1 to 1 of 1

Thread: Iuliu Maniu n luptă cu dictatura

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Iuliu Maniu n luptă cu dictatura

    Iuliu Maniu n luptă cu dictatura

    Iuliu Maniu, depozitarul ideologiei partidului, a acţionat totdeauna nu ca un politician de rnd stăpnit de patime şi dorinţe personale, ci ca un adevărat om de stat preocupat numai de interesul ţării căreia i jurase credinţă şi devotament. Şi nu a ezitat să-i atragă atenţia şi celui ce se ncoronase fără a-şi respecta cuvntul, că poporul este singurul suveran ce investeşte şi cere să fie respectat n năzuinţele lui.

    Este semnificativ, n nsemnările lui Ion Mihalache, momentul hotărtor n care Maniu a cerut fiecăruia din conducere să se pronunţe cu privire la prinţul Carol al-II-lea:„Maniu a ţinut o cuvntare aproape plngnd, n care arată că se mplinesc 39 de ani de cnd face politică fi că nu i s-a ntmplat să fie nfrnt, că el se supune, dar nu-si ia răspunderea".

    Despre mprejurările n care a avut loc restauraţia, Iuliu Maniu a spus că „a fost o necesitate n scopul unei guvernări linistite care nu se putea face n absenţa unui pretendent la Tron susţinut pe baza drepturilor sale legitime de opinia publică a ntregii ţări si că d-na Lupescu nu trebuia să se ntoarcă n ţară". n noaptea sosirii s-a nţeles cu Maniu că va intra n Regenţă, dar a doua zi a cerut lui Ion Mihalache şi Grigore Iunian ca să fie rege.

    Maniu, ca să legalizeze monarhia, a aranjat, cu acordul Regelui, ca pe 20 septembrie 1930 să fie ncoronat la Alba Iulia mpreună cu Alteţa Sa Regală Principesa mamă Elena şi n acest sens a nceput pregătirile. Dar la nceputul lui august, revenind n ţară Lupeasca, totul s-a schimbat şi regele n-a mai ţinut cont de hotărrea luată.

    Regele s-a nconjurat de o camarilă condusă de Puiu Dumitrescu şi Gabriel Marinescu neadmiţnd schimbarea lor, fapt ce nu l-a admis Preşedintele Consiliul de Miniştri şi a dus la demisia acestuia.

    De aici, văzndu-se tendinţa regelui spre o guvernare personală prin elemente politice care să i se subordoneze, a nceput conflictul ntre Carol al-II-lea şi Maniu (care a durat pnă la nlăturarea regelui).

    n această nfruntare, regele a recurs la manipularea oamenilor politici mpotriva lui Maniu, la ruperea unor personalităţi ale partidului lui Maniu şi la nscenări, cum a fost afacerea Skoda, nsă nimic nu l-a putut clinti pe Maniu n lupta deschisă ncepută cu tendinţele dictatoriale ale regelui.

    ncă din vara anului 1932, Iuliu Maniu, n declaraţiile făcute pe perioada campaniei electorale, a subliniat că „nimic durabil nu se va putea realiza n Romnia ctă vreme nu era lichidată camarila".

    Iuliu Maniu n-a acceptat să facă compromisuri pe spatele ţării şi de dragul regelui de a conduce nerespectnd constituţia. Datorită acestui fapt a ripostat mpreună cu Ion Mihalache cnd oamenii din camarilă, generalii Dumitrescu şi Marinescu, au trecut peste autoritatea ministrului de interne, prin declaraţii jignitoare şi nesupunere.

    Faţă de manevrele Palatului care urmărea să destrame partidul prin acapararea unor fruntaşi atraşi de mirajul puterii, Iuliu Maniu nu s-a angajat n lupte fratricide, ci a ştiut să se retragă evitnd dizidente sau rupturi, lăsnd pe alţii să navigheze n apele tulburate de Lupeasca, fiindcă ea era n miezul camarilei.

    Pur şi simplu Maniu şi-a dat demisia şi de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi din a Partidului retrăgndu-se n aşteptare la Bădăcin, spre exasperarea multora, care-l credeau decapitat. Dar el ştia să aştepte cu folos fiindcă deşi se plimbase cu regii nu-şi pierduse simţul comun. Rămnea mereu ataşat plebei, Iorga, făcnd aluzie la verticalitatea lui Maniu, spune: „nici dracul nu-i vine de hac egumenului de la Bădăcin".

    Stere Diamandi n „Gndul vremii" din 15 martie 1934 analizndu-l pe „sfinx" spune: „Maniu are grijă să-si stăpnească revolta, să năbuşe durerea ca nu cumva sub imperiul mniei de o clipă, să crtească cu gndul sau cu vorba mpotriva a ceea ce s-a nfăptuit după veacuri ntregi de trudă, jertfe si necontenită aşteptare,

    Iuliu Maniu si-a făcut pe deplin datoria. Intră n caracterul lui să nu se hotărască dect pe raţiunile conştiinţei sale, n această privinţă, este unul dintre puţinii oameni politici pentru care conştiinţa e pe primul plan al preocupărilor sale. Cum de asemenea puţini sunt oamenii politici care să vadă ca Iuliu Maniu n morala creştină factorul hotărtor al progresului nostru naţional. Pentru d-sa, religia creştină nu nseamnă o simplă nomenclatură istorică sau o reminiscenţă pitorească din anii copilăriei, ci o forţă activă inepuizabilă şi veşnic proaspătă. De aici şi tăria acestui om politic ca ţinută drză şi neinfluenţat de contingentele mărunte ale vieţii."

    Demisia lui Iuliu Maniu se producea ntr-un moment cnd situaţia internaţională se ncurca prin venirea la putere a lui Hitler (pe 30 ianuarie, n Germania), iar pe plan intern se degrada datorită politicii nefaste a lui Carol al-II-lea, care făcea şi desfăcea guverne. ncepuse să se intensifice propaganda, att din răsărit ct şi din apus, pe teritoriul Romniei, provocndu-se incidente din ce n ce mai grave, ce vor face să curgă snge.

    Sub guvernul Vaida Voievod asistăm la astfel de acte. El va fi şi cel căruia-i va plăcea să se mndrească cu denumirea de naş al „Gărzii de fier".

    Manevrele „hidrei care s-a ncuibat n jurul Palatului" (aşa era considerată camarila de Iuliu Maniu), au nceput sa se accentueze după ntoarcerea lui I. G. Duca din străinătate unde şi luase angajamentul dizolvării Gărzii de fier, fiindcă se pronunţase pentru o alianţă cu Germania. Aşa că, actul de la 7 noiembrie 1933, prin care Duca era nsărcinat cu noul guvern şi ţinerea de alegeri, nu a mai surprins pe nimeni; după cum nici dizolvarea „Gărzii de fier" din 9 decembrie 1933 n-a mai fost o surpriză.

    Tragedia s-a petrecut pe 29 decembrie 1933 cnd, I. G. Duca, plecnd de la Palat, a fost mpuşcat pe peronul gării Sinaia de legionari. Aşa era asasinat un prim-ministru cu complicitatea regelui Carol al-II-lea.

    Tot el, Carol al-II-lea, urmărea să asasineze politiceşte un alt prim-ministru, pe Iuliu Maniu, prin intermediul afacerii Skoda, dar nu a feuşit. Partidul Naţional-Ţărănesc a cerut o anchetă parlamentară care s-a format din 30 de deputaţi şi 23 de senatori, reprezentanţi ai tuturor partidelor, şi care l-au audiat pe Iuliu Maniu, n faţa acestei Comisii, Iuliu Maniu a dezvăluit toată nscenarea şi a prezentat actele originale şi pe cele falsificate. Adresndu-se Comisiei, Preşedintele Iuliu Maniu a spus, printre altele, n iulie 1934:

    „Domnilor, nu ştiu cine putea avea interesul să ncerce un asasinat moral contra unui fost prim ministru al ţării. Eu nţeleg: oamenii politici pot fi incomozi multor persoane, se ntmplă; nţeleg ca aceşti oameni să fie trimişi pe cealaltă lume, se ntmplă, se poate explica prin interesul de stat; dar ce interes de stat poate fi n aceea că, cu voie şi cu fals să pecetluieşti ruşinea pe seama unui stat, că a avut un prim ministru care a fost un ticălos, aceasta n-o mai nţeleg!... Pe mine nu reuşesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu mă abat, eu de la hotărrile mele nu mă schimb, eu ce cred că este bine pentru ţară şi pentru neam, asta fac".

    Maniu, prezentnd situaţia, a demonstrat că s-a falsificat un proces-verbal de către primul comisar regal, colonelul Pomponiu, şi că s-au făcut intervenţii pe lngă reprezentantul firmei Skoda, Seletzki, pentru a declara n defavoarea primului-ministru sub care s-a semnat contractul cu firma Skoda. Ion Scurtu n cartea „Din viaţa politică a Romniei (1926-1947)", la pag. 317 prezintă situaţia reală:

    „După ce a prezentat originalele, Iuliu Maniu a depus pe biroul Comisiei de anchetă parlamentară fotocopiile unor documente din care rezulta că regele Carol al -II-lea dăduse dispoziţia confidenţială pentru implicarea ntr-o formă oarecare a lui Maniu sau a anturajului său n afacerea Skoda. Documentele depuse erau un bilet scris de mna lui Carol pentru colonelul Pomponiu si un proces-verbal scris de mna grefierului militar Ilie, n care era consemnată depoziţia lui Bruno Seletzki; n acest proces-verbal colonelul Pompoiu intercalase cu mna lui cteva corecturi şi o adăugire de cinci rnduri.

    Procesul-verbal de audiere, dactilografiat cu intercalările respective, a fost semnat de Seletzki, căruia, n prealabil, i se citise originalul nefalsificat, fără ca acesta să sesizeze denaturarea (din care rezulta un indiciu asupra unor comisioane de care ar fi profitat Romulus Boilă).

    Originalul procesului-verbal falsificat de Pomponiu fusese păstrat n seiful Procuraturii militare, de unde a fost sustras, mpreună cu notiţa regelui, de doi subofiţeri grefieri, si vndut cu 100 000 de lei avocatului Rappaport, apărătorul lui Seletzki n proces, care l-a predat lui Iuliu Maniu."

    Guvernul comunist care, la dispoziţia Moscovei, a nscenat procesul conducătorilor Partidului Naţional-Ţărănesc, s-a folosit şi de această falsă afacere pentru a crea „atmosferă", subliniind-o n raportul de trimitere n judecată, n felul următor:

    „Romnia a fost transformată ntr-o ţară dependentă de monopolurile internaţionale. Conducătorii naţional-ţărănisti au fost amestecaţi n afacerea Skoda..."

    Urmărind falsificarea istoriei, agenţii NKVD-ului din Romnia de după 1945, vor acuza, după cum vom vedea, PNŢ-ul de pregătirea drumului fascismului, pentru a masca infiltraţiile comuniste din acea perioadă şi colaborările lor cu fasciştii, după cum vom vedea.

    Sngele nevinovat ncepuse să curgă n Europa. După ce ţăranii, şi nu numai ei, fuseseră şi erau ncă seceraţi de mitralierele lui Stalin, după ce infiltraţiile comuniste se simţeau peste tot, şi-n ţara noastră de asemenea, numai la un an de la venirea lui Hitler la putere, a fost asasinat Cancelarul Austriei - Dolffuss şi la şase luni diferenţă (n acelaşi an) au fost asasinaţi şi regele Alexandru al Iugoslaviei cu Louis Barthou (Ministrul de externe francez), Albert I regele Belgiei, Kurt von Schleicher (cancelar german)...

    n acelaşi an, printre sutele de asasinaţi din URSS se numără şi tovarăşul de luptă al lui Stalin, Kirov, căzut la comanda călăului.

    Kominternul nu se juca, şi exportase agenţii şi la noi, unde nu exista un partid comunist, ci o secţie a Kominternului din Romnia, avnd ca şef pe Eugen Iacobovici, care, fiind n pericol cu descoperirea celor ce manevraseră Griviţa din 1933, a fost chemat la Moscova şi nlocuit cu Ana Pauker (cumnata lui), anunţată ca moartă (prin otrăvire) n URSS, dar, n realitate, prezentă pe plaiurile romneşti, sub numele de Măria Grigoraş, cu buletinul de populaţie nr. 34163/5732 din 15 octombrie 1934, eliberat de primăria din Piatra-Neamţ.

    Fiind inapţi n munca de partid, comuniştii existau, n această perioadă, n URSS, şi sub denumirea partidului comunist din exterior. Am zis că existau atunci, fiindcă, pnă n 1937, Stalin a reuşit să-i lichideze, binenţeles şi cu concursul Anei Pauker. Dar ea şi-a scăpat viaţa n temniţele romneşti, după ce trădase siguranţei legătura ce-i venise din URSS.

    n iulie 1936, lotul complotiştilor comunişti, ce lucrau la dispoziţia Moscovei, a fost judecat la Craiova, iar rechizitoriul l-a făcut Comisarul Regal, colonelul magistrat Popescu P. Cetate. Printre altele a spus:

    „... Avem aici n boxă unul dintre cele mai importante nuclee comuniste din ţară, n frunte cu Ana Pauker, ambasadoarea pentru Romnia a Kominternului rus... Comunismul este cancerul omenirii, iar dictatura proletariatului e mai periculoasă ca despotismul antic... Care sunt rezultatele? La Kiev, Troţki, nainte de a fi mazilit, ţinea cndva un discurs. Un lucrător, Efimov, a vorbit apoi n contradictoriu. A venit la tribună cu un baston si a zis: - Acest baston vă va povesti istoria revoluţiei ruse, nainte de revoluţie ţara era guvernată de aristocraţi, pe care vi-i nfăţişează mnerul de fildeş al acestui baston. Fierul de jos reprezintă pe ocnaşi. Mijlocul bastonului pe muncitori şi ţărani. Lucrătorul tăcu o clipă. nvrti bastonul cu mnerul n jos.

    „- Tovarăşi s-a făcut revoluţia, s-a răsturnat situaţia. Acum aristocraţii stau jos, ocnaşii sus, iar voi, muncitori şi ţărani tot unde vă găseaţi nainte! - Efimov a fost mpuşcat...

    E un lucru cunoscut că peste tot pămntul există mişcări intense, n toate clasele sociale, care apar ca o stare de nemulţumire generală, provocate de revendicări pe care le nţelegem, dar şi de pofte şi dorinţe pe care demagogii le aţţă spre a le specula şi pe care societatea nu le poate satisface.

    Trăim ntr-adevăr o epocă unde revoltele sunt peste tot, de război care ameninţă, de crize economice, griji politice, turburări sufleteşti, dezlănţuiri de patimi, friguri de arivism etc. nsă, dintre toate aceste stări, cele mai periculoase din toată omenirea şi civilizaţia sunt: dictatura proletariatului, comunismul, bolşevismul... Mentalitatea comunistă se caracterizează peste tot, printr-o ură contra tuturor superiorităţilor, fie a bogăţiei, fie chiar a inteligenţei.

    n aceste cuvinte magice: dictatura proletariatului sau dictatura maselor, toţi mediocrii şi neisprăviţii ntrevăd o feudalitate nouă, unde subordonaţii să devină şefi, instituind o feudalitate nouă n profitul lor; tocmai astăzi cnd n evoluţia actuală a lumii, rolul capacităţii a devenit mult mai important ca altă dată. Mentalitatea şi curentele internaponaliste-comuniste ncep să bată n retragere şi vor fi nfrnte de puterea inteligenţei, posedată de elita intelectuală şi morală a societăţii omeneşti. Dar, mai presus de orice, toate aceste pericole sociale vor fi dominate de forţa lucrurilor, cam e superioară acestor doctrine bolnăvicioase.

    Comunismul nu cunoaşte nici sentimentul social, nici al onoarei, nici pe cel moral sau patriotic. Acestea sunt slăbiciuni burgheze. Scopul Kominternului este ntronarea proletariatului, transformarea lumii ntr-un imperiu sovietic prin distrugerea statelor naţionale. Acest Komintern, văznd că vechile agitaţii de care se servesc agenţii comunişti pentru a produce dezorientarea, nu duceau la rezultatul visat, au dat ordin ca aceşti agenţi să formeze un front zis popular intitulat antifascist, n care să trmbiţeze lupta contra războiului şi să pozeze ca apărători ai libertăţii maselor şi n care să pătrundă sub acele măşti mistificatoare de care am pomenit, spre a le răzvrăti, iar prin violenţă să schimbe actuala stare de lucruri."

    n acelaşi an, 1936, Ion Mihalache, Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, n discursul aniversării unui deceniu de la fuziune spunea:

    „... Democraţia nu nseamnă nsă demagogie şi anarhie, ci utilizarea politică a forţelor sociale şi naţionale, disciplinate n cadrul intereselor de Stat şi potrivit cu noile sale cerinţe şi n ritmul vremurilor. Democraţia nu nseamnă comunism. Comunismul nseamnă dictatura minorităţii, ca si fascismul, ca si nazismul. Democraţia este prin urmare, baraj comunismului, baraj dictaturii, si albe si roşii."

    Viaţa politică internă a Romniei se degradează datorită regelui Carol al-II-lea, care, ncercnd să-şi deschidă drumul unei dictaturi personale, şi-a găsit o unealtă docilă, capabilă de orice, n persoana lui Gută Tătărăscu, şi, n acelaşi timp, urmăreşte fărmiţarea celor două partide, PNL şi PNŢ, şi atragerea a ct mai mulţi fruntaşi care să se alinieze politicii lui.

    n ţară, n cursul anului 1934 şi făcuse apariţia şi Gestapoul (poliţia secretă de stat a lui Hitler), avnd ca victimă tot sufletul poporului romn, iar patru prim-miniştri, pnă la sfrşitul anului 1940, vor fi ciuruiţi de gloanţe: I. G. Duca, Armnd Călinescu, Nicolae lorga şi generalul Gheorghe Argeşeanu. Vom fi un unicat, mai ales că alţi patru prim-miniştri vor fi exterminaţi de comunişti după ce Rusia i va instala la putere.

    Lupta pentru putere pe căi oculte devine preocuparea principală a multora, ncurajaţi de camarila regelui.

    Pe 25 februarie 1935 se nfiinţează Frontul romnesc sub conducerea lui Alexandru Vaida Voievod (care va fi exclus din Partidul Naţional-Ţărănesc).

    La mai puţin de o lună, pe 20 martie 1935, sub denumirea de „Partidul Totul pentru Ţară", reapare Garda de fier, de data aceasta avnd ca preşedinte pe generalul Zizi Cantacuzino, despre care se zice că generalul L. Barthou ar fi spus: „Este un om pe care trebuie să-l nchizi pe timp de pace si să-l eliberezi pe timp de război".

    Nicolae Iorga ntr-un comentariu scrisese că generalul, mucalit şi cinic, afirmase: „Uiţi-vă la mine! S-a suit scroafa-n copac. Adică, din ordinul căpitanului meu am devenit şeful partidului - Totul pentru Ţară."


    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-018)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 11-11-10 at 09:55 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Iuliu Maniu şi Armata
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 15-02-11, 10:50 AM
  2. Iuliu Maniu din nou la comandă
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 1
    Last Post: 12-11-10, 04:31 PM
  3. Politica externă a lui Iuliu Maniu
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 05:16 PM
  4. Iuliu Maniu n prima linie
    By Cicerone Ionitoiu in forum Principatele Romne - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 01-11-10, 12:06 PM
  5. Evocarea personalităţii şi a procesului lui Iuliu Maniu
    By Cicerone Ionitoiu in forum Principatele Romne - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 27-10-10, 01:42 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •