Politica de destabilizare a Romniei după Marea Unire prin agenţii comunişti

Unirea Romniei s-a făcut cu duşmani la apus (imperiul austro-ungar), cu duşmani la răsărit (armatele bolşevice, foste aliate) şi cu infiltraţii comunişti n Transilvania, Bucovina, Basarabia şi vechiul Regat, urmărind prin acte de teroare şi manifestaţiile duşmănoase ale unei infime minorităţi, să perturbeze procesul de redresare naţională ce se ncepuse după ncheierea păcii.

Elementele perturbante, de numărul zecilor, s-au recrutat din rndurile unor străini de ţară şi ceva zişi socialişti, iar gruparea lor a fost anunţată de Cristian Rakovski n primul congres al Cominterului din 1919. Atunci, folosind munciuna, a anunţat că Partidul Socialist din Romnia s-a transformat n partid comunist. Libertăţile constituţionale romneşti permiteau funcţionarea şi a formaţiunilor ce-şi propuneau răsturnarea ordinei sociale.

Atunci, la congresul de la Harkov, din 1919, acelaşi Rakovski, care mpreună cu Bela Khun, instalase teroarea la Budapesta, din dispoziţia lui Lenin, a acuzat de oportunism pe social democraţii care participaseră la Unirea Romniei (Gh. Grigorovici, Ion Flueraş, losif Jumanca) şi după arestarea lui Iuliu Maniu au fost şi ei exterminaţi prin nchisorile comuniste.

Comitetul Internaţionalei a -III-a i-a acuzat pe social democraţii din Romnia de oportunism pentru că purtau discuţii cu partidele autohtone făcndu-i chiar trădători, deoarece se mpotriveau mişcării clandestine n vederea pregătirii revoluţiei din Romnia. Li se imputa social democraţilor romni că nu cer restituirea Basarabiei către Rusia.

ntlnirile şi congresele comuniste n URSS, mai ales, se ţineau destul de des şi la ele au participat şi romni social-democraţi cştigaţi de comunişti, unii infiltraţi din ţară. Printre participanţi se numărau: Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Gheorghe Cristescu (nchis şi el de tovarăşii lui după 1948), Elek Koblos, Al. Crişan, A. Dobrogeanu-Gherea, Ecaterina Arbore, H. Steinberg... Romnilor participanţi la discuţii li s-a cerut ca n documentele partidului comunist din Romnia să se popularizeze problema autodeterminării, accentundu-se chiar asupra dezmembrării unor provincii din statul romn făurit cu atta suferinţă şi jertfe.

Menţionarea acestui aspect are scopul de a demonstra reaua credinţă a comuniştilor şi minciuna permanentă n activitatea lor. Aruncnd o privire asupra actului de trimitere n judecată a conducerii Partidului Naţional Ţărănesc din noiembrie 1947, constatăm că Maniu este acuzat de lupta de autodeterminare şi de trădarea intereselor naţionale cele mai vitale ale poporului romn", n 1918, tocmai de ministrul de Justiţie din Romnia, Lucreţiu Pătrăşcanu, care fusese de faţă cnd Stalin le-a dat directiva n 1923 ca să popularizeze problema autodeterminării n vederea dezmembrării Romniei. Şi tot sub Stalin şi sub aprobarea lui va fi mpuşcat Pătrăşcanu, după 30 de ani, de data aceasta n Romnia, nu ca ceilalţi trădători executaţi n Rusia n perioada 1937-38.

După ce V. I. Lenin n eseul intitulat Imperialismul, stadiul cel mai nalt al capitalismului" socotea Romnia, după Unirea din 1918, printre statele imperialiste din Europa (fiind un stat tipic format din mai multe naţiuni), iar n Conferinţa Federaţiei comuniste balcanice de la Berlin, din 1924 s-a pus direct n discuţie dezmembrarea Romniei.

După moartea lui Lenin, Stalin nsărcinase pe comuniştii din secţia romnă să treacă la subminarea statului romn din interior, n timp ce el, prin partidul comunist din exterior, a pregătit o serie de treceri clandestine a unor terorişti ca să provoace răscoale.

n rezoluţiile celui de al -V-lea Congres al Cominformului, partidul comunist romn din exterior, n rezoluţia Despre chestiunile naţionale n Europa centrală si n Balcani", acceptase menţinerea următoarelor: După Pacea de la Versailles au apărut (...) noi state mici imperialiste: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Romnia, ntemeiate pe anexarea de teritorii considerabile populate cu alte naţionalităţi si constituind focare de oprimare naţională si reacţiune socială", cerndu-se separarea popoarelor asuprite din aceste ţări.

n paragraful II- al acestei rezoluţii, la Chestiunea ucraineană, se precizau sarcini partidelor comuniste din Polonia, Cehoslovacia, Romnia, de a sprijini constituirea unei republici sovietice muncitoreşti şi ţărăneşti, prin includerea n graniţele noului stat a teritoriilor statelor menţionate mai sus.

Chestiunea maghiară, din capitolul VIII- al rezoluţiei preciza: Congresul apreciază că este indispensabil să se ntărească activitatea comunistă printre ungurii din regiunile anexate de Romnia, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Partidele comuniste din aceste ţări trebuie să revendice pentru ei dreptul de a dispune de ei nşişi, pnă la, şi inclusiv, separarea lor de statele care le-au anexat..."

Şi pentru că era vizat tot teritoriul Romniei, prefigurnd nţelegerea Hitler-Stalin (23 august 1939) şi cotropirea teritoriilor romneşti din 1940, la capitolul IX- al sus-zisei rezoluţii Problema Transilvaniei şi Dobrogei", se indica: Congresul aprobă punerea de către Partidul comunist din Romnia a lozincilor separării statale a Transilvaniei şi Dobrogei din componenţa Romniei, n regiuni independente...".

Acestea nu au rămas simple indicaţii ci s-au transformat n acţiuni concrete urmărindu-se provocarea de revolte şi chiar atentate de către agenţii comunişti infiltraţi n Romnia şi care cu concursul agenţilor comunişti interni (puţini la număr) plătiţi de internaţionala comunistă, urmăreau să servească scopurile expansioniste al U.R.S.S.-ului care de secole era preocupată, sub tot felul de pretexte mincinoase, să cucerească Peninsula Balcanică, pentru a-şi croi drum la Marea Mediterană prin Bosfor şi Dardanele.

n calea lor aveau ca obstacol Romnia, iar după 1944 pe Maniu. De aceea au inventat şi acuzat pe Iuliu Maniu, de tot ce aveau ei de gnd să facă pentru a dărma stavila de neclintit.

Şi pentru atingerea acestui scop şi-au găsit iude nu numai printre mercenarii pregătiţi n şcolile teroriste şi de dezinformare ale KGB-ului, dar şi printre romnii din Romnia.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-015)