Results 1 to 1 of 1

Thread: Consiliul Dirigent - Conferinţa de Pace ne-a impus alte hotare dect acelea pe care..

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Consiliul Dirigent - Conferinţa de Pace ne-a impus alte hotare dect acelea pe care..

    Acţiunea de guvernare romnească asupra Transilvaniei Integrate Romniei Mari ncepe n paralel cu trecerea trupelor romneşti n Ardeal unde bandele ungureşti bolşevizate dirijate de pela Khun devastau satele şi ucideau pe bieţii ţărani, aceasta coinciznd cu acţiunea ntreprinsă de Rusia mpotriva Basarabiei.

    Cnd Iuliu Maniu, n calitate de Preşedinte al Consiliului Dirigent a hotărt ca trupele generalului Traian Moşoiu să pornească la alungarea bandelor bolşevice ce terorizau Transilvania, acestea la dispoziţia lui Bela Khun au luat n retragerea lor ca ostatice pe Clara Maniu şi Cornelia Maniu, mama şi sora lui Iuliu Maniu. După multe suferinţe le-au eliberat.

    Dificultăţile au fost destul de mari din pricina armistiţiului ncheiat la Belgrad prin care armatele regatului romn nu puteau nainta dect pnă la Mureş, n rest teritoriul urma să fie ocupat de trupele franceze. n acelaşi timp funcţionarii unguri din Administraţie şi-au dat demisiile pentru a produce haos. Cu acea ocazie Iuliu Maniu a făcut apel la intelectualii romni şi la toţi cei care aveau clase de liceu să se angajeze n locurile vacante. La scurt timp, mulţi nvăţători şi preoţi au sărit n ajutor angajndu-se n sprijinul gestiunii Consiliului Dirigent, mai ales că din Regat nu puteau veni prea multe cadre deoarece Basarabia avusese şi ea aceleaşi nevoi.

    Iuliu Maniu a militat consecvent pentru consolidarea Statului romn n perioada de după Adunarea de la Alba Iulia mputernicind pe Alexandru Vaida Voievod să trateze la Conferinţa de Pace din partea Consiliului Dirigent. Şi acesta l-a dublat cu competenţă pe Ionel I. C. Brătianu, celălalt stlp al ctitoriei romneşti din Regat n ceea ce priveşte ncheierea păcii, Iuliu Maniu a declarat: ...trebuie să constat că prin Tratatul de la Trianon nu s-au atribuit din Ungaria pentru Romnia teritorii maghiare şi că prin acel tratat Ungaria nu a fost spoliată, ci prin el s-a restabilit numai, după minuţioase examinări, dreptatea istorică si etnică att de mult aşteptată de poporul romn".

    Şi tot Iuliu Maniu, n legătură cu Tratatele de Pace a mai făcut unele precizări foarte importante pentru a demonstra nţelegerea poporului romn faţă de hotărrile internaţionale:

    ... Conferinţa de Pace ne-a impus alte hotare dect acelea pe care le aşteptam, hotare cari exclud din ţara noastră multe sute şi zeci de mii de suflete şi teritorii romneşti importante, scumpe sufletului nostru şi necesare siguranţei noastre de Stat" (N.N. se referă la aproape două milioane de romni rămaşi n nordul Maramureşului, n cmpia ungurească, n Banatul srbesc, pe Valea Timocului şi n Bulgaria şi chiar n Transnistria.)

    ... Dacă, cu durere n suflet, ne-am mpăcat cu starea creată prin impunerea acestor hotare, am făcut-o de dragul bunei convieţuiri cu vecinii noştri şi mnaţi de un spirit de jertfă de a nu crea dificultăţi marilor noştri aliaţi şi a servi ideea păcii europene".

    Lupta celor doi ctitori, Iuliu Maniu şi Ionel Brătianu, rămne ca un unicat n apărarea drepturilor romneşti. n timp ce Brătianu, neputnd apăra respectarea literei tratatului ncheiat n 1916 cu Aliaţii, a părăsit Conferinţa de pace la nceputul lunii iulie, n acelaşi timp trupele romne din Transilvania, ncurajate de preşedintele Consiliului Dirigent, ignornd dispoziţiile Consiliului suprem aliat, au trecut la asalt mpotriva bandelor comunisto-teroriste şi nu s-au oprit dect la Budapesta pe 3 august 1919, sub comanda generalului de cavalerie Rusecu, din armata generalului Traian Moşoiu, extirpnd flagelul comunist din centrul Europei.

    Această ignorare a autorităţii Consiliului suprem aliat era ca o răsplată a luptei ndrjite pe care o dusese Ionel Brătianu la Conferinţa de pace pentru apărarea integrantă a drepturilor romneşti nesocotite de cei ce semnaseră angajamentul n vara lui 1916. Această perioadă de mplinire a năzuinţelor de veacuri, n care figura cea mai proeminentă a fost Iuliu Maniu, nu se poate ncheia fără a sublinia aprecierile unuia dintre marii portretişti ai oamenilor politici, caracterizarea lui Sterie Diamandi, din revista Gndul vremii", din 15 martie 1934, sub simplul titlu Iuliu Maniu":

    ... Am săvrşi o mare greşeală, dacă ne-am ncumeta să judecăm pe Iuliu Maniu, neţinnd seama de mprejurările n care a fost silit să lupte. Nu trebuie să pierdem o clipă din vedere că n cea mai fragedă tinereţe se asvrle n vltoarea luptelor naţionale, participă din ce n ce mai activ la memorabilile lupte din Ardeal, asumndu-şi roluri din ce n ce mai importante n conducerea lor, pnă cnd sfrşeşte prin a lua comanda supremă a Partidului Naţional.

    Avnd n faţa lui un adversar puternic cu reale calităţi sufleteşti cum este poporul ungur, fără scrupule n lupta pentru desnaţionalizare şi narmat cu toate mijloacele pe care i le pune la ndemnă aparatul de stat ca şi necesitatea de a lupta pe două fronturi, Viena şi Budapesta, fiecare cu tactica şi metoda de luptă, deosebită, Iuliu Maniu care avea răspunderea istorică a marei bătălii, trebuia să-şi măsoare fiecare cuvnt, să cumpănească fiecare gest.

    Cea mai mică imprudenţă putea să atragă după sine urmări din cele mai neplăcute. Şi erau n joc interesele vitale ale unui neam. Se cerea, prin urmare crmaciului care avea să vslească prin asprele vrtejuri ale apelor nvolburate, prudenţă şi ndemnare. O vorbă necugetată sau un pas pripit erau de natură să primejduiască situaţia. Alţii puteau să agite fără mari riscuri flamura iredentistă, el nsă trebuia să-si năbuşe orice fel de expansiune, punnd lacăt gurii şi fru avnturilor năvalnice.

    Cu mentalitatea noastră de adolescenţi, deprinşi să preţuiască gestul, n timpul războiului mondial noi liceenii găseam nepatriotică atitudinea lui Maniu şi aveam pentru dnsul numai cuvinte de blam, l voiam autor de manifeste incendiare şi agent de răsvrătire. Spre marea noastră dezamăgire Iuliu Maniu nu ne oferea nimic din toate acestea.

    In loc să-l vedem cap al rebeliunei, trt prin temniţe sau n faţa plutonului de execuţie, noi l vedem caporal n oastea drăguţului de mpărat. Ni se părea o adevărată trădare de neam.

    Astăzi nsă adolescenţii de pe vremuri care crteau mpotriva lui Maniu, n faţa evenimentelor care i-au dat dreptate, va trebui să recunoaştem că am greşit.

    Astăzi, ne dăm seama ct de nţeleaptă a fost tactica ntrebuinţată de dnsul. A ştiut să evite jertfe inutile. A ştiut să pndească momentul cel mai prielnic, cnd avea să dea o lovitură decisivă cu maximum de şansă. Şi momentul a venit.

    N-a fost atunci n Partidul Naţional din Ardeal om mai hotărt ca şovăielnicul Maniu. Propunerile guvernului revoluţionar de la Budapesta, ca şi tratativele de la Arad, erau de natură să provoace diversiuni n rndurile fruntaşilor ardeleni, n acele clipe hotărtoare, n rndurile acestor fruntaşi au fost momente de şovăială, au fost intenţii de trguiala.

    Din capul locului, Maniu e acela care şi dă foarte bine seama că sosise clipa decisivă, cnd şovăiala e nefastă, iar tocmeala echivala cu trădarea. Şeful şi spusese atunci cuvntul lui autorizat, hotărt şi răspicat..."


    Am arătat mai sus ct de hotărt a fost Maniu la Arad. Tot Maniu e acela care ntr-o şedinţă a comitetului naţional, la Budapesta, n anul 1912-1913, s-a declarat categoric mpotriva oricărei nţelegeri cu ungurii: Nu poate fi pace ntre noi şi unguri (a spus n acea şedinţă Iuliu Maniu), sau ei ne doboară pe noi sau noi i doborm pe dnşii". Acesta era limbajul pe care-l ţinea şovăielincul" Maniu n momentele hotărtoare.

    Iuliu Maniu prin lupta lui a aparţinut poporului romn iar după realizarea ţelului a intrat pentru veşnicie n galeria oamenilor politici europeni, şi atestările sunt enorm de multe. Merită subliniate cteva care vin din partea unor personalităţi, cu totul şi cu totul excepţionale:

    ... Figura lui Maniu se nalţă ca una dintre cele mai mari, printre rezistenţii din Europa. El a fost unul dintre creatorii naţiunii romne. El a luptat toată viaţa pentru dreptul popoarelor..." (Paul Reynaud, Preşedinte al Consiliului de miniştri francez, fost n lagărele de exterminare naziste).

    ... Iuliu Maniu a murit n nchisoare. Acest campion al reunificării pămntului romnesc, acest Bărbat de Stat fără teamă şi fără reproş şi va sfrşi viaţa n nişte temniţe mai groaznice dect cele pe care le-a cunoscut la nceputul acţiunii sale politice..." (Georges Bidault, om politic francez, de mai multe ori Preşedinte al Consiliului de Miniştri, luptător n rezistenţa franceză mpotriva invadatorului nazist).

    Consecinţele invaziei ruseşti


    Cnd după 23 august 1944 i s-a permis Uniunii Sovietice să strivească sub cizma ei o jumătate de Europă, n visul ei de a stăpni ieşirile la cele două mări, Egee şi Adriatică, Stalin, călăul omenirii, a dat dispoziţie să se şteargă urmele trecutului şi noi istorii să se confecţioneze n ţările eliberate".

    n ianuarie 1945, Stalin şi-a chemat valetul la Moscova, pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi, nainte de Conferinţa de la Yalta, i-a dat dispoziţie să elimine din viaţa publică pe Iuliu Maniu.

    La mai puţin de 2 luni, la nceputul lui martie 1945, Vşinski, după ce a bătut cu pumnul n masă regelui, strignd eu sunt Yalta" şi-a adus reprezentanţii Cominformului cu planul de sovietizare al Romniei, etapa primilor 5 ani, n care se preciza: suprimarea partidelor istorice prin arestarea, uciderea şi răpirea membrilor ei..."

    După toată teroarea dezlănţuită, după falsificările alegerilor din 1946, s-a dezlănţuit acţiunea de suprimare a lui Iuliu Maniu, concomitent cu a altor lideri politici din ţările ocupate de ruşi. Arestat n iulie 1947, lui Maniu i s-a nscenat un proces de naltă trădare, judecat ntre 29 octombrie-11 noiembrie 1947.

    n actul de trimitere n judecată", primul procuror al Tribunalului militar al Regiunii a -II-a militare, colonel Georgescu Alexandru, a menţionat, printre acuzaţiile denaturate şi cteva referitoare la perioada făuririi Romniei Mari de care ne-am ocupat mai sus:

    Crimele săvrşite mpotriva poporului romn de Maniu, Mihalache si ceilalţi... au ncununat trădarea naţională care a caracterizat toată istoria Partidului Naţional Ţărănesc. Documente originale ale trecutului dovedesc că ncă din perioada imperiului austro-ungar, aşa zisul partid naţional din Transilvania, condus de Iuliu Maniu era un susţinător al monarhiei habsburgice care oprima poporul romn... Declaraţiile conducătorilor Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu si Alexandru Vaida-Voievod confirmă faptul că aceşti vechi duşmani ai poporului romn erau n serviciul imperiului austro-ungar care oprima si jefuia populaţia romnească din Transilvania şi Banat.

    Acestea sunt antecedentele unui aşa zis partid istoric ale Partidului Naţional Ţărănesc, care cu 40 de ani n urmă (1918) a trădat interesele naţionale cele mai vitale ale poporului romn..."

    Aceste acuzaţii au fost aduse de reprezentanţi iresponsabili ai justiţiei care s-au pus n slujba cotropitorului.

    Viaţa şi lupta dezinteresată a lui Iuliu Maniu s-a oglindit n realizarea unităţii naţionale, iar procesul nscenat mpotriva lui a fost procesul intentat n acelaşi timp mpotriva neamului romnesc, a desfiinţării Statului romn n vederea sovietizării teritoriului.

    Pentru a şterge urmele existenţei noastre, trădătorii puşi n slujba Moscovei au izgonit regele şi au trecut la exterminarea celor care au nfăptuit Romnia Mare şi care ar mai fi fost n viaţă, indiferent de vrsta la care ajunseseră.

    Pentru a aduce un omagiu acestor ctitori de ţară şi a se arăta dimensiunea genocidului, prezentăm lista, incompletă, a acelora dintre ei care au murit n temniţele comuniste, majoritatea chiar fără procese nscenate.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-013)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 07-11-10 at 01:10 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Stabilitatea monetara, a leului, pleaca de la cursul valutar fortat - impus de BNR!
    By Chitu Constantin in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 1
    Last Post: 02-04-13, 09:42 AM
  2. Conferinta de la Londra. nceperea discutarii tratatului de pace
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-10-11, 04:13 PM
  3. Romnii se opun regimului comunist impus. Greva regală si primele reactii
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-10-11, 04:02 PM
  4. Memorandul - Conferinţa Partidului Naţional Romn
    By Cicerone Ionitoiu in forum Principatele Romne - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 29-10-10, 02:02 PM
  5. Susţinem că 10-12 milioane de romni de peste hotare
    By Lexington in forum Romnii de lngă Ţară
    Replies: 2
    Last Post: 31-03-10, 03:28 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •