Crunta teroare s-a abătut asupra transilvănenilor

Prin tot felul de minciuni şi mistificări monarhia habsburgică ncerca să antreneze Romnia n război alături de ea. Iuliu Maniu, pentru a prentmpina această manevră, a ncercat n zadar să meargă la Bucureşti. Nereuşind, l-a adus pe Constantin Stere la Braşov, ca lider al Basarabiei, provincie ce urmărea acelaşi scop dar prin intermediul alăturării puterilor centrale.

S-a străduit să-l convingă pe fruntaşul basarabean prin argumente logice şi de mentalitatea unui popor ce suferise un mileniu opresiunea şi nu-şi pierduse nădejdea, spunndu-i că el, Maniu, de ar fi ameninţat cu spnzurătoarea şi tot n-ar putea adresa Romniei ndemnuri să meargă alături de Austro-Ungaria.

L-a rugat să-i comunice şi regelui Carol această atitudine sugerndu-i să opună protestaţiunea hotărtă a satisfacerii n ntregime a aspiraţiunilor neamului romnesc din Ardeal şi Ungaria".


Maniu urmărea să ncurajeze poziţia Romniei pentru a nu fi atrasă de partea Triplei Alianţe. In acelaşi timp la Viena şi Budapesta aveau loc mari frămntări şi ambasadorul habsburgic de la Bucureşti era nsărcinat să depună eforturi pentru a convinge pe rege şi anturajul lui pentru părăsirea neutralităţii. Nu a reuşit, dndu-şi seama că problema Transilvaniei este un bloc de nenlăturat ntre Viena şi Bucureşti, sugernd concesiuni importante romnilor.

Aceeaşi sugestie i-a făcut-o şi contelui Tisza, dar de la acesta a primit un răspuns scris usturător: că oricine va ncerca să smulgă Ungariei un metru pătrat de pămnt, va fi mpuşcat". Nu se gndea atunci Tisza că peste 3 ani el va fi cel care va avea această soartă.

Iuliu Maniu văzuse clar rezolvarea problemei romneşti cnd i-a spus lui Constantin Stere că războiul pregătit şi declanşat de Austro-Ungaria se va sfrşi prin necarea acestui imperiu n mişcări revoluţionare". Prevăznd această situaţie a trimis la Bucureşti ca emisari pe Teodor Mihali şi Hossu care la Sinaia, prin Take lonescu, au cerut ca trupele romne să treacă Carpaţii fiind aşteptate de tot neamul romnesc.

Ştefan Tisza, fiind ameninţat de ofensiva rusească, care ajunsese n Maramureş a ncercat să poarte discuţii cu membrii Comitetului executiv ai Partidului National Romn si a invitat la Budapesta pe luliu Maniu, Alexandru Vaida şi Teodor Mihali.

Speranţele lui Tisza de a convinge pe Maniu la unele concesii, chiar la o adeziune pentru susţinerea războiului puterilor centrale, au fost sortite eşecului. Atunci a ncercat Tisza să neglijeze pe luliu Maniu şi să cştige adeziunea clerului, dar nu a reuşit.

La nceputul anului 1915 contele Ştefan Tisza a făcut o nouă ncercare n vederea obţinerii unei declaraţii cel puţin de neutralitate din partea fruntaşilor Partidului Naţional Romn. Dar Maniu fiind chemat la Dej pentru consultare asupra acestei probleme, deoarece pnă atunci nu se obţinuse nici un drept pentru romni, a respins sugestia maghiară.

Conducătorii romnilor transilvăneni rămăseseră singurii care respinseseră toate propunerile făcute de guvernul ungar.

Trecnd peste Budapesta, mpăratul Wilhelm II a iniţiat n mai 1915 tratative la Viena cu un emisar al lui şi Partidul Naţional Romn la delegat pe luliu Maniu, Vasile Goldiş şi Aurel C. Popovici. Discuţiile s-au purtat la palatul prinţului de Lichtenstein unde Aurel Popovici a prezentat situaţia romnilor lipsiţi de cele mai elementare drepturi şi supuşi unei politici de deznaţionalizare.

La discuţii, pe lngă cţiva demnitari austrieci, a participat şi deputatul german Erzberger, şeful grupului de centru catolic, din parlamentul german, din opoziţie. Discuţiile s-au purtat pe 2 teme:

Doleanţele romnilor faţă de unguri şi de ce nu se pot nţelege. La acest punct a răspuns Maniu, făcnd un istoric pe larg al relaţiilor şi a precizat dorinţele cunoscute şi expuse şi-n Parlament şi care se rezumau la dreptul de naţiune egală şi liberă n cadrul imperiului, cu toate avantajele unei astfel de situaţii de drept ce i se cuvine poporului romn majoritar.

Dacă aceste doleanţe ar fi satisfăcute, sunt dispuşi conducătorii Partidului Naţional Romn din Ardeal să intervină n vechiul regat pentru ncetarea propagandei ostile? Răspunznd, Iuliu Maniu a spus printre altele că nu-şi poate lua nici un angajament pentru că răspunderea morală a acţiunii familiei romne o are fratele cel mare, care este Regatul liber".

Imediat, printr-un curier special, Maniu a anunţat pe Ionel Brătianu despre discuţiile purtate şi atitudinea adoptată.

Regele Ferdinand şi Brătianu au căutat să cştige timp, şi intransigenţa acestuia din urmă se va ntlni la capătul a 4 ani, cu intransigenţa lui luliu Maniu, n Marea Unire realizată de cei de pe ambele versante ale Carpaţilor.

Regele şi Brătianu vor seconda politica desprinderii Transilvaniei dusă cu perseverenţă de Iuliu Maniu şi o vor promova fără ncetare n orice mprejurare, pe toate canalele diplomatice şi n toate actele oficiale ce le vor ncheia.

In faţa concentrării de trupe ungureşti n Banat şi regiunea Braşov, Italia care făcea parte din Tripla Alianţă a trimis o notă guvernului de la Viena, arătnd n luna ianuarie 1915, că acest fapt contravine stipulaţiilor tratatului, şi s-a văzut nevoită, pe 6 februarie să ncheie un acord cu Romnia angajndu-se să acţioneze solidar n caz de agresiune, n apărarea teritoriilor lor.

Pleacă şi Maniu

Acesta a fost titlul articolului scris de Octavian Goga, ca omagiu celui ce nu se lăsase nduplecat de opresor, atunci cnd s-a aflat că Tisza hotărse să-l trimită pe front.

Incorporat ca soldat, Iuliu Maniu a urmat şcoala de ofiţeri şi, de pe frontul rusesc a ajuns pe cel italian cu gradul de locotenent. Inainte de a pleca pe front i declarase lui Voicu Niţescu că ...orice s-ar ntmpla, orice document i s-ar prezenta, să se ştie că nici n faţa spnzurătorii, eu nu voi cere ca Romnia să intre n război alături de puterile centrale..."

Dar teroarea dezlănţuită n 1915 a făcut să plece şi Octavian Goga peste Carpaţi, n Regat, fiind urmat şi de alţi fruntaşi politici printre care Vasile Goldiş, Traian Vuia, Ion Clopoţel ş.a.

Prin legea XVIII, guvernul Ştefan Tisza socotea trădători pe romni pe baza unui simplu denunţ, iar după ce armatele regatului au trecut Carpaţii, transilvănenii au fost ridicaţi n masă şi duşi n cmpia Tisei iar alţii au umplut temniţele şi pentru ca teroarea să fie şi mai mare, Tisza a nceput o campanie n vederea Fortificării Ungariei" prin colonizări şi dislocări de populaţii pe seama naţiunilor care nu acceptau dominaţia ungară şi aceasta numai cu două luni nainte de intrarea Romniei n război pentru Ardeal.



Sunt convins că Dumnezeu va fi cu noi.

In urma tratativelor secrete dintre regat şi occidentali, ni s-au garantat frontierele pe 4 august 1916, precum şi aprovizionarea cu armamentul necesar. In aceste condiţii Regele Ferdinand a convocat Consiliul de Coroană pentru duminică, 14 august la orele 10 dimineaţa, şi la Cotroceni, printre altele a spus:

Cred că de aici nainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. După matură chibzuinţă. nclin mai mult pentru opinia guvernului meu. Austro-Ungaria nu ne-a oferit niciodată nimic. Victorioşi avem n Transilvania o putere de rezistenţă mai mare. Iau răspunderea pentru că am ncredere n viitorul ţării. Sunt convins că Dumnezeu va fi cu noi...''

Iar primul ministru, Ion C. Brătianu a completat, subliniind: Azi toată latinitatea este n tabără contra Germaniei... ncetul cu ncetul, fără grabă, am ajuns la garantarea intereselor noastre... Cred n victoria Antantei şi mă conformez ei. Vom declara război Austro-Ungariei... n schimb ni se recunoaşte dreptul de a lua pnă la Tisa, Banatul, Crişana, un Maramureş de sus care nu este slav, Bucovina pnă la Prut.

Ni se mai recunosc drepturi egale la Congres. Tratatul ne garantează aceste anexări şi este iscălit de cele patru puteri care garantează integritatea teritoriului nostru..."

In faţa unor rezerve din partea lui Titu Maiorescu, P. P. Carp şi Nicolae Marghiloman care au insistat ca regele să nu semneze declaraţia de război, Ferdinand a dat răspunsul regal: PUTEM FI BĂTUŢI, NICIODATĂ ZDROBIŢI!


CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-008)