Results 1 to 1 of 1

Thread: Situaţia politică internaţională

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Arrow Situaţia politică internaţională

    Situaţia politică internaţională

    Problema romnilor transilvăneni devenise o problemă internaţională la fel de importantă ca a tuturor naţionalităţilor asuprite de imperiul austro-ungar şi rezolvarea lor depindea nu numai de propriile lor forţe dar şi de conjunctura politică europeană şi de oamenii politici angajaţi n această luptă de dezrobire.

    Providenţa ne-a dat omul care să se descurce n păienjenişul, att de ncurcat al intereselor marilor puteri şi să conducă cu măiestrie politica transilvăneană pnă la mplinirea dezideratului strămoşesc, de a fi una cu ţara, de a trăi laolaltă toţi cei de o limbă şi de o fiinţă.

    Acest om a fost luliu Maniu şi romnii transilvăneni au făcut zid n jurul lui, desemnndu-l după cum vom vedea nu numai conducător al politicii externe dar şi comandantul ministerului de război n timpul prăbuşirii imperiului ce asuprise 17 naţionalităţi.

    Să aruncăm o scurtă privire asupra situaţiei internaţionale din Europa n preziua izbucnirii primului război mondial şi aceasta o putem face numai scormonind puţin trecutul nu prea ndepărtat n care se ncropise configuraţia forţelor europene.

    Problema Peninsulei Balcanice, care era recunoscută ca butoiul cu praf de puşcă al Europei", a ncercat Rusia s-o rezolve pe trupul omului bolnav de la Constantinopole" prin Pacea de la San Stefano unde se statuase independenţa Serbiei, Muntenegrului şi Romniei. Dar acest aranjament n-a fost pe placul Austro-Ungariei care dorea anexarea primelor două ţări şi nici pe al Angliei care urmărea ca strmtorile dintre Marea Neagră şi Egee să rămnă n continuare sub supravegherea Turciei.

    Cele două puteri pentru a intimida Rusia au făcut intense pregătiri militare n primăvara anului 1878 cernd convocarea unui Congres european. Acesta a avut loc la Berlin, Rusia nemaifiind n stare să facă fată unui război.

    Romniei, care a cerut participarea, i s-a spus că va fi auzită" dar nu şi ascultată". La ncheierea Congresului de la Berlin (1/13 iulie 1878) s-a recunoscut independenţa Romniei dar i s-a dat Rusiei sudul Basarabiei, Anglia şi-a luat insula Cipru, iar Austro-Ungariei i s-a dat Bosnia şi Herţegovina spre administrare; mai trziu, n 1908, Austro-Ungaria va anexa Herţegovina.


    După acest congres, n 1879 s-a ncheiat alianţa ntre Germania şi Austro-Ungaria iar n 1882 s-a lărgit cu intrarea Italiei şi a devenit Tripla Alianţă, la care a aderat n mod secret şi regele Carol I, fără să aducă la cunoştinţa parlamentului spre ratificare. Ea a ncetat să mai existe n 1915, cnd Italia s-a retras.

    Pentru contrabalansarea acestei Triple Alianţe s-a creat n anul 1892 acordul franco-englez care prin afilierea Rusiei n 1895 s-a transformat n Tripla nţelegere la care se va alătura şi Italia n 1915, după izbucnirea primului război mondial.

    Motorul Triplei Alianţe l-a constituit la nceput Bismark iar după nlăturarea lui frnele Germaniei au intrat n minile lui Wilhelm II care a dus o politică pangermanică şi colonialistă, făcnd din această ţară prima putere economică de pe continent.

    Urmărind politica expansionistă colonială, Germania ncearcă să intimideze Franţa provocnd cele două crize marocane, n 1905 (Tanger) şi 1911 (Agadir), iar n anul următor prin Acordul de la Fez, Franţa devine protectoarea acestor locuri n afară de Marocul spaniol.

    n snul Triplei Alianţe" erau ambiţii expansioniste. Dacă pe plan extern, Germania voia să-şi ntindă dominaţia pe alte continente, nici Austro-Ungaria nu se lăsa mai prejos, rvnind să stăpnească Balcanii pentru a avea ieşire prin Bosfor şi Dardanele. Aceste interese se ciocneau cu ale Rusiei.

    La rndul său monarhia habsburgică avea o viaţă artificială după dualismul" din 1867, ungurii constituind o povară grea ce trăgea Austria spre prăpastie datorită ncăpăţnării conducătorilor de la Budapesta. Campionul intransigenţei era ntruchipat n obtuzul conte Istvan Tisza care intenţiona să suprime naţionalităţile subjugate şi pe ruinele lor să ridice viitorul măreţ al naţiunii maghiare omogene" şi al statului maghiar unitar".

    n faţa acestei absurde concepţii politice, aşa cum am amintit, providenţa a dat romnilor un om n persoana lui luliu Maniu şi romnii au ştiut să-l secondeze n politica pe care a dus-o pnă la capăt n vederea unirii tuturor celor de o limbă şi un neam, răspndiţi pe attea meleaguri străine din cauza vitregiei vremurilor.

    Domnii luliu Maniu şi Alexandru Vaida vorbesc şi ei o ungurească admirabilă, dar n-avem de ce să le fim mulţumitori, căci ei nu ntrebuinţează frumoasa noastră limbă dect ca să ne pălmuiască n ungureşte"; (contele Apponyi Albert, ministru).

    In Schiţa monografică a Sălagiului", publicată n 1908 la Simleul Silvaniei de către doctorul Dionisie Stoica si loan P. Lazăr, la pagina 193 se spune: ntre toţi deputaţii naţionaliştilor nsă mai sigur vorbeşte şi mai ascultat de adversari este deputatul Vinţiului de Jos, debaterul simpatic şi adnc pătrunzător n intrigile politice. Avnd conştiinţa superiorităţii proprii şi a cauzei sfinte ce o reprezintă faţă de adversarii săi politici, luliu Maniu este una dintre personalităţile politice marcante ale parlamentului."

    Iuliu Maniu a forţat istoria pentru a rupe lanţurile ce legaseră Transilvania, timp de un mileniu, de cel mai sălbatic asupritor. Ieşirea din pasivitate att de mult dorită de Maniu, a făcut să se cutremure parlamentul maghiar, iar ziarul Peşti Hirlap" să scrie cu ură că: (Maniu) ar trebui spnzurat n piaţa publică".

    Pe 22 iulie 1906, cnd n parlament ungurii au aruncat asupra Partidului Naţional acuzaţia de iredentism, luliu Maniu s-a ridicat şi a protestat din raţiuni diplomatice, dar n mod deghizat a arătat că poporul romn are dreptul să fie iredentist:
    Dacă ne numiţi iredentişti, vă rog să analizaţi cauzele generatoare ale iredentismului. Iredentismul prosperează acolo unde domneşte absolutismul, unde se strangulează orice aspiraţie naturală, adică ntr-o ţară unde se paralizează dezvoltarea naturală a puterilor. Vă pot asigura ca dacă n Austria ar fi existat de la nceput libertatea care singură este prielnică pentru dezvoltarea popoarelor, desigur că nici n această ţară nu ar fi existat iredentism, după cum nu-mi veţi putea arăta nici ntr-un stat din Europa iredentism, unde a domnit şi domneşte libertatea şi libera dezvoltare a fiecărui neam.

    Noi stăm pe baza principiului de liberă dezvoltare a popoarelor, idealul guvernului maghiar este hegemonia de rasă.

    Ţara aceasta, statul acesta, indicnd inegalitatea de tratament a popoarelor şi deci, iredentismul poporului romn, conducătorii actuali ai acestui stat şi cercurile sale diriguitoare nu apără deopotrivă interesele tuturor locuitorilor din această ţară."

    Şi cnd pe 25 iulie 1906 s-a ridicat problema ajutorării secuilor n dauna altor popoare, Iuliu Maniu a protestat energic: Acţiunea inaugurată de guvern nu a avut drept scop dezvoltarea economică a secuilor, ci a fost considerată ca un instrument n minile guvernului maghiar pentru ca poporul maghiar să fie fortificat faţă de poporul romn şi ntărindu-l, după cum s-a spus, eventual şi pe preţul pauperizării economice a poporului romnesc, poporul secuiesc să fie bastionul, cetatea de apărare a maghiarismului n Transilvania.

    Eu protestez categoric şi cu ultima energie mpotriva principiului de a se sprijini din averile publice şi din bugetul statului un popor (faţă de altul) ce se găseşte ntr-o mizerie neasemănat mai mare..."

    Şi profetic, li s-a adresat: Dacă veţi continua a nu promova binele tuturor popoarelor din această ţară, Ungaria va ajunge pe marginea prăpastiei."

    Cnd deputatul maghiar D. Farkashazy a declarat că statul acela mic şi zdrenţăros, care este Romnia, cheltuieşte mai mult pentru scopurile culturale dect Ungaria", luliu Maniu a protestat indignat cu voce tare:

    Romnia nu este un stat balcanic !

    Declaraţia făcută de d. Farkashazy cu privire la Romnia nu poate fi considerată nici de noi nici de alţii că ar respecta normele bunei cuviinţe parlamentare şi internaţionale, şi eu cred că dacă dl. preşedinte ar fi auzit expresiunea care s-a proferat aici nu ar fi uitat să-l cheme la ordine pe dl. orator. Neglijnd, nsă, să-l cheme la ordine, am socotit că este de datoria mea, după cum orice membru al acestei camere ar fi trebuit să o considere ca o datorie a sa, de a protesta cu ultima energie contra acestei expresiuni foarte jignitoare pentru statul vecin, cu care monarhia austro-ungară ntreţine cele mai cordiale relatiuni...

    Nu ştiu ce ntreruperi s-au mai făcut din partea prietenilor mei. Dar dacă cineva dintre membrii partidului meu nu a mai făcut observaţiunea că Romnia nu este zdrentăroasă, ci sfşiată această ntrerupere, la urma urmei, corespunde unui adevăr deoarece ştim din istorie că Basarabia a aparţinut Romniei şi prin urmare Romnia este sfşiată".

    In şedinţa parlamentului din 26 iulie 1906, luliu Maniu, conştient că tot iobagul" ardelean purta n suflet harta rotundă a Romniei Mari, nădăjduind la ziua mntuirii de sub jugul milenar a declarat:

    Dumneavoastră ne-aţi luat n nume de rău că noi romnii vrem să ne dezvoltăm şi să ne ncălzim la snul culturii romneşti. n ce priveşte cultura, vă declarăm că noi nu putem urma dect drumurile pe care le-am bătut n trecut. Căci nu se poate nega dreptul popoarelor de aceeaşi limbă de a avea aspiraţii culturale comune. Nu-mi puteţi deci lua n nume de rău că n calitatea mea de romn susţin comunitatea cu limbă şi cultură romnească."

    Iuliu Maniu a fost acelaşi şi n parlament şi n viaţa publică, omul care şi-a declinat cu mndrie calitatea de romn şi pe care a apărat-o cu demnitate.

    Ca avocat a folosit firma advocaţială n limba romnă, n contradicţie cu măsurile ungureşti care urmăreau prin orice mijloc să maghiarizeze orice sector pentru a deznaţionaliza pe toţi.
    Dar nu pe Iuliu Maniu.

    Pentru cutezanţa de a-şi fi pus firmă romnească, Iuliu Maniu a fost deferit baroului advocaţilor din Cluj care l-a pedepsit cu mustrare" trecută n dreptul numelui Maniu Gyula.

    n tomul I al catalogului advocaţilor de la baroul de Cluj se găseşte menţionat n baza ordinului nr. 707-908 al baroului advocaţilor şi al deciziei nr. 184-908 a consiliului curiei regale maghiare a advocaţilor" - că Maniu este pedepsit cu avertisment.

    CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-006)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 02-11-10 at 04:14 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Expunere de Motive la Legea privind mbunătăţirea structurii rezervelor internaţionale ale Romniei
    By Constantin Cojocaru in forum Noua Constitutie a Romaniei - Constitutia Cetatenilor
    Replies: 0
    Last Post: 20-09-13, 12:19 PM
  2. Doctrina Politică a Partidului Naţional Democrat Creştin
    By Arthur in forum Partidul Naţional Democrat Creştin (PNDC)
    Replies: 0
    Last Post: 11-04-11, 05:01 PM
  3. Replies: 2
    Last Post: 22-11-10, 09:19 AM
  4. Situaţia Romniei-Cine sunt vinovatii?
    By Constantin Cojocaru in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 24-05-10, 08:23 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •