Results 1 to 5 of 5

Thread: Provincii nsngerate-Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei (cap-I-)

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Provincii nsngerate-Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei (cap-I-)

    Identitatea istorica a Basarabiei si Bucovinei se nscrie ntr-un ansamblu de date care dovedesc ca fac parte dintr-un tot inseparabil, cu un teritoriu bine delimitat pe care s-au plămădit si dezvoltat păstrndu-şi limba, credinţa, datinile si obiceiurile, comori spirituale ce au constituit un izvor de energii si valori romnesti ce definesc patrimoniul naţional. Mult am sngerat si grele au fost etapele prin care am străpuns vitregia timpurilor datorita aşezării noastre n "calea rautatilor", la Gurile Dunării.

    In 1917, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Wilson, mişcat de drama neamului romnesc scrie regelui Ferdinand: "Suferinţele si persecuţiile la care este supus poporul romn provoacă indignarea si compasiunea lumii civilizate."

    Iar primul ministru francez, Alexandru Ribot trimite telegrama: "Franţa saluta naţiunea romna, sora sa curajoasa, care a arătat n mijlocul greutăţilor de acum cele mai eroice virtuţi."

    Omenirea se găsea angajata n vltoarea unor prefaceri fundamentale de convieţuire internaţionala bazata pe morala si principii sănătoase de drept subliniate de preşedintele Wilson:
    "...Nu exista puteri mari si puteri mici. Toate sunt egale si se bucura de aceleaşi drepturi. Daca o naţiune se dezvolta mai mult dect alta, ea are nu numai datoria, ci si privilegiul de a proteja si apară micile puteri," sau.... "Nu mai poate fi vorba de a transfera popoarele de la o putere la alta printr-o simpla conferinţa internaţionala sau printr-un acord ntre rivali şi antagonişti" sau... "Nu vor mai avea loc acorduri secrete si separate ntre naţiuni, n plus diplomaţia va acţiona ntotdeauna sincer fata de toţi..."

    La aceste enunţări de principii pătrunse de raţionamente consecvente si temeinice trebuie sa adăugam numai un pasaj din scrisoarea preşedintelui Franţei Alexandre Mitterand (1920-1924) trimisa "Comisiunilor de Delimitare a frontierelor" prin care preciza: "...O stare de lucruri chiar milenara nu merita sa dăinuiască cnd ea este recunoscuta contrara justiţiei..."

    In aceasta concertare a principiilor de dreptate ce urmau sa guverneze statele se nscrie si ACTUL RENTREGIRII DIN 1918 pe care l aniversam astăzi.

    Omenirea aşezata pe astfel de baza n care dreptul primează a fost confruntata cu dezordinea instaurata n Rusia bntuita de anarhie si confuzie si n care bolşevicii conduşi de principii satanice transformate n lozinci prin care spuneau ca "...n lupta dusa pentru revoluţia sociala minciuna, trădarea si nşelăciunea sunt arme ngăduite fata de burghezie, capitalişti si guvernele lor; iar despre morala? Nu-i moral dect ceea ce duce la revoluţie... Restul nu-i dect absurditate burgheza. Bolşevismul nu-i un pension de domnişoare. Pana si copiii ar trebui sa asiste la execuţiile capitale si sa se bucure de pieirea duşmanului proletariatului..." Timp de doua decenii Europa n primul rnd, a privit nepăsător la consolidarea acestui regim represiv si sngeros ce a dus n stare de sclavie 15 popoare. Unindu-se cu alt regim represiv condus de Hitler au ncheiat tratate secrete mpărţind Europa si provocnd cel de al doilea război mondial cu zeci de milioane de victime nevinovate. Dar cum minciuna, delaţiunea, crima si trădarea erau trasaturile, comune ce unea pe Stalin de Hitler. După scurt timp de convieţuire de la ncheierea tratatelor secrete, după ce trădaseră democraţiile occidentale n 1939, s-au trădat si ntre ei.

    Romnia a fost ntre victime. Pe 26 Iunie 1940 a primit "documentul diplomatic" cu caracter ultimativ (n ore) precizndu-se: "In anul 1918, Romnia folosindu-se de slăbiciunea Rusiei a desfăcut de la Uniunea Sovietica(?!) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcnd prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata n principal cu ucraineni(?!). Se cerea n plus, partea de nord a Bucovinei ca "despăgubire pentru dominaţia romna n Basarabia timp de 22 de ani."

    Nici nu se putea o mai mare denaturare a adevărului.
    Este de datoria noastră sa le aducem aminte acestor năvălitori ai secolului XX, ca de abia n 1263 a luat naştere principatul Moscovei (după ce locuitorii Novgorodului chemaseră pe Ruric sa domneasca peste ei pentru a-i apară de cetele de războinici ce-i nelinişteau. Inaintea lor, n sec. IX, cneazul Oleg a pus bazele statului Kiev - si cu toţii au căzut sub stăpnirea mongola.

    Paralelismul istoric dovedeşte ca atunci cnd lua naştere principatul Moscovei, voievodul Litovoi se lupta cu Ungurii pentru apa rărea teritoriilor Tarii Romneşti. După cteva decenii, n 1328 Ivan I. Danielevici primeşte titlul de mare prinţ al Hoardei de Aur din minile tătarilor. Si tot atunci domnul Tarii Romneşti nfrngea pe Carol Robert conservndu-si independenta, iar domnul Moldovei eliberndu-si pămnturile de sub stăpnirea tătarilor se numea cu mndrie Roman Voievod 1391-1394 "Domnul Moldovei de la munţi pnă la mare".

    Pentru ca n nota ultimativa este vorba de Bucovina, putem sa le amintim că regele Poloniei (Vladislav Iagelo) a amanetat domnului Moldovei (Petru Musat) Pocutia, teritoriu n nordul Bucovinei.

    Tot domnii Moldovei au construit din acele timpuri, pe malul drept al Nistrului; cetăţi puternice de apărare pentru a se apară de jefuitorii ce veneau de la răsărit de Nistru.

    De abia Ivan III (1462-1505) scutură jugul tătar n timp ce Stefan cel Mare era denumit - Atletul creştinătăţii - ca omagiu adus de Papa Sixt IV, pentru salvarea apusului Europei de pericolul pagn. Numai n timpul lui Ivan cel Groaznic(1547-1584) acesta ocupa hanatele Kazan si Astrahan aducnd sub ascultare locuitorii de pe ntregul curs al Volgăi, tătari şi alte popoare neruse.
    După luptele pentru tron se instalează n 1613 dinastia Romanovilor care va fi exterminata de Lenin n 17 Iunie 1917.

    Numai n 1667 se desprinde Ucraina din uniunea cu Polonia si se alipeşte tarului de la Moscova. Cam tot pe atunci, pe 17 Mai 1656, domnul Moldovei, Gheorghe Ştefan a ncheiat tratat cu Moscova care recunoştea Nistru frontiera de răsărit a Moldovei.

    Deci Basarabia era recunoscuta ca parte integranta din Moldova avnd ca frontiera Nistru, n timp ce Ucraina nu se unise cu Rusia.
    Petru cel Mare (1682-1725) trece la expansiuni, ocupnd pe urmele lui Bering pnă n Kamciatca mpingndu-si urmaşi sa pună piciorul n Alaska (1725) extinzndu-si expansiunea n 1784 n insula Kodiac. In Europa, angajat n războiul nordic (1700-1721) Petru cel Mare si-a anexat Lituania, Estonia, o parte din Finlanda asigurndu-si ieşirea la Marea Baltica.

    Cu prinţul Moldovei, Dimitrie Cantemir, a ncheiat un tratat pe 24 Aprilie 1711 la Lutk prin care Petru cel Mare recunoaşte Nistru ca frontiera estica a Moldovei, si la art. ll preciza:
    "Pămnturile Principatului Moldovei, după vechea hotărnicie moldoveneasca asupra cărora Domnul va avea drept stăpnire (...) se ntind pnă la Nistru.
    După transmiterea testamentului - opera de acaparare de teritorii a fost urmata de Ecaterina II (1762-1796) care a participat la războiul de 7 ani (1756-1763) cnd trupele ruseşti au ocupat Berlinul. In continuare cu Austria si Prusia au trecut la cele 3 mpărţiri ale Poloniei (1772, 1773 si 1795).
    Cicerone IONIŢOIU. Provincii nsngerate[C.I.-0038]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 08:06 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Romnia era mereu in calea răutăţilor

    Din sud, Turcii care trecuseră cu tăvălugul peste imperiul bizantin se nfruntasera timp ndelungat cu ai nostri din nordul Dunării. Pnă la urma s-au nţeles si n schimbul unui plocon, fie tribut, au garantat integritatea teritoriilor respectnd credinţa, obiceiurile si ornduirea, hotarul rămnnd Dunărea după cum n rasarit aveam Nistrul.

    Pericolul musulman care atinsese apogeul sub Soliman Magnificu (1520-1566) ntinzndu-se din Mesopotamia peste Yemen, Tripolitania si Algeria, ocupnd si insulele din marile Egee si Ionica, cucerise Belgradul, transformase Ungaria n pasalac iar Transilvania capata se o autonomie politica plătită.

    Acest pericol care ţintea Apusul Europei a fost oprit de "Liga Sfnta" condusa de Austria ale cărei armate au cştigat victoria de la Zenta (1697) prin generalul Eugeniu de Savoia ncheindu-se pacea de la Karlowitz (1699), nglobnd Transilvania n imperiul habsurgic. Continund hartuiala necredincioşilor, Eugeniu de Savoia cucereşte o parte din Serbia cu Belgradul, Bosnia si Hertegovina, Banatul si Oltenia pe care le nglobează Coroanei de la Viena. Oltenia a scăpat de jugul austriac după 21 de ani (1718-1739).

    Slăbirea tot mai accentuata a imperiului otoman trezeşte interesul celor doua mparatese, Ecaterina II (1762-1796) si al Măriei Tereza (1740-1780) a Austriei si ochii lor se aţintesc asupra Gurilor Dunării, Bosforului, Dardanelelor si chiar ieşirea la Adriatica obiective urmărite de fiecare n parte.
    In calea acestor interese se găseau Tarile Romne si confruntarea se va face pe trupul tarii noastre timp de doua secole.


    Năpasta asupra principatelor romne

    Moldova si Tara Romneasca erau state suverane, sub suzeranitatea Porţii, căreia i plătea tribut cu condiţia apărării de duşmanii din afara, ori care ar fi ei, si neamestecul n treburile interne sub nici o forma, fapt confirmat n Vol.10, pag. 329 al Operei lui Marx si Engels.

    Ecaterina II urmărind consolidarea la Marea Neagra a pornit un război 1768-1774 ncheiat cu pacea de la Kiiciuc-Kainargi (1774). Austriecii nu s-au amestecat n război si drept recompensa au cerut Turcilor sa le dea un petec de pămnt, un teritoriu de 178 mile germane cadrate, cu 233 comune si sate, pentru a face legătura si Galitia rapită de la Polonezi n timpul mpartii ei. Si aceasta nu gratis. Cancelarul Curţii Vieneze Anton Kaunitz Wentzel a aprobat ambasadorului Franz Măria Thugut (de la Constantinopole) sa i se dea suma de 15.012 piaştri si 20 parale pentru a achita trgul cu dragomanul Porţii si funcţionarii care l-au ajutat.

    Pentru ca sa se facă ct mai repede si fara zgomot, Curtea de la Viena a dat si generalului rus Rumiantev un bacsis de 5.000 galbeni si o tabachera de aur mpodobita cu diamante, n schimbul retragerii, trupelor ruseşti din ţinutul Cernautiului, Sucevei si Cmpulungului Moldovenesc staţionate din timpul mpărţirii Poloniei. Afacerea cu generalul s-a făcut pe tăcute n 1 oct. 1774.

    Domnul Moldovei, Alexandru Grigore GHICA pentru a nu mai protesta mpotriva acestui fapt a fost omort de turci n 1777. Acestea erau practici curente ce intrau n politica timpului si se nfaptuiau n palatele domneşti.

    Astfel acest colt de rai "dulcea Bucovina", cu pădurile cele mai bogate si sesurile cele mai roditoare, cu o populaţie de 75.000 de romni si 12.000 de străini (ucraineni, evrei, poloni) a fost anexat Galitiei iar si supusa deznationalizării prin aducerea de colonişti (germani, ucraineni, unguri, evrei, armeni) cărora li s-au acordat privilegii importante mai ales economice ca pămnturi, scăderi de impozite. Romnii bucovineni neajutorati, duşmăniţi de stăpnirea austriaca au luptat din greu 143 de ani contra stăpnirii perfide si puhoiului slav din Galitia ce urmarea ucrainizarea.

    După hoţia austriaca a urmat furtul rusesc


    Tot n timpul celor doua mparatese care luptau pentru subjugarea a ct mai multe popoare si sclavizarea supuşilor, n Lumea Noua, n America populaţiile se ridicaseră cu arma-n mna pentru cucerirea independentei, reuşind pe 4 Iulie 1776 sa dea DECLARAŢIA,
    In schimb interesele tarilor autocrate, Austria, Prusia si Rusia le apropie si după moartea Măriei Tereza (1780), Ecaterina II propune succesorului acesteia, Iosif II sa accepte sa facă mpărţirea imperiului otoman care intrase n descompunere din cauza armatei ce devenise o povara tezaurului din multiple cauze.

    Iosif II dorea crearea unui imperiu bizantin sub nepotul Ecaterinei, arhiducele Constantin, iar din Tara romneasca si Moldova sa formeze un regat al Daciei sub un principe acceptat de Moscova si de Viena. Planul n-a putut fi pus n practica din cauza Franţei si Angli ei care s-au opus planului austro-rus.

    Si totuşi ţarina ocupa Crimeea n 1783 si o nglobează Rusiei Ecaterina porneşte un nou război mpotriva Turciei mpreuna cu Austria ocupnd n 1889 Moldova si Tara Romneasca, an n care izbucneste Revoluţia franceza si se continua tulburările n Ungaria si Tarile de Jos, evenimente ce-l silesc pe Iosif al Il-lea sa ncheie pacea de la Sistoc cu Turcii n 1791.

    Aceleaşi evenimente din Franţa la care se adaugă cele din Polonia fac pe Ecaterina sa ncheie si ea pacea cu Turcia la Iaşi in 1792 an n care ocupa sudul Ucrainei ajungnd la Nistru, si acum după cea de a doua mpărţire a Poloniei (1793) urca hotarul spre Nord de a lungul Nistrului.

    In acest an cnd Rusia ajunsese la frontiera comuna cu Moldova intervine pe 19 Nov.1792 Convenţia guvernului francez prin care se spune ca " se va acorda fraternitate si ajutor popoarelor care ar vrea sa-si cştige libertatea".
    O noua regrupare a forţelor din Europa se realizează prin alăturarea Suediei, Poloniei si Turciei la politica franceza n lupta cu monarhiile absolutiste Austria, Prusia si Rusia.

    Franţa nfiinţează consulate la Bucureşti si Iasi (1798).

    In acest sfrşit de secol din cauza crizelor politice se schimba alianţele n funcţie de interesele lor, iar Tarile romne sunt succesiv implicate, ocupate, revendicate. Combinaţiile fac si desfac alianţe, fără logica sau morala, bazate numai pe interese de moment si pe slăbiciunile unora sau altora.

    Napoleon urmărind supremaţia continentala si doborrea Angliei prin stoparea drumului ei continental spre Indii, mpinsese Turcia la alianţa nefireasca cu Rusia, de scurta durata.

    Combinaţiile machiavelice propun lui Napoleon sa despăgubească Austria de pierderile din Italia si Germania oferindu-i Bulgaria si Principatele Romne n scopul opririi Rusiei n drumul spre strmtorile mult visate. Dar Napoleon cstigase prin pacea de la Bratislava (1805) Dalmaţia urmărind sa prelungească armatele spre Dunăre de unde unindu-se acum cu Turcia sa nceapă războiul contra Rusiei n 1806.

    Planul este răsturnat de ruşi care trec peste Tarile romne unindu-se cu srbii n timp ce revolta enicerilor turci răstoarnă sultanul, dezlegndu-l pe Napoleon de angajamentul cu sultanul ras turnat si ncheie acum Napoleon nţelegere cu tarul Alexandru I, care-si manifestase dorinţa de a ocupa Finlanda si Turcia.

    Pe 22 Noi.1806 Rusia intra cu trupele n Basarabia pe la Balti, trec Prutul si pe 29 Noiembrie ocupa Iasul. In afara de Ismail, toate cetăţile turceşti din Basarabia au fost ocupate de ruşi care n ziua de Crăciun intra n Bucureşti si n Aprilie 1807 se unesc cu srbii răsculaţi din 1804, astfel era nsăilat drumul Adriaticei.

    Dar rusii erau la aceasta data n război cu Franţa si nfrnţi semnează pacea de la Tilsit prin care, n ceea ce ne priveşte, tarul se angaja sa evacueze tarile romne daca Turcia accepta medierea mpăratului Napoleon. Deoarece din posesiunile Prusiei si Polonia se constituia - Marele Ducat al Varşoviei - sub patronaj francez, Rusia si rezerva dreptul sa ocupe Finlanda si o parte a Imperiului otoman.

    Ţinutul dintre Prut si Nistru a nceput sa fie golit de tătari care fuseseră aduşi de turci ca aliaţi si aşezaţi n sudul Basarabiei si cnd s-a ncheiat Pacea de la Bucuresti (28 Mai 1812) si rusii nu au mai voit sa se retragă.

    Acum putem spune cu adevărat ca rusii profitnd de slăbiciunea Turciei (care nu putea ceda ceea ce nu-i aparţinea) au smuls Basarabia, o jumătate din Moldova (45.629 km. P., locuita de 419.240 romni, 30.000 ruteni, 19.120 evrei, 6000 lipoveni), iar tarul Alexandru I adresndu-se nobilimii ruse, sublinia avantajele ce o aşteptau n noua provincie: "pămnt roditor, păduri, iazuri abundnd de peste, nesfrşite herghelii, cirezi de vite, turme de oi...".
    Cicerone IONIŢOIU. Provincii nsngerate[C.I.-0039]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 24-03-10 at 08:11 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Question Basarabenii intră sub barbaria creştinilor de la Moscova

    La 37 de ani după ce bucovinenii intraseră sub jugul crestinesc al habsburgilor care foloseau roate de zdrobit iobagii, si deatii lor basarabeni au cunoscut crunta barbarie din imperiu romanovilor. Daca Viena trona peste 17 popoare, Moscova adunase numai 15.

    Daca polonezii dispăruseră n 1795 sub austrieci, prusieni si rusii, romnii aveau o situaţie mai privilegiata sa zicem: sub austrieci zăceau transilvănenii, bucovinenii si bănăţenii, sub ruşi gemeau basarabenii, sub stăpnirea efectiva a turcilor erau dobrogenii cu raialele Turnu, Giurgiu si Brăila si lor le rămăseseră Tara romneasca si Moldova cu o larga autonomie interna dar sub suzeranitatea omului "bolnav" de la Constantinopole.

    După refuzul ruşilor de a se retrage din Basarabia, tarul Alexandru pe 26 Iunie 1812 a promulgat statutul special de colonizară cu privilegii speciale aducnd, bulgari, gagauti, germani din partea ocupata din Polonia, din Saxonia si Wurtenberg, evrei din Galitia, elveţieni din Vaud, francezi. Daca aceasta a nceput la o luna după refuzul de a se retrage, n anul următor (1813) se trece la rusificarea forţată prin introducerea limbii ruse n administraţie, scoli si biserica.
    Despre ce a urmat nu e rău sa amintim ce povesteşte Karl Marx "In nsemnări despre romni", la pag. 117: "...Au avut excese groaznice . Contribuţii de tot felul n produse, furaje, vite, corvezi, hoţii, omoruri. Bărbaţi si femei au fost nhămaţi la care, cu vizitii cazaci care nu-si cruţau nici bta, nici vrful lăncii..."

    Mărturia scriitorului rus Afanasieff-Ciujbsky care scrie de "exploatarea barbara a ţăranului romn care cu toate procedeele folosite pentru rusificarea lui, cu toata interzicerea limbii romne si folosirea cnutului si ruperea dinţilor pentru nvăţarea limbii ruse" a rămas statornic neschimbndu-si obiceiurile, vorba, morala.

    Savantul rus Zapciuc preponderenta romneasca: "Moldovenii sunt elementele autohtone ale Basarabiei si reprezintă mai mult de trei sferturi din populaţie", (n timp ce n ultimatumul din 26-06-1940 guvernul sovietic mintea cu aceiaşi neruşinare, ca Basarabia este "populata mai ales din ucraineni" si care n realitate formau o mica minoritate cu toata rusificarea forţată.
    Tot timpul Rusia ţarista urmarea ieşirea la Marile calde si o găsim angajata pe drumul spre golful Persic n lupta cu Iranul si n 1928 smulge si o buna parte din Armenia si imediat, la numai 2 luni, n Aprilie 1828 o armata de 100.000 de ruşi trec peste Moldova si Tara Romneasca si ocupa Adrianopolul si prin Pacea ncheiata devin protectoarea celor doua provincii romneşti si isi anexează Delta Dunării menţinnd trupele cu generalul Kisselef pnă n 1836.

    In Europa secolului XIX dominată de interesele crescnde ale Marilor Puteri asupra Peninsulei Balcanice, prin cele 3 Congrese (Viena - 1815, Paris - 1856 si Berlin - 1878), Moldova si Tara romneasca au reuşit n ciuda jafurilor ruseşti si turceşti, ajutata de suflul naţionalităţilor purtat de tineretul ce ncepuse să studieze n Apus, sa obţină trei judeţe din sudul Basarabiei, să facă Unirea Principatelor, să mpace rivalităţile prin aducerea unui domn străin, să cştige independenta prin lupta si sa deschidă drumul spre Rentregirea Romniei, tot prin lupta.

    Nu putem trece cu vederea că pe acest drum al Golgotei romnesti au avut loc 10 năvăliri ruseşti. Copiii satelor, fiindcă acestea fiindcă acestea au dovedit ca reprezintă rezistenta de milenii a neamului romnesc, au luat drumul trgurilor, alţii al oraşelor si urmnd cursurile liceelor, seminariilor si chiar al universităţilor ajungnd după aceia sa-i dăscălească pe ai lor, sa le deschidă ochii si pofta de cunoaştere prin scoaterea de gazete n limba romna, persevernd n introducerea alfabetului latin si a limbii romne n şcolile de la sate si n armată. Lupta grea, drumul Golgotei presărat cu locuri de tortura, nchisori, deportări sau efectuarea serviciului militar pana pe coasta Pacificului.
    Aceasta generaţie descoperise ilegalitatea Tratatului de la Bucuresti din 1812 (ca Turcii cedaseră ceea ce nu le aparţinea), că ei sunt fraţi cu cei de peste Prut care nu apărea ca frontiera n actele internaţionale iar n discuţiile cu colegii de Universitate din Estonia se lămuriseră ca imperiul rusesc se constituise prin furtişaguri, prin ciupituri de la popoarele din jur pe care le ocupaseră cu forţa si le deznationalizau prin tot felul de metode, una mai barbară dect alta.

    Pe aceşti cutezători, politia ţarista i-a nchis la Dorpat (Estonia), Wenden (Lituania) iar pe cei socotiţi periculoşi i-au sus n gubernia Arhanghelsk, la Pinega, la Onega iar Ion Pelivan ajunge n Manciuria. Aceşti Romni din tata-n fiu si din veac n veac s-au nfrăţit pe drumul căutării adevărului si au pus bazele Partidului National Moldovenesc, cu un program de revendicări publicat n gazeta "BASARABIA" n care s-a putut citi si marşul lui Andrei Mureşeanu: DEŞTEAPTATE ROMANE.
    După revoluţia din 1905-1907 se continuă politica de deznationalizare si circa 60.000 locuitori, n majoritate covrşitoare romni - tarani moldoveni - sunt duşi n Siberia si Asia Centrala promitndu-li-se pămnt mai mult, iar n locul lor sunt aduşi străini.
    Pe 16/28 Mai 1912 se fac mari serbări la Chisinau unde a venit tarul Nicolae II cu toata familia si guvernul pentru aniversarea centenarului furtului Basarabiei si n timp ce Mitropolitul preamărea răpirea calificnd-o "o fericire pentru băştinaşi" a leşinat n timpul predicii (Serafim Ciciagov, fost ofiter, colonel intrnd n 1891 n preoţie, si rămas văduv se călugăreşte).

    Nenfricatul judecător Ion Pelivan a refuzat sa participe la "solemnităţi" si n ziua respectiva s-a plimbat pe străzile Chisinaului cu cocarda tricolora cernita, fapt pentru care a fost destituit imediat din funcţia de judecător.

    Tot ca o riposta romneasca n 1913 Pantelimon Halippa a editat gazeta "Cuvnt romnesc" ce apărea de 3 ori pe săptămna.
    Dintre luptătorii cu condeiul, si cuvntul ce au contribuit la acest nceput se secol la unirea Basarabiei cu Tara, se cuvine sa amintim o parte din ei: ARBORE Zamfir, BALTAGA Alexandru, BIVOL Constantin, BODESCU Vladimir, BOTNARIUC Ştefan, CATELLI Emanoil, CAZACU P., CIUGUREANU Daniil, CIOBANU Ştefan, CODREANU Ion, COJOCARU Teodosie, CRIHAN Anton, CRISTI Vladimir, CUJBA S., FRATIMAN Ion, GAVRILITA Emilian, GORE Pavel, GRASU Gurie, HALIPPA Pantelimon, HOLBAN Ştefan, IGNATIUC Ion, INCULET Ion, NEAGA Teodor, PELIVAN Ion, SECARA Nicolae, SINADINO Pantelimon, STIRBET Luca, STERE Constantin, STROESCU Vasile, TOMESCU Constantin, TURCUMAN Grigore, UNCU Teodor.
    Balcanii, acest bine numit "butoi de pulbere" izbucneste n 1913 cnd după ocuparea Bosniei si Hertegovinei de Austrieci, Srbii care voiau ieşirea la Adriatica se aliniază cu Muntenegru si Grecia sătula de jugul turcesc ajung cu trupele n suburbiile Constantinopolului tocmai cnd debarca si trupele Marilor puteri care-i duc pe beligeranţi la Londra impunndu-le o ntelegere-pace prin schiţarea viitorului stat albanez. Dar zisa pace durează pana ce protagoniştii se ntorc si declanşează războiul tot balcanic ce se termina prin intrarea Romniei n sudul Dunării si aducerea celor implicaţi la Bucureşti unde pe 10 Aug.1914 se semneaza pacea sub ochii filozofului Titu Maiorescu.

    Franz Iosiv nemulţumit de ceea ce auzea a strigat ca numai un război general va putea duce la o soluţie convenabila.
    Socoteala făcută de austrieci a nceput după o recreaţie de un an, pe 28 Iunie 1914, dar rezultatul a fost dezastruos pentru Viena care a pornit la "eliberarea" Balcanilor fără să tina seama ca n spate avea 17 naţiuni care cereau printr-un cuvnt: LIBERTATE.

    Romnii din apus, fraţi de snge cu cei din răsărit au cunoscut aceiaşi teroare a cotropitorului, fara mila. Curtea de la Viena plătea n aur pe hoţi, trădători si criminali dar nu dădea pine ţăranilor supuşi exterminării si deznationalizării.
    După ce Măria Tereza plătise 16.890 de piaştri pentru Bucovina n 1775, la 10 ani după aceasta, urmaşul ei Iosif II a plătit 300 galbeni pădurarului Anton Melzer din Abrud care l-a trădat n ziua de Sf. Stefan (27 Dec. 1285) pe Horia care reuşise sa-i ridice pe moţi, ca sa-si ceara drepturile cu furca si toporul.

    La doua luni după arestare, Horia si Cloşca au fost traşi pe roata după porunca mpărăteasca care suna: "...sa li se frngă toate membrele corpului ncepnd de jos n sus...n felul acesta sa fie trecuţi de la viata la moarte...iar trupurile mpărţite n bucati sa fie mprăştiate la margini de drumuri."

    Si supliciul mpărătesc s-a mplinit: primul a fost Closca. Executia a durat vreun ceas si a primit 20 lovituri de roata pnă ce si-a dat sufletul. Horia a fost obligat sa asiste la chinuirea fratelui sau de lupta.

    Perfidia austriaca nu era mai prejos de cea ruseasca. După 2 ani bucovinenii, sat cu sat au fost obligaţi sa jure credinţa Măriei Tereza. In jurul lui 1 Oct.1777, un emisar turc cu un detasament de ieniceri, la beilicul din Iasi (conacul oaspeţilor turci) l decapita pe principele Grigore Ghica care protesta mpotriva rapirii Bucovinei. Nu se ştie ct a plătit Viena pentru crima.
    Săraca tara bogata!
    Asupra acestui colt de rai s-au repezit lăcustele aduse de habsburgi si au nceput sa distrugă toata fiinţa romneasca. In 1774 populaţia ţinutului răpit număra 75.000 locuitori din care 85% erau romni.

    Si a nceput colonizarea austriaca n scopul de a transforma băştinaşii autohtoni n minoritate exercitndu-se metode demografice, culturale si economice. Ataşata pnă n 1848 la Galitia a nceput prin invazia cu preoţi, nvăţători, funcţionari, meseriaşi polonezi si introducerea limbii poloneze alături de cea germana ca limbi oficiale. Au continuat cu colonizarea germanilor, evreilor, armenilor si polonizarea sau germanizarea numelor romneşti. Mergnd greu cu catolicizarea, austriecii au subordonat Episcopia ortodoxa din Cernăuţi. Mitropoliei srbeşti din Carlovat (1783) aducnd preoti srbi ce au nceput cu srbizarea noilor născuţi si a celor căsătoriţi. O parte din nvăţătorii romni concediaţi au trecut n Moldova, n timp ce bătrnii făceau scoală ambulanta din sat n sat. Copiii romnilor nu aveau voie la nvăţămntul liceal si superior.

    Suflul revoluţiei din Franţa, a trecut si la Viena ajungnd pnă la marginea imperiului, unde garantarea libertăţilor n presa si adunări au făcut pe fruntaşii romnilor sa convoace pe 20 Martie 1848 Marea adunare Naţionala care a ntocmit un program de 12 puncte, reuşind sa se despartă de Galitia devenind Tara de coroana autonoma administrativ, cu crearea de scoli romneşti, la Institutul Teologic de la Cernăuţi limba de predare a devenit cea romaneasca, s-a făcut Scoală Normala la Cernăuţi, iar Guvernatorul numit de Viena conducea cu un Consiliu format din 30 deputaţi din care 16 erau romni. Au nceput sa apară gazete romneşti cu colaborări din Moldova si Transilvania.

    Perseverenta bucovinenilor a dus n 1873 la nfiinţarea Mitropoliei de la Cernăuţi, n 1875 a răsărit Universitatea si o serie de societate ARBOREASA condusa de Ciprian Porumbescu si Junimea de Dimitrie Onciu, care se manifestau curajos pe line romneasca.
    Cicerone IONIŢOIU. Provincii nsngerate [C.I.-0040]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 24-03-10 at 08:31 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Question Ecoul revoluţiei din 1848 n Transilvania

    Marea masa majoritara romneasca din Transilvania, după năbuşirea revoltei ţărăneşti condusa de Horia, a fost supusa represiuni de către Iosif al-II-lea,ceea ce a făcut pe intelectualii n frunte cu episcopii Gherasim Adamovici si Ioan Bob sa nainteze mpăratului n 1791 "Supplex Libellus Valahorum" un memoriu bazat pe argumente istorice si lingvistice dovedea vechimea naţiunii romne si cerea punerea pe picior de egalitate cu celelalte naţiuni minoritare ce le sugrumaseră toate drepturile după revoluţia de la Boblna (1437).

    Acest Memoriu era si un răspuns la refuzul ungurilor care au n nesocotit desfiinţarea iobagiei publicata n 4 limbi (latina, germana, maghiara si romna) si cereau pedepsirea exemplara a preotilor si pustiirea satelor răsculate cu decimarea locuitorilor.

    Revoluţia de la 1848 care cuprinsese Europa a găsit ecou si n Transilvania unde Avram IANCU a iniţiat adunarea de la Blaj din 11 MAI 1848 cerndu-se desfiinţarea iobagiei si libertate naţionala deoarece mpăratul l-a mintit (cu privire la desfiinţarea iobagiei), si mai ales ca protest la votarea n Dieta de la Pojon (Bratislava) a unirii forţate a Transilvaniei cu Ungaria.

    Conducătorii revoluţiei din Transilvania pe lngă Avram IANCU au fost Simion Barnutiu, Gheorghe BARIT, Eftimie MURGU, Timotei CIPARIU, Andrei SAGUNA s.a. Pe 15 Mai 1948 pe Cmpia Libertăţii de la Blaj s-au auzit din piepturile celor 40.000 de tarani: NOI VREM SA NE UNIM CU TARA.
    Inarmaţi cu furci si topoare "legiunile" lui Avram Iancu conduse de oameni destoinici au cutreierat munţii nfruntndu-se cu austriecii care n acelasi timp se luptau si cu ungurii revoltaţi sub conducerea lui Lajos Kossuth.

    Revoluţionarii unguri nentelegndu-se cu cei romni, ba mai mult au votat n Martie 1949 n Dieta de la Cluj unirea Transilvaniei cu Ungaria. Au profitat habsburgii care au chemat trupele ţariste din Tara Romneasca si la Sighişoara au fost nfrnte "armata" revoluţionara maghiara iar la Siria a capitulat pe 13 Aug.1949.

    Kossut condamnat la moarte a fugit n Italia unde a murit, iar Avram Iancu după a refuzat invitaţia tarului spunnd: "un mincinos si un nebun nu au ce sa-si spună". A continuat sa doinească pe văile Apusenilor si a sfrşit zilele odihnindu-se sub gorunul lui Horia de la Tebea.

    A nceput o perioada de crunta asuprire a romnilor si de deznationalizare forţată prin maghiarizare cu concursul Vienei.

    Pe 27 Decembrie 1860 Curtea de la Viena a declarat ncorporarea Banatului la Ungaria, iar pe 6 Dec.1865 Dieta de la Cluj decreteaza unirea Transilvaniei cu Ungaria desfiinţnd Autonomia Transilvaniei , deschizndu-se drumul - dualismului austro-ungar - care se nfăptuieşte pe 8 Iulie 1867 cnd mpăratul Franz Iosef se ncoroneaza si ca rege al Ungariei.
    Pe plan european n acelasi timp se implinea Unitatea Italiei prin obţinerea Veneţiei de la habsburgi si se punea capăt federaţiei germane.

    Fruntaşii vieţii romneşti n fata pericolului de maghiarizare aleg n 1869 pe Ilie Macelariu ca preşedinte al Partidului National Romn si n 1881 hotărăsc unirea cu Partidul National Romn din Banat trecndu-se la accentuarea vieţii culturale prin ASTRA care se nfiinţase n 1861 si a altor publicaţii ce ncep sa-si facă apariţia (Albina, Tribuna, Luceafărul), trezirii naţionale si a luptei pentru cştigarea drepturilor politice.
    Apeluri către străinătate
    Prin ncătuşarea dezvoltarii culturii naţionalităţilor promovata de guvernul Coloman Tisza n 1875 au fost obligaţi sa acţioneze.

    Victor BABES si George BARIT au redactat un memoriu n 1881 aparut n limba romna (2.000 exemplare), n maghiara (700); n germana (600) si n franceza (750) n scopul lămuririi Occidentului asupra situaţiei disperate a romnilor din Transilvania si Banat.

    Ecoul s-a făcut auzit si multiplicat prin ziarul austriac "Insbrucker Nachrichten" care a subliniat:
    "Memorandul acesta descrie istoria patimilor de o mie de ani ale poporului romn, ntr-o limba aleasa, serioasa, bărbăteasca si convingătoare, combătnd pe adversari tocmai cu armele lor..."
    Guvernul n 1883 a votat o lege foarte drastica pe linia deznationalizarii mărind numărul orelor de predare n limba maghiara si numirea de comisii de examinare.

    George Barit n Adunarea de la Sibiu (23 Martie 1883) n Moţiunea votata spune printre altele:

    "...Protestam contra proiectului prin care este atacata instructiunea n principiile ei vitale, biserica n autonomia ei, naţiunea n drepturile ei..."

    La iniţiativa transilvănenilor "Liga culturala" de la Bucureşti a redactat n 1891 un Memoriu n limba franceza adresat opiniei publice din apusul Europei, arătnd suferinţele băştinaşilor majoritari din Transilvania:

    "Indreptati-va privirile spre Orient, dati-va silinţa de a va ncredinţa voi nşivă prin ai noştri romni de ncredere despre cele ce se petrec n regatul Ungariei ... Atunci cnd va vedea ca Europa ştie cele ce se petrec, reactiunea din Ungaria se va pleca si ea, se va supune si va face act de liberalism...iar daca nu va asculta glasul timpului ... noua romanilor ni se impune o grea lupta, pe care am fi dorit-o s-o nlăturam, dar pe care o primim n interesul luminii si al libertăţii..." (Memoriul studenţilor, studiu de 52 pagini).
    Studenţii unguri prin intermediul unui trădător dintre romni, un anume G. Moldovan, au răspuns studenţilor de la Bucureşti (Iul.1891)
    Dar n 1892, studenţii romni din Cluj, Budapesta, Viena si Graz au răspuns prin studentul medicinist Aurel C. Popovici, n cunoscuta "REPLICA" tradusa n germana, franceza, italiana, ungara si engleza, o punere la punct cu răsunet n Europa occidentala ce apărea n perioada cnd ungurii serbau un mileniu de la venirea n pusta.

    Pe 4 Iulie 1893, bisăptamnalul de la Parma "Corrispondenze Internazionale" a comentat Replica - studentilor romni:
    "...Parcurgnd paginile acestei carti se ncearcă un sentiment de vie durere pentru aspra soarta a acestor fraţi ai noştri de la Dunărea de Jos, constrnşi la o lupta att de sălbatica pentru apărarea propriei naţionalităţi..." Urmarea a fost condamnarea pentru ofensa a lui Aurel C. Popovici la 4 ani de Tribunalul din Cluj, fiind nevoit sa se refugieze n Romnia. De fapt n perioada 1886-1896 au fost condamnaţi 363 de romni pentru opiniile lor politice si apărarea drepturilor lor.

    Paralel cu acţiunea curajoasa a studentimii romne, Partidul National Romn se ntlneşte la Sibiu pe 21/22 Ianuarie 1892, aleg preşedinte pe Ion RATIU si hotărăsc redactarea unui "Memorandum" ce a fost semnat de Ioan RATIU (presedinte), George POP, de Basesti si Eugen BROTE (vicepreşedinţi), Vasile LUCACIU (secretar general ), Septimiu Albini (secretar), Iuliu COROIANU (referent); subliniindu-se: "Noi romnii, o populaţie de 3.000.000 de suflete, contribuim cu sngele nostru si cu averea noastră pentru susţinerea statului, nu avem ncă pentru naintarea noastră culturala nici un aşezămnt susţinut de stat..."
    0 delegaţie de 300 romni a mers la Viena pentru a nmna mpăratului acest document, pe 28 Mai 1892 dar după 5 zile de aşteptare nu au fost primiţi, fiind nevoiţi sa lase Memorandumul - si sa se ntoarcă n Transilvania, unde au fost schingiuiţi de autoritatile ungureşti, Ioan Ratiu scăpnd de la moarte si stabilindu-se la Sibiu unde era "cetatea Partidului National Romn.
    La Viena, cu ocazia depunerii Memorandumului, Vasile Lucaci a declarat la o ntrunire publica:
    "De vom pieri noi care am venit la Viena ca reprezentanţi n număr de 300 de oameni, naţiunea noastră nu va pieri pentru ca acasă mai sunt: .2999.999 de mii de romni..."

    Memorandumul nedesfăcut, sigilat a fost găsit n 1919 la Budapesta de trupele romne care au eliberat Ungaria de pericolul comunist ce ameninţa Europa, iar 25 dintre delegaţii ce depusesera documentul au fost arestaţi si trimişi n judecata pe 7 Mai 1894, zi rămasa memorabila cnd 20.000 de ţărani mbrăcaţi n cămăşi albe, veniţii din sate cu preoţii n frunte au invadat străzile Clujului.

    "Tribuna" de la Sibiu, condusa de Iuliu Maniu, a pregătit opinia publica si zi de zi a aparat n timpul procesului cererile "inculpatilor" menţionnd cu o zi nainte de proces:

    "Ziua de azi va fi pururea nscrisa cu litere de aur n paginile istoriei poporului romn ca o zi epocala, ca o zi de triumf a conştiinţei naţionale, ca o zi de izbnda a civilizaţiei europene. Ziua de 7 Mai 1894 va fi de o nsemnătate nepieritoare nu numai pentru politica naţionala si culturala a poporului romn, ci ea si va săvrşi efectul binefăcător departe peste hotarele etnice ale neamului ..." (Tribuna nr.83 din 1894-Sibiu)
    Procesul a nceput prin ndepărtarea cu baionetele a avocaţilor romni din Tribunalul de la Cluj si violentarea "inculpaţilor" Ion Ratiu asumndu-si misiunea de apărător al poporului romn, sustinut prin articolul Pledoarie al viitorului preşedinte Georges Clemenceau, atunci jurnalist, publicat pe 12 Mai 1894 n ziarul "La Justcs din Paris, argumentnd printre altele:

    "...In acest moment se judeca la Cluj, capitala Transilvaniei, un proces de nalta trădare care interesează n cel mai nalt grad supuşii mpăratului Franz Iosef si pe toţi cei ce doresc o mai buna repartiţie a dreptăţii fata de popoare. Gnditi-va la grija unui mpărat ai cărui supuşi vorbesc 17 limbi. Sunt cu totul altceva romnii din Ungaria si Transilvania, care n număr de 3 milioane si jumătate lupta pentru a obţine autonomia la care ei au dreptul, pe drept cuvnt ... Acest proces este cu adevărat o ruşine pentru libera naţiune maghiara.

    Poate fi condamnat doctorul Ioan Ratiu si prietenii săi. OPINIA EUROPEANA I-A ACHITAT DINAINTE... In interesul chiar al Ungariei trebuie acordata libertatea romnilor din Transilvania."

    Situaţia fărădelegilor de neimaginat ce domneau n imperiul Austro-ungar a prins glas prin represiunea romnilor din Transilvania si ziaristul Maximilian Harden cu un deosebit curaj a nfierat aceasta stare de lucruri n ziarul "Die Zukunft" din 2 Oct.1897: "De multa vreme Ungaria este grija de căpetenie a monarhiei habsburgice, ale cărei neamuri au avut o pilda rea n egoismul nenfrnt si nesăţios al maghiarilor.

    Ei care sunt doar minoritari n tarile coroanei ungare, au exploatat si călcat n picioare toate celelalte naţiuni din cuprinsul imperiului Sf. Ştefan si si arata puterea prin cea mai neruşinata corupţie. Fraza gazetăreasca, cum ca Ungaria este o tara libera este cea mai neruşinata nşelăciune care a putut fi vreodată servita cititorilor naivi. In aceasta tara libera, majoritatea popoarelor este lipsita de drepturi, fiind redusa la starea de robie. Aici domneşte silnicia brutala cu o perfida viclenie si orice gest care nu convine elicei stapnitoare este reprimat cu implacabila cruzime. De aceea Europeanul liber nu aude nici un protest mpotriva mizerabilei legi electorale, mpotriva voturilor cumpărate, mpotriva asupririi ne ruşinate...."

    nceputul secolului XX coincide cu intrarea n activitate hotărta, plina de energie, a fruntaşilor romni transilvăneni pentru nlăturarea jugului austro-ungar. Printre promotorii acestei lupte n Parlamentul de la Budapesta si ea nu ncetează pnă la dezmembrarea imperiului. Datorita energiei depuse, n presa de la Budapesta se scrie: " Maniu este vrednic sa fie lovit n cap ca o fiara.

    Tot la acest nceput de secol conflictul dintre Tripla Alianţa condusa de Germania urmarea expansiunea coloniala pe cnd partenera ei Austro-ungaria nu si lua ochii de la Peninsula Balcanica, n timp ce Tripla nţelegere, mărita cu Italia rupta din braţele Vienei, se va strădui sa lase trupul "omului bolnav de la Constantinopole n minile harparete ale centralilor.

    In acest conflict represiunea s-a extins asupra Transilvaniei, iar ministrul de externe austriac Czernin declara "...pierderea Ardealului nseamnă din punct de vedere geografic si strategic amputarea monarhiei ce echivalează cu pierderea rolului nostru de mare putere n Orient".
    Cnd pe 26 Iunie 1914 a fost asasinat Franz Josef (prinţul moştenitor austriac), teroarea s-a dezlantuit asupra romnilor transilvăneni prin publicarea celor 33 de Ordonanţe n scopul asupririi si maghiarizării lor.

    După respingerile propunerilor perfide ale ungurilor, trei fruntasi ai conducerii Partidului National Romn (Maniu, Goldis si Popovici) au fost invitaţi la tratative la Viena. Dupa ce si-au făcut cunoscute dorinţele, li s-a pus problema: "Daca ar fi satisfăcute doleanţele conducătorii Part. Nat. Romn ar fi dispuşi sa intervină n vechiul regat pentru ncetarea propagandei ostile, Iu
    liu MANIU a răspuns ca "răspunderea morala a actiunii familiei romne o are fratele cel mare, care este Regatul liber".

    Imediat a fost anunţat Bratianu despre discuţiile purtate si acesta mpreuna cu regele Ferdinand vor seconda politica de desprindere a Transilvaniei.

    nceputul s-a făcut cnd pe 14 Aug.1916 regele Ferdinand a declarat: "Cred ca de aici nainte victoria Puterilor Centrale este exclusa... Austro-ungaria nu ne-a oferit niciodată nimic. Victorioşi avem n Transilvania o putere de rezistenta mai mare. Iau răspunderea pentru ca am ncredere n viitorul tarii...".

    Cicerone IONIŢOIU. Provincii nsngerate [C.I.-0041]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 02-04-10 at 09:09 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  5. #5
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Şi a fost nceputul Marii Uniri

    Romnii au luptat pe cel mai lung front din Europa de 1200 km, in timp ce rusii aveau 1100 km de la Baltica la Dorna Bucovinei, si cu o armata de 3 ori mai mare avnd trupe si pe teritoriu romnesc pentru sprijin conform angajamentului din Tripla nţelegere.

    Trupele romneşti au intrat n Transilvania provocnd panica n Puterile Centrale care s-au văzut nevoite sa retragă 18 divizii de la Verdun uşurnd victoria Franţei pe Marna.
    Dar trădarea ruseasca a ncurcat planurile Antantei.
    Rusii avnd cartierul la Feteşti au refuzat pe 7 Nov.1916 sa lupte. In fata acestei trădări trupele romneşti ncep retragerea din Transilvania si trupele venite de pe frontul francez naintează cu ofensiva ameninţnd Bucurestiul. "Aliaţii" noştri care ne trădaseră au refuzat si pe 2 Decembrie 1916 sa lupte pe frontul dintre Neajlov si Dunăre.
    Odată cu căderea Capitalei, se pierdeau si resursele de petrol din valea Prahovei, cu regiunea cerealiera de baza pentru continuarea războiului, si nu numai att.

    Odată cu retragerea spre Moldova, s-a ncheiat un acord cu guvernul rus pentru evacuarea tezaurului si pe 21 Dec.1916 a ajuns la Moscova primul transport compus din:

    -1.378 de lăzi sau 314.580.456 franci aur si doua lăzi nchise cu bijuteriile reginei Maria (evaluate 7 000.000 fr. aur). Tezaurul a fost depus n Sala de Arme (Orog Piaţa) din Kremlin si s-a semnat un protocol de reprezentanţii celor doua tari.

    - Al doilea transport a ajuns la Moscova pe 5 Aug.1917 si se compunea din 188 lăzi conţinnd 574523,57 lei n aur. Arhivele Băncii Naţionale, titluri bancare, depuneri si valori proprietate a B.N.R. n valoare de 1.594.336.721,09 lei aur, precum si 162 lăzi conţinnd depozit al Casei de Depuneri si Consemnatiuni (apartinnd particularilor), valori, bijuterii, testamente, tablouri de mari maeştri, arhivele Creditului Funciar Rural, documente vechi, tablouri ale Pinacotecii romne si arhive ale Academiei Romne de o valoare de 7.500.000.000 miliarde lei aur.

    Aceste 350 lăzi au fost depozitate la Sudnaya Kassa. S-au sigilat camerele si guvernul provizoriu a garantat inviolabilitatea, conservarea si retrocedarea celor doua depozite.

    Am menţionat acest Tezaur deoarece face parte dintr-un litigiu care de 88 de ani n-a fost rezolvat (adică nu s-a restituit) si desigur nu este greşit daca spunem este un furt din patrimoniul romnesc asa cum Basarabia si Bucovina de Nord este tot un furt din teritoriul Romniei recunoscut prin Tratatul de la Verssailles.

    1917

    Trădarea Rusiei a produs mari greutăţi Aliaţilor si n special Romniei din cauza anarhiei ce cuprinsese pe soldaţi ajungnd sa şi ucidă ofiţerii, sa jefuiască tot ce le sta n cale, neascultnd de nimeni. Si acest haos s-a ntins ca fulgerul peste Rusia: pe 11 Martie s-a dizolvat Duma, pe 15 s-a constituit guvernul Keresnschi care pe 16 Martie au arestat pe Tar cu toata familia.

    Pe 18 Martie autorităţile din Basarabia sunt anunţate ca nu mai sunt sub autoritatea ţarista si pot sa se conducă singure.
    Pe 24 Martie se nfiinţează Partidul National Moldovenesc.
    Debandada intrase si n trupele italiene care pierdeau lupta după lupta si circa 250.000 ostaşi italieni cazusera prizonieri.
    Lenin care sosise din Elveţia ntr-un vagon blindat a fost nevoit sa se refugieze n Finlanda la nceputul Iui Aprilie.

    In aceasta atmosfera grea a Aliaţilor s-a anunţat pe 2 Aprilie 1917 intrarea Americii n război susţinnd eliberarea popoarelor.
    A fost evenimentul capital care a schimbat situaţia politica.

    O banda de anarhizati ruşi trimisa de la Odesa spre frontul din Galitia, trecnd de-a lungul Nistrului a făcut dezastru, distrugnd, batjocorind si măcelărind populaţia si numai după intervenţia unei unităţi de cazaci au fost decimaţi la Soldanesti-Orhei lăsnd campul plin de muscali beţi.

    In Iunie 1917 familia tarului a fost masacrata.

    In timp ce Ucraina anunţa pe 18 Iulie 1917 Crearea Ucrainei, din Caucaz pnă la Carpati, trupele romne erau angajate n eroice lupte de la cotul Carpatilor ordonate de mareşalul Averescu fara sprijinul roşesc care anunţaseră: nici un om, nici un tun.
    In toiul acestor lupte, pe 20 Iulie 1917 Congresul soldaţilor basarabeni din armata rusa, ntruniţi la Odesa au hotart convocarea Sfatului Tarii pentru contracararea acţiunii ucrainenilor. Toate acestea erau rezultatul efervescenţei romneşti basarabene care se manifestase prin:

    - Congresul preoţilor din Aprilie 1917 n care s-a strigat Traiasca Moldova, trăiască maica noastră;
    - Congresul nvăţătorilor, tot din Aprilie 1917 unde Pan Halippa a spus ca suntem moldoveni, facem parte din marele popor romn, aşezat n Romnia, Transilvania, Bucovina, criticnd rusificarea;
    - Congresul studenţilor cu acelaşi obiectiv si cu dorinţa de a strnge legaturile cu fraţii lor de la Iaşi si Bucureşti;
    - Congresul ţăranilor care au cerut autonomia naţionala si teritoriala a Basarabiei:
    O prima realizare a fost apariţia ABECEDARULUI cu litere latine.
    Ofensiva romneasca a făcut pe Mackensen sa retragă pe 24 Iulie 1917, 8 divizii din Galitia si prin Transilvania, Predeal, Ploieşti, Buzău sa le aducă n cotul Carpatilor. Au loc lupte grele. Timp de 14 zile romnii au respins 61 atacuri germane iar la Marasesti pe 6 Aug.1917 romnii au respins de 7 ori pe nemţi. Deviza lui Eremia Grigorescu "Pe aici nu se trece" a devenit o realitate.
    Dar si trădarea ruseasca a continuat sa facă mari greutăţi. Pe 29 Iulie 1917 rusii s-au retras si din Bucovina n timp ce n Moldova unde staţionau făceau dezastru, pe cnd n Rusia haosul se ntindea si pe 7 Oct. cnd s-a ntors Lenin din Finlanda a fugit Keresnski n străinătate.

    Pe 7 Nov.1917 s-a instaurat statul bolşevic ce a introdus cel mai barbar regim ce a cunoscut omenirea.
    Lenin pe 15 Nov.1917 anunţa dreptul ca naţiunile sa dispună de soarta lor, chiar sa se separe.
    Aceasta luna aduce un cştig n favoarea Basarabenilor, care se ntlnesc pe 21 Nov. la Chisinau n Sfatul Tarii sub preşedinţia lui Ion Inculet, proclamndu-se pe 2 Dec.1917 Basarabia ca "Republica Democrata Federativa Moldoveneasca si aleg guvernul pe 6.Dec.
    In timp ce pe 22 Nov.1917 Georges Clemenceau cerea ca războiul sa se continue fără ntrerupere pana la victoria finala, Trosky anunţa pe 27 Nov.1917 ca ncepe discuţii pentru ncheierea armistiţiului cu Germania iar generalul Scerbacev anunţa pe 3 Dec.1917 pe regele Ferdinand ca a hotărt sa nceapă discuţii cu nemţii.

    După ce Lenin semnase armistiţiu la Brest Litovsk, Romnia a făcut armistiţiu pe 5 Dec. si-l semnează pe 9 Dec. Fiind nevoiţi să continuie lupta pentru pacificarea spatelui frontului unde anarhiştii făceau dezastru, iar depozitele de aprovizionare ale armatei romne erau ameninţate. Trupele de intervenţie romneşti au fost obligate sa lupte cu dezertorii, caznd un ofiţer romn.

    Pericolul anarhist a fost foarte grav. Isi făcuseră un centru de acţiune la Socola de unde intenţionau sa asalteze Iasul, sa alunge, pe regele Ferdinand si guvernul. Romnii au intervenit si pe 23 Dec.1917, la ora 4 dimineaţa toţi din cuibul terorii de la Socola au fost arestaţi si suiţi n tren, printre ei si Racovscki anarhistul din Romnia si au fost expediaţi dincolo de Nistru, spre Odesa.

    In fata invaziei ruseşti după ncheierea Armistiţiului, Aliaţii au hotărt sa instaureze ordinea si Franţei i-a revenit Basarabia si Crimeea prin generalul Henri si din partea romna coloneii Lucasievici si Ghenadescu.

    Bolşevicii au omort printre alţii si pe deputatul Fala (Balti) au arestat pe mulţi alţi deputaţi si au arestat Membrii Comisiei Interaliate de Aprovizionare a frontului romnesc jefuindu-i de 2 milioane ruble si lundu-i ostatici la Odesa, unde cu aprobarea lui Lenin se instalase un Comitet revoluţionar militar cu misiunea de a răsturna regimul din Romnia (19 Ian.1918). Printre anarhiştii de acolo se găseau Cristian Racovschi si M. G. Bujor.

    Cicerone IONIŢOIU. Provincii nsngerate [C.I.-0042]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 02-04-10 at 09:45 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Identitatea PSDM- Organizarea partidului. Scurt Istoric al social-democratiei
    By C. Dobrescu in forum Partidul Social Democrat al Muncitorilor PSDM
    Replies: 2
    Last Post: 06-03-12, 10:15 AM
  2. Curatirea Basarabiei : Batalia - Unirea pe veci a Basarabiei cu Romania cap-II-
    By Cristian Negrea in forum Romnia Mare - Cele trei UNIRI
    Replies: 0
    Last Post: 12-06-11, 11:26 AM
  3. Cronologie istorica generala, perioada antica
    By Tricoderonga in forum Preistorie-Istorie ANTICA: context, izvoare istorice, date cronologice
    Replies: 0
    Last Post: 26-08-10, 01:29 PM
  4. Provincii nsngerate - Romnia era prinsa ntre doua ultimate (cap-II-)
    By Cicerone Ionitoiu in forum Romnii de lngă Ţară
    Replies: 3
    Last Post: 02-04-10, 10:52 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •