Results 1 to 1 of 1

Thread: Romnii şi afirmă dreptul la viaţă unitară

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Thumbs up Romnii şi afirmă dreptul la viaţă unitară

    n timp ce Principatele se uniseră n 1859 şi ochii tuturor romnilor erau aţintiţi spre Alexandru loan Cuza, fraţii ardeleni treceau prin clipe grele. Curtea de la Viena a decretat, pe 27 decembrie 1860, ncorporarea Banatului la Ungaria, fapt ce a iscat numeroase proteste ce au rămas fără rezultat. Intelectualitatea ardeleană continua să fie, din ce n ce mai mult preocupată de soarta neamului lor asuprit ca pe timpul barbarilor.

    n anul 1861 se va nfiinţa „ASTRA" (Asociaţia transilvană pentru literatură şi cultura poporului) care va promova dezvoltarea conştiinţei naţionale şi strngerea legăturii cu romnii de pretutindeni pentru păstrarea fiinţei naţionale ameninţate.

    Dar politica maghiară de subjugare a celorlalte naţiuni a făcut ca Dieta transilvană, la 6 decembrie 1865, să decreteze uniunea acestei provincii cu Ungaria, ncorpornd-o şi desfiinţndu-i autonomia. Prin acest act samavolnic săvrşit peste voinţa poporului băştinaş şi majoritar, s-a comis o mare nedreptate istorică ce a declanşat reacţiuni imediate din partea fruntaşilor romni.

    La numai doi ani, pe data de 8 iunie 1867, mpăratul Frantz losif s-a ncoronat ca rege al Ungariei consfinţind dualismul austro-ungar, n timp ce Italia şi ntregea unitatea prin obţinerea Veneţiei de la habsburgi. Austria, nvinsă la Sadova, unde s-a pus capăt federaţiei germanice, urmărea prin acest act să-şi ntărească autoritatea mpotriva recrudescentei nemulţumirilor naţionalităţilor din imperiu, dnd mnă liberă aristocraţiei maghiare să menţină cu forţa popoarele n sclavie.

    Imediat la Budapesta s-au votat legi drastice printre care legea /XLIV/ a naţionalităţilor, proclamnd existenţa unei singure naţiuni „naţiunea maghiară unitară şi indivizibilă", precum şi legea privitoare la nvăţămnt prin care se instituia limba maghiară oficială, celelalte limbi materne nemaiputndu-se folosi deoarece funcţionarii şi justiţia refuzau să ţină cont de ele.

    Avram lancu, „Craiul munţilor", fiind solicitat de mpărat să-l vadă, i va da un răspuns ţşnit din adnca inteligenţă a celui ce bătuse şi cutreierase drumurile pentru a cere dreptate celor năpăstuiţi: „Ce au să-şi spună un mincinos şi un nebun?"

    Ca protest, n 1867, llie Măcelariu, preşedintele Partidului Naţional Romn, a vorbit n limba romnă spunnd peste vociferările deputaţilor unguri:
    „Dacă am nceput să vorbesc n limba maternă credeam că nu voi provoca agitaţie şi indignare, dar durere, lucrul aşa s-a ntmplat. Ca patriot din Ardeal şi ca romn, văznd că Ungaria şi nobilimea maghiară şi-au redobndit independenţa şi Constituţia, nu pot dect să mă bucur.

    Că doar şi naţiunea mea de secole tocmai pentru redobndirea libertăţii patriei a luptat şi va lupta totdeauna, pentru că ştie că fără patrie nu există libertate... fără ntrebuinţarea limbii materne, patrie şi naţionalitate sunt numai iluziune..." iar mai trziu a adăugat că „dreptul de a folosi limba maternă, deşi a fost interzis, el nu poate fi şters niciodată din inima naţiunii romne."
    Deşi activitatea Partidului Naţional Romn din Transilvania se făcuse simţită după 1848, cnd Simion Bărnuţiu şi Mitropolitul Andrei Şaguna iniţiaseră lupta ideologică a drepturilor romneşti, ntre 24 februarie şi 8 martie 1869 cei 400 de delegaţi au oficializat existenţa acestui partid sub preşedinţia lui Mie Măcelariu, hotărndu-se cu acea ocazie tactica abţinerii de la alegerile parlamentare, din cauza legii electorale care se baza att pe censul intelectual, ct şi pe cel material.

    n anul 1875 guvernul Coloman Tisza a nceput o politică de asuprire şi deznaţionalizare, prin toate mijloacele, ncătuşnd dezvoltarea culturii naţionalităţilor.

    Conferinţele Partidului Naţional Romn au adoptat, n continuare, tactica pasivităţii n anii 1872, 1875 şi 1878. n schimb s-a trecut la o luptă aprigă mpotriva oprimării maghiare, nfiinţndu-se asociaţii şi ziare prin care intelectualii romni se ocupau de luminarea poporului.

    Urmărindu-se consolidarea luptei de rezistenţă, n luna mai 1881 s-a unificat Partidul Naţional din Transilvania cu cel din Banat şi s-a hotărt ca alegătorii din părţile Banatului, Crişanei şi Maramureşului să participe la alegeri pentru ca cineva să poată protesta n parlament. Cu acea ocazie s-a hotărt redactarea unui memoriu de către Victor Babeş şi George Bariţiu, care a fost publicat n anul următor n limba romnă (2 000 exemplare), n maghiară (700), n germană (600) şi n franceză (750), n scopul lămuririi Occidentului asupra situaţiei disperate a romnilor din Transilvania şi Banat.

    Importanţa şi ecoul acestui document sunt subliniate n ziarul austriac „Insbrucker Nachrichten":
    „Memorandul acesta descrie istoria patimilor de o mie de ani ale poporului romn, ntr-o limbă aleasă, serioasă, bărbătească si convingătoare, combătnd pe adversari tocmai cu armele lor..."
    Dar n anul 1883 ungurii au votat o lege şi mai drastică mergndu-se pe linia deznaţionalizării şi mai n profunzime. Astfel, guvernul măreşte numărul orelor de predare n limba maghiară, n liceele naţionalităţilor şi-şi asumă dreptul de a numi comisii de examinare.

    Cu această ocazie a avut loc o mare adunare romnească la Sibiu, sub conducerea lui Gheorghe Bariţiu, votndu-se moţiunea prin care se spunea:
    „...Protestăm contra proiectului numit ca n contra unuia prin care este atacată instrucţiunea n principiile ei vitale, biserica n autonomia ei, naţiunea n drepturile ei... contra proiectului de lege privitor la şcolile medii, ca n contra unui atentat la bazele pe care s-au constituit raporturile popoarelor din Ungaria si Transilvania, ca n contra izvorului de nefericire pentru toţi locuitorii de pe tieritoriul coroanei ungare..." („Telegraful romn", pag. 115, din 24 martie 1883.)
    Gheorghe Bariţiu ocupnd şi el un timp funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Romn, rămăsese consecvent atitudinii de pe timpul cnd, n calitate de co-referent al proiectului către monarh, n 1863 a apărat cu drzenie drepturile poporului romn:
    „...Alt teren istoric caut eu, pe care-l aflu, iar acela este pămntul n care zac osemintele străbunilor noştri de 1 750 ani! Mie, ca romn, nu-mi este iertat a trece acest adevăr cu vederea n această patrie despre care ştiu prea bine că seminţii mpreună cu celelalte popoare conlocuitoare, aici au petrecut vărsndu-şi sngele şi aici voiesc să petreacă n veacuri şi n veacuri. Acest teren istoric e sfnta mea datorie a-l apăra, şi cred că şi tot oricare alt romn va simţi n sine asemenea dorinţă."(„Concordia", anul III, nr.'67 (214) din 8/20 august 1883).
    n snul intelectualităţii romne din Transilvania s-a produs o confuzie cnd s-a aflat că, n luna august 1883, Regatul Romn a aderat la Tripla Alianţă, făcndu-se o apropiere de Austro-Ungaria, asupritoarea romnilor ardeleni. Este drept că acest act a rămas un petec de hrtie, fără conţinut, nefiind niciodată prezentat Parlamentului pentru ratificare, dar el a produs o profundă ngrijorare.


    Ultimul deceniu al secolului a nsemnat declanşarea luptei ideologice a intelectualităţii transilvănene şi bănăţene prin folosirea argumentării istorice, sociale şi de drept pentru demonstrarea drepturilor autohtone asupra teritoriului pe care trăia populaţia majoritară romnească supusă deznaţionalizării prin metodele barbare ale minorităţii maghiare.

    „Liga culturală" de la Bucureşti, n 1891, la iniţiativa transilvănenilor, a redactat şi naintat opiniei publice din apusul Europei un „Memoriu" n limba franceză prin care se arătau suferinţele la care erau supuşi locuitorii băştinaşi şi majoritari din Ardeal:
    „Indreptaţi-vă privirile spre Orient, daţi-vă silinţa de a vă ncredinţa voi nşivă prin ai noştri romni de ncredere despre cele ce se petrec n regatul Ungariei şi stăruiţi prin viu grai şi n scris ca adevărul să iasă la iveală. Atunci cnd va vedea că Europa ştie cele ce se petrece, reacţiunea din Ungaria se va pleca şi ea, se va supune şi va face act de liberalism şi va scuti astfel naţionalitatea de o ncordare pregătitoare progresului şi păcii... Iar dacă reacţiunea din Ungaria nu va asculta glasul timpului... nouă romnilor ni se impune o grea luptă, pe care am fi dorit-o s-o nlăturăm, dar pe care o primim n interesul luminei şi al libertăţii..."(„Memoriul studenţilor universitari romni privitor la situaţia romnilor din Transilvania şi Ungaria" - Studiu de 52 de pagini.)
    Studenţii unguri prin intermediul unei iude romneşti -G. Moldovan - au răspuns studenţilor de la Bucureşti, n iulie 1891. Imediat, studentul medicinist Aurel C. Popovici, n numele studenţilor romni de la Cluj, Budapesta, Viena şi Graz a răspuns n 1892.

    Răspunsul cunoscut sub numele de „Replica", tradus n limbile italiană, germană, ungară, engleză, franceză a avut un mare răsunet n Europa Occidentală iar ungurii s-au simţit „ofensaţi" pentru că apărea n timpul cnd şi serbau mileniul de la venirea lor n pustă.

    Ecoul „Replicii" a strnit solidaritatea cu suferinţa fraţilor noştri din Transilvania şi merită citat comentariul din bisăptămnalul „Corrispondenze Internazionale" de la Parma din 4.07.1893:
    „Parcurgnd paginile acestei cărţi, se ncearcă un sentiment de vie durere pentru aspra soartă a acestor fraţi ai noştri, de la Dunărea de Jos, constrnşi la o luptă att de sălbatică pentru apărarea propriei naţionalităţi..."
    Aurel C. Popovici a fost dat n judecată şi Tribunalul din Cluj l-a condamnat la 4 ani nchisoare şi a fost nevoit să se refugieze n Romnia. De fapt ntre 1886-1896 regimul represiv maghiar a condamnat 363 de romni pentru opiniile lor politice şi apărarea drepturilor lor nesocotite.

    CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-002)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 27-10-10 at 02:30 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Dreptul istoric, starea de fapt si bataliile internetului - de Cristian Negrea
    By Cristian Negrea in forum Geopolitică-Geostrategie-Zone de interes si influentă
    Replies: 9
    Last Post: 02-11-11, 09:41 AM
  2. Romnii din afara hotarelor sau romnii de pretutindeni
    By Leonidas in forum Diaspora: exilul, emigraţia, migraţia
    Replies: 0
    Last Post: 13-08-11, 01:36 PM
  3. Dreptul de a judeca
    By Remus Constantin Raclău in forum 05) Proiect Universul Bunului Simt
    Replies: 0
    Last Post: 04-08-11, 03:49 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •