Results 1 to 9 of 9

Thread: Oficializarea colectivizării

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Exclamation Oficializarea colectivizării

    In plină campanie de represalii când sângele începuse să curgă, pe 1 august 1949, s-a publicat Decretul nr.319, în Buletinul oficial nr.51/&-08-1949 prin care se aproba organizarea Gospodăriilor colective la propunerea Ministerului Agriculturii prin Hotărâri ale Consiliului de miniştri.

    ŢĂRANII IŞI APARĂ PREOŢII

    Slujitorii altarelor reprezentau hrana sufletească a satelor în această perioadă când se da asaltul pentru distrugerea ei.
    Pe ziua de 6 august securitatea a venit în comuna BUTEA situată la nord de oraşul Roman, ca să aresteze pe preotul Gheorghe PETZ. Două maşini care au adus securiştii ca să-l aresteze pe preot, au fost răsturnate şi clopotul bisericii a început să bata a primejdie.

    Peste 3000 de ţărani s-au adunat, venind cu furci şi topoare pentru a-l salva. Se repeta acţiunea ce avusese loc cu o jumătate de an înainte, pe 15 martie 1949 în comuna Fărăoani-Răcăciuni, unde au fost morţi şi răniţi.

    Şi de data aceasta a avut loc o ciocnire, au fost răniţi la "Poarta Scheii". Armata a sosit aducând o tanchetă şi un tun în timp ce un avion survola locul aruncând petarde pentru a împrăştia mulţimea.

    Pe lângă preotul Petz Gheorghe, au mai fost arestaţi ţăranii: BALINT, Cotnăreanu (împuşcat la Cernavodă în timpul muncii forţate), Blaj, Albert GAL, Iosif PETRINA, Iosif MEDVEŞ, Dumitru Petrina si mulţi alţii. Arestaţii au fost duşi la securitatea din Roman unde au fost torturaţi de securistii Davidovici şi Pârvu din Trifeşti, înainte de a fi condamnaţi.

    PENTRU PÂINE AU PUS MÂNA PE FURCI ŞI BUCOVINENII


    Hotărârile Decretului 306 şi H.C.M. 774/21-07-1949 că "nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţa de predare a acestora " , au fost motivul pentru care şi pe bucovineni i-a cuprins disperarea. In comuna ROGOJEŞTI, situată pe pârâul Molniţa, afluent al râului Siret, la mai puţin de 10 km de frontiera modelului sovietic, de peste o săptămână se instalaseră politrucii de la judeţeană, căutând să-i forţeze pe ţărani să facă arii.

    În această regiune oamenii obişnuiau să-si ducă cerealele în şură unde şi le treierau cu batozele ce le aduceau acasă. Din acest punct de vedere au refuzat să ia carnetele de cote.

    Pe 31 iulie 1949 ,coincidenţa era identică ca zi şi ca motiv cu cele ce se petreceau la Apateu, Sepreus, Somoşcheş etc, şi la Rogozeşti, distanţă de 3-400 km. Şeful de post a intervenit să ia apărarea celor doi activişti alungaţi. Mulţimea a ripostat şi omul forţei, plutonierul Vârgolici, s-a văzut lovit şi tăvălit pe jos. Anunţându-se securitatea, au sosit la faţa locului două camioane cu miliţieni care au ocupat satul, trecându-l sub teroare. Intre timp, cu ajutorul informatorilor din comună, a făcut o listă cu cei socotiţi activi şi în noaptea de 6/7 august s-a trecut la arestarea lor.

    Cel ce a contribuit la întocmirea listei a fost Onofrei Socaliuc, omul securităţii. Printre cei arestaţi: BORIS Dumitru, CIRIPANIUC Vasile, CAICIUC Elena, COZLAC Vasile, IOANICIUC Olimpia, MAIDANIUC I.Gheorghe, Ştefan SIMINICIUC...

    După ce securitatea din Suceava i-a torturat, au fost condamnaţi printr-un proces înscenat ca "instigatori". Aici, sutele de ţărani au strigat însufleţiţi: "Afara cu bolşevicii. Nu avem nevoie de autorităţi comuniste." Gheorghiu Dej, în faţa valului de răscoale, pe 22 august ameninţa că regimul de democraţie populara va zdrobi fără cruţare orice încercare de grupare sau de rezistenţă faţă de masurile economice şi sociale luate de partid şi guvern.

    UN OM OMORÎT PENTRU CĂ ŞI-A HRĂNIT PASĂRILE CU OVĂZ

    Calafindeşti, comună situata pe podişul Dragomirnei, între izvoarele pârâului Hăinuţa, la vreo 15 km răsărit de Rădăuţi a cunoscut o dramă grozavă ce a cutremurat întreaga regiune, arătând barbaria comunistă.

    În seara de 5 august 1949, DIACONESCU Amfilochie a lui Pintilie din comună, tată a 5 copii, s-a întors de la coasă cu doi snopi de ovăz în căruţă, nu de grâu, pentru a da la pasări. Erau cosiţi de pe ogorul lui. Ochii vigilenţi ai satului l-au văzut, l-au reclamat si l-au arestat.

    A doua zi, de Schimbarea la fată, pe 6 august, peste 200 de ţărani revoltaţi s-au dus la miliţie cerând eliberarea lui: "pentr-un snop de ovăz arestaţi un om?"

    Moaşa comunală, Pruna, a anunţat autorităţile de la judeţ fiindcă firele telefonice de la primărie şi miliţie fuseseră rupte. Au sosit două camioane cu miliţie şi, pentru că sătenii nu voiau să se împrăştie, au tras în plin şi au împuşcat pe Vasile CACIUR, care a murit pe loc.

    În timp ce mulţimea se împrăştia, s-a continuat să se tragă, fiind împuşcaţi Filon ALEXEI şi Dumitru IRIMESCU. Amfilohie DIACONESCU, eliberat, a fost rănit grav şi dus la spitalul de la Rădăuţi. Printre cei răniţi se numără: Ilie SILION, Maxim FLOREA, Ileana HAVRIŞ şi Gheorghe DIACONESCU, unul dintre cei cinci copii ai mortului. Miliţia a venit seara şi pe cei morţi i-a ridicat din mijlocul familiilor care-i pregătea de înmormântare şi i-a dus îngropându-i într-un loc necunoscut.

    Familiile au fost ridicate şi duse la Saligny, în Dobrogea, chiar în seara de 6 August: DlACONESCU Eleonora (soţia mortului), DIACONESCU Zamfira (fata), DIACONESCU Tănase (fiu), DIACONESCU Vasile(fiu),
    DIACONESCU Leonte(fiu). Peste o săptămână au mai fost arestaţi de către securitate următorii: DIACONESCU Gheorghe(fiul rănit), DIACONESCU Dumitru, Nuţă BĂNCESCU, Pamfil CIOBANU , Sava LAZURCA, SILVESTRU LAZURCA, Gheorghe LAURIC, Gheorghe HOLOCA, Marchidan LAURIC, Loghin LAURIC, Filon PREPELIŢA, Vasile POPESCU şi Marcian POPOVICI.

    SA MĂNÂNCE "BURUIENI ŞI URZICUŢE"

    FRĂTĂUŢII NOI este cea mai de nord comună, aşezata lângă frontiera cu "sora" cea mare, la circa 30 km nord de Rădăuţi. Si aici ţăranii nu înţelegeau să constituie arii pentru treieratul grâului. Partidul grijuliu a trimis o echipă de U.F.D.R.-iste pentru a duce muncă de lămurire cu femeile, ca acestea la rândul lor să-si convingă bărbaţii, ca să ducă grâul la arie. Era pe 7 august 1949. Femeile s-au plâns suratelor lor de la oraş că nu au ce da la copii să mănânce, deoarece morile refuză sa macine.

    Hilda Rotaru, şefa U.F.D.R.-istelor le-a spus în bătaie de joc să mănânce "buruieni şi urzicuţe", ca pe vremea foametei. S-a iscat o ceartă şi secretarul organizaţiei de partid Ştefan Şotnar, care a intervenit să le despartă, a fost lovit. Primarul a anunţat securitatea din Rădăuţi, de unde au venit două camioane cu miliţieni, conduse de lt. de securitate Karl Segal.. La primărie se adunaseră circa 1.000 de ţărani care cereau dreptul de a-şi treiera grâul, ca înainte.

    Karl Segal, care avea instalată pe maşină o puşcă mitralieră, i-a somat să se împrăştie spunându-le ca "ieri la Calafindeşti am mai împuşcat vreo 7". Deoarece ţăranii stăteau pe loc, Karl Segal a descărcat mitraliera în ei ucigând pe loc pe Ion Davideanu si Ion Andrişan, de câte 20 ani fiecare şi pe Ilarion Irimescu-Cuciureanu; Vasile Isopescu, de 18 ani, a fost grav rănit şi a murit la spitalul din Rădăuţi.
    Titus al lui Costea a fost rănit şi dus la spital, ceilalţi nu s-au declarat de frica arestării. Morţii au fost ridicaţi şi înmormântaţi la Rădăuţi în loc secret. Comuna a fost ocupată cu grănicerii de pe frontieră şi miliţieni, trecându-se imediat la arestări. Familiile celor morţi au fost imediat arestate şi duse în domiciliu obligatoriu în Dobrogea.

    Primarul si cei din comitetul de partid, au întocmit lista cu cei de care voiau să scape şi a dat-o securităţii care, după o săptămână, a arestat peste 20 de persoane, pe care le-a dus la securitate. Printre ei se aflau: Vasile ANDRIŞAN, Constantin NICOARA, Catrina NICOARA, Eugen NICOARA, Vasile ŞTREANGA, Gavril UNGUREANU,Maria PANDACIUC, Catrina BUCEVSCHI...

    Timp de şase săptămâni au fost anchetaţi şi schingiuiţi de căpitanii de securitate Karl Segal, Cantor si locot. Dobrotă Frenchel şi Mihai Rusu, care le-au înscenat un proces de "instigare" la revoltă . Unii au fost eliberaţi, dar cei de mai sus au ajuns la Trib.mil.Iaşi care i-a condamnat prin Sent.nr.167/21-februarie 1950. Maria PANDACIUC a primit 8 ani. Catrina Bucevschi a născut în închisoare şi a continuat să-si facă condamnarea. Averea le-a fost confiscată şi dată colectivului care s-a înfiinţat.

    A CURS SÂNGE ŞI ÎN COMUNA BĂLĂCEANA

    Situată la circa 25 km. vest de Suceava, comuna Bălăceana a cunoscut şi ea teroarea deslănţuită tot pe 7 august 1949. Şi aici s-a tras în plin pentru că ţăranii au refuzat să ducă grâul la arie şi a fost împuşcat Ioan DOBOŞ a cărui familie a fost imediat arestată şi trimisă în Dobrogea.

    Au mai fost răniţi Gheorghe ARCALEAN, Dumitru BLEORŢ, Dumitru SASU, Ilie SASU, Mihai SASU şi soţia lui Grigore URSACHE, toţi fiind arestaţi şi duşi la Suceava. După indicaţiile primarului şi ale organizaţiei de bază, au mai fost arestaţi următorii: Ştefan BLEORUT, Dumitru COBAN, Dumitru GALAN, Gheorghe GROSAR, Gheorghe HULUBEI cu soţia, POMOŞOAIA şi Marinică TODERAS.

    Au cunoscut chinurile anchetei la securitatea din Suceava şi deportarea. Comuna STROIEŞTI, situată la izvorul pârâului Botoşeni, la 10-12 km vest de Suceava, a cunoscut şi ea revolta împotriva cotelor abuzive. Dar aici n-a curs sânge, au avut loc numai arestări şi deportări.

    FAMILIILE CELOR EXECUTAŢI DIN BANAT DUŞI IN D.O.

    Partizanii din mişcarea de rezistenţă condusă de col. Ion UŢĂ, comandor DOMASNEANU Petre şi avocat Spiru BLĂNARU, au fost executaţi, unii pe 16 iulie, alţii pe 2 august. Aceasta avea loc în plină revoltă a ţăranilor contra cotelor obligatorii, care au avut loc într-o desfăşurare sângeroasă în judeţele Bihor, Arad şi începuseră şi în Timiş. Cum şefii represiunii erau Ambrus Coloman şi Moiş Aurel, după obţinerea ordinului de execuţie a "instigatorilor" şi de deportare a familiilor, a hotărît să trimită în domiciliu obligatoriu şi familiile celor executaţi la Timişoara pentru participare la mişcarea de rezistenţă din munţii Semenic.
    În luna august 1949 au fost ridicaţi din Domasnea-Severin următorii:
    - HORESCU Ana,mama lui Nicolae Horăscu arestat toamna lui 1949 ca partizan.
    - HORESCU Mariţa,soţia lui Nicolae Horescu, arestat cu fiica lui Ana
    - BLĂNARU născută HERESCU, soţia lui Spiru BLĂNARU, grav bolnavă.
    - BLANARU-HORESCU Corneliu, fiul lui Spiru BLANARU, în vârstă de 3 ani.
    - RĂZVAN Ana, mama lui Mariţa HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă.
    - RĂZVAN Ilie, tatăl Mariţei HORESCU, a murit în D.O. în 1952 la Cuza Vodă. Se poate observa politica de distrugere a familiei, de la nepoţi, la străbunici.

    Tot din familia lui PUŞCHIŢĂ Petre, zis Mutaşcu, executat, au fost duşi în D.O. PUŞCHITĂ Maria cu doi copii, PUŞCHIŢĂ Ion, copil de 9 ani şi PUŞCHITA Eva, fiică de 12 ani.
    Din comuna Teregova a fost ridicată mama şi soţia luptătorului Ion MARIŢESCU, executat în lotul Spiru
    Blănaru.

    La început au stat la Poarta Albă şi apoi mutaţi în com. Cuza Vodă, până în 1956 când au revenit în comunele de baştină, având norocul -dacă se poate numi acesta noroc- că nu se făcuse colectiv şi s-au aşezat în casele lor.

    Acest an 1949, în care ţărănimea a fost terorizată şi a căzut lovită de gloanţele ucigătoare ale securităţi în apărarea roadelor pământului, a mai fost lovită şi prin uciderea celor mai buni fii care, din sate, urcaseră în munte pentru a apăra glia strămoşească.
    Cei ce muriseră luptând în Banat, în acelaşi timp cu cei de la muntele Mare în martie 1949 , nu avuseseră nici o legătură între ei, fuseseră mânaţi de simţul datoriei, urmărind a lăsa moştenirea întreagă şi nealterată. Ei fuseseră ţărani, după cum ţărani fuseseră şi cei din lotul Spiru Blănaru, executaţi pe 16 iulie la Timişoara, sau cei din lotul Nicolae Dabija, ucişi mişeleşte pe 28 octombrie 1949 la Sibiu.


    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0016]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 11:01 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Cu cît teroarea era mai mare cu atît creştea rezistenţa ţăranului

    Modelul sovietic era urmărit întocmai:"...Să nu se acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului. Politica faţă de mica proprietate urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistentă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor.

    Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import."

    Deci România fusese adusă în situaţia disperată când, după cotele de grâu, ţăranii fuseseră obligaţi să dea şi cote de porumb, de cartofi...

    Şi cu toate acestea nu reuşiseră până la sfârşitul anului să "înfiinţeze" decât 56 de colhozuri. Si cât sânge cursese?!

    În faţa acestei situaţii, guvernul impus de Moscova a trecut la munca de "lămurire", o altă metodă diabolică de tip stalinist. Au fost trimişi în campania de colectare , adică de a le lua ţăranilor totul din pătule sau ascunzători,totul de pe masa lor şi de la gura copiilor, 99.200 de agitatori, iar pentru a forţa campania de însămânţări din primăvară, au fost expediaţi pe capul ţăranilor 115.543 de membri de partid. Aceştia erau permanent pe teren. Afară de aceştia, duminicile au fost trimişi alţi circa 200.000 agitatori. După datele furnizate de ei, ca să "descreţească" frunţile celor de la sate, le-au trimis şi 5975 echipe cultural-artistice.
    Se mergea din casă-n casă şi chiar pe tarlale pentru a-i "lămuri" de necesitatea înfiinţării colectivului şi a muncii "ştiinţifice" în comun.


    MUNCA DE NOAPTE

    După povestirea reală a lui Ion Dulea, secretar de tineret în raionul Buftea, comuna Arcada. În noul asalt dat asupra ţărănimii s-au folosit intelectualii satelor şi tinerii U.T.-cişti purtaţi prin alte sate decât în cele de origine şi dispersaţi în echipe ca să nu se jeneze unul de altul. Ca material de lucru li se da pătură, maşină dubă sau jep american şi hârtii de iscălit.Elementele de bază erau convocate seara la raion, după ce veneau de la serviciu. O scenă autentică petrecută în comuna Joiţa.

    Spre seara o maşină mică se opreşte la poarta Coanei moaşe. Cineva intră în casă şi după un sfert de oră iese cu ginerele. Lumea satului nu dormea, deşi era după o zi de muncă grea la câmp. Numai ochi şi urechi...

    Leana lui Proţap îşi face de lucru cu nişte sămânţă de cânepă pe la coana moaşe, după ce maşina îi plecase de la poartă. Era timpul Babelor şi vroia să fie pregătită cu de toate, din timp.
    - Ţaîă Ioană, da greu mai găsesc timp să te mai văd. De ,cu munca. Numai nevoia te mai împinge. Iacă nu cumva ţi se află nişte sămânţă de cânepă în plus, că numi ajunge la fâşia de la stăvilar.

    - N-am Leano. că ţi-as da cu plăcere, că eu nu mai pun. Nu mai vrea ginerele să mă ostenesc cu toate nimicurile.
    - Eh, aşa este când ai stâlp la poartă. Băiat descurcăreţ şi iute ca argintul viu.
    - Aşa este Leano. dar nu are timp de ale casei. De abia veni de la lucru, şi maşina de la raion...după el. II luară...c-au nevoie de el.
    - Cum să n-aibă nevoie, că doar este secretar de tineret aici în sat. Şi dădu să plece...Făcu vreo doi paşi,.se opri şi cuteză, de parcă şi-ar fi adus aminte:
    - Da ce mai zici matale,..ne-or mai lăsa să băgăm şi anul ăsta boabele în pământ?
    - Depinde de necesităţi, de ce-o hotărî plenara, răspunse coana moaşe umflându-se oleacă. De...avea 4 clase primare, dar acum de când cu ginere cu 7 clase, învăţase cuvinte noi şi ştia unde să le folosească.
    Leana plecă nemulţumită...nu aflase nimic.

    La raion, la Buftea, toate încăperile erau pline. Veniseră de peste tot şi aşteptau să primească plicurile cu misiunea. Înainte de a le înmâna sarcina, secretarul de partid le-a spus că în ei s-a pus toată încrederea. Victoria socialismului depinde de concursul lor. Trebuie să meargă în noaptea asta să lămurească încăpăţânaţii care nu intră în colectiv. "Pe toată lumea trebuie s-o faceţi să iscălească. Aşa suntem noi comuniştii, ne străduim să le aducem fericirea cu forţa.

    Vreau să felicit pe tov. Ion Dulea care şi-a convins soacra, pe coana moaşe, să se înscrie prima în colectiv, un exemplu pentru sat.(moaşa nici nu visa că ginerele îi iscălise cererea de înscriere în colectiv).0 să fie prima pe panoul de onoare. Si acum vă dau plicurile în care fiecare responsabil de maşină va găsi indicată comuna unde mergeţi, maşina ce o aveţi la dispoziţie şi numele celor care trebuie să iscălească înscrierea în colectiv."

    Mişcaţi de încrederea acordată, aceste cadre tinere au plecat în miez de noapte să "fericească" pe ţărani. Treziţi din somn după o zi de muncă, i-au ridicat forţat, aşa cum veniseră la poartă să vadă...ce s-a întâmplat. Suiţi în maşină, li se punea pătura în cap şi oamenii erau purtaţi pe drumuri de ţară sau pe mirişte, timp nemăsurat, după caz.
    Unul rupea tăcerea:
    - Bade Ioane...de ce nu te înscrii în colectivă? Nu vezi că ai rămas printre ultimii? Te opui dumneata bunăstării pe care .regimul urmăreşte s-o aducă la sate? Crezi că o să ţină cineva cont de dumneata? 0 să-ti vezi copiii plângând pe bătătură, daţi afară din servicii, neputând învăţa, că de...duşmanii poporului nu pot beneficia de avantagii...!0 să sară pe dumneata şi o să ajungi la proces că te-au bătut copii, ba că au cedat partea lor colectivei fără să te întrebe... că ei înţeleg realităţile...nu se opun...O să cheltuieşti şi tot n-ai să câştig, că justiţia acum este a poporului, a noastră care dorim binele...

    După această introducere lămuritoare, omul spunea prima dată "nu" şi motiva: "Pământul nu este al meu, l-am moştenit şi tata a vărsat sânge în război şi apoi la pământul moştenit s-a adăugat şi al nevestei şi ştii dumneata că nevasta nu-şi dă partea ei. Şi dacă ceilalţi o să fie fericiţi că au intrat în colective...să mă lase pe mine sărac pe bucata mea de pământ, s-o muncesc din zori până-n noapte, să-mi hrănesc vitişoarele şi orăteniile, că si ele au suflet...Că dacă eu o să merg cu tinicheaua la cazan, pentru ele nu o să-mi dea nimic..." La refuzul gospodarului, se schimba tonul discuţiei si intervenea altul:
    -Lasă-l mă ... nu vezi că ăsta nu ştie de vorbă bună. Vrea să zică că el nu se bagă în cârd cu ţiganii, cu golanii, tu vezi că asta este...
    Şi-n acest timp, îi trăsnea una în cap de-l ameţea. Omul ţipa şi loviturile nu mai conteneau. Un altul încerca să calmeze spiritele.
    -Lasă-l mă...că semnează omul are copilaşi. Iar un altul intervenea:
    - Ce, ăsta e om să-şi mai vadă copilaşii! Ia opreşte maşina să-i trag un glonţ s-o terminam cu acest bandit, duşman al poporului.
    Maşina oprea. Din nou o lovitură cădea unde se nimerea, peste bietul om acoperit cu pătura, în timp ce o voce se
    ruga:
    -Lasă-l mă că iscăleşte... Nu-l împuşca...Dă-i omului timp de gândit...să-si facă socoteala. . .
    Maşina iar pornea, hurducăindu-se mai tare. Trecea peste arătură în timp ce pumnii cădeau cu nemiluita peste nenorocitul acoperit şi înghesuit.
    După o altă bucată de timp iar începeau întrebările, jocul cu un apărător şi cu un călău continua, până ce se oprea maşina.
    - Ei, ce faci? Iscăleşti sau...iar cocoşul unui pistol clănţănea de zor în gol. Câte unul speriat căuta să câştige timp...
    - Pentru partea mea aş iscăli, dar nu ştiu carte...
    - Bine mă...Dă încoace hârtia şi pune deştul şi îi scotea mâna de sub pătură, îi dădea cu ceva pe degetul mare şi ii apăsa pe o hârtie, spunându-i altuia:
    -Trece-l pe listă, să meargă la alfabetizare... şi trece-l bursier că a fost om înţelegător.
    Pătura era smulsă de pe cap şi bietul om era îmbrâncit din maşina care pleşca să; mai facă o normă.

    Nefericitul aruncat în drum, dezmeticindu-se îşi da seama că se găsea după atâta cale...tot la marginea satului. Nici nu-i venea să se ducă acasă să-i spună nevestei ce o aşteaptă...pentru partea ei. De multe ori se lua de bun "deştul" pus, că era al capului de familie. Nu însemna fals în acte publice ci doar ceartă şi nelinişte în familie.

    Acei care nu cedau şi nu puneau nici semnătura, nici degetul, continuau să se plimbe cu maşina, să primească lovituri, la care se adăugau de data aceasta şi înjurăturile. Iar opriri, iar ameninţări cu moartea, iar lătrat de pistol, iar hurducături până se crăpa de ziuă. Atunci erau asvârliţi din maşină...amânându-li-se înscrierea până la altă campanie organizată.

    Maşina grăbea spre raion. A doua zi lucra în producţie, la întreprinderea de unde fusese pusă la dispoziţia partidului.
    Raionul transmitea imediat, mai sus, că sarcina fusese îndeplinită în parte şi atâtea familii ...au acceptat să se înscrie în gospodăriile colective... Nenorocirea venise pe capul bietului ţăran.

    UN BILANŢ TRAGIC AL ANULUI 1949

    Starea de nemulţumire cuprinsese toata ţara şi manifestările contra sistemului de asuprire prin cote se manifesta de la Cobadin (Dobrogea) pana la Atea (Satu Mare) şi de la Rast (Dolj) la Rogojeşti (Bucovina). Represiune sângeroasa a avut loc şi în jurul Marghitei (comunele Abram, Ghida si Cohani), precum în tot Bihorul pâna la Curtici unde cap. Pancovici a "pacificat" terenul cu mitraliera întrecându-l în vărsare de sânge pe lt. Karl Segal, în operaţiunile de la Calafindesti si Frătăuţi.

    Nu s-a lăsat mai prejos nici col.Patriciu Mihai, că doar era mai mare în grad şi lucra direct cu A.Nicolschi, "pacificând" şi el cu echipa lui de criminali, aruncându-i la marginea drumurilor de tară, pentru intimidare, pe: BRUSTUR Remus din Lechinţa pe 1 aug.1949, Kiss Istvan împuşcat pe 20 iulie între Vad şi Mitresti, Kacso Ştefan din Miercurea Nirajului pe 9/10 august la el acasă, Nagy Laszlo împuscându-l înainte de a se înnopta (pe 12 aug. la marginea satului Curteni), pe S Iosif împuscându-l în plina zi pe 7 aug. la marginea Vătaşului, pe când Tinţaru A.Ion, fusese ucis în securitatea din Blaj. Încurajat că nimeni nu l-a întrebat de ce a făcut acest genocid, Patriciu a continuat după cum vom vedea şi în anul următor.

    Crăciun Gheorghe, un alt călău înnăscut şi făcut colonel s-a arătat tot aşa de sângeros,
    torturând şi executând grupul Nicolae Dabija în vestita Dumbravă a Sibiului. Au fost şi cazuri izolate, ca Rădeanu Vasile din Scânteia-Vaslui, care a făcut manifeste cu abuzurile comuniste şi Juncu I. Ion din Dragomiresti-Neamt, care le-a atras atenţia comuniştilor ca-i va spânzura pe toţi în frunte cu comitetul provizoriu, pentru colectivizare.
    1949 / 1950

    După crimele înfiorătoare săvârşite pe teritoriul Transilvani,ei contra ţăranilor ce se împotriveau colectivizării sau întovărăşiei, cadavrele fiind lăsate la marginea drumurilor de ţară pentru a înspăimânta populaţia la acţiunile de genocid efectuate în Moldova şi Muntenia, s-a procedat altfel.

    Zbirii securităţii, Poppig Ianos(Suceava ),Blehan Octavian (Iasi),Karl Segal(Roman), Fuchs Iani(Fălticeni, Rukenstein (Botoşani), după asasinarea în beciurile securităţii pentru care trebuiau să încheie procese verbale false, când au primit dispoziţia să "ajute" la urgentarea colectivizării, au trecut la arestarea ţăranilor "neascultători", ducerea lor noaptea în păduri şi asasinarea, urmând sa fie acoperiţi cu pământ în gropi comune.

    S-au descoperit astfel de gropi comune la:

    DEALUL MĂRULUI - punct situat la circa 300 metri, între km.59-60 de pe şoseaua Roman -Vaslui. Pe lângă oasele neidentificate şi resturi vestimentare se găseau şi. doua monezi cu valoare de 5 lei şi data emisiei 1948.Aceasta dovedea că nu erau din timpul războiului, ci din epoca la care ne referim. În sprijinul fixării datei avem declaraţia şefului de post (Şoldanescu V.Ion) care pentru faptul ca a raportat superiorului, a fost ameninţat cu împuşcarea daca nu-şi ţine gura. A fost trecut în cadrul disponibil şi condamnat de T.M.Iaşi în aprilie 1950:

    Procesul verbal de deshumare a fost semnat de 8 persoane, printre care ing. Ioan Roşca, fostul deţinut politic Nicolae Popa şi alţii din Piatra Neamţ, datat 3 nov.1990. Istoricul Livia Dandara s-a alăturat grupului, sfătuind cum să se facă săpaturile pentru a se descoperi cât mai multe indicii ajutorării depistării lugubrei descoperiri, având o contribuţie majoră.

    DEALUL BALAURULUI - unde au avut loc mai multe execuţii, şi se pare că au fost asasinaţi ţărani răsculaţi din comunele Butea sau Băcesti din jurul Romanului.
    La COTUL CIOCOIŢEI - s-au făcut execuţii descoperite într-o tarla de in.
    POIANA CAESCULUI - ar fi fost locul îngropării a circa 40 victime.
    La POIANA LUI VÂRLAN -ar fi fost îngropate 16 victime printre care şi o femeie.

    Din lipsa voinţei politice a guvernului de după 1990, urmaş al înaintaşilor comunişti, în care rolul hotărâtor îl aveau foştii securişti, lucrările au fost oprite şi cercetările manipulate în timp ca să se aştearnă uitarea.

    Descoperirea de la CACIULAŢI îţi lasă impresia că te găseşti deja pe teritoriul URSS. La Căciulaţi, aproape de lacul Caldărăşani, securitatea îşi instalase un centru de "selectare" a nemulţumiţilor în urma dispoziţiilor primite ca securitatea să răspundă i direct de adunarea cotelor de grâu.

    Ca urmare, mecanicul Iştoc Isidor, făcut sublocotenent, ajutat de Foţi Alexandru, au "muncit" însă la colectarea ţăranilor din Dragoesti, Roşiori, Dridu, şi a omorât la ei.

    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0017]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 11:29 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Cel mai sîngeros an-1950

    A curs sânge mult, nevinovat, sub regimul instaurat de comunişti, dar parca nivelul atins în acest an 1950 n-a mai fost depăşit decât de Ion Iliescu după 22 Dec.1989, când a fugit Ceauşescu şi "teroriştii şi-au făcut de cap trăgând din toate părţile, şi peste tot în ţară, în oameni eliberaţi.

    Acum în 1950 au fost ridicaţi din închisori, oameni, în majoritate ţărani, condamnaţi prin înscenări, cu pedepse de la 15 la muncă silnică pe viată . Prin Ordinul 10.007, semnat de A. Nicolschi, au fost asasinaţi la Timişoara între 25 februarie până la 5 aprilie.

    Numărul deţinuţilor s-a ridicat la 83. Au fost aruncaţi la Pădurea Verde de la Timişoara, iar moartea lor a fost înregistrată în 14 august 1957 la Starea civilă din Timişoara, într-un registru ţinut secret.

    În februarie 1950, se dă directiva -în forţa şi prin forţă- la campania de construire a socialismului. Prin Buletinul oficial din 30 martie, se dispune ca întreaga producţie agricolă, vegetală şi animală, să fie predată statului. În faţa presiunilor şi a şicanelor activiştilor de partid, familia fostului primar PNT, Victor Dumitru din satul Brădiceni, com. Dolhesti,jud .Fălciu, nu se lasă intimidată de ameninţări şi merge împreună cu alţi săteni peste comunistul Bujor Vasile. Arestaţi pe 14 feb,. "chiaburii" au fost judecaţi şi condamnaţi prin Sent.626 din 18 iulie 1950.

    ÎNCĂIERARE PE MALUL PRUTULUI


    În comuna GORBAN, situată la vreo 35 km nord de Huşi, vis-a -vis de modelul sovietic, organizaţia de partid s-a întâlnit în seara de 14 martie 1950 şi a hotărât ca a doua zi, cu primarul şi 4 tractoare să iasă pentru ararea a 4 hectare de pământ din islazul comunal, pentru a face grădină de zarzavat. Dar islazul era al obştii săteşti.A doua zi dimineaţa, când s-au dus autorităţile au găsit acolo vreo 50 ţărani cu pluguri fracţionate de cai şi boi.

    Primarul a pus mâna pe funia boilor traşi în fata unui tractor iar tovarăşul Grigore Ignat, îndemnat de secretarul organizaţiei de bază, a apucat de coarnele plugului să-l scoată din brazdă.Ţăranii le-au spus să se potolească, dar primarul Leonte Ion n-a voit să ţină cont. A intervenit şi Diaconu Gheorghe ,secretarul de partid. Grigore Ignat a fost doborât la pământ de Matran Ion iar alţii au sărit pe Diaconu Gheorghe,care a reuşit s-o rupă la fugă.

    Ca de obicei, în regimul comunist de vină sunt cei ce-şi apără proprietatea. A fost anunţată securitatea si miliţia care au trecut la arestări pentru a dovedi "instigatorii". Au fost arestaţi, printre ei numărându-se:
    MATRAN Ion, cu fiul lui, MATRAN I.Jean, SURPANU Manole, RAICU Nichita, MADA Ghită, MĂRTINAŞ Nicolae, GÂŢU Mircea, GÂŢU Dumitru, ANDREI Gheorghe. ANDREI Ion...
    Duşi la Huşi, au fost bătuţi şi o parte din ei trimişi în judecată şi condamnaţi prin Sent. 381/8 mai 1950 pentru instigare. Încă o înscenare a securităţii.

    VLASCA SE MIŞCA

    Odată cu colţul ierbii, au răsărit şi nemulţumirile ţăranilor, provocate de autorităţile comunale care, incitate de activiştii de partid, vroiau să se evidenţieze. Comitetul Provizoriu din com. Căscioarele, de pe Neajlov, cu preşedinta în frunte, a colectat cartofii de la oameni fără să-i plătească, pe cei buni i-a oprit pentru nevoile lor sau îi puneau în vânzare la cooperativă. Datorită acestei cauze, unii s-au retras de pe listele de colectivizare.

    În alte comune nemulţumirile se datorează întocmirii proaste a contractelor de cultură (com. Gostinu) sau refuzului de a cultiva bumbac şi tutun, care au fost foarte prost plătite. Pe 16 martie au izbucnit nemulţumiri din cauza autorităţilor locale care nu primeau produse pentru nepredarea cotelor. Când secretarul plasei Vida a venit să le "explice", ţăranii au început sa strige: "Cooperativa este făcută de noi şi nu de Comitetul Provizoriu al plasei. Este capitalul nostru şi-l vom retrage".

    Aceşti "provizorii" de la comună si plăşi, văzând că nu mai sunt ascultaţi, au apelat la miliţie ca să-i facă pe ţărani să semneze contractele şi să se întocmească acte de trimitere în judecată. Represiunea după planul sovietic îşi arăta roadele nefaste. Gospodăriile ţărăneşti începuseră să fie înlocuite cu colhozuri, partidele istorice desfiinţate şi conducătorii arestaţi iar regele şi familia regală exilaţi.

    Acum, în 5/6 mai 1950, s-a trecut la arestarea tuturor miniştrilor care mai erau în viată, de la Ctitoria României din 1918 până la această dată, în vederea exterminării lor. Peste 2 ani va urma arestarea tuturor prefecţilor, primarilor sau alte oficialităţi administrative din aceiaşi perioadă şi tot în scopul exterminări.

    În această atmosferă de teroare şi nesiguranţă, ţărănimea urma sa să apere cum putea, bazându-se pe forţele ei. Spiritul de împotrivire era unanim, neorganizat şi izbucnea unde nici nu te aşteptai şi se manifestat sub fel de fel de forme.

    Ţăranul era născut cu dragostea de libertate şi pentru pământul moştenit sau câştigat prin munca cinstită, iar acum ajunsese la discreţia elementelor şcolite de Moscova care lucrau nestingherite de nimeni pentru punerea în aplicare a planului ce le fusese trasat.
    "Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceia trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistentă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie şi repartizate concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor".
    REVOLTA ŢĂRANILOR DE LA BÂRGĂOANI

    O comună răsărita, cu oameni gospodari crescuţi în religia romano-catolică din regiune, ajunsese sub conducerea unui Şulteş Vasile, soldat căzut prizonier, venit cu Divizia trădătoare condusa de Nicolae Cambrea. Acest neisprăvit, ajuns membru de partid, a trecut la nenorocirea consătenilor, hotărând cu cei de la "raion" din Piatra Neamţ, să înfiinţeze colectivul în comună pe 25 iunie 1950. Pentru ziua respectivă, a adus activişti de partid din judeţ şi o formaţie artistică de la Piatra Neamţ. El, primarul, a hotărât să scoată covoarele şi băncile din biserica romano-catolică pentru a înfrumuseţa adunătura.

    Când oamenii lui Şultea s-au dus la biserică, oamenii tocmai ieşeau de la Sf. Slujbă. Evenimentul se petrecea tocmai când începuse şi marea teroare asupra bisericii romano-catolice, după ce Msg.Luigi Boga fusese arestat(mort la scurt timp), iar vicarul general de la Iasi ,Mark Glasser, omorât cu cruzime de securitatea din Iaşi, între expulzarea din 7 iulie a nunţiului apostolic Gerald Patrik O'Hara şi a colaboratorilor lui(aflaţi în anchetă la aceea data.)

    În faţa încercării de a intra cu forţa în biserică, credincioşii au început sa-i huiduiască şi să arunce cu pietre în ei, îndreptându-se spre maşinile venite cu activiştii din Piatra Neamţ. Atunci, înaintea colhoznicilor, a apărut miliţianul Scorocârfa, care a început să tragă cu pistolul.

    Au fost anunţate si au venit două camioane cu ostaşi care, văzând furia mulţimii, s-au retras. Ţăranul Gherghelaş Gheorghe a tăiat firele telefonice. După vreo două săptămâni a sosit armată multă, a înconjurat satul, fără ca cineva să mai poată ieşi şi înre 1 si 4 dimineaţa au trecut la arestări cu securitatea. Torturaţi la Roman de Davidovici şi Szgal, li s-a înscenat un proces şi prin Sent. nr.662/2-08-1950 a T.M. Iasi au fost condamnaţi următorii:

    Darie Gheorghe, ţăran fruntaş al satului, care nici nu fusese în sat, bătut până a recunoscut fapte ireale, a fost condamnat la 10ani.
    Gherghelaş Gheorghe, reuşind să scape a fost condamnat 11 ani şi arestat prin trădarea unui consătean, Minac, dintr-o mină unde se .aranjase, a trecut prin lagărele de exterminare.
    GHERGHELAŞ Nita, soţia, după tortura îndurată ca sa-si denunţe soţul, a primit 6 ani si 6 luni. După eliberare, a fost găsită moartă pe câmp, în putrefacţie.
    IONUŞEL Petru, condamnat la 10 ani, BUDĂU Leon, la 8 ani, PASCARU Mihai, 3 ani, PASCARU Ianos-Ferdinand, la 1 an şi 6 luni, ARVU Vasile, la 1 an şi doua luni.
    Peste 40 de ţărani au trecut prin chinurile anchetei.

    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0018]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 11:39 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Alte provocări ale autorităţilor

    Au pus piciorul şi în Ţara Moţilor, în regiunea Câmpeni, Brad, Huedin... De când lumea se ştie că moţii trăiesc din creşterea vitelor şi dogărie. Acum s-a gândit statul sa împădurească platourile, unde se găsea păşunea şi să le dea în schimb teren pe râpe unde nu creştea nimic, deci îi lăsa chiar muritori de foame după ce şi aşa trăiau foarte greu. Aveau casa plină de copii. Chiar unii dintre autorităţi recunoşteau că moţii mănâncă "buruieni" şi subnutriţia provoca boli numeroase. Aprovizionarea lor se făcea foarte rar şi greu şi numai pentru cei ce aveau cartele. Ba mai mult produsele vroia statul să le ia pe bani, în timp ce ei cereau alimente şi în special porumb.

    Din aceste nemulţumiri se vor naşte revolte şi dintre ei vom găsi pe mulţi îngroşând rândurile partizanilor, iar alţii vor pleca cu satul întreg la oraşe să ceară dreptate şi pâine pentru copii! Deci "TALPA ŢARII" era călcată în picioare, nesocotită ca pe timpul lui Horia.

    O nouă Hotărâre a Consiliului de Miniştrii îi obligă pe ţărani, chiar pe colectivişti să predea cotă de lâna, pe 8 Aprilie 1950. La sfârşitul lui Mai 1950 s-au hotărât cotele obligatorii la produsele agricole cu menţiunea că nepredarea în termen de 30 zile atrage închisoarea de la 1 la 12 ani şi majorări până la 20%. Sămânţa nemulţumirilor fusese aruncată...

    Scopul răscoalelor ce au cuprins deodată tot sudul tării cu ocazia treieratului urmărea desfiinţarea sistemului înrobitor al cotelor care loveau în primul rând în familiile cu puţin pământ. Chiar şi membrii de partid erau nemulţumiţi şi se plângeau că atunci când s-au înscris în partid nu li s-a vorbit de colectiv. Au fost odată înşelaţi şi a-cum li se fură pâinea de la gura copiilor.

    Dacă aceasta era concluzia la care ajunseseră ţăranii din com. Buturugeni , judetul Ilfov, membrii de partid din satul Plătăresti, com. Podu Pitarului, după 2 săptămâni de la înfiinţarea colectivului, 15 familii de ţărani săraci s-au întrunit în şedinţa şi au întocmit un proces verbal prin care precizau că ei, membrii fondatori au hotărât nesiliţi de nimeni să se retragă.

    Nu trebuie uitat că în cadrul represiunii generalizate fuseseră arestaţi pe 5/6 Mai 1950, toţi Prim miniştri, miniştri, subsecretari de stat, ierarhi ai Bisericii, circa 250 de personalităţi, printre ei numărându-se Ctitorii României şi cei ce luptaseră pentru înfăptuirea ei în 1913 şi care mai erau în viată, deoarece comuniştii urmăreau să şteargă orice urmă ce mai amintea de trecutul neamului românesc, de acei ce conduseseră ţara spre statul de drept.

    Acum, în fata abuzurilor de tot felul urmărind înfometarea ţărănimii pentru a o subjuga definitiv, aceştia nu au mai putut răbda şi ca la o comandă, instinctul de conservare, le-a comandat să refuze predarea cotelor. Odată cu treieratul s-au înfiinţat pe arii, la gura batozelor, activiştii comunişti ca să le ia rodul muncii. Si ca unul, satele au pus mâna pe furci , sape , coase, topoare pe tot ce le-a căzut la îndemână în acel ceas al disperării. Aşa s-a întâmplat după 1 Iulie 1950 şi aşa a durat toată vara pe tot cuprinsul ariilor ţărăneşti. în loc să curgă boabe de grâu, au curs boabe de sânge.

    Începutul a fost la Urziceni unde în urma încăierării dintre ţărani şi activişti, câştigători au fost securistii care au arestat zeci de ţărani, numai ei fiind de vină că nu are ce mânca muncitorimea, pătura conducătoare. La ce vor mânca copii, viitorul tării, nu se gândeau decât părinţii lor, care pentru aceasta vor apăra şi vor muşca cu dinţii brazda moştenită din moşi-strămoşi. O nouă indicaţie a încurajat pe oamenii securităţii: Daca vre-un chiabur va face agitaţie poate fi împuşcat pe loc, acolo, ca să ştie toţi cei care ar îndrăzni să nu predea cotele, că toţi vor păţi la fel.

    In comuna Gruiu din Ilfov încăierarea s-a transformat imediat în răscoală. Primarul primise "indicaţii" să pregătească aria pentru treierat dar mai ales să nu lase nici un bob de grâu ţăranilor. Lumea aflase planul diabolic pus la cale şi era agitată. Femeile au fost cele care au lămurit lucrurile. Primarul dăduse ordin de începerea treierişului şi. nici un bob pentru ţărani. Ca la o comandă femeile au sărit asupra mecanicului pe care l-au dat jos de pe maşină, rupându-i hainele, bătându-l şi stopând treieratul. Printre cei ce îndemnau femeile la acţiune se găseau şi comuniştii nemulţumiţii, dar cărora le era frica să se manifeste.

    Autorităţile au fost alertate de primar şi la faţa locului judeţeană de partid Ilfov a trimis doi tovarăşi şi o tovarăşe, toţi activişti scoşi ca să "analizeze" cauzele stagnării şi să ia măsuri. Intrarea tovarăşilor a fost făcută în sunetul clopotelor de la biserică ce imediat au adunat vreo 300 de săteni primindu-i pe noii veniţi cu braţele întinse. Maşina a fost răsturnată, "trimişii judeţenii" bătuţi de nici nu mai ştiau pentru ce veniseră şi sechestraţi în două case de ţărani săraci.

    Dar satul era mare şi toţi erau solidari în această acţiune de nepredare a cotelor. În acest timp circa 1.000 de ţărani, după datele oficiale au înconjurat sediul comitetului provizoriu, adică primăria şi miliţia care se găsea tot acolo şi au obligat pe funcţionari şi miliţieni să plece din local. Taranii au intrat înăuntru, făcând "ordine" şi izgonindu-i pe cei ce nu vroiau să plece.

    In noapte au sosit două plutoane de securitate care au început să tragă şi să împrăştie pe cei ce puseseră mâna pe primărie. Arestările şi bătăile la faţa locului au continuat toată noaptea. O parte din răsculaţi s-au retras în casele celor doi preoţi continuând rezistenta, folosind şi arme în apărare. Până la urmă au fost arestaţi împreuna cu cei doi preoţi. Au fost zeci de arestaţi şi răniţi. Liniştea s-a restabilit după părerea securităţii pe 10 Iulie. Dar linişte n-a mai fost în sat şi în comunele din jur.

    La Roşiori, în câmpia Mosiştei pe 3 Iulie au izbucnit neînţelegerile şi răscoala tot de la cotele de la aria de treierat. Miliţia care era în stare de alarmă a intrat în acţiune şi a arestat trei ţărani. Satul a fost prezent şi 300 ţărani, tot după cifrele oficiale, au intervenit, au înconjurat Miliţia şi au eliberat pe cei arestaţi.

    Nici nu apucase bine să se liniştească lucrurile că răscoala izbucneşte la 6-7 km. în comuna Drăgoeşti sat bogat aşezat în valea Mosistei, unde oamenii de când se ştiau avuseseră de toate, un belşug la care contribuiseră şi oamenii locului. Pământul lor era un dar ceresc şi o moştenire multiseculară. Strămoşii lor, generaţii după generaţii se succedaseră şi peste ei trecuseră în goană cailor toate seminţiile flămânde venite din fundul Rusiei. Drăgoeştenii aveau în fiinţa lor conştiinţa trecutului mărturisită de săpăturile arheologice care-i plasa în negura istoriei. Despre îndrăzneala şi cutezata lor "ca cei mai bravi şi cei mai drepţi" Alexandru Macedon a venit să-i pedepsească şi ostaşii lui i-au urmărit pe malul stâng (al Dunării n.n.) plin de lanuri de grâu atât de îmbelşugate încât n-au putut înainta prin ele decât culcând spicele cu suliţele lor lungi ţinute de-a curmezişul."

    Specialistul forte în înăbuşirea revoltei, sublocotenentul Iştoc Ion,şeful securităţii de la Câciulaţi, ajutat de plutonierul Anastasiu Fote îsi făcuseră simţită prezenţa la Roşiori. Acum le va veni în ajutor sublocot. Tureanu Ilie, tot mecanic de profesie ca Iştoc .
    Pe această vatra strămoşeasca se hotărâse ca pe 4 iulie 1950, chiar la batoză să se anunţe înfiinţarea colectivului şi ultimul bob de grâu sa rămână pe loc. Primarul comunist -Roşovanu- care nu avea nimic de a face cu satul, înconjurat de activiştii şi miliţieni din sat a venit la arie sa anunţe "noutatea" şi mai ales să împiedice pe oameni de a încărca şi duce grâul acasă, deoarece totul aparţinea colectivului, care acum, aici la arie, cu prima baniţa lua fiinţă .Lumea rămăsese mută. Tăcere ca de mormânt. Parcă-i ucisese.

    Eugenia-Jeana IVAN îsi aminteşte: "Deodată un iureş de împotrivire se ridică din toate piepturile... din toate colţurile. Şi cu o voinţă nepotolită ne repezim, care cum putem, să ne încărcăm grâul. Miliţienii ne îmbrâncesc, ne izbesc cu paturile puştilor, cu picioarele...Atunci răscoala se aprinde. Bolovani, cazmale, furci, toate zboară către cei ce reprezentau puterea. Primarul şi ajutoarele lui apropiate părăsesc aria, îndreptându-se spre primărie. O parte dintre răsculaţi îi urmează, în timp ce alţii se luptă cu miliţienii, încercând să încarce câte ceva..."

    Dar alţii cu ce apucaseră în mână se pornesc după primar, şi numărul lor se îngroaşe mereu. Peste 500 se adunaseră la chemarea clopotelor celor 2 biserici. Cum intra în primărie, primarul cu ai lui pun pază ca să nu pătrundă nimeni. Eugenia Ivan, la cei 21 de ani, forţează uşa, reuşeşte să pătrundă şi se repede la primar care tocmai cerea ajutoare, îi smulge telefonul rupându-i firele. E lovită, caută să pună mâna pe ea, dar reuşeşte să scape şi să se ascundă.

    In sat îşi fac apariţia ostaşi călări şi miliţieni pe motociclete. Oamenii sunt fugăriţi pentru a fi prinşi.
    MATEI Gheorghe, tată a doi copii e bătut, umplut de sânge, ridicat de unde căzuse, împins câţiva metri şi împuşcat pe la spate... apoi târât în mijlocul uliţei principale unde a zăcut câteva zile... Vuietul maşinilor cu întăritori ce îşi fac apariţia, urletele oamenilor prinşi, ţipetele copiilor după părinţi, femeile care blestemă, transformă satul liniştit de ieri într-un adevărat vacarm.
    Începe să amurgească şi lumea să se ascundă. Eugenia-Jeana IVAN îngrozită de ce văzuse, se dă tiptil din pod şi târându-se pe pământ iese pe câmp şi se pierde prin porumb până la Gârla Moştistei pe care o trece în fugă. Un căruţaş cu inimă de creştin a dus-o până-n Bucureşti, la sora ei şi apoi altă noapte la fratele ei. A treia noapte a fost arestată de securitate şi aruncată în Jilava. A trecut prin ploaie de pumni, prin înjurături şi anchete, învinuită că a declanşat revolta, că a tras clopotele la biserică, până ce anchetatorii i-au luat mâna şi i-au purtat-o mâzgălind o iscălitură care nici nu părea şi nici nu era a ei. De la Jilava a ajuns la Mislea.

    Naş-Tache GRIGORE a fost arestat, bătut la Bucureşti şi condamnat.
    Mişu I.OANCEA avea 17 ani şi în seara de 4 Iulie 1950 se ducea spre gârlă, dar trecând pe la primărie a văzut luminile aprinse şi lume agitându-se înăuntru. Probabil vre-o şedinţă după o zi agitată. Din curiozitate s-a apropiat. Era primarul Rosovanu cu mai mulţi militari... discuta cu stâlpii securităţii, măsurile ce trebuiau luate... pentru liniştirea satului. Erau pregătiţi cu lanţuri şi cătuşe aduse de la Căciulaţi. Urma să se întocmească lista celor socotiţi instigatori şi ridicarea lor.

    Din zbor Mişu a prins că trebuie terminat cu "chiaburii" care se împotrivesc colectivizării ce trebuia înfăptuită imediat, aşa cum suna directiva. Imediat Mişu Oancea a zbughit-o şi în drum spre casă a mai bătut la câteva uşi cu oameni cumsecade să le dea de ştire, de ce auzise. Ajuns acasă a intrat pe uşa din dos şi nici n-a terminat de spus ce avea, că s-a umplut curtea de miliţieni şi vocea vătăşelului primăriei strigând ba pe tatăl, ba pe fiul cel mare, învăţătorul. Ion Oancea, stăpânul casei s-a făcut nevăzut sărind pe fereastră în grădină şi mai departe pe câmp.

    Noaptea se aşternuse de-a binelea. Nituş OANCEA a fost prins şi socotit între "chiaburii" satului chinuit la Calea Rahovei înainte de condamnare. La strigătele disperate ale vătăşelului primăriei a ieşit Ştefan I.Oancea, învăţătorul tânăr al satului care nici nu împlinise anul de când venise lângă părinţi să le fie şi de sprijin şi ca să fie folositor satului ca dascăl.

    În casă au intrat miliţienii, unii uitându-se prin toate ungherele, alţii învintându-l până la primărie sa dea o declaraţie. Pentru 5-10 minute şi se întoarce. Nu este nevoie sa se mai îmbrace. Cum a ieşit pe poartă i s-au pus cătuşele la mâini şi a fost aruncat într-o dubă, ca un pachet, fiind primul. A mai poposit duba şi la alte porţi şi l-a simţit alături pe consăteanul Manea. Şi aşa mai departe până a fost dat jos la securitatea din Fierbinţi unde deja ajunsese Istoc şi-i aştepta nerăbdător; înconjurat de o haită de fiare care se gudurau în jurul lui. Fără să-i întrebe nici măcar cum îi cheamă s-au pus cu bătuta pe ei, la tălpi, peste cap, peste trup, cu pumnii, cu cravaşe, cu cizmele, până la leşin. I-au trezit cu apă aruncată din găleţi şi au asmuţit câinii asupra lor. Fiarele au început să le sfâşie îmbrăcămintea ajungând până a înfige dinţii în trupurile sângerânde şi atunci se făcea simţită autoritatea lui Istoc care striga la fiare: "Nu rupe! Nu rupe!".

    Cum miliţia a părăsit curtea familiei Oancea, Mişu a luat-o pe urma tatălui dar nu l-a aflat. Ascuns să se odihnească în păpuşoi a auzit deodată clopotele celor două biserici vestind primejdia venită peste comună. Şi dăngănitul clopotelor era însoţit în noapte de împuşcături, de ţipete, urlete ce vesteau pârjolul abătut peste capul oamenilor.... A cutreierat câmpul numai noaptea mulţumindu-se să mănânce porumb crud. Îi era teamă să se arate în timpul zilei... până la răzbit foamea şi dorul de casă. În urma lui rămăsese mama lui Arghira, cu o soră mai mică, Victoria şi un frate de 10 ani handicapat, fără glas şi auz.

    Când s-a înapoiat după vreo săptămână, totul era pustiu, uşile şi ferestrele vraişte de parca trecuseră barbarii şi jefuiseră totul... De la nişte vecini unde rămăseseră numai bătrânii a aflat că tatăl şi învăţătorul fuseseră arestaţi, şi că ceilalţi toţi luaseră drumul Dobrogei... la muncă forţată. Nemaiputând îndura s-a predat şi a cerut să fie trimis să lucreze în locul frăţiorului handicapat...
    Vlad FIERBINŢEANU a fost arestat şi chinuit la calea Rahovei, apoi la Gherla.

    Lixandru O.IULIAN făcuse războiul de la Lemberg la Rostov şi la retragere a reuşit pe un cal să treacă Siretul şi în apropiere de Ploieşti ruşii i l-au luat lăsându-i în schimb viata. Dar din nou, pentru tară a pornit până în munţii Tatra şi la întoarcere drumul l-a făcut pe jos timp de o lună. Şi-a format o gospodărie, o familie şi acum în luna lui Cuptor a spus în faţa primăriei că nu înţelege de ce "ni se ia tot. De ce nu suntem liberi să ne bucurăm de pământul şi munca noastră." A fost pus în cătuşe, aruncat într-un camion, grămadă unul peste altul şi descărcaţi la Jilava. Chinuit în hrubele de acolo timp de 9 luni şi socotit "şef de rebeliune" i s-au repartizat 5 ani. A ajuns la Peninsula până la desfiinţarea canalului când pe 20 Iulie 1953 a plecat la Aiud şi de acolo pe 1 Martie 1954 a luat drumul minei de plumb de la Baia Sprie de unde s-a eliberat la capătul celor 5 ani de cruntă teroare, istovit şi zdrobit. Şi-a continuat viata, dar nu a intrat în colectiv.
    Florea Vulpoi arestat, chinuit şi condamnat a ajuns la Gherla.
    Petre STOIAN Ghimpe tot pentru ţară făcuse frontul să salveze pământul Basarabiei şi Bucovinei furat de ruşi. Căzuse prizonier şi trecuse prin iadul bolşevic de unde tocmai se întorsese... Dar pe 6 Iulie alături de consăteni a încercat să apere pâinea şi pământul ce rodea ,a fost socotit instigator, i s-au pus cătuşe şi aruncat în camion a trecut prin alt infern până a ajuns tot la închisoare, de data aceasta la "fraţii comunişti români."

    Tudorică ANDREI, chinuit la securitatea din calea Rahovei şi condamnat.
    Tache IVANESCU, născut în 1890, omul cel mai tăcut, cel mai blajin din sat, a fost încătuşat, i s-au repartizat 10 ani şi dus la Gherla. A fost omorât pe 29 Iulie 1952 , în timpul reeducării .... Tănase STANCU, arestat, condamnat prin Jilava, Rahova şi Gherla.
    Zenebia I. DIACONESCU a fost arestată de la Bucureşti şi chinuită prin securitatea din calea Rahovei şi Jilava pentru legaturile ce le avea în Drăgoeşti.

    Ion OANCEA, care fusese între fruntaşii satului, arestat după ce reuşise să fugă de acasă, a trecut prin chinurile securităţii şi i s-au dat 10 ani trimiţându-1 la Gherla unde s-a întâlnit cu feciorul cel mare condamnat 5 ani.
    Dinu NICULAE, arestat a ajuns în Rahova unde i-au înscenat proces.

    Vlad Matei, gospodar al satului Drăgoesti arestat în timpul revoltei ţărăneşti, trecut prin chinurile de la Rahova, Jilava a ajuns la Gherla.

    Ştefan OANCEA, învăţătorul scăpat din ghearele lui Istoc a ajuns în "fabrica de schilodit şi înscenat procese" a lui Teodor Sepeanu, şeful securităţii Capitalei care intrase în ultimul an de "muncă" înainte de a fi dat afara şi închis şi el. Ştefan OANCEA a primit 5 ani şi a trecut prin Jilava, Gherla, Poarta Alba şi Stadionul de la Constanta. După eliberare nu i s-a mai dat voie nici măcar sa pună piciorul în şcoala.

    Constantin C.MATEI, membru comunist a fost chinuit şi condamnat ca instigator.
    Radu Vasile LUMÂNARE, tatăl a trei copii se afla cu treburi la Bucureşti, la o verişoară in Vitan. Pe 7 Iulie 1950 s-a oprit la poarta duba, i-a pus ochelari negri şi cătuşe, s-a trezit pe str. Polona, în casa lui V.Brătianu unde se instalase o secţie a securităţii şi au început să-l întrebe ce caută acolo, de ce a venit... Şi bătaia a început, mai rău ca la hoţii de cai, de nu mai putea sa meargă, era mutat cu pătura. Corpul era zdrobit de bătaie, cizme, tocuri de pistol.... Odată încheiată "ancheta" a ajuns la Jilava de unde a pornit în "turneu" pe altă lume. La Gherla a aflat că are 6 ani. La Baia Sprie s-a afundat până la orizontul 12 până într-o zi din Iulie 1954 când s-a alăturat greviştilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Pe 26 Oct. 1956 a ieşit la lumină îndreptându-se spre Dobrogea unde-i trudea din greu familia deportată.

    Mihăilă G.TUDOR arestat, dus prin chinuri la Bucureşti şi condamnat.

    Vasile OANEA, de 25 ani, tatăl unui copil de 4 ani şi al altuia de câteva luni născut chiar pe 7 Iulie 1950, în timpul revoltei ţărăneşti, a fost chemat la primărie unde-l aştepta Istoc, avansat locotenent după isprăvile din Iulie, care cum l-a văzut l-a pus să-şi dea jos curelele de la opinci, a început să-l lovească peste faţă fără să-l întrebe nici măcar cum î-l cheamă, l-a dat cu capul de pereţi şi după ce i-a pus o cârpă peste ochi l-a legat cu mâinile la spate şi i-a spânzurat capul de un cui ca să nu mişte.

    Au urmat alţi nefericiţi care au îndurat aceleaşi suferinţe Şi umilinţe până ce Istoc şi-a făcut norma, şi a plecat. In schimb a sosit duba care i-a încărcat şi legaţi la ochi şi la spate au pornit la drum. Ajunşi pe Calea Rahovei au fost descărcaţi pe "moşia" lui Teodor Sepeanu unde au fost luaţi în primire şi azvârliţi prin celule. Intr-una în care au intrat au scos 2 morţi ca să le facă loc şi s-a pornit ancheta după 6 luni de la revoltă, şi chinurile, şi bătăile de zi şi noapte nu au încetat până s-a înscenat procesul. Probabil nu făcuseră "norma" cu cei din vară. Şi condamnarea a fost urmată de drumul infernului. La intrare a avut 84 de kg., iar la eliberare cifrele s-au inversat, şi pe lângă alte beteşuguri vai de inima lui. Vai şi de chinurile Floarei Oancea care rămăsese acasă fără să aibă ce să dea la copilaşi de mâncare. Cel mare îmbolnăvindu-se mai rău decât maică-sa.
    Costică Paraschiv TACHE dus la. Bucureşti, chinuit şi condamnat.

    ALTI CĂLĂI CARE I-AU SCHINGIUIT ÎN CAPITALA ŢĂRII ŞI AU ÎNSCENAT PROCESELE

    SEPEANU Teodor, născut pe 23 Oct. l9l4 în Bucureşti, fiul lui Bazil şi Frida, domiciliat în Bucureşti pe Bd.Dacia nr.10.B. angajat în siguranţă după 6-03-1945 a torturat pe cei arestaţi pe 8 Noiembrie 1945 şi a excelat în schingiuirea şi anchetarea celor din înscenarea procesului de la Tămădău. A continuat activitatea criminală după 1948 când a devenit locot. col. de securitate şi director al Securităţii Capitalei înscenând sute de procese. In 1950-51 s-a ocupat şi cu coordonarea reeducării studenţeşti de la Piteşti şi Gherla. Pentru complicitate la crimele comise acolo a fost arestat pe 13 Martie 1953 şi condamnat prin Sentinţa nr.101/16-04-1957 la 8 ani.
    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0019]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 11:58 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  5. #5
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Alţi subordonaţi care au condus torturile Drăgoeştilor

    Senater Moise, subdirectorul "laboratorului" din securitatea Rahova.
    Niculescu Ştefan - maior, fost lăcătuş mecanic, a mers pe acelaş drum cu Sepeanu din 1945, a participat la toate torturile şi înscenările, cot la cot cu şeful lui până în 1952 când a fost dat afară, odată cu căderea lui Teohari Georgescu.

    Popescu Titus, căpitan, şef de birou, fost militar.Lepădatu Ion, locotenent, şef serviciu adjunct, fost lăcătuş mecanic.
    Clion Bernard, locot, şef birou, fost funcţionar.Gorotcov Igor, sublocot., şef birou, fost student la veterinară, bătăuş de "meserie" participând după 6 Martie 1945 cu echipele ce terorizau Bucureştiu şi din 1947 luând parte în Ministerul de Interne alături de Bulz Gheorghe la torturi. Petre I.Petre, sublocot. şef de problemă, fost fierar CFR
    Done-Mitrea Nicolae, sublocot. funcţionar operativ, fost tâmplar şi mulţi alţii...

    ALTE VICTIME ALE COMUNEI DRAGOEŞTI

    Pe 10 iulie 1950 dimineaţa ploua cu găleata. "Hingherii" au început să adune de prin case pe cei rămaşi în urma arestărilor, până şi pe copii de scoală primară. Printre cei arestaţi se găseau: Iordache ANGHEL, dus la Bucureşti, chinuit şi condamnat a ajuns la Gherla. Silvia Angliei Matei, de 13 ani, elevă la Scoală Centrală împreună cu mama ei Mielu-Costică IONESCU a fost dus la Bucureşti şi condamnat.

    Arghira OANCEA, mama învăţătorului, cu fiica ei Victoria, elevă la "Şcoală Centrală de Fete" din Bucureşti şi un băiat de 10 ani handicapat, mut şi surd. Lazăr MINEA, arestat, a fost dus la Bucureşti şi condamnat. Nicolae MATEI, ţăran cu soţia şi 3 copii, de 6,9 şi 14 ani. Alexandru MATEI, cu soţia şi 2 copii, de 9 şi 14 ani. Alexandru MATEI-Dona, cu soţia şi 5 copii. de 12,14,16,18 şi 20 de ani. Soţia lui Radu-Vasile Lumânare(condamnat), cu 3 copii. Lili-Elena STANCU, elevă de 14 ani, împreună cu mama ei bolnavă.
    Tinca IOVANESCU, bătrână, soţia lui Tache IOVANESCU care fusese condamnat şi dus la Gherla unde a murit în 1952.

    Îmbrânciţi, loviţi şi suiţi în căruţele din fata primării, pe o ploaie ce nu încetase de peste 12 ore şi fără nimic ca să se apere, fiindcă nu-i lăsase să-şi ia nici un lucru, "invitaţi la primărie numai pentru o declaraţie" au fost duşi în gara Fundulea, încărcaţi într-un vagon de animale şi duşi la Cuza-Vodă, la câţiva kilometri de Medgidia. Au fost aruncaţi la voia întâmplării, în bordeie, în ce au putut să se adăpostească. Şi au lucrat la cariera de piatră, sau pe la oameni ca să poată să-şi câştige vreun ban pentru existenţă.

    Acolo s-au întâlnit cu familiile celor omorâţi în luptele din munţii Banatului şi cu cei ucişi în răscoalele din Bucovina, (Frătăuti,Calafindeşti.) cu un an mai înainte, tot de la aria de treierat. Mai erau aduşi şi cei din judeţele Bihor şi Arad răsculaţi odată cu Bucovinenii, urmaşii celor ucişi pentru apărarea grâului ce li se fura de la batoză.

    Cei 96 care fuseseră arestaţi pe 10 Iulie 1950 au fost eliberaţi şi li s-a dat drumul să vină acasă, dar cu stampila "D.O." pusă pe buletin. Pe 15 August 1956 si-au făcut apariţia în Drăgoeşti aceste umbre de oameni şi acasă n-au mai găsit nimic, decât zidurile părăginite. . . . după 6 ani, o lună şi 5 zile.

    RĂZBOIUL ŢĂRĂNESC CONTINUA CU FURCA, COASA, SAPA...CONTRA PUŞTILOR AUTOMATE...

    Încă zăcea Gheorghe MATEI într-o baltă de sânge împuşcat în mijlocul sătului Drăgoeşti când scânteia nemulţumirilor a sărit de pe valea Mostiştei pe valea Glavaciogului, în mijlocul vestiţilor codri ai Vlăsiei.

    Şi aici au luat "foc" ariile de treierat grâu. Cotele şi ridicarea grâului de la batoză îi frământau pe ţăranii din Ciuperceni, sat mic unde oamenii trăiseră liniştiţi ajutorându-se între ei. In faţa pericolului de a rămâne fără pâine la copii, s-au dus să se sfătuiască cu domnul învătător Marin lonescu. Acesta le mai spuse cu altă ocazie când i se ceruse părerea ca să facă o nouă cerere de scutire de cote, că poate autorităţile se vor gândi să le micşoreze. Domnul învăţător Marin lonescu era de al lor, om cu carte şi povaţa lui le putea fi de folos sau cel puţin de îndrumare.

    Cum neliniştea cuprinsese satul şi cum iscoade se găseau şi aici desigur că s-a anunţat şi "centru". Dinspre Cosmeşti, comună de care aparţineau Ciupercenii si-au făcut apariţia autorităţile de la Videle, adică securitatea şi miliţia. S-a tras clopotul şi lumea ca în astfel de primejdie a sărit fiecare cu ce avea să-şi apere pământul. Fără discuţii s-a deschis focul asupra lor ca să-i împrăştie. Au urmat răniţi, bătăi, arestări, represiunea a căzut asupra satului.

    Au căzut 4 răniţi dintre care Iorga Dumitru mai grav. Printre cei peste 30 de arestaţi s-au numărat: învăţătorul Marin lonescu, Catrina A.Ion, Catrina Dumitru, Petrescu Puiu-Ion, Luciu Petre, Traian Constantin, Ilie Scarlat, Papuc Alexandru, Tudorică Chiru, Costică Simion, George Dumitru, Ivănus...si alţii. Doi morţi au rămas pe loc. Acesta era tragicul bilanţ de pe 5 Iulie 1950. Ceilalţi, încătuşaţi, loviţi cu patul puştilor şi cu bocancii au fost încărcaţi şi duşi la ancheta barbară deslăntuită în securitatea de pe calea Rahovei. Acolo şi la Jilava s-au întâlnit cu fraţii lor aduşi de la Drăgoeştii de Moştistea. A urmat înscenarea procesului şi aruncarea nefericiţilor, apărători ai gliei, prin albe locuri de tortură precum Pitesti, Aiud , Târgsor, Periprava, Lugoj şi Arad. Învăţătorul Marin Ionescu s-a eliberat în 1955.

    La Silişte, comuna alăturata , în noaptea 6/7 Iulie s-a tăiat telefonul. La mai puţin de 7 km. de Ciuperceni se afla comuna Siliştea, reşedinţă de plasă aşezată pe pârâul Glavacioc, aproape la jumătatea drumului pe şoseaua Giurgiu-Pitesti. Pe 6 Iulie după amiaza începuse o ploicică. Lumea era la câmp să strângă grâul şi să se pregătească de a duce la arie, care deja începuse. Urma să intre în funcţie batoza.

    Maria Garăgăianu, copilă de l8 ani, martoră şl participantă activă la evenimente îşi reaminteşte cu durere de ziua de 7 Iulie 1950.
    Cu o zi înainte rămăsese acasă după îndemnul tatălui, ca să nu ducă vitele la câmp, şi să se joace cu sora ei mai mică, fiindcă "îi spusese lui tatăl meu un om din comună de la noi, care avea Biblie, că va fi în ziua aceea ploaie cu foc".

    In seara de 6 Iulie goarna chema lumea la primărie şi ca de obicei au plecat cei ce se aflau pe acasă, pentru că restul erau pe câmp şi cărau snopii de grâu pentru a-i treiera.

    Au sosit cu maşina doi activişti de partid, Carjaliea, una care le-au spus că trebuie să dea toată cota de grâu. Cei de faţă au spus că n-au de unde, că nu au ce să dea la copii de mâncare, le mor de foame... Când a auzit Carjaliea că nu pot da toată cota, a scos pistolul şi a început să tragă deasupra oamenirii adunate.

    Femeile când au văzut una ca asta "s-au repezit asupra ei, i-au rupt părul din cap, i-au rupt îmbrăcămintea de pe ea şi au lăsat-o goală." Omul de serviciu când a văzut-o ca pe "Eva" a băgat-o într-o cameră a primăriei. Femeile au început să ţipe s-o scoată afară că vor s-o omoare. Vestea s-a răspândit, ca fulgerul, că li se ia tot grâul. De pe câmp oamenii au început să sosească uzi din cauza ploii care începuse să cada. Dimineaţa au început să se îndrepte spre postul de jandarmi, spre sediul partidului comunist, spre primărie.

    Printre cei ce porniseră hotărâţi să înfrunte autorităţile pentru "bucata lor de pâine" se găseau Badea Ban, Ionel Ban, Frusina Bratu, Cornel P.Calin, Constantin Popa, Ion Berbecaru, Firică Dobre, Aurica Vasilescu, Maria Caragol, Păun Ban, Ilinca Trăistaru, Sbere Bratu, Ion Căită şi grupul se îngroşa mereu...

    Au intrat la miliţie şi au eliberat pe cei doi arestaţi...N-a scăpat nici sediul partidului muncitoresc(comunist) unde au intrat de asemenea au smuls tablourile de pe pereţi şi le-au jucat în picioare în timp ce activişti Vârlan Dumitru urla, Ionel Ban lovea cu cârja şi Frusina Bratu drăcuia.

    Afară oamenii înjurau şi spuneau că trebuie să se rupă firele telefonice ca să nu se poată comunica şi cere ajutoare. Când a auzita asta, Maria Gărăgăianu s-a repezit la Centrala telefonica şi a rupt firele. Dar prea târziu... fiindcă reuşiseră să comunice.

    Deodată s-a auzit; "Săriţi, săriţi că un poliţai ne dă clopotul jos". Maria Gărăgăianu, tot ea s-a îndreptat spre biserica unde slujea popa Rafailescu şi a văzut miliţianul care luase lanţul de la clopot şi fugea cu el. Atunci ea a intrat în curtea unui vecin de lângă biserică a luat un lanţ de la căruţă şi s-a urcat în clopotniţă a legat lanţul şi a început să tragă. Oamenii au început să vina cu furci, topoare, sape, pe ce apucau mai repede să pună mâna...

    Începuseră să sosească ţăranii şi din alte sate. Din Butesti, Purani, Talpa, Ciupercenii care erau şi ei frământaţi, Preajba....Clopotul bătea într'una... Ţăranii strigau: "Jos comunismul! Vrem pe regele Mihai!"

    La un moment dat Maria Gărăgăianu a dat să coboare din foişor, s-a repezit, pe ascuns, si a tras în ea activistul Vârlan Dumitru. Oamenii au fugit după el. L-au prins, Badea Ban l-a dezarmat şi a fost frământat în pumni şi călcat în picioare de furia poporului.

    Maria Gărăgăianu s-a îndreptat spre pârău. Faţa îi devenise palidă, sângele şiroia... A sărit o femeie ajutând-o până acasă, au pus-o în car şi cu ea la Spitalul de la marginea satului dinspre Poieni. Imediat au pus-o pe masa de operaţie, era ciuruită în stomac şi doctorul George Itu cu moaşa Dumitra Vasilescu şi asistenta Genica au operat-o. A stat 3 luni în spital.

    În sat răzmeriţa continua. Comuniştii găsiţi în sediul partidului şi cei din primărie au fost legaţi cu frânghii şi închişi în şcoala primară sub pază ţărăneasca.

    Securitatea din Vlaşca fusese pusă în stare de alarmă. Căpitanul Nedelcu T. ajutat de slt. Cristea T. luaseră masuri de trimitere de întărituri cu maşini şi automate. In jurul orei 10 şi-au făcut apariţia primele transporturi de la Giurgiu şi au început să descarce lăzile cu muniţii.

    Femeile şi bătrânii i-au implorat pe ostaşi:
    "Nu trageţi în copii şi în noi. Doar aveţi şi voi copii şi părinţi de anii noştri. Murim de foame şi ne-am adunat şi am strigat numai ca să ne lase grâul!"

    Dar lt. major Stănescu Marin, conducătorul expediţiei de pedepsire a ţăranilor a dat ordin să se tragă şi peste cei 3-4.000 mii de ţărani înconjuraţi au început să cadă plumbii ucigători, şi odată cu ei şi ţăranii flămânzi.

    După comanda, la picioare şi răpăitul de automate, activistul comunist Dumitrescu, care luase o pelerină de ploaie, ca să nu-l ude, s-a avântat cu automatul şi a început să culce oamenii la pământ. A tras în Popa Stan, a tras în socrul acestuia, Ion Bică, care se afla în curte, şi i-a zburat ţeasta, a căzut şi o femeie.
    Curajos şi plin de sine, securistul Stănescu Marin a strigat: "Cine vrea să moară, să facă un pas înainte" Şi pe loc a ieşit Ion Ontică, din Purani, care şi-a ridicat cămaşa până la gât descoperindu-si pieptul şi a zis: "Trageţi că tot mor de foame cu copii!"
    Stanescu a tras şi Ontica s-a prăbuşit în ţărâna care se transformase în mâl din cauza ploii. A mai apucat să strige: "M-aţi împuşcat nenorociţi de bolşevici!"


    L-au suit într-o maşină, dar n-a mai ajuns până la spital. L-au frământat cu patul puştii şi au dat jos un cadavru, de 28 de ani. In urma lui au rămas două fetiţe: Tita de 6 ani şi Aristiţa de 2 ani.

    In timp ce descărcau muniţia. Cornel P.Călin s-a repezit şi a pus mâna pe un pistol cu treizeci şi două de focuri şi pe 2 saci cu cartuşe. În timp ce lumea dezarmase pe câţiva veniţi la început. Cornel a fugit şi s-a urcat într-un ulm foarte înalt şi de acolo împuşca numai cauciucurile maşinilor.

    Pe la orele 4 după amiaza a sosit armată multă, tractând tunuri şi având fixate mitraliere pe ele. Lumea a fost dată înapoi vreo 500 de metri.

    De pe jos au fost adunaţi, Popa N.Stan care strigase, "să dăm comuniştii jos. Eu am văzut în Rusia ce înseamnă comunismul care a dus pe om în stare animalică" Nici nu apucase bine să termine caracterizarea sistemului diabolic marxist şi călăul Dumitrescu descărcase încărcătorul în el, despărţindu-i capul de trupul neînsufleţit. De pe jos au mai fost adunate două fete, fiecare de câte şaisprezece ani, Aurica Crăciun şi Olimpia Colibasu, din Silişte.

    Burcea Ion de 38 de ani a ajuna grav rănit la spital, iar pe 14 iulie a murit din cauza rănilor. Printre răniţi se mai numărau: Maria Gărăgăianu, Mihai Mantu, Elena Crăiţă, Ion Neagu, Tudor Gărăgăianu, Stere Băjenaru, Tudor Rizea, IORGA Preda, Necula Nelu. Neamţu Minai şi alţii. Arestările au fost numeroase, după 7-8 ore cât au tras în sătenii veniţi din împrejurimi să se împotrivească colectivului şi înfometării forţate.

    Când s-a lăsat noaptea, Cornel Călin a coborât din ulm şi luându-şi lumea în cap, prin porumbari şi păduri a ajuns până aproape de Rucăr. Acasă îi luase pe taică-său, Petre Călin , şi-l ţineau ostatec până la predarea fiului. Îi mai rămăseseră singur mama, nevasta şi două fetiţe, una de trei ani şi alta de un an şi opt luni. Şi el pe muscele. I-a venit dor de copilaşi şi fie ce-o fi s-a întors. Era aşteptat ca "pâinea caldă". Cum a sosit n-a apucat să-şi îmbrăţişeze copii, că "ochii partidului" l-au şi văzut, iar mâna "lungă" l-a înşfăcat şi l-au legal de un salcâm. Au început să-l lovească şi să-l scuipe până au obosit.
    Legat cu mâinile la spate, aruncat într-un camion cu faţa în jos pe podea, s-a trezit în faţa călăului Marin Sbănescu care-i încinge capul într-un cerc de fier şi începe să strângă piuliţa de-i plesneau tâmplele şi-i ieşeau ochii din cap. Chinuit încă de unul Vişan şi altul Ionescu, până într-o zi când a fost dus la altă securitate, pe Calea Rahovei, pe "moşia" lui Teodor Sepeanu. Au început oamenii acestuia, cu chinurile, să-i arate ce ştiu ei, că până atunci a fost jucărie. Şi într-adevăr, aveau dreptate. Că nu mai putea nici să meargă iar trupul îi era numai vânătăi şi sânge închegat.

    După ce a făcut cunoştinţă şi cu proba câinilor dresaţi, desfigurat şi zdrenţuit a fost aruncat pe moşia lui Maromete, la Jilava. A cunoscut proba ciomagelor şi a "furcilor caudine.".

    A venit şi 26 Februarie 1951 când "lotul Vlaşca" împins cu patul armelor a fost urcat în dubă şi a ajuns în faţa altei fiare "generalul Alex Petrescu, şeful fabricii de procese. Înainte avusese grijă Ivănică să le desfacă cătuşele de la mâni şi lanţurile de la picioare.N-au auzit decât acuzaţii şi ameninţări că au instigat şi că au făcut crimă împotriva ordinii sociale. Erau nedumeriţi. Ei fuseseră împuşcaţi, ei fuseseră răniţi, ei nu avuseseră arme ca să săvârşească ceea ce "domnii" spuneau şi tot ei erau socotiţi criminali. Parcă se schimbase lumea, îşi ziceau în sinea lor.

    Numai după câteva zile şi la Jilava li s-a comunicat că fuseseră condamnaţi după cum urmează:
    VASILESCU Tudor la 10 ani.
    POPA CONSTANTIN, 8 ani din care a executat 5
    CĂLIN B.Cornel, 8 ani din care a executat 4
    BERBECARU Ion, condamnat 5 ani
    TĂLPEANU Stere, condamnat 2 ani
    BAN Badea, condamnat 1 an
    CIORTAN George, condamnat 1 an
    ENE Oprea, condamnat 1 an
    ENE Marin, condamnat 1 an
    ENE Ion, condamnat 1 an
    ENE Stancu, condamnat 1 an
    TRĂISTARU Ilinca şi VASILESCU Aurica, câte 3 luni condamnare şi apoi D.O.

    Dar tributul răscoalei de la Siliştea a fost mult mai mare. În timp ce aceşti "criminali" erau condamnaţi şi aruncaţi la "canalul morţii" prin Poarta Albă, cei rămaşi în urma lor erau ridicaţi de adevăraţii criminali şi duşi patru ani de zile pe Bărăgan, cu domiciliu forţat. Numărul lor s-ar fi ridicat la 285 de ţărani şi printre ei au fost:

    ALBULEŢ CONSTANTIN, ANGHELESCU GOGU ,BAN ILIE, BAN MARIA,BAN IONEL, BAN ILIE, BAN IOANA,BAN PĂUN BĂJENARU, STERE BĂJENARU, VASILE BRATICIEVICI, IANCU BURCEA MARIN, CĂIŢĂ ION PĂSĂREL,CIOBĂNESCU FLOREA, CRĂIŢĂ ION,
    CRĂIŢĂ CONSTANTIN, CIOBĂNESCU RADU,CORASOL MARIA, CONSTANTINESCU AURICA, CONSTANTINESCU NICOLAE,

    CONSTANTINESCU GHEORGHE GICĂ, DANAC VASILE, DAN ALEXANDRU, DĂNAC GRIGORE DICU, IANCU DICU, NICOLAE DICU, NICOLAE DRĂGOI, IOANA DUMITRESCU, MIHAI DINULESCU, ECATERINA DINULESCU [ LIVIA SI DANIELA, fiice]
    DOBRE FLORICĂ, DRAGNEA STAN, FLORESCU BARBU, FLORESCU B.STELA, FLORESCU B.BARBU,FLORESCU B.JEAN,FLORESCU B.MIHAI,

    FLORESCU B.LUMINIŢA, GOLESCU MARIN, GOLESCU M.GHERGHINA, GOLESCU M.MARIN, GOLESCU ECATERINA, GHINEA ALEXANDRU, GINEA GRIGORE, BAN GHINEA, TRAIAN GHINEA, GRIGORE GĂRĂGĂIANU, RADU IRIMESCU, RĂDUCU IONESCU, GHEORGHE IONESCU, CORNELIA IONESCU, ELENA IONESCU, MIRCEA ILIESCU GHEORGHE,

    MAICAN VASILE din Moşteni, MAICANALEXANDRINA din Moşteni, MAICAN ION din Moşteni, MAICAN DUMITRU din Moşteni, MAICAN CÂRSTEA, MAICAN GRIGORE, MANOLE DUMITRU,MARIN MIŞU, MĂRGĂRITESCU STELIAN, MĂRGĂRITESCU STELIAN din Blejeşti,

    MĂRGĂRITESCU AUGUSTINA, MĂRGĂRITESCU GRIGORE, MĂRGĂRITESCU GRIGORAŞ, MĂRGĂRITESCU DUMITRU,MĂRGĂRITESCU SAFTA, MIHAI RADU, MIHAI ION, MODORAN ION, MODORAN NICOLAE, MOTOFEANU TĂSICĂ, MOTOFEANU IOANA, MOTOFEANU ANGHEL, MOTOFEANU IOAN, MOTOFEANU GETA,

    NEAŢĂ TRAIAN,NEAGU TUDOR, NEGOESCU GOGU, OPREA ION, PANĂ ILIE, PĂUN ION, PĂUN MARIA,PETRESCU GOGU, GRIGORE PETRESCU, GR. NEGUŢA,PETRESCU GR.NICOLAE [fiu], PETRESCU GHEORGHE, RADU PETRE, RIZEA ALEXANDRU, TURCU NICOLAE, TOMA LILICA, TURCU ION, TURCU CONSTANTIN, TURCU CONSTANTIN, TUDOR ION, URLAN ILIE,VIŞAN MARIN şi alţii....


    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0020]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 01:23 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  6. #6
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Oficializarea colectivizării

    De fapt, nemulţumirea ţăranilor era generalizată pe tot teritoriul ţării. De exemplu este semnalată răscoala ţăranilor din com. Vâgiuleşti-Ungureni de pe valea Motrului, în jud.Gorj, unde preşedintele colectivului a fost bătut iar miliţia dezarmată.
    A intervenit securitatea, chemată de urgenţă, care a deschis focul asupra sătenilor şi a făcut arestări din rândul celor ce-şi cereau drepturile.
    Disperarea ţăranilor era aşa de mare încât în comuna Moacşa din apropiere de Sf.Gheorghe au hotărât şi au redactat o proclamaţie prin care comuna era declarată "republică independentă", semnată de circa 50 de persoane, şi în care se preciza că nu mai sunt dorite relaţiile comerciale cu statul român.
    Bătaia s-a încins când unul din activiştii locali a vrut să pună mâna pe proclamaţie, documentul rupându-se în încăierare.
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 01:30 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  7. #7
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Roirea din jurul Siliştei

    Aşa de mare a fost teama primarilor comunişti încât au cerut să fie sprijiniţi. Şi securitatea împreună cu miliţia au trecut la acţiune. Teroarea s-a abătut asupra satelor, dar nici ţăranii nu şi-au lăsat furată bucata de pâine.

    La Sârbeni, sat situat la circa 12 km răsărit de Siliştea pe pârâul Dâmbovnic, ţăranii au pus mâna pe furci, sape şi ce mai aveau la îndemână, opunându-se la treierat şi refuzând cotele. Securitatea a intervenit, a împuşcat doi ţărani, pe alţi patru i-a rănit şi a făcut şi arestări.

    LA ŞOPÂRLEŞTI, UN ALT SAT DIN APROPIERE, AU RĂNIT UN ŢĂRAN

    La Udeni, sat situat la 2 km de Sârbeni şi la vreo 14 km de Siliştea, pe 9 iulie 1950, ţăranii, câteva sute, s-au adunat în faţa primăriei manifestându-şi nemulţumirea faţă de cotele de grâu cu care fuseseră impuşi, luând în acelaşi timp apărarea preotului din comună acuzat de instigare. Securitatea a tras şi a făcut un mort şi 8 răniţi.

    Un tânăr UTM-ist care predica învăţătura marxistă ţăranilor a fost bătut, iar gazeta de stradă a UTM-ului a fost distrusă. Alt grup înarmat cu furci, topoare şi ciomege s-au îndreptat spre moara comunală ca s-o spargă.

    Securitatea chemată în ajutor a acţionat, omorând un ţăran, rănind alţii 8 şi arestând vreo 15, pentru a găsi "instigatorii".

    Şi Corbii Mari, comună situată la peste 25 km de Siliştea, pe pârâul Neajolv, a cunoscut vărsare de sânge, securitatea omorând un ţăran, rănind doi şi arestând alţi zece, tot în căutare de instigatori.

    Corbii Ciungi au avut acelaşi bilanţ tragic, cu un mort şi doi răniţi. În comuna Fierbinţi, sat situat la izvoarele pârâului Dâmbovnic, ţăranii au fost chemaţi cu goarna la primărie pentru ca ing. Varla de la Ghimpaţi să le vorbească despre strângerea recoltei şi mai ales de colectarea produselor. Cei peste 200 de ţărani când au auzit despre ce este vorba s-au revoltat, ameninţând că nu vor duce grâul la arie şi nici nu vor treiera. Primarul I.C.Dona le-a susţinut doleanţele din cauza cotelor prea mari şi a recoltei slabe.

    Securitatea a intrat în acţiune în căutarea instigatorilor. La Ghimpaţi-Vlaşca, pe 8 iulie 1950, colectorul însoţit de miliţie s-a dus la aria nr.l pentru a ridica cota de colectare de la ţăranul Vlădescu. Din senin au apărut vreo 300 de ţărani, femei, bărbaţi şi copii care nu le-au dat voie să ridice grâul. În hărţuiala care s-a încins, doi activişti de partid au fost bătuţi şi cu greu au fost scăpaţi prin intervenţia miliţiei.

    S-a trecut la arestări, printre cei ridicaţi aflându-se Maria Ţigănilă Ion Vasile, Petre N.Ţiplea, Ion A.Anghel şi alţii. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A doua zi,pe 9 iulie, la comitetul plăşii Ghimpaţi s-au adunat aproape 1.000 de ţărani care au cerut scăderea cotelor foarte mari, spunând că mai mult de 2 duble de grâu la hectar ei nu dau.Manifestaţia a durat până pe 11 iulie 1950.

    În satul Cămineasasca care aparţinea de comuna Schitu, jud.Vlaşca, răzmeriţa a fost şi mai mare pe data de 9 iulie 1950. Totul s-a pornit de la aria de treierat . Ţăranii au refuzat să predea cota. Unii au început să-şi ducă grâul acasă ca să-l treiere ca pe vremea strămoşilor, bătându-l cu băţul. Chemată securitatea, au sosit 4 camioane de securişti care au trecut la acţiune trăgând în mulţime.
    A fost un mort şi numeroşi răniţi. Au început arestările. Oamenii au fugit şi au fost urmăriţi prin gospodării şi prin păduri, ascunzându-se ca pe timpul năvălirilor barbare.

    Ţăranii din comuna Iepureşti-Vlaşca, aşezată pe Neajlov aproape de vărsarea în Argeş, au creat probleme, căutând să se salveze. Fără să mai facă scandal au început să-şi care grâul acasă în loc să-l mai ducă la arie. Şi noapte de noapte îl treierau ca pe vremuri, bătându-l cu băţul (îmblăciu).

    Ziua de 7 iulie 1950 ar trebui înscrisă ca o zi de redeşteptare naţională pentru că în acea dată ţăranul român şi-a apărat pământul şi bucatele lui cu preţul sângelui vărsat. Totul pornit din instinctul de conservare al familiei sale şi prin aceasta a neamului.
    În acea zi s-au ridicat ca la comandă, după cum am văzut Ialomiţa, Ilfovul, Vlaşca şi acum avem semnalat şi un caz în jud. Râmnicul Sărat.


    Locuitorii comunei Hânguleşti din acest judeţ s-au adunat în după amiaza de 7 iulie 1950 la primărie şi au cerut să li se dea voie să macine grâu din recolta nouă pentru că nu mai au ce să dea de mâncare la copii. La ei încă nu se ajunsese cu treieratul fiind situaţi puţin mai la nord.

    Comitetul provizoriu a refuzat să le accepte cererea. Ei la rându-le au refuzat să plece acasă şi au protestat împotriva măsurilor luate asupra muncii lor. Securitatea a mers mai departe şi ca întotdeauna nu a fost de vină statul ci cetăţenii care îşi cer dreptatea. Astfel ei au decis că instigatori au fost: Ioana Burlucu, Dobre Stan, Toma Ştefan, Voicu Mihăilă, Mihai Tănase, Dobre Olaru, Stoica Stoian, Gheorghe Ene, Vasile Gheorghe, Constantin Riciu şi Ioan A. Voicu. Toţi urmau să fie cercetaţi de securitatea din Galaţi unde domneau tovarăşii col. Mauriciu Strul şi maior Gheorghe Babu.

    Pe 9 iulie 1950, ţăranii din comuna Potcoava, de lângă Călăraşi, s-au dus la şedinţa de la primărie pentru a lămuri probleme legate de colectări şi au cerut să dea numai grâul ce li s-a dat în primăvară pentru sămânţă. Ţăranii au refuzat să formeze arii. Primarul a cerut ajutoare şi după amiază şi-au făcut apariţia miliţienii. La apariţia lor au început să se tragă clopotele. Au fost arestaţi Tinca Constantin Bârsan, Ştefan Dragomir, Ion Dragomir, Ion Iliuţă şi Filip Gheorghe. Au fost taxaţi ca instigatori şi miliţia a organizat patrule prin comună şi au instalat câte un om de încredere la clopotele de la biserică şi de la şcoală, anunţând după aceea, cu pompă, că ordinea s-a restabilit.

    De fapt, nemulţumirea ţăranilor era generalizată pe tot teritoriul ţării. De exemplu este semnalată răscoala ţăranilor din com. Vâgiuleşti-Ungureni de pe valea Motrului, în jud.Gorj, unde preşedintele colectivului a fost bătut iar miliţia dezarmată.
    A intervenit securitatea, chemată de urgenţă, care a deschis focul asupra sătenilor şi a făcut arestări din rândul celor ce-şi cereau drepturile.

    Disperarea ţăranilor era aşa de mare încât în comuna Moacşa din apropiere de Sf.Gheorghe au hotărât şi au redactat o proclamaţie prin care comuna era declarată "republică independentă", semnată de circa 50 de persoane, şi în care se preciza că nu mai sunt dorite relaţiile comerciale cu statul român.
    Bătaia s-a încins când unul din activiştii locali a vrut să pună mâna pe proclamaţie, documentul rupându-se în încăierare.

    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti
    [C.I.-0021]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 01:40 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  8. #8
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Ocolul Vrancei, organizaţie de ţărani liberi, a fost jefuit

    Cu o jumătate de veac în urmă, când Ştefan cel Mare era la ananghie în faţa pericolului turcesc, după "poticala dintâi şi după pierderea oştii dintâi", după cum scrie cronicarul Grigore Ureche, colindând şi "strângând păstorii din munţi şi argaţii", Vrâncioaiei care-i oferise pe cei 7 fii ai săi pentru a putea relua lupta, i-a răspuns:
    "Adă-mi pe cei 7 voinici şi-ţi făgăduiesc să-i fac cei dintâi din Ţara Moldovei". După câştigarea bătăliei, Ştefan şi-a ţinut cuvântul şi le-a dăruit cei 7 munţi ai Vrancei, donaţia şi toate privilegiile înscriind-o pe o piele de bour.
    Vrâncenii se bucurau de oarecare autonomie administrativă faţă de dregătorii şi slujbaşii ţinutului Putnei. Ei formau o insulă de ţărani liberi ce trăiau în obşti săteşti şi care foloseau în comun pădurile, islazurile, fâneţele şi apele, cuprinse în hotarul care era dincolo de vatra satului. Solidaritatea obştei se extindea şi pe tărâmul organizării administrative şi a judecăţii, unde la "scaun" participau şi bătrânii satului.

    A trebuit să vină anul 1948 ca să li se fure muntele cu toate privilegiile. S-a deschis şi un proces, dar cu ce să te judeci şi mai ales cu cine, cu hoţul hoţilor. . .?

    Vrâncenii căutau să se întâlnească în taină şi să discute despre modul cum să-şi recâştige drepturile. Şi doi ani s-au tot frământat până a izbucnit una din cele mai mari răscoale ţărăneşti, pe 23 iulie 1950.

    Consecinţele au fost crunte şi teroarea dezlănţuită a marcat copiii şi nepoţii, toată suflarea din jurul muntelui.

    Dezmoşteniţi, s-au întâlnit la stâna lui moş Ion Neagu aşezată pe pârâiaşul Giurgiu, ce îsi trăgea apele din vestitul munte cu acelaşi nume, vecin al Penteleului. Se găseau acolo ca să se sfătuiască Nicolae Burlui cu Vasile Macovei Cojocaru, cu Ion Milică Enache, cel cu stâna peste drum, pe Zăbala, ca să-şi dea cu părerea de cum mai merg lucrurile.

    L-au cunoscut acolo pe unul Victor Lupşa şi pe un oarecare Gheorghe, veniţi de peste munte de la Zagon, din părţile Covasnei.
    Acest Lupşa i-a încurajat spunând că el are legaturi cu Legaţia americană şi prin munţi vine generalul Dragalina cu armată contra comuniştilor.

    Oamenii se gândiseră că dacă nu mai aveau unde duce oile, se alătură şi ei şi luptă împreună împotriva comuniştilor. Mai mult, le spusese Lupşa că are o organizaţie "Vlad Ţepeş II" şi că-i colonel, şi câte şi mai câte de rămăseseră ciobanii noştri îngânduraţi.

    În toamna anului 1948 Victor Lupşa prin doctorul Nicolae Ţarălungă şi Dumitrache Murguleţ a reuşit să adune o serie de membri în organizaţie, din comunele de pe valea Putnei, Tulnici, Vidra, Tichiriş...

    Dar în toamna lui 1949 s-au întâlnit în comuna Păuleşti la moş Simion Baraghin şi atunci a fost sfat mai mare la care au participat şi învăţătorul Teodor Buşilă (din Tulnici), Dumitru Boşchiop(din Fierăstrău), Costică Dantis(din Nistoreşti), Nicolae Burlui, Vasile Matei, Vasile Macovei(din Bârsesti) şi alţii.

    Şi atunci au hotărăt să înceapă lupta cu ce or avea, arme, furci, fiecare cu ce poate.
    Era după ce grupurile de partizani conduse de fraţii Paragină fuseseră trădate şi prinse, după luptele purtate la bordeiele de pe valea pârâului Porcului ce se varsă în Zăbrăuţ. Scăpase numai studentul Gheorghiţă Bălan de la Soveja, care se va alătura celor ce pregăteau răscoala ţărănească.

    După plecarea de la Vidra din toamna lui 1948, Victor Lupşa merge acasă la Dumitru Murguleţ care era conducătorul organizaţiei religioase "Oastea Domnului", urmărind să antreneze pe aceştia în "Vlad Ţepeş II" . El a trecut la lucru, reîntorcându-se în ascunzătoarea de la Zagon, unde a trecut la redactarea şi multiplicarea unor manifeste şi întocmirea instrucţiunilor de organizare.

    În luna mai 1949 se întâlneşte pe munte cu consăteanul său Gheorghe Corneliu , zis Szarvas, fost primar si membru PNŢ, rămânând nedespărţiţi. Luna următoare l-a întâlnit pe Ion Neguţ, tot din Zagon, şi l-a delegat cu organizarea grupurilor de rezistentă din judeţele Braşov şi Buzău.

    Peregrinând prin munte a ajuns în luna august 1949 în comuna Spîneşti în apropiere de Bârseşti unde împreună cu Szarvas pe care-l prezintă ca adjunctul său, au pus bazele organizaţiei "Vlad Ţepeş II", folosindu-se şi de influenţa organizaţiei "Oastea Domnului".

    Iarna o va petrece tot în ascunzătoarea de la Zagon de unde va reveni în primăvara lui 1950 din nou în Vrancea, şi prin Toma Nelu a anunţat pe Teodor Buşilă să se întâlnească pe 16 martie 1950 la stâna lui Braghin. Cu acea ocazie Teodor Buşilă primeşte însărcinarea să organizeze comuna Tulnici. Acesta împreună cu Gheorghiţă Bălan redactează manifeste.

    Organizaţia "Vlad Ţepeş II" avea legături la Păulesti cu Paragină, la Vrân -cioaia cu Dumitru Bosciog şi Costică Dantis iar la Valea Putnei cu Ion a Marinii. Organizaţia la Bârseşti era constituită şi din ea făceau parte Constantin T. Manoliu, Victor Manoliu, Vasile Macovei Cojocaru, Gheorghe Lădaru, Vasile Lădaru, Tudor Posmagiu, Nicolae Burlui, Alexandru I. Burlui, Ion-Milică Enache, Macovei Mortu,Ion T.Mortu, ş.a.

    Bătrânul Constantin T.Manoliu îi vorbeşte fiului său Victor Manoliu despre organizaţia "Vlad Ţepeş II" şi-l trimite împreună cu Teodor Posmagiu pe 15 iulie 1950 să ia legătura cu Victor Lupşa pe muntele Giurgiu, la punctul denumit "Gol" şi cu acea ocazie îl împuterniceşte să organizeze com.Bârseşti.

    Un alt grup se întâlnise pe 8/9 iulie la punctul "Vlaşca" la care au participat Mihai Nica, Iancu Buşilă, Augustin Macovei, Panait S.Cofora şi unde Teodor Chiscoci le-a vorbit despre existenta organizaţiei "Vlad Ţepeş II" iar Victor Lupşa le-a expus scopul organizaţiei, de a trece cât de curând la acţiuni armate contra regimului comunist. Tot atunci au fost anunţaţi să vină pe 15 iulie pe muntele Giurgiu înarmaţi, fiindcă vor avea o şedinţă hotărâtoare.

    În seara de 22 iulie Teodor Posmagiu i-a adus la cunoştinţă lui Victor Manoliu că în noaptea de duminică 23/24 iulie se va trece la acţiunea armată, şi că va trebui să fie instalat un telefon pe reţeaua din afara satului pentru ascultarea convorbirilor dinainte şi din timpul desfăşurării acţiunii. Telefonul a fost instalat în grădina lui Constantin N.Popa în afara comunei Bârseşti şi la el a ascultat toată noaptea bătrânul Constantin Manoliu. Instrucţiunile primite le-a prelucrat cu avocatul Ion Nicoară.

    Duminică după amiază între orele 14-17 s-a ţinut o şedinţă la Dumitru Botez, la care au mai participat Teodor Posmagiu, Constantin N.Popa, Ion Nicoară, Ion Burlui, Roşea şi gazda.

    Împreună cu Teodor Posmagiu, Victor Manoliu a format următoarele echipe:
    1. Posmagiu Teodor, Lădaru Gheorghe, Cojocaru V.Vasile, Neagu Ion, Holban Ion, Burlui Alexandru şi Burlui Nicolae aveau misiunea să aresteze şeful postului de jandarmi, cu cei ce s-ar afla acolo, din comuna Bârseşti.
    2. Macovei Mortu şi Popa R.Constantin trebuiau să păzească podul de pe Putna.
    3. Lădaru Simion, Zbârciog Ion, Mortu Gheorghe şi Manoliu Victor trebuiau să ocupe poşta şi să aresteze pe dirigintele ei.
    4. Cojocaru D.Vasile, Cojocaru V.Simion au avut misiunea de a ocupa postul de miliţie.
    5. Cojocaru V.Ion, Milică Enache şi Roşca Vasile aveau misiunea să aresteze pe comuniştii si UTM-iştii de la bal. După întâlnirea de la Dumitru Botez, Victor Manoliu cu Teodor Posmagiu au fost la o altă întâlnire la Varniţa, pe râul Susita unde s-a hotărît începerea acţiunii la 24 şi 15 minute.

    Nicolae Burlui care avea misiunea să aresteze şeful de post îşi reaminteşte că au fost 17-18 vrânceni în acea noapte şi la postul de jandarmi au găsit 2 soldaţi si un plutonier. Au fost arestaţi şi duşi la un beci care era în apropiere şi puşi sub lacăt, cheia dându-se unui bătrân.

    Echipa care a fost la localul unde era bal a tras un foc de armă şi au comandat să se culce la pământ. Unii au sărit pe fereastră. Au fost puţini aceia. Dar ei nu aveau nevoie decât de comunişti şi UTM-işti. I-au descoperit şi i-au băgat la beci. Câţiva se spune că şi-au mâncat carnetele de partid.

    Poşta, de asemenea a fost ocupată. De acolo a dat telefon Victor C.Manoliu la Tulnici lui Teodor Buşilă, însă acolo nu se întâmplase nimic. Aveau legătură cu colonelul Ion Strâmbei la Dumitreşti, aproape de izvorul Râmnicului Sărat, dar nici acolo nu se petrecuse nimic. Doar şedinţa de la Poienile Sării avusese loc.

    Planul era ca după arestarea de la Tulnici si Bârseşti să plece spre Focşani ridicând satele. S-a luat legătura telefonică şi cu Vidra, pe râul Putna, dar şi acolo era linişte.

    Alţii, ca Andrei M.Ion din com.Spulber au aşteptat semnalul până la ora 3 dimineaţa când au plecat acasă, de la punctul Mesteceni unde fuseseră convocaţi. În afară de ţăranii din comuna Bârseşti nimeni nu făcuse nimic în timpul nopţii de 23/24 iulie.

    A doua zi pe 24 iulie 1950 şi-a făcut apariţia armata la Bârseşti. Din sat vreo 70-80 de oameni s-au retras pe dealuri să urmărească mişcările armatei. Erau vreo 2 maşini ale securităţii. După ce le-au dat drumul comuniştilor din beci s-au îndreptat spre munte. În sat au început arestările celor indicaţi de comunişti şi care nu plecaseră, deşi unii nu participaseră cu nimic. Familiile au început să fie chinuite.

    Pe 24 iulie colonelul Ion Strâmbei s-a întâlnit cu Victor Lupşa şi a avut loc o discuţie aprinsă, după care s-au despărţit şi oamenii au fost lăsaţi liberi. Cei din Bârseşti s-au întâlnit în munte cu Victor Lupşa şi au încercat să se reorganizeze. 0 echipă a plecat să ia legătura cu cei de la Nereju, iar alta la Tulnici să discute cu Teodor Buşilă şi cu Ion a Marinii. Nicolae Burlui cu Vasile Lădaru şi cu alţii au plecat spre Bod şi Braşov să ia legătura cu oamenii pe care Victor Lupşa pretindea că îi are acolo.

    Dar nu au ajuns decât până la stâna lui Nehuţ unde baciul i-a înştiinţat că securitatea intrase în munte şi începuse să împuşte oamenii. Au rănit pe Minuţa Burlui, o fată de 17-18 ani, sora lui Alexandru Burlui, retrasă în munte cu toată familia formată din 5 membri. A mai fost rănit la picior şi Victor Manoliu.

    Călăuza securităţii, Ion Cristea din Bârseşti era trădătorul care conducea pe securişti la locurile din munte ale celor fugiţi.
    Nicolae Burlui şi Vasile Lădaru cu cei plecaţi spre Braşov s-au întors în munte când au aflat de prezenţa securităţii. Cu ei erau şi Victor Lupşa şi Gheorghe Corneliu Szarvas care la un moment dat au dispărut din grup fără sâ spună nimic şi s-au dus într-o primă etapă în ascunzătoarea de la Zagon.
    Peste satele vrâncene s-a aşternut prăpădul. În noaptea de 24/25 iulie, cu ajutorul trădătorului Ion Cristea au fost depistaţi Ilie Posmagiu bătrânul(cioban) şi fiul lui, Teodor Posmagiu şi au fost împuşcaţi. Vasile Lădaru ,ginerele lui Ilie, tată a 5 copii, a scăpat ascunzându-se într-un şanţ. Soţia lui, Anica Lădaru, a fost obligată să-i aducă acasă, legaţi cu lanţuri pe cai. I-a aruncat pe amândoi într-o groapă şi nu i s-a dat voie să cheme preot. Securitatea a stat tot timpul, a tăiat oi, au mâncat tot ce le—a căzut în mână. La fel şi la Ilie Posmagiu unde au jefuit totul.
    Fraţii Cucu, Grigore şi Neagu au fost descoperiţi de securitate în apropierea comunei Dumitreşti şi amândoi au fost împuşcaţi mortal pe data de 8 septembrie 1950.

    Vasile Macovei Cojocaru, cioban din Bârseşti avea trei copii urmăriţi în munte, două nurori şi soţia. Securitatea a făcut jaf. Din 180 de oi tăiau câte 10 pe zi. A mai rămas cu 13 oi. El a fost arestat, dus la Focşani şi Galaţi unde l-au bătut ca să predea copiii, de care nu ştia nimic. A fost condamnat la un an. Şi ceilalţi au fost luaţi la Focşani şi au fost chinuiţi să spună unde sunt ascunşi. Un frate le-a comunicat ca toţi ai casei sunt chinuiţi.

    Atunci cei trei din munte, pentru că venise şi iarna şi acasă era prăpăd s-au sfătuit şi au hotârît ca doi să se predea iar Vasile V.Cojocaru să rămână în munte el având situaţia cea mai grea aflat fiind în conducerea organizaţiei.

    Ion V.Cojocaru şi Simion V.Cojocaru au coborât peste văi şi munţi până la marginea Focşaniului, au luat o şaretă şi cu ea s-au dus în curtea securităţii. Mai că s-a speriat securitatea în acea zi de 24 noiembrie 1950. "Noi îi căutăm în munţi, iar ei au venit la noi". Au fost duşi la Galaţi unde au început să fie tocaţi.

    Vasile V.Cojocaru , cel mijlociu, care avea 26 ani a fost arestat în munte prin ianuarie 1951. După chinurile la care l-a supus securitatea din Galaţi, a urmat procesul şi prin Sentinţa 723 din 18 iulie 1951, Vasile a fost condamnat la moarte, Simion la 25 ani, Ion la 15 ani şi tatălui lor judecat cu alt lot i s-a dat un an.

    Tot prin acel proces şi aceeaşi sentinţă a fost condamnat la moarte şi Victor C.Manoliu.Tatăl lui, Manoliu T.Constantin a fost condamnat la moarte prin aceeaşi sentinţă.
    Bălan Gheorghiţă, n.30 oct.l920, student din Soveja, condamnat la moarte în procesul Paragină-Timaru, implicat în răscoala ţărănească din 23 iulie 1950, arestat cu această ocazie, a fost executat la Galaţi împreună cu ceilalţi condamnaţi la moarte, pe 31 ianuarie 1952.

    Buşilă Teodor, născut.în 1908 la Păuleşti, învăţător în com.Tulnici, arestat pe 11 Noiembrie 1950, chinuit îngrozitor la securitate, a fost condamnat prin Sentinţa nr. 913/29 oct.1951 la 15 ani muncă silnică. N-a mai apucat să plece la închisoare fiindcă a murit la Galaţi pe 13 iulie 1952 din cauza torturilor.
    Manoliu T. Costică, fratele lui Victor (executat), a fost arestat, chinuit şi condamnat la 11 ani.

    Manoliu Cornelia, soţia lui Victor, a fost arestată şi chinuită prin anchetele securităţii.
    Cofora D. Panait, ţăran din com. Nereju a fost condamnat la 20 ani M.S. prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 20 ani M.S.
    Radu M.Mihail, arestat pe 13 noiembrie a fost condamnat tot prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 25 ani M.S.
    Andrei M.Ion, ţăran din com. Spulber, arestat pe 14 sept. l950, a fost condamnat prin Sentinţa 826/17 sept 1951 la 13 ani M.S.

    Au fost arestate peste 700 de persoane implicate în această acţiune din Vrancea. Numai din Năruja au fost 80 de arestaţi. Au urmat cei din Bârsesti, Tulnici, Fierestrău, Topeşti, Păuleşti, Vidra, Tichiris, Bodeşti, Valea Sării, Vrâncioaia, Nistoreşti, Spulber, Paltin, Nereju, până la Dumitreşti.

    Au fost judecaţi în loturi de câte 25-30 de persoane, ca la moară, după ce fuseseră snopiţi în bătaie prin Focşani, Brăila şi Galaţi, unde era Centrala dominată de col. Strul Mauriciu, cunoscut pentru sălbăticia manifestată sub pretextul că părinţii îi fuseseră omorâţi la Auschwitz, după cum spunea. Atâta ură era de mirare în loc să se gândească că acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu cei trecuţi prin mâinile lui. Dar ce a urmat a arătat altfel. Tot el e cel care sfidează cu mâinile înroşite în sânge.

    O mică parte dintre cei ce au avut nenorocirea să cunoască teroarea sălbatică a securităţii care le-a confecţionat procese cu pedepse foarte mari:

    Amăriuţei din Crucea de lângă Panciu
    Anton I.Dumitru
    Antonescu Nistor
    Avram I.Pavel
    Asaftei Radu,a murit
    Bogdan Gr.Ion,profesor
    Bosciog Dumitru din com. Fierăstrău
    Bozgonete Dumitru
    Botez Dumitru din Bârseşti
    Bratu Şerban
    Brânzei
    Burlacu Pavel
    Burlui Alexandru din Bârseşti, arestat în 11-09-950 a executat 14 ani Burlui Ion cu fata Burlui Minuţa rănită pe 24 iulie
    Burloi Nicolae, cioban, fiul lui Gheorghe ,arestat în sept.1950, chinuit întâi la Focşani şi apoi la Galaţi unde a
    fost condamnat 22 ani
    Catâru Toma din Nereju
    Cabor Constantin,a murit
    Cătina Vasile
    Cârlioru Grigore
    Chilian din Vidra
    Chiscoci Teodor
    Cehidrian I.Ion
    Chiriac A.Constantin din Spulber Comsa R.Marin din Spulber Comsa Stoica
    Constantinescu Mitiţă, avocat P.N.Ţ.,din Focşani
    Constantinescu Nicolae, fiul lui, din Focşani
    Crăciun Radu, a murit
    Dantiş Costică din com.Vrâncioaia
    Dănilă Nicolae, a murit
    Dudu N.Dumitru din Năruja
    Hurjini Radu, a murit
    Holban Ion din comuna Bărsăneşti
    Isofachescu Victor
    Lădaru Gheorghe din com.Fierăstrău-Tulnici .condamnat la 25 ani M.S. Lădaru Simion din Bârseşti
    Lădaru Vasile,ginerele lui Ilie Posmagiu, s-a predat pe 11 sept, - era tată
    a 4 copii şi unul pe drum Acasă i-a fost distrus totul. A fost condamnat 15 ani.
    Ion a Marinii din Tulnici
    Macovei Anton din Nereju Macovei Ion - Mortu, tatăl
    Macovei Ion - Mortu, fiul ,a fost arestat pe 28 august 1950 şi condamnat 15 ani Marcu Mihail Manea Marinas Matei Vasile
    Măciucă St. Ion din Spulber Mihăilă Nică Militaru Gheorghe din Motnău Militaru Ionel, din Motnău, frate Murguleţ Dumitrache Mortu Gheorghe
    Neaga Dumitru,deputat PNŢ, avocat deputat de Putna
    Neagu Ion,cioban din Bârseşti
    Negru Teodor
    Nicoară Ion, din Bârseşti
    Pătrăşcanu, învăţător
    Popa R.Constantin din Bârseşti
    Radu R.Mihail din Nereju, condamnat 25 ani M.S.
    Rosca Vasile din Bârseşti, a murit în condiţii de exterminare
    Satib Teodor
    Strâmbei Ion, colonel, născut 1905 a fost executat pe 17-08-1952 la Galaţi Ţarălungă Nicolae, doctor Teodorescu Ion, Zbârciog Ion

    După dispariţia sa, Lupşa Victor care se prezentase drept colonel, dar nu făcuse nici o zi de armată, a ajuns la Zagon unde tovarăşul lui Gheorghe Corneliu zis Szarvas s-a împuşcat pe 25 noiembrie 1950. Lupşa Victor a fost condamnat la moarte în contumacie.

    Mama lui, arestată, a fost omorîtă în timpul anchetei, la Braşov, ca să declare unde se află fiul ei. Dar ea nu ştia. El reuşise să scape din încercuire şi în iunie 1951 a ajuns la bătrânul Iosif Ţapu din Rucăr, care l-a ascuns într-o groapă săpată sub ieslea vitelor.

    Urma aceasta a luat-o după 4 decenii Adrian Brişcă şi aflăm de la el că pe 27 noiembrie 1955 s-a predat de bunăvoie securităţii de la Câmpulung-Muscel. Pe data de 3 decembrie 1956 a fost executat la închisoarea din Iaşi.

    Tot din unele informaţii s-a mai aflat că deşi securitatea avea cunoştinţă de constituirea acestor grupuri din munte, le-a lăsat să prolifereze pentru ca în faţa nemulţumirii crescânde, mai ales a oamenilor nevoiaşi, să capete o motivaţie serioasă pentru dezlănţuirea represiunii. Luna iulie, cu răscoalele de la ariile de treierat le dăduse mult de furcă şi peste tot represiunile au fost sângeroase.

    În Vrancea, după ce le-a fost furat muntele, le-a fost furată şi viaţa zecilor de ciobani, iar alte sute de oameni au fost aruncaţi în lagărele de exterminare, de unde au mai scăpat în 1964 cei care au avut zile.
    Dar revolta ţărănească , în ciuda represiunii, va continua.

    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0022]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 02:06 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  9. #9
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default 23][ Revolta ţărănească din satul Piscuri-comuna Plopşoru, jud Gorj-septembrie 1950

    Încă din luna august începuseră presiunile asupra ţăranilor chiar din satele cele mai sărace, urmărindu-se să rămână flămânzi în prag de iarnă. Activiştii de partid şi securitatea erau permanent pe capul oamenilor.

    Satul Piscuri, situat la izvorul Pârâului Groşerea, afluent al Gilortului, aparţinând de comuna Plopşoru, de pe şoseaua Filiaşi-Rovinari, era socotit reacţionar, datorită împotrivirilor la măsurile de renunţare la pământ şi adversităţii manifestate la predarea cotelor de cereale din recoltă.

    Locuitorii prevedeau cât de curând o confruntate cu autorităţile represive. Într-una din zile, o mână de săteni i-au aşteptat pe cei de la securitate la o bifurcaţie de la intrarea în sat, cum se vine dinspre Tg.Jiu-Plopşoru. Acolo au încercuit maşinile, iar securiştii, nemaiavând cum să fugă, au făcut uz de arme şi au tras asupra populaţiei, rănindu-l grav pe ţăranul Ion Bubuiocu. Câţiva locuitori printre care Constantinescu Constantin, Piscureanu Ştefan si Bratu Grigore au ripostat dezarmând securitatea, luându-le pistoalele mitralieră. Securiştii au încercat să folosească pistoalele de buzunar dar n-au mai avut timp fiind blocaţi. Căpitanul comandant al securităţii a fost rănit grav.

    Atunci s-au înţeles ca cei doi răniţi să fie ridicaţi pentru a fi duşi la spital la Tg.Jiu. Pe drum au murit amândoi. Trupul lui Ion Bubuiocu nu a putut fi obţinut de rude şi se crede că s-a turnat benzină pe el şi i s-a dat foc. Evenimentul fiind anunţat la Bucureşti, la faţa locului a venit însuşi ministrul de interne Teohari Georgescu care a ordonat urmărirea celor care erau înarmaţi.

    Desigur asupra satului s-a abătut o complexă represiune şi până la urmă au fost arestaţi: Constantin Constantinescu, Ştefan Piscureanu şi Grigore Bratu. Trimişi în judecată, după chinurile de la securitatea Craiova unde au cunoscut sălbăticia lui Oancă, Tribunalul Militar Craiova i-a condamnat la moarte pe Constantinescu Constantin şi Bratu Grigore.

    După 3 luni lui Constantinescu Constantin i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viaţă, pe când celuilalt i s-a respins cererea de graţiere. Pe data de 29 mai 1952 a fost executat la Craiova ţăranul Grigore Bratu. Dar nemulţumirile nu au fost înăbuşite, ele vor răbufni în continuare în judeţul Gorj ca şi în toată ţara.

    SE SIMŢEA UNITATEA SUFLETEASCA A ŢĂRANULUI JEFUIT

    Activiştii comunişti se plângeau ca în com. Lazuri de lângă Satu Mare, preotul Cesernei Anton, bătea clopotul în fiecare zi şi ţinea
    slujba până la prânz ca ţăranii să nu iasă pe câmp, sfătuindu-i să nu dea cote, că este munca lor.

    În schimb,preotul Ioniţă Petre din com. Guşoieni (aproape de Drăgăsani), jud.Vâlcea, nu incita ci da exemplu personal. A refuzat să duca grâul la arie şi-l căra acasă unde în timpul noptii îl treiera ca pe vremuri, cu băţul. Exemplul preotului Ioniţă Petre a fost pus în practică şi de ţăranii din com. Leu (Romanaţi) la peste 150 km. sud de Guşoieni. Aici au făcut vinovaţi de instigare pe ţăranii fruntaşi, "chiaburi" şi au arestat pe Niţă P.Matei, Ionită P.Matei, Dumitru P.Matei, Marin Dincă, Marin Vertaşu,Vasile Mustaţă, Radu Mustaţă, Ştefan Dincă, şi Dumitru Marinescu.

    Miliţia i-a arestat, securitatea a trecut l-a anchetarea lor iar ţăranii ceilalţi au continuat să-şi duca grâul acasă şi să nu mai dea cote pentru că după informaţiile ce le aveau, trebuia să înceapă războiul care deja pornise în Coreea iar la noi începuse construirea cazematelor de la Buziaş până la Mare.

    In mai multe comune din jud.Dolj ţăranii au refuzat să ducă grâul la arie. Ca să-i forţeze, securitatea a trecut la arestarea lui Lepădatu-Dumitru, care fusese primar cu 30 de ani mai înainte(pe timpul lui Averescu),alături de Popescu C.Grigore şi Marcu Nicolae, socotindu-i instigatori şi au găsit martori falşi care au afirmat că i-a îndemnat să iasă cu topoarele şi sapele contra organelor administrative ca să-si apere munca împotriva celor ce le cer cote.

    Dacă aceasta se întâmpla în com. Tiu, pe malul Dunării, la Gighera arestaseră pe Dănescu Ion, Fane Florea şi Popescu Gheorghe, învinuindu-i ca anunţaseră începerea războiului şi vor scapă de cote.
    Securitatea avea necazuri că nu găsise delatori în com.Cornu, spre Calafat, unde ţăranii motivau că nu ies la treierat fiindcă e devreme.Este posibil să fi găsit acest argument în aşteptarea desfăşurării evenimentelor.


    PACOSTEA PESTE TRANSILVANIA

    Dacă luna iulie a fost caracterizată prin crime făcute de securitate pentru strângerea cotelor la refuzul ţăranilor de a treiera, luna August s-a caracterizat prin uciderea unor ţărani de frunte din Tara Moţilor, din ordinul col.Patriciu Mihai (fost Mihai Weiss), şeful securităţii din Cluj. După ce executase în primăvară zeci de deţinuţi în baza ordinului lui A.Nicolschi, trimiţându-i la Timişoara, acum el personal a dat dispoziţie ca până la 23 aug.1950 să se urgenteze colectivizarea prin executarea ţăranilor fruntaşi ai satelor, care aveau influenţă asupra ţăranilor, sfătuindu-i să reziste la colectivizare. Ordinul verbal a fost pus în practica de maiorul Kovaci Mihai de la securitatea din Turda.

    Astfel, ţăranul fruntaş BIHOREANU Viorel, din com.Papiu Ilarian jud.Turda, arestat pe. 20 Iunie .1950., a fost. scos din închisoare de la Turda _şi dus în noaptea de 2/3 August 1950 pe păşunea de vite a satului, unde a fost împuşcat cu un glonţ în cap şi cu altul în piept, de o echipa alcătuită din trei securişti criminali. Trei zile a stat pe câmp acoperit cu un cearceaf şi în a patra zi, primarul Nemeş Alexandru a dat ordin să se sape o groapă şi să-l arunce ca pe un animal, fără să i se pună cruce. Oamenii speriaţi s-au înscris şi după 10 zile s-a format colectivul prin sacrificarea unui om.

    LELUŢ Remus din com.Oroşia, jud.Turda a fost împuşcat în noaptea următoare, 3/4 August 1950, poate tot de aceiaşi criminali conduşi de acelaşi Covaci Mihai şi aruncat după câteva zile tot într-o groapa la margine de drum.

    Au mai fost împuşcaţi în aceiaşi noapte următorii ţărani: BRUSTUR Gheorghe din com.Lechinţa, jud.Mureş tot la marginea comunei lui şi lăsat la vedere. GRINDEANU Ion, ţăran din com.Silvaşu de Câmpie, a fost împuşcat în aceiaşi noapte de 3 August la marginea drumului către Camaraşu. AMAŞ din Luduş a fost împuşcat între Luduş şi com.Cheţani.

    Continuând acţiunea criminala pentru înfiinţarea colhozurilor, din ordinul lui Patriciu Mihai au fost arestaţi 34 de ţărani din Bistra şi satele din jur, de securitatea din Câmpeni . Ancheta a fost făcută tot de securitatea Turda prin lt.Herţa Vasile şi slt.Tăutu Valentin.

    Au fost alese trei persoane influente printre moţi şi s-a hotărît executarea lor.TRIFA Iosif, pe lângă faptul că era ţăran înstărit, era şi fratele episcopului ortodox din America ce făcea mari greutăţi regimului represiv din România. A fost împuşcat în noaptea de 16/17 August pe Dealul Muntelui la 6 km. de Bistra şi lăsat la margine de drum. POM Traian a fost împuşcat la 8 km. de Bistra în aceiaşi noapte de 16/17 August. ANDREŞEL Ion a fost împuşcat la 12 km.de Bistra ,în aceiaşi noapte şi lăsat la margine de drum.

    După aceste crime oribile, maiorul Kovaci Mihai a întocmit un raport mincinos motivând că aceşti ultimi trei ţărani au murit în lupta cu organele securităţii, pe care le-au atacat cu armele ce le aveau asupra lor. Deci crime justificate prin minciuni ce au stat la baza înfăptuirii colhozului din Tara Moţilor.


    Tot în Transilvania,în comuna Cistei pe Mureş,a venit Ion Moraru, secretarul de partid, într-o Duminică din Iulie şi le-a spus că cine intra în colectiv le dă 3 ha de pământ, putând să ţină o vaca cu lapte, 10 oi...si a adăugat că "ori vreţi, ori nu vreţi, colectiv tot se face. Vă bat cu capul de pereţi şi tot facem colectiv. Luni, a doua zi seara, a venit o maşina şi a ridicat 5 ţărani şi marţi i-a adus bătuţi groaznic. Lui Varadi Ion îi curgea sângele din cap.

    Femeilor le-a spus că dacă bărbaţii nu se înscriu, o să-i ducă la Canal de unde nu se vor mai întoarce. Din altă comună, Şoimuş, prin August au ridicat 6 oameni, i-au dus la securitatea din Blaj şi după ce i-a bătut bine i-a trimis acasă obligându-i să spună că au căzut din tren. Intr-o săptămâna din 192 familii s-au înscris 180 de familii, aproape tot satul. Şi totul a pornit de la un rămăşag pe vin între preşedintele şi secretarul Comitetului provizoriu, cu secretarul organizaţiei de bază, că într-o săptămână se va face colectiv. Şi s-a făcut. Vai de ţărani.


    Abuzurile de tot felul ale comuniştilor se practicau peste tot. In August 1950 ajunseseră să se intensifice în jud.Trei Scaune. Şi aici, ca peste tot, domnea între conducătorii locali, suspiciunea şi imoralitatea. Dar aici ungurii se înscriseseră pentru ca unii să-şi uite trecutul compromiţător, alţii pentru a-şi face carieră şi a se folosi de privilegiile oferite spre înavuţire fără control.

    Despre morală nici nu se punea pune vorba, iar beţia ce-i prinsese pe conducători, făcea ravagii. Pentru menţinerea privilegiilor, au recurs la tot felul de artificii când li s-a ordonat să înceapă întovărăşirile ca momeală şi transformarea lor în colectiv. Au trimis elevii de la şcoli, sub ameninţarea că nu vor mai fi primiţi dacă părinţii nu se vor înscrie. Au trimis militarii sau funcţionarii în acelaşi scop.

    Asaltul se da împotriva ţăranului. Arestările, bătăile erau la ordinea de zi. Secretarul de partid Deneş a intrat cu pistolul în mâna în casa unui ţăran din com. Let ca să-l forţeze să se înscrie, pe când Abraham, secretarul plăşii Tg.Secuiesc, îi aducea noaptea pe ţărani, cu miliţia, la organizaţia de partid ca să-i facă să semneze intrarea în colhoz. Toth Geza, secretarul judetean, despre care se zicea că era fratele lui Vasile Luca, făcea presiuni asupra intelectualilor şi proprietarilor care aveau influenţă asupra "norodului".

    Practicarea minciunilor şi promisiunilor era o altă metoda încetăţenită de comunişti pentru a-i determina pe nehotărâţi să se înscrie: Ba că vor fi scutiţi de dări şi obligaţii către Stat, ba că vitele le vor folosi în continuare, sau că îmbrăcămintea şi alimentele nu vor lipsi din cooperativele ce vor funcţiona pentru ei, pe când tinerilor căsătoriţi le oferea creşe pentru copii, când ei vor fi la muncă, unde pe lângă bani buni vor primi şi cantităţi de cereale destul de mari...

    Cu toate acestea neîncrederea domnea printre ei. Atunci au încercat să aţâţe pe muncitori împotriva ţăranilor. Începutul s-a făcut cu muncitorii din minele de andezit de la Micfalău-Malnaş ,din munţii Baraolt, la sud de băile Tuşnad. Începutul a fost un eşec, deoarece secretarul organizaţiei de bază ce era în capul acţiunii, era în acelaşi timp un beţiv ce mergea noaptea prin sat la siluirea femeilor minierilor care se aflau în şut. Minierii l-au prins şi bătut bine - şi minierii au sărit în ajutorul ţăranilor ameninţaţi să predea vitele Statului după ce se înscriseseră în colectiv.

    In Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond CC. al P. C . R . -Cancelarie-, Dosar 59/1950, file 55-56, se spune: "Timp de 5 zile, oamenii cu coase, topoare, furci au înconjurat comuna, n-a putut nimeni intra, activiştii nu erau lăsaşi afara din comună şi erau ameninţaţi cu moartea."

    Ţărancele care fuseseră amăgite cu minciuni să insiste pe lângă bărbaţi să iscălească intrarea în colectiv, acum s-au dovedit cele mai aprige şi la gura şi la mânuirea uneltelor.

    Comuna Moacşa, situată între Covasna şi Sf.Gheorghe, a făcut un pas mai departe pe drumul "liberalizării" de comunism. Sătenii au redactat o moţiune prin care se declarau comuna independentă, precizând că va întreţine numai relaţii comerciale cu Statul român. In timp ce 40-50 "independeti" semnaseră Rezoluţia, un activist a sărit să o rupă şi în învălmăşeala ce a urmat unii au rămas cu tevtul în mâna iar alţii cu iscăliturile.

    Leţ, o altă comuna lângă Moacşa, prin promisiuni false, arestări şi bătai, activiştii reuşiseră să înscrie toată comuna în colectiv. Ţăranilor nu le venea să creadă când s-au dus la serbarea de inaugurare a colectivului. Dându-si seama de batjocura în care fuseseră târâţi prin minciună, ţăranii n-au mai ieşit la lucru şi pe 11 Septembrie 1950 a izbucnit revolta. După câteva zile a intervenit securitatea şi miliţia.

    In comuna Marcus, spre Braşov(în apropiere de Prejmer), ţăranii au păţit la fel, fiind trecuţi prin minciună în colectiv. Deşteptându-se au făcut trei zile greva foamei, cu pancarte strigând: NU VREM COLECTIV.

    Comuna Lemina, de lângă Breţcu, a devenit şi ea centrul rezistenţei împotriva colectivizării. Sfântul Gheorghe, capitala judeţului, a cunoscut emoţia revoltei ţărăneşti, miliţia şi securitatea fiind pregătite de intervenţie. La 5-6 km de oraş, în comuna Vadul Crişului, solidari cu ţăranii s-au răsculat până şi ţiganii.

    Revoltele au continuat extinzându-se în această regiune spre nord, spre Miercurea Ciuc. Cu toate presiunile exercitate asupra ţăranilor, la sfârşitul anului 1950 se poate spune ca era un eşec deoarece 50 de gospodării agricole nu funcţionau decât ca prezente pe liste, iar alte 60 de colhozuri îşi stagnaseră procesul colectivizării.

    Unele din datele culese în jurul Bucureştiului sunt elocvente. In plasa Buftea, unde sarcina de partid urmarea înfiinţarea colectivelor în comunele Tămaşi, Crevedia şi Flamânzeni, nu au reuşit. Chiar agentul agricol, ţăran sărac, Toma D.Florea din Flamânzeni a fost primul retras din colectiv deoarece n-a fost lămurit de la început despre ce este vorba.... La Chiseleţ(lângă Olteniţa),din cei 80 de membrii înscrişi în colectiv s-au retras 40 pentru aceleaşi motive. La Valea Dragului,pe Argeş, vicepreşedintele Comitetului provizoriu şi agentul agricol deşi membrii ai p.c.r. au refuzat înfiinţarea colectivului, pe când cei din satul Plăţărestl (com.Podul Pitarului) pe Dâmbovita, la sud de Bucureşti, după ce un număr de 15 membrii de familie, ţărani săraci s-au înscris în colectiv, s-au adunat în şedinţa din proprie iniţiativa şi au hotărît să se retragă.

    Colectivizarea întâmpina o mare rezistentă şi revenea acum securităţii sarcina să vegheze, să nu doarmă noaptea şi să adune sau mai precis să inventeze pe adversari şi să pregătească noi asalturi.

    80.000

    O cifra după modelul sovietic. Şi poate a fost depăşită dacă ne gândim la proporţia dintre populaţiei URSS-ului şi a României. Cu siguranţă am depăşit-o referindu-ne că ea a fost realizată într-un timp foarte scurt de şcoliţii Moscovei.

    Cifra se referă la ţăranii arestaţi la acest început sângeros deceniu când, ridicaţi din mijlocul familiilor, judecaţi în procese înscenate sau fără procese, au luat drumul Canalului, îngroşând numărului victimelor genocidului împotriva ţărănimii române.

    "...în numele luptei împotriva chiaburilor, peste 80.000 de ţărani, în majoritatea lor ţărani muncitori, au fost trimişi în judecată peste 30.000 fiind judecaţi în procese publice."( Din articole şi cuvântări, Ed.Politică 1962,p.206)

    Prin arestări, foame şi frică, satele se goleau. O altă formă de rezistenta se năştea. Cei mai tineri, cei mai curajoşi luau viata în piept, lăsau totul şi porneau pe drumul oraşelor unde cu greu reuşeau să se încadreze la întreprinderi şi uzine, la acest început de industrializare.

    La sate rămâneau bătrânii, femeile şi copiii, braţele de munca vânjoase împuţinându-se, iar modelul sovietic se înrădăcina după lozinca populara ... Ana, Luca, Teo, Dej au băgat spaima-n burghezi... Metodele de constrângere abundau odată cu mărirea şi diversificarea cotelor, de la nuca din vârful pomului până la ultimul spic rămas în urma secerătorii.

    Obiectivul colectivizării era pe lângă sărăcirea ţăranilor, atacarea spiritualităţii ancestrale ce începuse transformarea Bisericii în curea de transmisie a p.c.r-ului şi distrugerea structurii lor statului românesc.

    Pe unde treceau activiştii de partid însoţiţi de miliţie ,totul se distrugea... In urmă lăsau numai haos. Curţile oamenilor răvăşite, pătulele maturate şi de ultimul bob, curţile vraişte fără vietăţi iar de ieşeai din sat, în fată apărea o imagine dezolantă, câmpul o paragina.

    Strigătul trântorilor răsuna în goL.Toată lumea la munca. In vorbirea curentă apăruseră cuvinte noi: chiabur, burjui, normă, cotă, grafic, colhoz, stahanovist... fiecare însemnând câte o măciucă în spatele ţăranului.

    Pe lângă produse, în primăvara lui 1951, "organele" de partid sprijinite de securitate, căutau instigatori. Se zicea că din cauza lor ţăranii nu vor să se înscrie, să dea cote, să muncească, fiindcă vine războiul sau mai precis, pentru că lor nu le rămâne nimic după muncă.

    Această nouă activitate a trântorilor a adus altă "binefacere" rusească: delaţiunea. Astfel în Com.Mierleşti, aşezată la izvorul pariului Cleja şi în comuna Brebeni, de pe valea Dârjovului, au găsit elementele căutate în persoana unor săteni gospodari. Au pus mâna pe ei şi i-au dus cap. Ion Cârnu la securitatea din Piteşti. După proba "focului" care le-a muiat oasele, au ajuns la tribunal unde Prună M.Ilie, tată a 3 copiii(n.1897) şi Nacu Marin cu PENCIU Alexandru au fost condamnaţi; primul la 10 ani, ceilalţi la câte 6 ani, prin Sent.nr.50/1952, pentru că ei anunţaseră venirea războiului şi terminarea cotelor.

    Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0023]
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 21-03-10 at 02:26 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent împotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. În 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate în biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Oficializarea dictaturii regale
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 05-01-11, 05:26 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •