Results 1 to 3 of 3

Thread: Radiografia dialogului Iliescu-Tismaneanu Marele soc - din finalul unui secol scurt

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Thumbs down Radiografia dialogului Iliescu-Tismaneanu Marele soc - din finalul unui secol scurt

    Radiografia dialogului Iliescu-Tismăneanu (Marele şoc - din finalul unui secol scurt; Despre comunism, postcomunism, democraţie; Editura Enciclopedică Bucureşti, 2004)

    Am urmărit pas cu pas această incursiune īn tandem propagandistic, urcīnd de la trecutul comunist, prin prezentul Tranzitiei, spre viitorul omenirii. Īncerc să o "deconstruiesc", adnotīnd jocul la care s-au dedat cei doi recidivişti, să relev tehnicile bucătăriei profesioniste a sensului, modul īn care se fabrică "adevărul" adecvat anumitor interese.

    Īi observ găsind scuza bunelor intenţii pentru faza genocidară, un accident de depăşit. Parcurgīnd Contrarevoluţia şi Tranziţia Criminală, pe un drum ales cu multă grijă, pentru a evita momentele delicate şi a eluda fenomenele care au dus la distrugerea Romāniei.

    Spălīnd păcatele trecutului prezent/ prezentului trecut prin aderarea la religia neocolonialismului de piaţă, corporatismului luminat, mondializării imperiale. Un traseu tumultos la suprafaţă, o coerenţă īn miezul profund: mercenariatul pentru lămurirea "prostimii", pentru domesticirea omului.

    Nu am sesizat la timp ce urmăresc anumite forţe, care au intrat in Europa de Est după prăbuşirea comunismului: explotarea mercantilă a situaţiei create (cu preţul distrugerilor economice şi sociale), aservirea economică, satelizarea politică si militară, convertirea ideologică sau amorţirea postmodernistă, ascunderea urmelor genocidului cu care s-a īncheiat al doilea război mondial.

    Securicomuniştii au īnţeles īnsă repede că li se oferă ocazia evitării pedepsei pentru ce făcuseră şi a īmbogăţirii fabuloase din prada acumulată īn lagăr, prin adopţie "democratică" - ca parteneri reorientaţi ai occidentului, dispuşi să implice Romānia īn orice. Acceptīnd să lucreze pentru agende antinaţionale, din est şi din vest, oligarhia de tranziţie a obţinut impunitate şi legitimitate, pretinzīnd "respect" cetăţenilor jefuiţi, prizonieri ai statului romān uzurpat.

    Exponentul de vīrf al năpīrlirii nomenclaturii, omul care a deturnat Revoluţia, a condus Contrarevoluţia, a īmpiedicat eliberarea Romāniei, prin mişelii greu de enumerat - a fost sprijinit continuu - şi de afară. Incepīnd cu răspīndirea, prin Europa Liberă, a "şopīrlei" că trebuie să urmeze lui Ceauşescu. Continuīnd cu recunoaşterea "alegerilor" din 1990.

    Traversīnd perioada dificilă de după masacrul din iunie 1990, depăsită prin vizita lui Mitterand. Critica mondială īnmuindu-se de tot, după ce Iliescu a promis că va orienta Romānia spre SUA, sau că va face retrocedări comunităţii evreieşti. Īncīt vizita la Washington īn 1995 a marelui protector al criminalilor comunişti a fost un triumf; proteste ca al meu neprimind vreun răspuns (http://www.piatauniversitatii.com/ic...linton.asp.htm).

    Apelul la solidaritate pe care l-am facut atunci către comunitatea evreiască, care-l medaliase deja, (http://www.piatauniversitatii.com/ic...ncomun.asp.htm) s-a soldat doar cu acuzaţii de antisemitism.

    Īn acest timp, "opoziţia" din Romānia, adusă la un moment dat la putere pentru a legitima definitiv farsa, negocia "consensul". Ulm Spineanu ne-a explicat, īntr-o conferinţă, la Montreal, scopul vizitei unei delegaţii PNT-CD īn Israel: să-i stīrnească pe evreii cărora li s-au confiscat averi după 1944 să facă presiuni pentru retrocedare ….pentru a forţa astfel şi recuperarea unor case ţăraniste. In acest climat "eroic" s-a copt "rocada" din 1996. Trebuia dovedit pluralismul politic, aparenta libertate de alegere.

    Emil Constantinescu declara la GDS, la 13 iunie 2005, că "Noi am greşit făcīnd pact cu o parte a securităţii" - ajutīndu-mă să īnţeleg de ce recomanda alde' Măgureanu "schimbarea". Au urmat cei patru ani catastrofali, īn care CDR, pilotat de PD- Roman, a testat rotativa sistemului parazitar, de care apoi Constantinescu s-a declarat īnvins… Victimele comunismului s-au ales cu lehamite finală din această "alternativă" a "speranţei". Interesele externe ale Romāniei, deja trădate de Ion Iliescu - care s-a opus după 1990 reīntregirii - au fost jertfite īn continuare (pactul cu Ucraina ilustrīnd poziţia antinaţională a "emanaţilor Pieţei Universităţii").

    După această prestaţie, oricīt pare de scandalos, Ion Iliescu e reinstalat īn 2001 la cīrma "tranziţiei", pentru īncă patru ani. Un mare număr de "personalităţi" fac chiar un apel īn favoarea distrugătorului efectiv al Romāniei - ca nu cumva să ajungă la putere potenţialul distrugător Vadim Tudor (care astfel, īşi īmplineşte rolul diversionist).

    Tovarăşii obţin garanţii, mai ales după 11 septembrie 2001, că sīnt acceptaţi de toată lumea, ca stapīni/arendaşi ai naţiunii romāne, convertiţi cīştigător la capitalism agresiv. Işi respectă şi ei angajamente: continuă privatizarea mafiotă a avuţiei naţionale (către "īntreprinzători" locali şi de aiurea), termină distrugerea economiei şi transformă ţara īntr-un bazin de forţă de muncă ieftină (exportabilă sau consumatoare pentru produse de afară), aliniază Romānia la axa Washington-Londra-Tel Aviv, trimit soldaţi romāni īn războaie urīte, renunţă fără condiţii şi fără referendum la independenţa naţională, duc Romānia īn genunchi īn Comunitatea Europeană - dezavantajīnd romānii de rīnd pentru a-şi proteja interesele de castă, fac retrocedări perferenţiale (īn folosul reţelei de recuperatori), etc.

    Traşi de sfori convergente, foştii adversari din 1990 se īmbrăţişează, se alătură, se īmbogăţesc solidar, devin "baroni", prin cele mai variate "inginerii". Tovărăşia care se leagă īntre regele Mihai şi Ion Iliescu este elocventă. După ce defilează prin ţară braţ la braţ cu cel care-l batjocorise, şi-l proţăpeşte pe Duda ca drapel al Romāniei fesenizate, Mihai merge la Moscova, ca să ceară scuze ruşilor pentru intrarea Romāniei īn război. Işi primeşte răsplata. Ca şi multi alţi "opozanţi" reorientaţi, recuperaţi. Războiul s-a stins īnainte de a īncepe. Scapă cine poate. Justiţiarii s-au plictisit şi se reorientează. Ziariştii cuminţiţi "uită" cine este "preşedintele"… Acesta trebuie să ajungă la Montreal, pentru a regăsi contestarea acută din Piaţa Universităţii. (Īntors īn Romānia, Răzvan Theodorescu declară exilaţii "retardaţi").

    Acesta este contextul īn care intervine, pentru a mai face nişte lumină, Vladimir Tismăneanu (cel numit ulterior coordonator al cercetării crimelor comuniştilor, ca răsplată pentru astfel de acţiuni). Īn buna tradiţie inaugurată de un Pleşu (părtaş la guvernarile FSN din 1990) sau de un Manolescu (care īl servea prin interviu pe vechiul Iliescu īn mai 1990), domnul Tismăneanu īl invită pe "noul" Iliescu la un dialog consistent, destins dar serios, sincer dar principial, purtat īntre doi intelectuali respectabili, foşti propagandişti comunişti, care şi-au īmbogăţit (schimbat, maturizat) viziunea. Cărţile deja publicate de protagoniştii dialogului dovedesc adīncimea numitorului comun.

    Exista o rezonanţă profundă īntre reconsiderările īndomnitului tovarăş Ion Iliescu din "Revoluţie şi reformă" (analizată la http://www.procesulcomunismului.com/...tie_coment.htm) şi ale mister-itului ex-tovarăş Tismăneanu din "Irepetabilul trecut" (sau "Fantoma lui Gh Gheorghiu-Dej") - pe care le voi comenta īn alt loc.

    Tandemul analitic nu aduce decīt confirmarea rădăcinilor partajate şi a obiectivelor comune, empatia mergīnd pīnă la nivelul coitusului ideologic (gesturi fine de tandreţe intim-doctrinară). Doi foşti propagandişti roşii, membri ai unor generaţii contigue de ocupanţi comunişti, scrutează cu īnţelepciune nostalgic- justificativă drumul parcurs īn cadrul unei mişcări eşuate lamentabil, epavă pe care au părăsit-o la timp… pentru a sluji mai bine naufragiaţii. Ne oferă cadou un model util (lor) al tranziţiei, falsificīnd trecutul, ca să corespundă noului viitor.

    Preşedintele Iliescu primeşte fără rezerve "provocarea" la dialog din 2003 (cine ştie de fapt unde şi de ce a fost concepută operaţia) lansată imediat după ce declarase că īn Romānia nu a fost holocaust. După apropierea prin/pentru carte, el va admite orice īi pune īn faţă Comisia Wiesel. Nu se teme de īnfruntarea cu celălalt cameleon, dedicată păcii īntre două structuri. Cartea dovedeşte că nu avea motive să evite "confruntarea", conivenţa perfectă fiind garantată din start. Pe patru sute de pagini se lăfăie demonstrarea urbanităţii, bunei credinţe, echilibrului, profunzimii, modernităţii şi onestităţii la care a ajuns, prin īnvăţare, cel care a īmpiedicat cu orice preţ… eliberarea Romāniei.

    Emanatul care s-a re-educat, re-educīndu-ne prelung şi iremediabil, e "bombardat" cu īntrebari comode - minuate mingi ridicate la fileu… Nici o ieşire neavenită, nici un "as" nu-şi permite lingăul de serviciu, trimis la Bucureşti să-i cīştige acordul pentru aservirea Romāniei. Iniţiatul īn istoria năpīrlirii comunismului sesizează uşor traiectoria protectoare a īntrebărilor, dozate ca să nu rănească, ţintite ca să poată fi parate elegant; percepe eludarea meşteşugită a elementelor periculoase, evitarea insistenţelor neavenite, culoarea tăcerilor. Maieutica Tismăneniana e īnsă destinată acelui "stupid people" vizat de Brucan ( satisfăcīnd şi mediocritatea neo-diplomată, care īnţelege prin adevăr orice făcătură bine executată metodologic). Investigatorul extrage, progresiv, metodic, temeinic, elemente compunīnd o imagine/mască favorabilă, un portret de om politic matur, experimentat, responsabil, fast.

    E o performanţă să-l scoţi pe Iliescu curat dintr-un "interogatoriu" atīt de lung despre o crimă īndelung continuată, să selectezi atīt de atent fotogramele, īncīt să poţi cere cititorilor īn final … să nu interpreteze decīt ce s-a spus. Mai tīrziu, după ce s-a obţinut ce s-a vrut de la martor şi devine utilă acuzarea lui, poţi să-i faci, tot tu, rechizitoriul, scoţīnd la lumină… tot ce ai eludat. Tehnici ale etapizării adevarului, rafinate īn comunism, pe care nu ar trebui să le admirăm. Īn spatele aparenţelor incisive şi manierelor colocviale, avem de a face cu o revoltătoare "inginerie" propagandistică, cu parşivie intelectuală.

    Acum nu e momentul. Īn locul necesarei provocări la mărturisire şi remuşcare, V.T. īi dă ocazia lui I.I. să-şi etaleze netulburat tezele despre rătăcirea/compromiterea utopiei marxiste. Ambii au devenit critici ai ideologiei īn care au crezut şi la care s-au raportat toată viaţa.

    Operează īmpreună, răsfoind teoria socialismului şi confruntīnd-o abil cu istoria, un proces de "deconstruire" a propagandei la care s-au pretat, de demarcare de acţiunile la care au participat. Dar nu e o renegare credibilă, o conversie sinceră spre o nouă credinţă. Simţim că oricīnd s-ar putea preta la reconstrucţie, la re-reevaluare, la reconsiderare, că e vorba de un proces reversibil abil controlat, de o plămădire oportunistă din mers, de adaptare fără scrupule, de "realism pragmatic".

    Debarasarea de ideologie seamăna cu ascunderea corpului delict. Efortul lor nu e principial, nu e gratuit. Viziunea comunistă e găsită vinovată - doar pentru ca să fie exoneraţi cei care au aplicat-o… cu naivitate regretabilă, fără rele intenţii… Ideile sīnt de vină, nu oamenii care au ucis invocīndu-le. Spre deosebire de fascism - care a comis răul premeditat, comunismul a fost un uriaş accident, o rătăcire utopică, o īncercare nereuşită de ameliorare a imperfecţiunilor societăţii capitaliste…

    Să īnvaţăm din greşeli, mergīnd mai departe. Fără "vīnătoare de vrăjitoare". Fără pedeapsă. Fără reparaţie.

    Această soluţie īmpacă misiunea ideologilor individualismului mercantil (cărora li se concede aici realismul) cu tezele promotorilor domesticirii omului prin stat şi cu interesele responsabililor pentru genocidul din Europa de Est. Domnul Tismăneanu va orienta probabil IICC către demascarea… păcatelor doctrinei. Va incrimina ideile periculoase (politologic, istoric, antropologic, sociologic, etc.) - şi nu persoanele responsabile. Contra acestei mistificări, care ne īmpinge urmaşii spre domesticire, trebuie luptat, combătīnd ariviştii care lucrează la Ministerul Adevărului, īntru confecţionarea Sensului Nou. Pentru noi, teoretizarea a-juridică a "erorilor" este ce mai rea abordare.

    --continuare--
    Ioan Roşca, 31 august 2010


    Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/ne...10&month=8.htm
    Last edited by Dacus; 03-11-10 at 01:11 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Re : Radiografia dialogului Iliescu-Tismaneanu. Marele soc

    Pe de o parte, se oferă uzurpatorilor statului romān supapa circumstanţelor ideologice, a "erorilor de parcurs". Criminalii īnsărcinaţi de sovietici să transforme Romānia īntr-un lagăr (şi cei care i-au acoperit după 1990) - fiind "cīntăriţi" doar istorico- politic, justiţia de tranziţie apare vinovată doar pentru că nu a penalizat "excesele". Pe de altă parte, practica subjugării populaţiilor "īn numele legii" poate continua, sub acoperirea unor noi doctrine/paradigme, īn numele altor misiuni. Iar egotismul asocial şi aspiritual promovat de imperialismul "postmodernist" poate fi susţinut cu argumentul eşecului "tentativei de corectare" comuniste.

    Folosind scuza rătăcirii ideologice, genocidul poate fi acoperit printr-o "condamnare morală", oferind o satisfacţie jalnică unor victime alienate, cărora nu li s-a permis reparaţia juridică, de două decenii. Īn acest timp, urmaşii beneficiari ai celor care au provocat dezastrul, spală euroatlantic prada prelevată după 1990 de la deţinuţi, albind-o īn apa capitalismului post-decembrist, ascunzīnd-o īn albia prescripţiei, protejīnd-o cu drepturile omului… ticălos.

    Importantă este acoperirea īmpiedicării judecării crimelor comuniste, după 1990- crimă imprescriptibilă şi anulīnd orice prescripţie. Evitarea acestui "mare şoc" este sarcina părţii a doua a dialogului. Cu nelimitată răbdare, Tismăneanu culege pledoaria sfruntată cu care Iliescu īşi acoperă actele, lăsīndu-l să ne explice doct de ce distrugerea Romāniei (pentru a susţine Tranziţia nomenclaturii), a fost inevitabilă. Iar s-au comis erori, excese, etc… Tot de cei care se īnşeală, letal, din 1944. Şi Tismăneanu īnghite tot, aprobă, fasonează, freamătă doctoral. Dacă ar fi ştiut măcar unu la mie din ce se ştie public despre uzurparea statului post-comunist, dărīmarea economiei şi jefuirea populaţiei de către ramurile FSN care au ocupat "spectrul politic", i-ar fi putut contrapune "emanatului" argumente de netrecut, i-ar fi putut micşora plaja de joc, ar fi putut forţa recunoaşteri sau măcar tăceri demascatoare.

    Dacă a ştiut, dar a evitat, sprijiniind camuflarea Contrarevoluţiei, care i-au fost scopurile? Un prim răspuns poate fi dedus din suflul discuţiei, īn care Iliescu face lauda mondializării, aservirii financiare, capitalismului corporatist, agresiunilor SUA. Este deci vorba de un ritual de primire a securicomuniştilor īn clubul elitei mondiale. Pīrtie deschisă pentru cămătari, credite sifonate şi comisioane. Nu vom precupeţi nici un efort īn promovarea noilor paradigme, īn slujba noilor stăpīni, īn exportul ieftin de carne de tun, de creier, sex şi salahorie. Numai să se recunoască dreptul la impunitate a celor ce au acaparat Romānia, să se garanteze protecţia lor īn spatele valorilor europene. Şi mai ales, să nu se umble la proprietăţile realizate īn Tranziţie, sfinţite… prin grele păcate.

    Dacă nu ştia nimic, atunci cine l-a aburcat, la doi ani după acest dialog, īn postura de vīrf al demascării comunismului metamorfozat? Şi de ce? Infruntarea Ministerului Adevărului impune urmărirea longitudinală a activitaţilor sale. Urmarea acestui "pas de deux" (Iliescu-Tismăneanu) este semnificativă, arătīnd că părţile s-au sprijinit, īntru īndeplinarea unor agende intersectate, cuprinzīnd, pe līngă vasalizarea la noua Poartă (guvernul SUA aliniat la politica Israeliană) - şi ca pare a ei - minimizarea genocidului comunist īn raport cu holocaustul.

    Un grup de istorici filo-semiţi pun īn cīrca Romāniei, pornind de la pogromuri reale, cīte victime vor, fără a se simţi obligaţi să aducă dovezile care se impun. Proaspătul botezat democratic de domnul Tismăneanu, re-respectabilizatul Ion Iliescu asumă tot, īn numele romānilor, validind simulacrul de cercetare comis de Comisia Wiesel īn octombrie 2004.

    Urmează regimul Băsescu, care promulgă incriminarea delictului de opinie "antisemită" sau "negaţionistă" (legea 107/2006) lansată de guvernul Adrian Năstase. Constituţia e călcată īn picioare odată cu istoria, dar scopul scuză mijloacele: să nu mai īndrăznească cineva să micşoreze amplitudinea holocaustului din Romānia, "dovedită" de comisia Wiesel. Orice īmpotrivire, orice apărare a intereselor şi demnităţii naţionale - se poate descuraja cu ani de puşcarie. Deşi īn Constituţie şi īn Codul penal este īncă incriminată trădarea intereselor ţării, pentru orice putere străină…

    Metoda Wiesel de holocaustizare e contestată, mai ales īn diaspora romānească (paraziţii/mercenarii culturali interni tac mīlc). Se critică īnsă īn mediile libere culpabilizarea colectivă a romānilor, promulgată arbitrar de "comisii" duşmănoase. Se cere judecarea cu prioritate a comunismului, amintindu-se că, la instalarea sa devastatoare, s-a recurs şi la un noian de īncarcerări pentru "antisemitism" şi "fascism".

    Intră īn joc Sorin Ilieşiu. Lansează brusc (după 15 ani īn care s-a ocupat cu altceva) un Apel pentru judecarea comunismului. Semnat fulgerător de un mare număr de intelectuali. Citit imediat de Băsescu - care decide pe loc: Vladimir Tismăneanu va conduce comisia pentru studierea crimelor comunismului. Iată la ce consecinţă stranie duce dialogul comentat aici. Protestele faţă de scandaloasa manevră a adevăraţilor anti-comunişti, a unor rezistenţi consecvenţi, sīnt īn van (vezi un exemplu la: http://www.piatauniversitatii.com/ne...munismului.htm). Se repetă (şi deci se legitimeaza subtil) "metoda Wiesel", cu larga aprobare a "intelighenţiei" de Dīmboviţa - care o dă īn bară sistematic, de 20 de ani.

    Băsescu īşi asumă noul "raport", aşa cum Iliescu şi-a asumat "raportul" Wiesel. Se face că acum s-au aflat la noi aceste crime - deci implicit că FSN-ul nu e vinovat de īmpiedicarea justiţiei. Culege voturile anticomuniştilor hipnotizaţi. Vadim profită de slăbiciunea făcăturii, īntinīnd memoria victimelor comunismului şi permiţīnd "dizidenţilor" de catifea să-şi sporească capitalul de imagine, exhibīndu-şi dīrzenia vigilentă….

    Publicul prostit de spectacol nu observă că tocmai alegerea lui Tismăneanu şi repetarea metodei Wiesel au permis blastfemia PRM. Nici că nu există o reală "condamnare", printr-un discurs ipocrit, netransformat, de parlament, īntr-o lege. Că regimul Băsescu stinge anchetele de la procuratură. Că ultimii criminali īşi primesc pensia de merit pīnă la capăt. Că ultimelor victime li se limitează drastic despăgubirile (OUG 62/2010).

    Dar "elitele civice" nu īnţeleg, tolerează noua "emanaţie", noua uzurpare, noua diversiune, noua impostură. Tismăneanu ajunge preşedintele IICC. Metoda Wiesel (Iliescu) - Tismăneanu (Băsescu) pentru oficializarea unor prezumţii prin "dictat istoric", creează posibilitatea ca un romān să fie īntemniţat, dacă reduce numărul de victime decretat de "Comisii". Juriştii romāni nu reacţionează. Istoricii romāni tac īn faţa compromiterii ştiinţei lor. Intelectualii tac chitic, sau cīrtesc īn şoaptă, sau aderă gălăgios la farsă. Ultimii supravieţuitori ai abuzurilor, ramoliţi īn aşteptarea dreptăţii, nu mai īnţeleg ce se īntīmplă.

    Aceasta a fost, probabil, o parte a misiunii, īndeplinită cu ruşinoasă uşurinţă.

    Pentru a o combate, folosind o metodă critică devenită posibilă īn noua tehnologie de tratament textual, voi adnota cartea Tismăneanu-Iliescu. Nu e vorba numai de un comentariu critic ci şi de inserarea mărturiei mele de participant, pentru contrast, la locul potrivit. Dacă unii vor conchide că asistă la un conflict de percepţii subiective, foarte bine.

    Apărătorii onestităţii lui Tismăneanu să explice publicului: Cum ar fi putut comite această carte, īn 2004, un autentic justiţiar anticomunist, pus pe urmele fărădelegilor feseniste?Cu ce scop l-a servit atīt de jenant pe Iliescu? Cine şi cum a putut vedea īn Tismăneanu, şi după comiterea acestei cărţi, pe cel mai legitim judecător al comunismului şi chiar al Contrarevoluţiei? Cum a ajuns un politolog mediocru, istoric intern al PCR, īn poziţia de expert pe problema crimelor comunismului? De ce a fost proiectat partenerul lui Ion Iliescu din acest dialog amical īn fruntea…" Comisiei Tismăneanu" şi apoi a IICC? Ce putem crede despre pretenţia actuală a lui Tismăneanu de a lupta pentru pedepsirea aceluiaşi Iliescu, pe care-l peria jalnic īn 2003, cīnd crimele sale erau cunoscute de toată lumea?

    Nu demonstrez o teoremă de matematică. Expun doar prezumţiile mele legitime, alături de cele comentate. Nu mă simt dator să aduc "dovezi" pentru interpretarea logică a unui şir expresiv de fapte publice. Nici să aştept 50 de ani, rătăcind prin labirinturi teoretice, pentru a putea vorbi "pe bază de documente"… din arhive măsluite. Aştept, deschis, dovezile īn sens contrar. Vreau să revelez un abuz intelectual, cu mijlocul cel mai adecvat.

    Infracţiunile propagandistice se comit printr-un text, care constituie corpul delict. Nu am cale mai bună pentru a le dovedi cīrdăşia, a justifica acuzaţia de īnaltă trădare pe care o aduc lui Iliescu şi de impostură complice, pe care o aduc lui Tismăneanu. Detest tehnicile de manipulare prin comentarea fără citat şi selecţia tendenţioasă. Dincolo de aserţiunile punctuale, pe care le adnotez migălos, īncerc să relev sensul textului īn ansamblul său. De aceea, aşa cum am mai făcut (http://www.procesulcomunismului.com/..._stiri.asp.htm), am recurs la un tratament complet, care să contrapună o pledoarie complexă, unei pledoarii complexe:

    http://www.procesulcomunismului.com/...anu_coment.htm, alcătuind mai jos, prin filtrarea aspectelor cele mai semnificative, o versiune compactă.

    Zilele trecute am vizionat la TVR un film, īn care Vladimir Tismăneanu, a īnfierat proletar PCR, de la izvoare pīnă la vărsarea īn "revoluţie" (adică īn FSN… dar aici filmul s-a oprit). Fără a aduce informatii noi, politologul ipocrit a oferit un spectacol de propagandă greu de suportat. Drept pentru care, dau drumul mai repede analizei la care lucram, pe care altfel aş fi rafinat-o. Sper ca proaspătul discurs anticomunist livrat de V.T. să poată fi confruntat cu cel la care a recurs īn 2003, pentru a-l reabilita (şi cuceri) pe Ion Iliescu.

    Īn fine, un ultim cuvīnt despre personajul principal. Numai pentru că am scris atīt de mult despre el, nu am dilatat această introducere. Dar adnotările mele īi urmăresc pas cu pas pledoaria mincinoasă. Oricīt ar fi de revoltătoare făţărnicia Tismăneană, nu poate fi echivalată cu mişelia celui pe care Radu Chesaru (unul dintre revoluţionarii autentici "sinucişi" după 1990) l-a numit prima dată, la TVR: "Cel mai mare criminal din istoria Romāniei".


    Ioan Roşca, 31 august 2010

    Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/ne...10&month=8.htm
    Last edited by Excalibur; 25-09-10 at 08:02 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  3. #3
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Default Re : Radiografia dialogului Iliescu-Tismaneanu. Marele soc

    MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT
    Ion Iliescu īn dialog cuVladimir Tismăneanu
    Editura Enciclopedică Bucureşti, 2004
    Despre comunism, postcomunism, democraţie
    Comentată complet de Ioan Roşca: IR
    ***
    Ion Iliescu.[] Ne-am īntālnit īn mod special pentru aceasta īn vara lui 2003, la Neptun, cāteva zile şi nopţi, unde, cu microfonul īn faţă, am demarat convorbirea noastră despre comunism, post-comunism şi democraţie, temă care dă şi titlul cărţii.

    []Vladimir Tismăneanu: Ideea unei cărţi de convorbiri cu preşedintele Iliescu s-a născut īn vara anului 2001. Am purtat atunci o interesantă discuţie la Bucureşti, cu cel care fusese reales preşedinte al Romāniei. M-a frapat, cu acel prilej, disponibilitatea sa de a atinge subiecte considerate, mult timp, tabu.[] Această carte ţine să pună īn discuţie, fără inhibiţii, dar īn limitele discursului conceptual politic, o biografie de excepţie, care s-a intersectat, īn cāteva rānduri, īn chip determinant, cu destinul Romāniei īn ultimele decenii ale veacului douăzeci. Mai mult, opiniile preşedintelui Iliescu vor marca dinamica vieţii politice romāneşti la īnceputul noului secol.[] cred că anii trăiţi īn opoziţie (1996-2000) au produs, īn cazul domnului Iliescu, schimbări de mentalitate şi comportament politic ce nu pot fi ignorate. Am fost īntrebat: „Nu te temi că, prin simpla angajare īn acest dialog, contribui la legitimarea lui Ion Iliescu?" Am răspuns cāt se poate de simplu: legitimitatea unui lider īn democraţie se naşte din alegeri libere, din acceptarea regulilor şi procedurilor jocului democratic, inclusiv a alternanţei la putere[]
    ***
    Vladimir Tismaneanu [] ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci pentru ceea ce a fost īn toată perioada, cel puţin din anii '60 īncoace - [] aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi.[IR: Cu o astfel de rezumare a posturii lui Iliescu īnainte de 1989, cade din start prezumţia că Tismaneanu ar fi… şi expert şi corect.] []In toţi aceşti ani, am urmărit atent evoluţia dumneavoastră politică şi intelectuală, un caz fascinant pentru mine, de īnvăţare politică.[IR: Īntre timp, pare a mai fi reconsiderat o dată situaţia?][] De ce credeţi că aţi fost acceptat de mişcarea revoluţionară, īn vreme ce, să spunem, un Ilie Verdeţ, care īncerca să facă īn vremea respectivă un guvern, a fost practic, respins de mulţime? [IR: Aparent incisivă, īntrebarea confirmă o falsă "acceptare"]Vă īntreb pe dumneavoastră, pentru că, īntr-un fel, eu am explicaţiile mele. [] īntr-un articol intitulat personal Power and Political Crisis in Romānia", [] vi l-am dat īn februarie 1990, cānd ne-am īntālnit, [] mă refeream la dumneavoastră ca simbol al unei posibile alternative la dictatura familiei Ceauşescu;[IR:…] []IR: Din care se vede că V.T. nu e oricine, ci un ins cu īndelungat rol activ īn construirea mitului Iliescu - comunistul bun care trebuia să vină la putere.][] Iar din cartea dvs. Revoluţie şi reformă rezultă că eraţi conştient de declinul ineluctabil al proiectului utopic, hai să-1 numim marxist sau leninist, [IR: Praf l-a făcut cu astfel de "provocări" , obligīndu-l să-şi demaşte… buna credinţă]

    Ion Iliescu: []Un posibil răspuns se află īn ceea ce spuneaţi mai devreme - şi anume că am fost totdeauna un om activ, atāt īn plan politic, cāt şi īn plan profesional, īncă din tinereţe fiind cunoscut īn multe cercuri ale societăţii romāneşti. [] Şi există, pe de altă parte, activitatea obştească[IR: Ce termen a găsit…]; [] īn conducerea organizaţiei de tineret, īn structura centrală de partid sau īn conducerea judeţelor Timiş şi Iaşi m-au pus īn legătură cu diferite categorii de oameni şi m-au făcut cunoscut īn ţară. [] Dezavuarea mea, īn 1971, īntr-o plenară de activ ideologic, cānd mi s-a aplicat eticheta de „intelectualism" [] şi trimiterea spre „reeducare" [IR …] (īntāi la Timişoara, apoi la Iaşi), numirea īn domenii oarecum marginale faţă de cercul puterii din acea vreme - la Consiliul Naţional al Apelor şi, apoi, la Editura Tehnică -,.[] Iată cum un proces lent, de acumulare a unor percepţii şi formare a unor convingeri - căruia i se adaugă, uneori, şi īntāmplarea - poate propulsa, īn momente cruciale ale istoriei unei naţiuni, persoane, personalităţi care, la o privire superficială, păreau a nu avea datele necesare pentru aşa ceva. [IR: Iată cum ne-īntīmplarea permite răstălmăcirea unei vieţi puse īn slujba PCR-ului genocidar, pentru a justifica deturnarea revoluţiei din decembrie ]
    ***
    Vladimir Tismăneanu: Dacă nu mă īnşel, dezavuarea dvs. - cum o numiţi - reprezenta, īn limbajul autoritarist al epocii, prima sancţiune de acest tip, prima eliminare publică, dar n-a fost o formulare explicită a acestui lucru [IR: Implicită, subtilă, imperceptibilă reprimarea rezistentului I.I.], pentru că Ceauşescu era īn faza īn care se ferea să mai dea sancţiuni nominalizate ca atare, [IR: Avem şi explicaţii…] chiar dacă pe urmă le-a reintrodus. []Deci nu era vorba de o simplă eliminare a lui Ion Iliescu, ci de lecţia publică a acestei decizii, de menţionarea acestui lucru īn presă, ceea ce īnsemna un fel de „aviz amatorilor", care nu mai avea decāt un singur precedent, din altă generaţie şi īn cu totul alte conotaţii - Alexandru Drăghici; [].[IR: Īntr-un interviu īn care "īntrebările delicate" ascund argumentaţii pentru cauza lui I. Iliescu, acestuia nu-i mai rămīnea decit să confirme. Că da, a vrut binele ţării. Că da, a fost mazilit. Că promovarea lui de către Ceauşescu - nu se pune. Că da, e mare dizident. Se fac comparaţii favorabile cu Drăghici, nu cu eroii anticomunişti īnchişi şi după 1965 - şi loviţi de FSN după 1990. Rămīnem īn lumea plămădită de Tovaraşi. Īntre timp, se pare că Tismăneanu a avut revelaţia altei rezistenţe anticomuniste… ]
    []V-aţi gāndit vreodată că veţi deveni ministru al Tineretului īn anul īn care tineretul a fost cel mai neliniştit, poate, din precedenta jumătate de secol?[IR: avem parte de o conexare la evenimentele din 1968 din Paris…Pentru ca vătaful "tineretului" comunist să fie invăluit īn lumina nostalgică a non-conformismului. ]

    []Ion Iliescu: []Fiind prea recentă critica la adresa unor decizii ale lui Dej, Ceauşescu nu-şi mai putea permite, īn 1971, să folosească acelaşi tip de decizii, aceleaşi metode ce abia fuseseră dezavuate şi condamnate ca metode staliniste. Aşa se explică de ce faţă de mine şi faţă de alţii a adoptat cu totul alte măsuri, a īmprumutat din practica asiatică: trimiterea, spre reeducare, la „munca de jos", cum se spunea atunci. Aceasta a fost şi măsura luată faţă de mine. [IR: A fost vorba de bătălia pentru putere din cadrul PCR. Dar "americanul" Tismăneanu nu sapă unde nu trebuie. Şi vom vedea mai jos de ce… ]

    Vladimir Tismăneanu:[] īn 1969, dacă nu mă īnşel - atunci eram elev de liceu, eram chiar la liceul „Jean Monnet", pe vremea aceea se numea „Liceul 24" - []eram coleg de clasă şi cu Nicu Ceauşescu, şi cu Nadia Badrus, [] [IR: Cu asemenea extracţie (educaţie) domnul Tismăneanu putea inţelege şi explica destinul liderilor comunişti. Nu īnsă şi al victimelor regimului comunist. ]
    ***
    Vladimir Tismăneanu:[] aş vrea să vă īntreb cāt de la curent eraţi, īn anii '70, cu literatura să o numim a disidenţei, a deziluziei? []

    Ion Iliescu
    : []momentul de şoc a fost şi pentru mine Congresul XX al PCUS, din 1956, eveniment care a pus multor militanţi de stānga īntrebări tulburătoare. [IR: Fără efecte vizibile…] Intāmplarea a făcut ca, īn perioada vacanţei de Paşti, să se ţină un congres al Uniunii Naţionale a Studenţilor Francezi la Strasbourg, la care am fost delegat.[IR …]Lucram, pe vremea aceea, la Praga, la secretariatul U.I.S. -Uniunea Internaţională a Studenţilor-[IR …] [] In acele zile, pe cānd mă aflam īn Franţa, a apărut īn „Le Monde" raportul secret al lui Hruşciov prezentat la Congresul XX. [IR: Şi iar aflăm cum au aflat ei prea tīrziu de crimele lor. Şi azi le mai află… ]

    [] După ce am citit Revoluţia trădată a lui Troţki, scrisă īn 1938, raportul lui Hruşciov mi s-a părut modest şi limitat faţă de analiza mult mai profundă pe care o făcea Troţki fenomenului stalinismului şi represiunilor din anii '30. [IR: Ceea ce nu l-a īmpiedicat să continue. Şi nici să zdrobească opoziţia anticomunistă după 1990, care dorea pedepsirea acelor crime]

    Vladimir Tismăneanu
    : La 13 ani de la revoluţia anticomunistă din Romānia, o parte a problemei pe care o avem este că o anumită literatură a stāngii nu este cunoscută. [IR …] De pildă, Troţki nu s-a publicat, de parcă nici nu ar fi existat. [IR: Iată cu ce trebuia să se ocupe, mai departe, politologul V.T.]

    [] Ion Iliescu: [] Acele lecturi erau - şi sunt īncă - esenţiale pentru cine doreşte sincer să īnţeleagă un fenomen complex, fără precedent īn evoluţia societăţii şi care a influenţat viaţa a peste un miliard de oameni. [IR: Doresc şi eu. Dar explicat de alţii… ]
    ***
    Vladimir Tismăneanu: Deci, vă referiţi la comunism īn sensul marxismului, nu la bolşevism...

    Ion Iliescu
    : ea a apărut ca formă de protest şi de luptă faţă de polarizarea socială şi discriminarea politică, economică, socială şi culturală. [] Putem spune că mişcarea socialistă a degenerat īn Est īntr-un sistem care s-a dovedit incapabil să răspundă chiar acelor comandamente pe care şi le stabilise [IR …]; [] s-au dovedit a fi doar nişte teorii ale „posibilului" şi creaţii ale imaginarului, care au eşuat lamentabil īn confruntarea cu cerinţele reale ale dezvoltării economice şi sociale, [] [IR: Aşadar şi astăzi Tovarăşul Iliescu pretinde că bunele intenţii ale comuniştilor romāni au fost compromise de erori de parcurs, de o greşită orientare socio-economică. Nici azi nu a "aflat" că la noi NU a fost vorba de "luptă faţă de polarizarea socială şi discriminarea politică, economică, socială şi culturală" ci de ocupaţie sovietică, trădare de ţară, distrugere si genocid. Dar Tismăneanu nu-l aduce la realitate. In 2004 nu aflase īncă nici el ce a fost comunismul romānesc? De aceea, ca şi Băsescu, a avut nevoie de cercetări, in 2006? De aceea īl acompaniază pe Iliescu īn meandrele socialismului? ]


    Vladimir Tismăneanu: Īndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice īn comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină. Şi sunt dispus oricānd să depun mărturie[IR: !!!]īmpotriva afirmaţiilor potrivit cărora simpla apartenenţă la această mişcare, īn anii '30 şi īn anii '40, era īn mod obligatoriu un certificat de adversitate faţă de statul romān. [IR: Īntre timp depune mărturie invers?]Şi, de fapt, o participare deliberată la distrugerea statului romān. Este o simplificare mai mult decāt abuzivă conform căreia unii lucrau pentru serviciile secrete sovietice, iar alţii nu lucrau. [IR: Adică? Lucrau sau nu lucrau toţi? Cum să nu te treacă fiorii ştiind că acesta e omul īn mīinile căruia a ajuns IICC? Un astfel de "cercetător", care se face (cīnd trebuie) că nu cunoaşte activitatea anti-naţională, pro-sovietică (sau chiar KGB) a "ilegaliştilor", atestată ireparabil īn arhivele CC-PCR, e dedicat măsluirii istoriei ]
    ***
    Vladimir Tismăneanu: Vreau să īnţeleg puţin generaţia părinţilor dumneavoastră - pentru că este mediul īn care aţi crescut [IR: "Am crescut", era mai corect [] Vreau, totodată, să dau credit unor oameni din generaţia Eliade, Cioran care, la extrema dreaptă, au avut şi doza lor de idealism şi care nici ei nu ştiau că o să fie un Auschwitz şi ce cumplite orori se petreceau acolo. După cum nici generaţia idealiştilor, să-i numim, de la extrema stāngă, nu ştiau că sunt lagăre de concentrare īn Siberia. [IR: Limpede ce vrea V.T.? Să folosească vinovăţiile "dreptei" pentru a le balansa pe cele comuniste. S-au făcut erori de toate părţile. Să o luăm de la īnceput, să iertăm. Un tīrg al impunităţii, la care īnsă nu avem de ce subscrie ]
    [] Eu am citit destul de mult despre tatăl dumneavoastră. Muncitor īntr-un partid īn care nu abundau muncitorii etnici romāni[IR: Ce eufemism!!], el era muncitor etnic romān - aceasta o spun ca istoric al Partidului Comunist Romān[IR: Postură īn care trebuia să rămīnă]şi cred că am legitimitatea să o spun -, aderă la mişcarea socialistă, aderă la mişcarea comunistă. Cum īl vedeţi astăzi, care a fost relaţia lui cu partidul şi cum s-a ajuns la conflictul īntre Alexandru Iliescu şi Gheorghiu-Dej? Conflict real, pentru care pot depune eu mărturie, ca istoric al Partidului Comunist Romān [IR: Interesante preocupari are V.T., viitorul anchetator al crimelor comunismului: să ne garanteze pentru Alexandru Iliescu, a cărui semnatură poate fi găsită pe rezoluţia din 1931 de la Moscova, care cere dezmembrarea Romāniei. Dar Iliescu va incerca sa atenueze acest "amănunt", lansīnd zvonuri despre "adevăratele sentimente" ale tatălui sau, care s-ar fi opus, la Moscova, la ce a semnat. V.T. īl poate crede. Eu vreau dovezi.].

    Ion Iliescu:
    [IR:…] Iar natura opiniilor sale a condus şi la o anumită izolare a lui, nefăcānd parte dintre cei aleşi īn conducerea partidului, cāţiva ani lucrānd, se pare, īntr-o fabrică la Moscova[IR:…]. S-a īntors prin 1936-1937, []Īn 1939 a fost implicat īntr-un proces, īmpreună cu Ilie Pintilie. Se pare că au fost surprinşi cu un manifest, un text care era considerat antistatal.[IR:…] Şi-a asumat Ilie Pintilie răspunderea privind conţinutul textului.[IR:…] [] Tata a fost prieten şi cu Constantin David, pe care legionarii l-au ucis īn mod sălbatic, īn perioada rebeliunii din ianuarie[IR: De aici să se tragă obsesia?] [] A plecat īn Cehoslovacia şi de acolo īn URSS. Partidul Comunist era īn ilegalitate; activitatea aceasta sigur că a fost o activitate subversivă, dar asumată ca atare, cu toată răspunderea [IR…], nu de pe poziţiile pe care īncearcă unii să le acrediteze, ca fiind recrutat de servicii de spionaj sovietice.[IR: Dovezi? Că prezumţia aici e recrutarea] []Dar am avut posibilitatea să văd unele consemnări din dezbaterile Congresului V al PCR şi unele luări de poziţie ale tatălui meu.[IR: Ar fi trebuit să le expună. Deocamdată avem rezoluţia antiromānească, semnată şi de Alexandru Iliescu.]

    Vladimir Tismăneanu: Tot ceferist era şi Gheorghiu-Dej.

    Ion Iliescu
    : [] S-au cunoscut abia īn lagăr, la Tārgu Jiu. [] a funcţionat şi o breaslă a muncitorilor īn metal, pe lāngă Podul Izvor, la care mi-am īnsoţit şi eu tatăl de vreo două ori la īntruniri duminicale. [] După ce a ieşit din lagăr, īn 1944, mai avea urme la picioare de la bătăile primite de la anchetatorii Siguranţei, īn 1939. Am asistat şi la procesul lui, īn 1939, după cāteva săptămāni de la arestare. Era cu părul smuls, īncărunţit la 38 de ani, cāt avea el atunci, urmare a „anchetelor" de la Siguranţă. In 1944, cānd a fost eliberat din lagărul de la Tg. Jiu, avea sănătatea puternic zdruncinată - reumatism, probleme cu rinichii, cu inima ş.a.m.d. -, stare care i-a şi provocat moartea, peste numai un an. [IR: Motive de ură ... Dar spre deosebire de alţii, care au asistat după 1990 la īmbogăţirea nestingherită a torţionarilor lor, Iliescu a avut parte de cīteva decenii de răzbunare, realizată de partid ] Īn plus, era marcat de o traumă psihică: īn lagărul de la Tg. Jiu, īn primăvara lui 1944, fusese exclus din partid. Nu cunosc detalii; se pare că a fost rezultatul unui conflict pe care 1-a avut cu Gheorghiu-Dej. [IR:Familie de maziliţi pentru că rīvneau la vīrf?]


    Vladimir Tismăneanu
    : Plenarele din iunie 1957 şi, apoi, din iunie 1958, īn care a fost discutat cazul Ovidiu Şandru - pentru că ei au fost apropiaţi - au dezvăluit faptul că ar fi pus īn discuţie autoritatea lui Gheorghiu-Dej asupra conducerii partidului.[IR: O boală de familie, sau o coincidenţă de verificat, pe care V.T. o foloseşte pentru a crea simpatie pentru Ilieşti ] [] Cine īndrăznea să-i conteste lui Gheorghiu-Dej autoritatea? Era păcat mortal. [IR: Cīnd? Īn primăvara lui 1944?]


    Ion Iliescu
    : Bineīnţeles. Revenind la tata: a ieşit din lagăr exclus din partid, dezavuat de foştii săi colegi. S-a reangajat ca muncitor. Niciodată nu a făcut parte din nomenclatura comunistă, care s-a constituit ulterior. [IR: Păi nu a mai apucat. Dar a recuperat fiul- rapid. Acesta profită azi de o moarte accidentală şi nu ne spune nimic despre ceilalţi membri ai familiei "marginalizate"…] [] In anii '43-'44, mama lucrase īn clandestinitate[IR…]


    []Vladimir Tismăneanu:
    Aceasta voiam să precizez. Mulţi nu īnţeleg ce īnsemna o astfel de existenţă pentru un om care crezuse īn partid.[IR: Poate īnţelegem altceva…] Pentru că a existat o mistică a partidului, nu erai, pur şi simplu, membru al oricărui partid. Partidul Comunist aproape crea sensul unei familii. [IR: Din care sub-familia Tismăneanu a făcut parte, organic] [] un ţărănist persecutat de un comunist devenise un fapt normal, pentru că se aflau pe poziţii adverse şi trebuiau să ajungă la aceste relaţii. [IR: Iată de pe ce "pozitii" va judeca V.T. modul īn care comuniştii i-au distrus pe cei care au īncercat să apere Romānia de ei]

    Ion Iliescu: Aşa cum, la rāndul lor, comuniştii au fost şi ei persecutaţi de ţărănişti...[IR:…Si Tismăneanu īnţelege, tace, compătimeşte]

    Vladimir Tismăneanu
    : Sigur, Partidul Comunist era partid ilegal, ţărăniştii erau la putere, []
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Domnul Tismaneanu si libertatea morala
    By Sergiu Simion in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 29-09-11, 12:25 PM
  2. Un secol de istorie economica: 1913-2013
    By flavian in forum Alternative: sociale, politice, economice, monetare, energetice
    Replies: 0
    Last Post: 03-06-11, 10:57 AM
  3. Noi si bulgarii - cronica evenimentelor ultimului secol / de Cristian Negrea
    By Cristian Negrea in forum Romānii din Tribalia (Bulgaria)
    Replies: 0
    Last Post: 14-04-11, 08:09 PM
  4. Marele Sfat al Naţiunii Romāne din Ungaria şi Transilvania
    By Cicerone Ionitoiu in forum Primul război mondial 1914-1918
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 12:44 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •