Results 1 to 1 of 1

Thread: Scrisoare deschisa catre Ana Blandiana

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Scrisoare deschisa catre Ana Blandiana

    Doamnă Blandiana, ………Am amīnat această scrisoare cīt am putut, pentru a nu vă perurba activitatea īn cadrul Memorialului Sighet. Si muzeul, şi şcoala de vară, şi conferinţa anuală, sīnt realizări meritorii, acţiuni importante īntru apărarea memoriei faţă de crimele regimului comunist. Pe care le apreciez cum se cuvine, ca unul care se străduie īn acelaşi sens.

    Dar, după 20 de ani dedicaţi unei cauze, a venit momentul să facem un bilanţ şi o analiză critică a activităţii noastre. Să ne spunem public punctul de vedere, pīnă la capăt, renunţīnd la orice discreţie, la menajamente. Nu se mai pune problema să apărăm "unitatea frontului anticomunist", care a pierdut războiul (sau mai degrabă l-a ratat, evitīndu-l).

    Trebuie să īnţelegem de ce şi cum s-a produs dezertarea. Nu numai denunţīnd, īncă o dată, loviturile duşmanului (securiştii, nomenclatura, Iliescu, Roman, etc.). Ci recunoscīnd şi responsabilităţile liderilor taberei noastre.

    Pe 16 decembrie 2007, am invitat la o conferinţă comemorativă pe foştii membri ai organizaţiilor pe care le-am fondat şi condus īntre 1990 şi 1992: Asociaţia "Dialog Piatra Neamţ", Alianţa Civică Neamţ şi Alianţa Opoziţiei Neamţ (devenită Forumul Democratic Antitotalitar, devenit apoi CDR).

    După o trecere īn revistă a evoluţiei Romāniei, am analizat modul găunos şi ineficace īn care am condus eu atunci opoziţia nemţeană, asumīndu-mi răspunderea unei părţi din eşec.

    Inclusiv pentru că nu am combătut cum trebuia impostorii care au preluat cīrma rezistenţei naţionale. Mi-am cerut scuze celor pe care i-am implicat īn acţiuni sterile, făcīndu-i să-şi neglijeze interesele personale, īn timp ce restul romānilor se repeziseră să īnşface tot ce se putea apuca. Pierzīnd trenul "privatizărilor" şi "ingineriilor", aşteptīnd dreptatea plini de "speranţă", civicii cinstiţi din Piatra Neamţ au ajuns la cheremul īmbogăţiţilor Tranziţiei, le fac azi curat prin vile... pīnă crapă, fără bani de medicamente.

    Antiselecţia s-a produs deci şi cu contribuţia mea... Trebuia să-mi exprim părerea de rău şi să-mi asum partea de vină.

    Vă invit la un gest similar, considerīnd că aveţi motive mult mai mari ca mine să vă cereţi scuze celor pe care i-aţi condus/reprezentat defectuos.

    Cine sīnt eu, ca să vă cer aşa ceva? Cred că ştiti bine, deşi vă faceţi de atīţia ani aproape că nu mă mai cunoaşteti. Dar alţii nu ştiu. De aceea, sīnt obligat să-mi explic demersul, justific părerea şi dovedesc legitimitatea, povestind cum a decurs relaţia dintre noi.

    Ne-am cunoscut īn şedinţele GDS peste care am pătruns intempestiv şi insistent īn 1990, īncercīnd să determin intrarea "grupului" (creditat de toată lumea ca un centru al civismului anticomunist) īn bătalia care se ducea īntre revoluţie şi contrarevoluţie.

    Nu mai ştiu la care dintre intervenţiile mele aţi fost de faţă, dar īn general aţi reacţionat cu simpatie, susţinīndu-mă. Nu am avut īmpotrivirea dvs. pe 26 ianuarie 1990 (cīnd am făcut apel ca membrii GDS să nu mai legitimeze FSN-ul, aşa cum o făceaţi şi dvs. de pe 27 decembrie), sau la sfīrşitul lui ianuarie (cīnd am īncercat să determin membrii GDS să sprijine contestarea lui Iliescu, prin intrarea īn CPUN a "Alternativei 90"), sau pe 15 februarie (cīnd am cerut membrilor GDS să ia poziţie faţă de cererile CADA şi să susţină dezvoltarea unei structuri de rezistenţă civică īn toată ţara), sau pe 26 aprilie (cīnd am militat pentru alăturarea la Piaţa Universităţii, obţinīnd doar oferta de intermediere a unui dialog), sau īntre 1 şi 19 mai (cīnd am făcut numeroase demersuri pentru a determina sprijinirea mitingului contestatar), sau la īnceputul lui august (cīnd s-a abordat problema unirii opoziţiei), etc.

    M-aţi īncurajat atunci să persist īn a provoca implicarea intelectualilor, făcīndu-mă să cred că apariţia atīt de īntīrziată a Alianţei Civice răspunde şi insistenţelor mele.

    Eram revoltat de maniera īn care intelectualii strīnşi pe la GDS au combinat simularea activismului declamator (soldată cu interviuri, posturi, burse, călătorii, etc.) cu evitarea implicării reale şi cu propaganda pentru cultură şi "pacifism", īntr-o perioadă īn care contestaţia a fost făcută să depindă acut de atitudinea foştilor "dizidenţi".

    Mi-am zis că e mai bine mai tīrziu decīt niciodată. Dar modul īn care au evoluat lucrurile, mă determină să regret că nu am combătut frontal atunci pseudo-opoziţia civică.

    A urmat lansarea Alianţei Civice, operată la concurenţă cu alcătuirea FDAR ( unificare si radicalizare a opoziţiei, pentru care mă străduisem, alături de Doina Cornea). Ştiu că dumneaei v-a invitat pe fiecare, personal, la primul congres FDAR - dar "personalităţile" nu au venit, pentru că discutau doct despre democraţie la Timişoara şi clădeau viitorul AC.

    Cīnd am văzut "orientarea" capitulardă imprimată uriaşului miting din 15 noiembrie 1990, faptul că cereţi insistent oamenilor să nu recurgă "la ultima soluţie", m-am decis să īmpiedic trădarea revoluţiei de către "opozanţii de catifea" care "nu voiau să facă politică"... īn timp ce FSN făcea Contrarevoluţie.

    Am fondat atunci AC - Neamţ, unificīndu-i practic activităţile cu FDAR Neamţ, tocmai pentru a nu crea sciziunea profesată la Bucureşti, īntre "contestaţia civică" şi "opoziţia politică", īntr-un moment crucial, īn care radicalizarea din FDAR determinase apariţia CDR şi o parte dintre susţinătorii FSN, trezindu-se păcăliţi şi sărăciţi, doreau răsturnarea puterii.

    Delegaţii pe care i-am trimis pentru informare la centrul AC din Bucureşti, la īnceputul lunii decembrie, s-au īntors īnsă şocaţi. Domnii cărora le ceruseră formulare şi detalii (Corlăteanu, etc.) i-au prevenit că... Ioan Roşca este un provocator securist, de care AC Neamţ ar trebui să se debarasese. Aşa ceva nu putea funcţiona, īntr-un oraş īn care eu menţineam flacăra rezistenţei. Era īnsă extrem de suspect că mă prezintă astfel, tocmai cei pe care-i rugasem să facă o structură de reacţie civică, īncă din ianuarie 1990.

    Mi-am luat măsuri ca să nu poată fi contestată legitimitatea platformei propusă de AC Neamţ pentru congresul naţional de constituire, din 13-15 decembrie, convocīnd adunări īn care toţi membrii īnscrişi au dezbătut-o minuţios, punct cu punct, aprobīnd fără rezerve propunerile:

    1. Denunţarea Contrarevoluţiei, legitimată prin "alegeri" inacceptabile (nerespectarea punctului 8, terorizarea opoziţiei, manipularea alegătorilor)

    2. Retragerea din parlament a opoziţiei (aşa cum se ceruse īn comunicatul FDAR din 9 decembrie), pentru a nu mai fi legitimată restauraţia comunistă

    3. Demisia uzurpatorilor FSN; guvern interimar care să organizeze alegeri corecte, sub egida voluntară a Alianţei Civice.


    Imediat ce am citit acest program propus de AC Neamţ īn Congresul AC, domnul Paler a deplorat că au pătruns provocatori īn sală... Nu aţi reacţionat, deşi ştiaţi foarte bine că sīnt acela care de la īnceputul lui 1990 vă roagă pe toţi (inclusiv pe domnul Paler) să vă faceţi datoria civică.

    Nu aţi intervenit nici atunci cīnd mi s-a respins propunerea ca alegerea conducerii AC să fie precedată de prezentarea candidaţilor mai puţin promovaţi mediatic. Nici la ultima mea intervenţie, īn favoarea organizarii unor mitinguri de comemorare, pe 16 decembrie 1990 - obligaţie de care AC s-a derobat "ca sa evite provocarile".

    Si nici la apariţia articolelor din Romānia Liberă, īn care AC se delimita de intervenţiile īn congres a unora ca mine, care instigau la răsturnarea puterii.

    Nici despre modul incredibil īn care a decurs īntīlnirea delegaţiei AC cu Ion Iliescu nu aţi spus nimic public. Īn acele zile, Timişoara se ridicase din nou şi cerea solidaritate īn apărarea revoluţiei... Care nu a venit, īn primul rīnd din cauza dezertării recomandate de liderii de la Bucureşti a opoziţiei politice şi civile.

    Īn schimb, m-aţi mustrat, pe 21 decembrie 1990, cīnd, aflat īn a doua grevă a foamei, (pe care o declarasem īn urma evenimentelor din Piatra Neamţ de la 16 decembrie 1990 - represiune declanşată de īncercarea de a comemora victimele comunismului, din 1944 pīnă īn 1989, īn urma cercetărilor de la Dealul Mărului), am declarat, īn cadrul mitingului organizat (atit de tardiv şi pasiv) īn Piaţa Universităţii, că, nerecunosīnd legitimitatea celor care uzurpă statul romăn, mă văd silit să renunţ la concetăţenia cu Ion Iliescu şi să mă exilez.

    Mi-aţi făcut totuşi o recomandare călduroasă īn 1992, la plecarea īn Canada (poate drept răsplată pentru faptul că aşteptīnd emigrarea, am făcut pentru AC şi CDR cīte servicii am mai putut).

    Imprejurarea īn care am sesizat cīt de mult s-au despărţit drumurile noastre a fost reacţia faţă de "mineriada " din septembrie 1991.

    Eu am fost printre aceia care considerau legitimă si salutară revolta pacăliţilor FSN, puşi īn 1990 să ne spargă capul pentru că am vrea "terapie de şoc", pentru ca apoi sa fie aruncaţi in mizerie de guvernul Roman (care a lansat la 19 iunie 1990 distrugerea economiei). Şi că opozitia trebuie să folosească prilejul, pentru a elibera Romānia, nu să strīmbe din nas respingīnd cererea populară de blocare a "reformei" devastatoare operată de aripa Roman, luīndu-şi revanşa faţă de acel " Noi muncim nu gīndim! " printr-un la fel de păgubos " Noi gīndim nu muncim...".

    M-am aflat printre cei care au susţinut acţiunea minerilor din 1991, ca şi alţi membri de rīnd ai AC, invitaţi atunci de mineri să li se alăture şi trataţi cu gaze şi gloanţe mortale. Am fost stupefiat cīnd am văzut comunicatul de desolidarizare pe care l-a dat atunci conducerea AC şi m-am delimitat imediat, ca şi doamna Cornea, de acel comunicat: NR-legatura indicata:
    http://www.piatauniversitatii.com/ic...r5sept.asp.htm


    Aş fi fost mult mai dur, dacă aş fi ştiut atunci ce se īntīmplase la Braşov īn 7-8 septembrie 1990 (nu am fost invitat), cīnd, la iniţiativa lui Mircea Sevaciuc, s-au "īmpăcat" minerii lui Cozma cu studenţii lui Munteanu, īn aplauzele civicilor de serviciu, angajīndu-se toţi să continue uniţi lupta pentru decomunizarea Romāniei. Dar am aflat asta abia din cercetarea retroactivă a ziarelor din epocă.

    Tot cu mare īntīrziere am aflat, de la Valerian Stan (pe atunci vicepresedinte AC), că Silviu Popescu, şi el fondator CADA, care stīrnise minerii spre Bucureşti (se pare, chiar depăşind īmpotrivirea lui Cozma) şi a cerut conducerii AC sprijinul īn răsturnarea lui Iliescu şi Roman- a fost tratat prin refuzul exprimat īn comunicatul AC.

    Să spunem ca aceasta a fost poziţia celor care nu voiau confruntări, cu nici un chip. Dar cum de aţi īngăduit condamnarea lui Popescu pentru incitare la răsturnarea uzurpatorilor statului, īn timpul regimului CDR? De ce nu l-aţi apărat īn acel proces politic, făcut la comanda lui Roman? Pentru că provocase la luptă, era considerat şi el agent al securităţii, aşa cum am fost tratat şi eu de staful dvs.?

    Acest episod spune mult despre "roadele" activităţii AC, īntre 1992 şi 2000, cīnd o uriaşă energie reformatoare, un curent masiv de calitate şi solidaritate, stīrnit īn toată ţara şi captat de AC, a fost irosit de liderii mişcării. El trebuie corelat cu lansarea, din nou īn contratimp păgubos, a partidului Alianţei Civice.

    Īn vara lui 1991 s-a trezit de-abia setea de politică, īn cei care voiau să facă numai cultură şi instanţe critice, īn anul īn care s-a purtat bătălia pentru Romānia. După războiul evitat, apar mari stegari "anticomunişti" de genul lui Manolescu. Sau al lui Emil Constantinescu, pe care dvs. şi domnul Băcanu l-aţi propus domnului Coposu, ca stindard şi ca general al armatei "schimbării".

    Nu ştiu dacă aveţi remuşcări pentru ce s-a făcut din Alianţa Civică. Nu ştiu ce credeţi despre sinuciderea lui Gavrilescu sau a altor dezamăgiţi. Sau despre cei exilaţi de scīrbă. Poate că şi azi vă mīngīiaţi cu gīndul că evitarea ciocnirilor, īndepărtarea celor ca mine, tergiversarea luptei pīnă cīnd economia a fost distrusă - au fost justificate prin clădirea CDR, cu sprijinul AC.

    Uitaţi-vă atunci la ce a făcut guvernarea CDR, de la alianţa cu Petre Roman pentru continuarea distrugerii economiei şi protejării criminalilor, pīnă la aservirea Romāniei. Mie nu-mi puteţi spune că toate acestea v-au luat prin surprindere. Īi ştiaţi cel puţin la fel de bine ca si mine pe veleitarii "emanaţi din Piaţa Universităţii". V-aţi pretat deci la o camuflare, care a dus la īnfrīngerea cauzei, īn numele ei.

    Unii vă bănuie de trădare, văzīnd cīt de multilateral v-aţi implicat, īn bătălii purtate prost şi pierdute, după 1990 (īnainte acţionīnd doar īntru demascarea motanului Arpagic, un "curaj" la care aţi ajuns treptat, pornind de la poeziile patriotice ale debutului). Se īntreabă de ce v-aţi cocoţat īn poziţii care vă depăşeau, de ce v-aţi asumat sarcini pe care nu le puteaţi duce, de ce aţi acceptat cultul falsei personalităţi opozante, care vi s-a făcut după 1990, de unde aţi luat īncrederea īn profilul dvs. artificial de luptătoare.

    Deşi consider şi eu că am plătit scump acumularea capitalului dvs. civic, eu şi azi cred că a fost vorba numai de veleitarism, de impostură, de arivism, mărginire şi slăbiciune.

    Ipoteza unor tare de caracter s-a īntărit īn cīteva īmprejurări din ultimii ani. Nu mi se pare onorabilă atitudinea dvs. faţă de propriul tată, legionarul Gh. Coman, reprimat continuu pīnă īn 1964 şi mort acasă, imediat după eliberare (a luat foc spălind parchetul cu petroxin ?!).

    Domnul Vatamaniuc denunţă aceste "accidente", care īn 1964 i-au decimat toată echipa de partizani scăpată din īnchisoare (el supravietuind atunci cītorva atentate). Oricum, dvs. trebuia să luptaţi public pentru dreptatea şi adevărul domnului Coman, nu să păstraţi discreţie pe acest dosar, numai pentru a nu vă irita simpatizanţii şi sponsorii, cu această paternitate.

    Īn acest spirit dezonorant aţi procedat şi īn cazul celorlalţi legionari exterminaţi, cărora nu le-aţi dedicat o cameră la Sighet, ca şi celorlalte partide politice, deşi se numărau printre victimele rezistente ale comunismului.

    Poate că justificaţi asta prin teama de a nu face rău cauzei (cīnd de fapt, tocmai acceptarea grilei antifasciste o trădează) ... dar eu cred că e vorba de interes personal, de laşitate ambalată frumos. Sau poate, de īnregimentări mai puţin dezinteresate?

    Ajungem astfel la un moment semnificativ. Īn august 2006, venind pentru asta de la Montreal, am deschis la procuratura militară dosarul P35/2006, dedicat cercetarii genocidului comunist. Ştiam de la domnul Băcanu că "personalităţile" din 1990 lansaseră īn instanţă (la īnceput īn cooperare cu Lucian Orăşel, apoi separat, folosind fundaţia ICAR ca intermediar) un "proces al comunismului".

    Ştiam (inclusiv de la domnul Voinea, care a asistat la nişte īntīlniri civice dedicate stabilirii strategiei), că aţi cerut să nu fie nimeni pedepsit şi doar un singur leu să fie cerut despăgubire pentru toate victimele, ceea ce anula orice rost juridic al acţiunii (scuzele Preşedintelui nu se cer prin proces).

    Era clar pentru mine că, alături de Ticu Dumitrescu, v-aţi asumat o poziţie concesivă, sterilă, nocivă. De aceea, am considerat ca pe o nouă gafă, īndemnul pe care mi l-a făcut doamna Cornea, de a renunţa la iniţiativele mele (situl www.procesulcomunismului.com, dosarele de la procuratura militară - http://www.procesulcomunismului.com/...rocuratura.htm, apelul din 2006 - http://www.piatauniversitatii.com/ne...munismului.htm), pentru a mă alătura demersurilor dvs., cu care de fapt eu nu concurez.

    Totuşi, īn august 2006, am fost optimist, atunci cīnd domnul Cicerone Ioniţoiu, sosit de la Paris pentru a depune plīngere īn dosarul genocidului comunist, mi-a spus să vă facem o vizită (īn spatele Teatrului Mic) pentru a alătura plīngerii noastre penale documentele pe care le strīnseseţi la Sighet īn aceşti ani.

    Ştiam că de la el aţi procurat grosul informaţiilor folosite de Memorial şi că-i arătaţi consideraţie şi recunoştinţă. Eraţi īmpreună cu domnul Rusan, pe punctul de a pleca īn concediu. Ne-aţi dat un set (nesemnat, neparafat), din analele simpozionului, refuzīnd īnsă orice implicare oficială īn anchetă (declaraţie, etc.).

    Mi-aţi reproşat că am astfel de iniţiative, afirmīnd că nu trebuie ajuns la pedepse penale sau despăgubiri civile, pentru că numai dacă ne abţinem de la astfel de agresiuni, ni se va conceda scrierea adevărului īn cărţile de istorie.

    Aţi vorbit de o īnţelegere īn acest sens, pe care agitaţia mea neavenită o punea īn pericol. Aş dori detalii, măcar acum. La ce īnţelegere vă refereaţi? Cine a trocat: admnistie pentru amnezie?

    Domnul Ioniţoiu s-a făcut atunci alb la faţă. Dar nu v-a amendat atitudinea, din motive numai de el ştiute. Cred īnsă că, dacă ar fi īntrebat, nu ar infirma această scenă ciudată, īn care se confruntau doi admiratori şi promotori ai muncii sale. Sper că şi el ar vrea să ştie: care este cauza acestei contrapuneri?

    De ce nu aţi folosit mărturisirile de la Sighet pentru a constitui şi un rechizitoriu penal? Cum vă justificaţi strategia de luptă "vegetală"? Vă place unde a dus pacifismul feminino- poetic?

    Admiteţi limitarea şi vanitatea cu care aţi condus la eşec o acţiune care vă depăşea net? Pentru a vă apăra de bănuieli că aţi acţionat premeditat distructiv, īn conivenţă cu forţe obscure, nu credeţi că a venit momentul să faceţi public tot ce ştiţi despre lupta pentru īnfrīngerea moştenitorilor comunismului, īn aceste două decenii?

    Ioan Roşca, 1 sept 2010

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...10&month=9.htm
    Last edited by Excalibur; 25-09-10 at 10:46 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Scrisoare deschisa catre Doru Maries
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 04:05 PM
  2. Scrisoare deschisa catre Doina Cornea
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 1
    Last Post: 25-09-10, 04:00 PM
  3. Scrisoare deschisa catre Dan Culcer
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 10:21 AM
  4. Scrisoare deschisa catre Tudor Barbu
    By Han_Solo in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 17-08-10, 02:51 PM
  5. Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 14-08-10, 02:29 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •