Results 1 to 1 of 1

Thread: Organizarea armatei imperiului roman (05)

  1. #1

    Post Organizarea armatei imperiului roman (05)

    FLOTA ROMANĂ

    Flota asigura armatei atât forţă combativă cât şi suport logistic. Flota navală era desconsiderată şi se afla sub conducerea armatei. Iniţial romanii evitau marea. Necesitatea unei flote a apărut după războiul punic, când Roma era înconjurată de naţiuni cu flote mari şi cu multă experienţă navală. Roma s-a folosit de naţiunile cucerite pentru a-şi construi flota. Pe nave nu se foloseau sclavi. Tot echipajul era angajat din populaţii neromane, care după 25 de ani de serviciu primeau cetăţenia. Deşi persoanele care se angajau pe nave, în general, veneau din cercuri marine, dar aceasta nu era o condiţie impusă. Ofiţerii proveneau din clasa cavalerilor. În perioada imperială mulţi sclavi eliberaţi îşi începeau viaţa lucrând pe nave.

    Primele nave romane au fost construite după modelul capturilor cartagineze şi cu ajutorul expertizei constructorilor din oraşele greceşti din sudul Italiei. Modelul cartaginez era reflexia primelor nave greceşti şi feniciene. Majoritatea trireme. Triremele erau construite pentru viteză şi mobilitate. Ele aveau o lungime de 120 de picioare şi erau propulsate de vâslaşi aranjaţi pe trei rânduri. Echipajul era format din 200 de oameni: 170 de vâslaşi, restul ofiţeri, navigatori şi marinari. La nivelul cel mai de sus vâsleau 62 de oameni, la cele 2 inferioare câte 54.

    Comandantul navei se numea trierarh. Conducătorul vâslaşilor se numea hortator şi rolul său era de a îndemna şi înguraja vâslaşii. Navele erau joase, cea mai de jos linie de vâslaşi era doar la 50 cm deasupra nivelului apei. Nava dislocuia 230 de tone de apă. Aceste nave, nu puteau înfrunta mări agitate sau campanii lungi care să acopere suprafeţe mari de apă. Velatura consta dintr-o pînză dreptunghiulară mare şi vele mai mici oblice. Triremele erau foarte manevrabile (7-8 noduri după calculele moderne). Bazat pe standardul triremei, nava de luptă de bază devine quinquerema. Denumirea derivă de la rândurile de vâslaşi şi anume: 2 rânduri la nivelul superior, 2 rânduri la nivelul de mijloc şi unul la nivelul inferior.

    În a doua jumătate a secolului I î.e.n. apare un nou tip de navă (bazat pe modele ale inamicilor Romei): liburna. Numele derivă de la locul unde se afla populaţia care a inspirat modelul: piraţii illiri din Liburnia. Avea doar 2 rânduri de vâslaşi şi romanii o preferau pentru manevrablitatea şi viteza superioare.

    Flota imperiului roman era împărţită în două categorii: classis praetoria misenensis (în principiu flota maritimă centrală) şi classis praetoria ravennatis (în principiu flota provincială riverană).

    După bătălia de la Actium (31 î.e.n.), principala destinaţie a navei devine transportul, spre deosebire de perioada republicană când destinaţia principală era vasul de luptă, echipat cu platforme pentru trăgători, un berbec puternic, cu catarge mobile care asigurau o deosebită manevrabilitate. Ca rezultat al faptului că nu mai exista o flotă inamică demnă de luat în seamă, navele sunt dotate cu încăperi mari pentru marfă sau cabine, uneori chiar două şi extrem de confortabile în cazul în care galerele asigurau transportul demnitarilor. Astfel flota romană înregistrează o variaţie crescândă, începând cu anul 260 î.e.n. când atinge în scurt timp un număr de 330 de vase, apoi ajunge la apogeul de 700 de nave.

    Numeroasele bătălii şi decăderea flotelor inamice face ca în scurt timp singurele nave să rămână cele destinate transportului cele mai multe pe ruta Rhodes-Pergamum.

    Navele care transportau soldaţi erau astfel proiectate, încât, odată ajunse la destinaţia finală, puteau fi ancorate şi fixate pe mal sau dezamblate şi reasamblate, astfel încât să rezulte un fort. Această practică s-a încetăţenit după succesul ei în Cartagina.

    TACTICI DE LUPTĂ NAVALĂ

    Coliziune. Arma tradiţională aflată în dotarea triremei era berbecul, o chila prelungită şi ramforsată cu fier. La viteză maximă în cazul impactului frontal, berbecul putea străpunge nava inamică ducând la scufundarea ei sau în cazul coliziunii sub unghi mic, putea să rupă vâslele vasului inamic lăsându-l astfel în incapacitate de deplasare.

    Transbordarea. Navele erau privite de romani ca şi platforme de luptă mobile. Ele erau dotate cu o punte mobilă care se ridica iar la apropierea de nava inamică, aceasta se cobora, oferind o cale de acces pe nava inamică pe care luptătorii erau transbordaţi.

    Artileria. Prăştiile, arcurile, catapultele, balistele erau folosite pentru lupta la distanţă. Pentru creşterea performanţelor artileriei uneori se construiau pe nave turnuri de luptă. Navele de luptă bizantine de secol VII sunt o continuare a navelor din Imperiul Roman de Răsărit, devin mai bune şi în plus deţineau şi focul grecesc. Misteriosul cocktail inflamabil era aruncat din tuburi de bronz, combustibil împotriva căruia apa era ineficientă. Secretul acestei substanţe a fost atât de bine păzit încât, după o perioadă de 50 de ani, reţeta a fost pierdută chiar şi de către proprietari.

    RELIGIA MILITARĂ ROMANĂ

    Depărtarea de casă şi greutăţile războiului, ofereau motive serioase de frică soldaţilor romani. Religia le oferea curaj, încredere şi disciplină. Activităţile religioase din armată erau în strânsă legătură cu cele din viaţa civilă. Festivalurile, ceremoniile, monumentele de cult, jurămintele îi făceau pe soldaţi să se simtă mai aproape de casă. Ceremoniile erau planificate strategic în cooncordanţă cu marşul şi războiul. Despădurirea zonei din jurul castrului sau bazei, nu avea doar rol tactic de apărare ci şi unul religios, această zonă fiind una sacră.

    Religia romană se folosea de o puternică propagandă. Noile teritorii ocupate, erau împânzite cu monumente religoase romane pentru a indica că teritoriul respectiv se află sub atât sub protecţia laică romană cât şi sub oblăduirea zeilor romani.

    Stindardele. Acestea erau potrivite din punct de vedere religios. Cel mai important era acvila. În imperiu s-a dezvoltat un important cult: al împăratului. Acesta se manifesta în imagio, un stindard purtat în luptă şi privit într-un mod religios. Succesul şi prosperitatea unităţii era strâns legată de stindarde. În bază sau fort exista un altar special dedicat acestor stindarde. Pierderea unui stindard era o mare dezonoare. Armata făcea orice sacrificiu pentru a recupera un stindard pierdut. Stindardele recuperate nu erau înmânate legiunii. Ele erau duse într-un templu construit de Augustus în onoarea lui Marte răzbunătorul.

    Jurământul militar. Fiecare soldat roman îşi exprima credinţa printr-un jurământ denumit sacramentum. Acesta insufla credinţa că participarea la activitatea militară romană, era divină. Din păcate nu s-a păstrat nici un text complet al acestui jurământ, poate din cauză că diferea de la legiune la legiune. Jurământul era rostit la înrolare la data de 3 ianuarie, aniversarea împăratului curent. În perioada republicii, soldaţii jurau credinţă comandantului. În perioada imperială jurământul era adresat împăratului, obicei născut în perioada lui Augustus.

    Religia în baza militară. În centrul bazei militare sau castrului roman, exista un altar cunoscut sub numele de aedes. Acesta adăpostea stindardele şi tezaurul unităţii. În centrul altarului erau acvila şi imagio care erau încercuite de stindardele fiecărei unităţi. Altarul preceda toate celelalte structuri. Chiar dacă alte clădiri erau construite din lemn, această importantă structură era construită din piatră. Altarul servea deasemenea ca loc de întâlnire pentru trupe şi ca centru religios.

    Zeii războiului.

    Jupiter. Zeul luminii şi cerului, era zeul suprem în panteonul roman. Armata îl venera în special pe Jupiter Optimus Maximus. Vulturul era considerat adesea, mesagerul lui. Prezenţa unui vultur adevărat pe cer servea drept semn de la zeu.

    Marte. Fiul lui Jupiter şi Juno, considerat tatăl lui Romulus şi Remus, a fost cel mai venerat zeu de către armata romană. Soldaţii îi cereau protecţia şi credeau că lui i se datorează expansiunea imperiului. Templul lui Mars Gradivus, avea o deosebită importanţă pentru armata romană, aici adunându-se înainte de a pleca la război. Sacrificiile şi rugile adresate lui Marte aveau menirea de a aduce victoria.

    Pe Campus Martius, aflat în afara zidurilor Romei, armata romană se antrena pentru război. În Regia din Forul Roman erau păstrate lăncile lui Marte. Strigătul de plecare în luptă era "Mars vigilia!" ("Marte trezeşte-te!"). Cel mai important festival ţinut în cinstea lui Marte era Armilustrium în data de 19 octombrie, în timpul căruia armele soldaţilor erau purificate ritual şi depozitate pe timpul iernii.

    Minerva. Zeiţa înţelepciunii, medicinei, ştiinţei şi războiului. Fiica lui Jupiter era adesea considerată patroana armatei romane.

    Cultele.
    Cultul lui Jupiter Dolichenus. Acest cult era direct asociat cu crearea armelor din fier. Maximul de popularitate al acestui cult, îl găsim în secolul al III-lea. Primul sanctuar dedicat acestui cult, a fost ridicat în Roma la anul 191 e.n.

    Cultele străine. Culte din provinciile cucerite erau adesea încoroporate în religia militară romană şi predominau bineînţeles în unităţile formate din etnia respectivă.

    Mithraismul. Originar de la frontiera estică a imperiului, legiunea XV Apollinaris a introdus acest cult în vestul roman, după transferul acestei legiuni la Dunăre, în secolul al III-lea e.n.. A devenit un cult important, răspândit mai ales printre ofiţeri. Mitul spune că Mithras, zeul luminii, a ucis un taur, al cărui sânge ţâşnind, a răspândit creativitatea printre oameni. Mai multe aspecte ale acestui cult erau atractive pentru soldaţi. Religia era accesibilă doar bărbaţilor. Avea perioade speciale de pregătire, rituri de iniţiere complexe şi o structură rigidă. Una dintre credinţele de bază ale acestui cult era viaţa de după moarte.

    Creştinismul. O religie esenţialmente a păcii şi iertării, nu a obţinut interesul larg al armatei romane până la declararea ei ca religie oficială în imperiu.

    Sursa : http://www.dracones.ro/?operatie=sub...=ARMATA_ROMANA

    BIBLIOGRAFIE:
    1. BEJAN Adrian - Istoria Daciei Romane
    2. http://www.redrampart.com
    3. http://www.unrv.com
    4. http://www.enciclopedia-dacica.ro
    5. http://www.crystallinks.com/rome.html
    6. http://atschool.eduweb.co.uk/netisch/time/romans.htm
    Last edited by Tricoderonga; 27-08-10 at 11:04 AM.

Similar Threads

  1. Partidul Comunist Roman-in spatele scutului protector al Armatei Rosii cap-I-S1
    By Dicomes in forum Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste
    Replies: 0
    Last Post: 20-03-12, 06:15 PM
  2. Organizarea armatei imperiului roman (04)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 10:43 AM
  3. Organizarea armatei imperiului roman (03)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 10:23 AM
  4. Organizarea armatei imperiului roman (02)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 09:52 AM
  5. Organizarea armatei imperiului roman (01)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 09:29 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •