Results 1 to 1 of 1

Thread: Organizarea armatei imperiului roman (03)

  1. #1

    Post Organizarea armatei imperiului roman (03)

    ARMELE ROMANE
    Pilum. Lancea romană avea un stil aparte. Era făcută pentru a se îndoi după înfigerea ei în scutul inamicului, trăgându-i-l astfel în jos. Lungimea totală era de aproximativ 2 m. Era confecţionată dintr-o coadă de lemn de care era prins vârful lung metalic, printr-un corp metalic în formă de trunchi de piramidă, fixat prin trei nituri. La sfârşitul secolului al II-lea e.n., a început să se adauge o bilă de plumb, care mărea distanţa de aruncare, stabilitatea în zbor şi forţa de impact. Lancea a fost folosită până perioada târzie a imperiului.

    Hasta. Suliţa romană a început să fie folosită de unităţile de triari din epoca republicană, iar după reforma lui Marius, suliţa a devenit armă standard aflată în dotarea soldatului roman. Avea corp de lemn (hastille), vârf de fier (cuspis) foliform sau romboidal cu înmănuşare tubulară cu o lungime de aproximativ 20 cm, uneori lustruit şi rar îmbrăcat în foi metalice preţioase probabil pentru paradă şi călcâi de fier, conic. Lungimea totală ajungea la aproximativ 1,5 m.

    Gladius. Spada scurtă după model celto-iberic. Polybius ne comunică că acest tip de armă, a fost introdus în armata romană după războaiele punice. Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldaţii sunt strâns grupaţi, folosirea săbiei prin tăiere verticală, orizontală sau oblică prin mişcări ample expunea corpul soldatului. În perioada târzie a imperiului gladiusul este înlocuit treptat de sabia lungă după model barbar.

    Principalele tipuri de gladius sunt:
    Mainz. Lama avea o lungime de 50-55 cm, tăişurile aveau o formă concavă. Acest tip este întâlnit până în vremea lui Tiberius.
    Fulham. Lungime de 50-55 cm, tăişurile paralele, lama puţin mai îngustă la vârf.
    Pompei. Lungime de 45-50 cm, tăişuri perfect paralele.

    Tecile pentru gladius erau realizate din lemn sau piele şi deseori dotate cu ornamente metalice în volută. Erau dotate cu două inele pentru legarea de curea.

    Spatha. Spadă folosită de cavalerie, era considerabil mai lungă decât gladiusul (în jur de 90 cm) şi destinată tăierii. Avea garda cubică, masivă. Numărul mare de barbari din perioada târzie a armatei romane foloseau spatha. Era acceptată de conducătorii armatei deoarece cerea antrenament mai puţin şi disciplină mai scăzută.

    Parazonium. Sabie ornată bogat, de obicei cu mâner în formă de cap de acvilă. Era purtată de ofiţerii superiori.
    Pugio. Pumnal purtat de legionari pe o curea diferită de cea pentru gladius, este folosit începând cu secolul al II-lea î.e.n. până în secolul al II-lea e.n.. Avea o lungime de 20-25 cm şi o lăţime de 4-6 cm. Teaca metalică era ornamentată şi dispunea de două perechi de inele pentru suspendare la curea, o pereche la gura tecii şi una la mijlocul ei.

    Clunaculum. Pumnal cu lama mică, se purta la spate în timpul activităţilor non-combative.
    Lancea. Armă care înlocuieşte pilum-ul începând cu secolul al III-lea e.n..
    Spiculum şi Verunculum. Variante ale pilum-ului folosite în timpul lui Diocleţian.
    Veruta. Suliţa folosită în perioada imperială târzie.
    Arcus. Arcul.
    Sagittae. Săgeata.
    Funda. Praştia.
    Plumbatae sau Mattiobarbuli. Proiectile de plumb în uzul infanteriei. Erau scumpe şi relativ greu de produs dar extindeau cu succes raza de acţiune a infanteriei.
    Manubalista. Armă folosită de cavalerie, menţionată de autori antici (Arrian, Tactica, 43.1), utilizată poate şi de infanterie, era o copie la scară mai mică a balistei. Un model antic a fost descoperit la Xanten. Piesa metalică avea dimensiuni de 28X21cm.
    Clava. Buzduganul a fost folosit de armata romană în secolul al II-lea e.n.. Era alcătuit dintr-un corp metalic cu înmănuşare tubulară, dotat cu vârfuri masive ascuţite. Corpul metalic era fixat pe o coadă din lemn.
    Securis. Puţin folosită în perioadă imperială, câştigă importanţă după secolul al V-lea e.n.
    Amentum. Aruncător.
    Cârligul de asediu.

    VEXILLA ROMANĂ
    Vexilla era un element de recunoaştere al unei unităţi. Un astfel de însemn deservea 1000-2000 de soldaţi. Ele erau construite dintr-o bucată de lemn înaltă de care era legată o bucată de lemn orizontală, probabil printr-o legătură mobilă. De aceasta din urmă, era agăţată o bucată de pânză rectangulară, cel mai adesea din lână. Pânza cel mai adesea era de culoare roşie, dar se cunosc şi cazuri albastre, probabil şi altele. Pe acest fond colorat, se imprimau motive care în general erau numele şi simbolul legiunii sau unităţii respective, uneori şi numele comandantului, precum şi ornamente marginale. În vârful stindardului se găsea adesea un ornament în formă de vârf de suliţă şi mai rar în forma de frunză sau alt element animalier, vegetal sau antropomorf.

    VIAŢA UNUI SOLDAT
    Viaţa unui soldat consta din activităţi zilnice regulate. La fiecare 15 zile, soldaţii îşi primeau raţia. Fiecare primea o ratie de pesmet (buccellatum) jumătate de obroc de grâne (frumenti) ca supliment. Un soldat consuma în medie 300 de kg de cereale anual. Carnea se achiziţiona majoritar de la comercianţi sau era procurată prin vânătoare. Meniul soldaţilor mai conţinea brânză, ulei şi miere. Pe lângă comercianţi alte surse de mâncare erau animalele crescute şi plantele cultivate de însăşi formaţia militară, vânătoarea, pescuitul şi pachetele trimise de rude care sunt bine atestate în corespondenţă.

    Fiecare soldat primea o simbrie anuală care însă era mică, aproximativ 100 de denari anual cu variaţii semnificative de-a lungul timpului. Dar prada de război se împărţea soldaţilor care nu doar compensa simbria mică ci putea chiar să îmbogăţească soldaţii. O altfel de răsplată era acordarea de terenuri nou cucerite. Cu cât era mai mare rangul soldatului cu atât putea primi mai mult pământ. Cezar a fost primul care a împărţit întreaga pradă de război în mod egal tuturor soldaţilor.

    Soldaţii trebuiau să se menţină în formă. Pe lângă activităţile zilnice, soldaţii aveau antrenamente specializate în cadrul cărora alergau pe teren plat sau dotat cu obstacole, antrenament militar specific, lunar se organiza un marş de aproximativ 30 km, în care soldatul transporta echipamentul complet.

    O altă activitate zilnică demnă de notat era marşul care în medie era de până la 20 km pe zi, marş în timpul căruia fiecare soldat îşi ducea singur propriul echipament. Utilizarea sclavilor a fost interzisă începând de la reforma lui Marius. Acesta a şi implementat un mod de transport al echipamentului care a rămas cunoscut sub numele de "măgarul lui Marius" prin care o parte din echipament era agăţat pe corp iar o parte transportat pe un par denumit pila muralia. O parte din echipament se transporta în care.

    Marşul se executa de regulă în formaţii pătrate. Avangarda era compusă din unităţi de infanterie uşoară şi majoritatea cavaleriei, mijlocul formaţiei de marş era alcătuită din grosul armatei, adică, cei mai valoroşi soldaţi. Gruparea de mijloc era condusă de cea mai apreciată unitate denumită primum agmen. Aceştia erau înconjuraţi de unităţile mai puţin valoroase denumite novissimum agmen. Această aşezare avea rolul de a proteja cadrele valoroase în cazul unui atac surpriză. Urmau bagajele. Ariergarda era alcătuită din infanterie uşoară şi grea şi câteva detaşamente de cavalerie. Toată formaţiunea de marş era flancată de diverse trupe uşoare.

    Tabăra romană era o tehnică vitală în armata romană. Avea rolul de a preveni un atac supriză. Tabăra romană era practic un oraş mobil. La sfârşitul zilei, la finele marşului, armata îşi aşeza tabăra care era la fel de eficient ca şi un oraş sedentar. Tabăra putea fi aşezată cu uşurinţă în 6 ore. Primul pas în realizarea ei era crearea "zidurilor", defapt un sistem de val (agger) cu şanţ (fossa) şi palisadă sau chiar ziduri. Tabăra avea o formă rectangulară cu câte o intrare pe fiecare latură. Zidul era în permanenţă păzit, în plus, fiecare poartă fiind dotată cu un turn de supraveghere. În centrul taberei, la intersecţia drumurilor (via principia pe directia E-V şi via praetoria pe direcţia N-S) dintre porţi se aflau cortul generalului şi steagurile şi de asemenea corturile comercianţilor (tubernaculae).

    În jurul lor se afla corturile soldaţilor (papilio) în care dormeau câte 8 soldaţi (contubernium). După părăsirea lor, aveau lor defensiv într-o eventuală retragere. De multe ori, după abandonarea lor, aceste tabere se transformau în forturi şi uneori în oraşe de către băştinaşi.

    În fiecare castru, în clădirea comandamentului (praetorium) se aflau una sau mai multe încăperi (armamentaria) destinate depozitării armelor.

    Mariajul, era interzis la început. În timpul lui Claudius, începe să fie tolerat dar nu încurajat. În provinciile de frontieră, acesta rămâne interzis de către oficialităţi dar respectat de către camarazi, atunci când exista. Copiii rezultaţi din aceste căsnicii ilegitime, puteau deveni cetăţeni romani doar dacă îşi urmau tatăl în armată.

    ALTE FORMAŢII MILITARE
    Auxilia. Formaţiuni de luptă alcătuite din soldaţi care nu erau cetăţeni romani. În epoca republicană, auxilia reprezentau toate trupele în afară de legiuni. În perioada imperiului din auxilia făceau parte trupele auxiliare de cavalerie (alae), cele de infanterie (cohortes) şi formaţiunile etnice de luptă (numeri). Aceste formaţiuni se numeau legionum dacă erau subordonate legiunii şi provinciarum dacă erau subordonate guvernatorului unei provincii. După reformele lui Diocleţian, în timpul dominatului, existau auxilia atât în armata stabilă de graniţă (ripenses), cât şi în cea de manevră (comitatenses).

    Numerus. Detaşament condus de un ofiţer roman (numit praepositus), mai apoi de prefecţi sau tribuni, aveau diferite organizări, destinaţii şi denumiri aferente: equites singulares augusti, pedites singulares praesidis, exploratores, frumetarii. Numerus ca formaţii militare stabile, apar sub Hadrian, prin transformarea unităţilor neregulate de gentes barbare, constituite de Traian pentru războaiele cu dacii (maurii lui Lucius Quietus, britonii, sirienii, palmirenienii, etc).

    În ceea ce priveşte tactica de luptă, armamentul (levis armatura) şi locul de recrutare, numerus au păstrat caracterul lor naţional. Erau garnizonaţi în provincii de frontieră, în castre mici. Soldaţii lor au ocupat cadrul cel mai de jos în rândul trupelor auxiliare (referitor la stagiu, soldă, armament, etc.). Efectivul unui numerus se situa între 500 şi 900 de soldaţi. Uneori aveau misiunea de a supraveghea drumuri sau staţii poştale importante.

    În denumirea unui numerus apar locul de recrutare şi de staţionare. În secolul al III-lea e.n., mulţi numerus sunt constituiţi în alae şi cohortes sau sunt dizolvaţi. Prin reforma militară a lui Diocleţian, numerus pierd vechiul lor caracter etnic şi constituie formaţii de graniţă alături de ripenses.

    Vexilattio. Detaşament format din cei mai buni soldaţi, adesea veterani, organizaţi în vederea executării unor misiuni speciale. Efectivul varia în funcţie de misiune. Erau comandaţi de un praefectus castrum iar în misiune de un praepositus, legatus, dux sau centurio în funcţie de efectiv şi misiune.

    Veterani. Soldaţi din toate categoriile de trupe (legiuni, auxiliari, cohorte, pretorieni, flotă), eliberaţi din armată prin honesta missio după încheierea anilor de serviciu. Titlul de veteran era onorific dar implica anumite privilegii materiale (împropietăriri în provincii, gratificaţii băneşti, 5000-10.000 denari pentru soldaţii obişnuiţi şi mai mult pentru ofiţeri, imnutăţi fiscale şi juridice).

    Veteranii din trupele auxiliare mai primeau cetăţenia romană şi legalizarea căsătoriei (ius civitas şi ius conubii). Alte modalităţi prin care se putea ieşi din armată erau missio ignominiosa (excludere disciplinară) şi missio causaria (excludere din cauze medicale).
    Sursa : http://www.dracones.ro/?operatie=sub...=ARMATA_ROMANA
    Last edited by Tricoderonga; 27-08-10 at 10:35 AM.

Similar Threads

  1. Partidul Comunist Roman-in spatele scutului protector al Armatei Rosii cap-I-S1
    By Dicomes in forum Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste
    Replies: 0
    Last Post: 20-03-12, 06:15 PM
  2. Organizarea armatei imperiului roman (05)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 10:53 AM
  3. Organizarea armatei imperiului roman (04)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 10:43 AM
  4. Organizarea armatei imperiului roman (02)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 09:52 AM
  5. Organizarea armatei imperiului roman (01)
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 27-08-10, 09:29 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •