Results 1 to 1 of 1

Thread: Razboiul de aparare purtat de DACI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)

  1. #1

    Post Razboiul de aparare purtat de DACI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)

    Razboiul de aparare purtat de DACI-Cucerirea DACIEI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)

    Neīmpăcīndu-se cu eşecul īn acţiunea de cucerire a statului dac, romanii au reluat preparativele militare cu evidenta intenţie de a porni un nou război care să ducă la supunerea Daciei. Ei au trecut la pregătirea unor puternice forţe militare destinate acestui scop, la reorganizarea bazelor şi resurselor, completarea reţelei de drumuri şi au construit īntr-un timp scurt faimosul pod de piatra de la Drobeta sub conducerea arhitectului Apollodor din Damasc, īn primăvara anului 105. Acesta avea o lungime de 1.135m, Dio Cassius spunānd despre el, "minunate sīnt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar aceasta este mai presus de toate acelea".

    Decebal, la rīndul său, s-a pregătit activ de rezistenţă, luīnd toate măsurile care īi stăteau īn putinţă. Astfel, dacii au trecut febril la reconstruirea cetăţilor demantelate la īncheierea păcii şi au īnceput să atragă meşteri şi fugari din imperiu. Totodată regele dac a luat iniţiativa purtării unor tratative cu vecinii īn scopul reīnchegării alianţelor militare ce se vădiseră atīt de importante īn războiul anterior. Mai mult, sub conducerea lui Decebal dacii au declanşat atacuri asupra iazygilor, aliaţii romanilor, alungīndu-i de pe o parte a teritoriilor īnvecinate cu statul său, īn scopul de a-şi asigura flancul vestic īn cazul noilor confruntări cu imperiul.

    Concomitent oastea dacă a atacat pe neaşteptate garnizoanele romane de ocupaţie din interiorul Daciei, angajīndu-se īntr-un aprig război de apărare īmpotriva romanilor. Cu acest prilej trebuie să-l fi atras Decebal īn cursă, sub pretextul unor tratative, pe Longinus - comandantul acestor garnizoane - capturīndu-l pentru ca apoi să īncerce a-i pune condiţii lui Traian, īn schimbul eliberării lui, ceea ce īnsă ofiţerul roman a zădărnicit printr-un gest eroic: sinuciderea īn captivitate (Cassius Dio, Historiae Romanae, LXVIII, 12).

    Īn urma acestor curajoase acţiuni ale lui Decebal, Senatul roman i-a declarat īn mod solemn război. Traian a părăsit Roma īn data de 4 iunie 105, īmbarcīndu-se la Brundisium (Brindisi). El a revenit īn grabă la Dunăre pentru ca īn fruntea forţelor sale să treacă fluviul pe marele pod de piatră construit īntre timp īn dreptul Drobetei.

    Aşa cum atestă scenele de pe Columnă - interpretate īn ordinea logică a succesiunii evenimentelor - oastea lui Decebal a efectuat īn acest răstimp o serie de acţiuni īmpotriva castrelor romane care adăposteau garnizoanele de ocupaţie. O tentativă anterioară a lui Decebal de a-l suprima pe īmpăratul Traian - cīnd acesta se afla īncă īn Moesia Inferior - tocmind īn acest scop dezertori romani a eşuat, astfel că speranţa īntr-o eventuală zădărnicire a trecerii Dunării de către forţele principale duşmane s-a năruit.

    Īn aceste īmprejurări regele dac a intensificat apelurile la foştii săi aliaţi din primul război şi la alţi vecini, cerīndu-le sprijinul: "Spunea - arată Cassius Dio - că dacă īl vor părăsi pe dīnsul, şi ei vor fi īn primejdie; că mai uşor şi mai sigur īşi vor păstra libertatea, ajutīndu-l īn luptă, īnainte ca el să fi suferit vreo nenorocire, dar că privind nepăsători cum sīnt nimiciţi dacii, mai pe urmă vor ajunge ei īnşişi robi, căci vor rămīne fără aliaţi" (Cassius Dio, Historiae Romanae, LXVIII, 11, 2).

    Dar aceia, socotind că regele dac era definitiv īnfrīnt, nu numai că au refuzat să i se alăture, ci, dimpotrivă, s-au grăbit să īncheie pacte cu Traian. Īn scena C (=100) de pe Columnă, la Drobeta, imediat după sfinţirea podului se văd toţi delegaţii lor, īnfăţişaţi tratīnd cu īmpăratul, īn frunte cu burii şi sarmaţii, care īn războiul precedent participaseră la bătălia de la Adamclisi (chipurile lor sīnt similare celor reproduse pe reliefurile Trofeului).

    Tot acum, dacă nu chiar īnainte de īnceputul ostilităţilor, trebuie să fi căutat Decebal să intre īn legătură şi cu regele Pacorus al II-lea al parţilor pentru a-l convinge să-i atace pe romani īn Orient. Mesajul regelui dac a fost trimis prin sclavul Callidromus, de care a fost vorba mai sus. Dar nici acest demers nu a avut vreun rezultat practic, regele part preferīnd să-şi păstreze neutralitatea.

    Demersul făcut īn acest scop de Decebal dezvăluie īnsă noi dimensiuni ale īnaltei capacităţi militare şi politice a regelui dac, vastul său orizont strategic, anvergura spaţială īn care a conceput desfăşurarea luptei de rezistenţă a poporului dac. Ceea ce l-a călăuzit pe Decebal īn acest demers diplomatic - din păcate neīncununat de succes - a fost să obţină deschiderea unui nou front la graniţele orientale ale Imperiului roman, ceea ce l-ar fi obligat probabil pe Traian să procedeze la o nouă repartiţie a forţelor sale militare, la deplasări de trupe pe spaţii uriaşe, slăbind astfel īn chip decisiv presiunea asupra Daciei. Şi-ar fi asigurat, īn acest fel, răgazul necesar alungării trupelor de ocupaţie şi consolidării potenţialului militar de apărare a Daciei.

    Gīndirea politico-strategică a lui Decebal inaugura īn istoria noastră tradiţia īnchegării unor alianţe şi cu state aflate la o distanţă apreciabilă, alianţe al căror liant a fost lupta īmpotriva unui adversar comun, iar scopul suprem - conservarea independenţei statale.

    Rămas fără ajutor din partea unor aliaţi potenţiali şi fiind complet izolat īn faţa puternicului său adversar, fără vreo altă ieşire dintr-o astfel de situaţie dramatică, Decebal a luat hotărīrea de a lupta pīnă la ultima picătură de energie, concentrīndu-şi īntregul potenţial pentru apărarea capitalei, cu ajutorul sistemului de fortificaţii, īn parte refăcut, şi punīndu-şi speranţa īn uzura pe care prelungirea rezistenţei sale ar fi produs-o trupelor inamice.

    De data aceasta raportul dintre forţele adverse angajate din nou īn confruntare era net īn favoarea romanilor; dar ferm hotărīţi să-şi apere ceea ce era al lor, Decebal şi luptătorii săi au sfidat această realitate, iar conflictul s-a derulat cu rapiditate.

    Īnaintarea trupelor romane s-a produs simultan pe mai multe direcţii: prin Ţara Haţegului, prin păsurile Jiului şi Oltului (pe al cărui drum va fi atestată ulterior o staţie numită Castra Traiana), prin pasul Oituzului (ceea ce ar explica numele imperial al localităţii Praetoria Augusta, pomenită de Ptolemeu), urmărindu-se īmpresurarea sistemului de fortificaţii din zona Sarmizegetusei, īn aşa fel ca Decebal să nu aibă nici o posibilitate de a primi ajutor din afară sau de a se retrage īn alte regiuni.

    Ca şi īn războiul din anii 101-102, īnaintarea unităţilor romane s-a făcut lent datorită necontenitelor rezistenţe īntīlnite īn cale, opoziţiei dīrze a oastei dace şi a populaţiei de pe direcţiile de īnaintare ale forţelor adverse. Garnizoanele cetăţilor dacice s-au apărat cu dīrzenie, dispersīnd īn felul acesta trupele duşmane şi producīndu-le pierderi īnsemnate.

    Secvenţe din luptele propriu-zise sīnt reprezentate pe Columnă. Romanii asaltează aprig o serie de cetăţi dace, ai căror ocupanţi se apără cu īnverşunare. Una dintre cetăţi este amplu figurată, cu ziduri din blocuri poligonale neregulate īntrerupte de rīnduri de bīrne aşezate transversal.

    Īn finalul luptelor se petrece un episod din cele mai dramatice: dacii, cu feţe istovite, se īngrămădesc īn jurul unui vas din care, cu ceşti īn mīini, scot un lichid pe care īl sorb cu nesaţ: unii au căzut morţi, alţii abia se mai ţin pe picioare.

    După lungi eforturi de apărare īn care s-a evidenţiat īncă o dată vitejia dacilor, dorinţa fierbinte de a-şi salva chiar cu preţul vieţii cetatea sacră ce simboliza īnsăşi fiinţa şi unitatea statului dac, eroica apărare a Sarmizegetusei a īnceput să cedeze. Prin breşele create īn urma repetatelor asalturi legiunile şi cohortele romane au pătruns īn interiorul centrului politic şi spiritual dac unde s-au dedat la acte de distrugere şi jaf, impresionant īnfăţişate pe Columnă īn secvenţe care exprimă un zguduitor dramatism.

    Tezaure de nepreţuit acumulate īn decursul atātor generaţii, valori artistice de o strălucire impresionantă care constituiseră podoabe inegalabile ale culturii antice, sanctuare somptuoase şi alte bunuri materiale, rod al culturii şi civilizaţiei dace, au fost prădate şi duse īn capitala imperiului.

    Căderea Sarmizegetusei nu a īnsemnat īnsă sfīrşitul luptelor. Decebal, care izbutise să iasă la timp din cetatea cucerită, şi-a concentrat restul forţelor pe alte īnălţimi fortificate şi a continuat rezistenţa, īn scene de pe Columnă (CXXXII-CXXXV) este īnfăţişată ultima luptă dintre daci şi romani. Ieşind dintr-o tabără īntărită cu aggeres, ca şi castrele romane, ostaşii daci au pornit la atac şi au asaltat aprig un castru roman apărat de o unitate auxiliară. De pe o stīncă din apropiere, la liziera unei păduri, Decebal, īnsoţit de doi pileaţi, a urmărit cu atenţie evoluţia atacului. Totul a fost īnsă īn zadar: castrul a rezistat, iar dacii s-au retras (scena CXXXVI).

    Scenele următoare (CXXXVIII- CXXXXIX) prezintă descoperirea de către romani şi transportarea pe samare a tezaurului dac. După opinia lui Cassius Dio, Decebal īşi ascunsese bogăţiile sub albia unui rīu numit Sargetia, iar ascunzătoarea ar fi fost destăinuită romanilor datorită trădării lui Bicilis, confident al regelui dac (Cassius Dio, Historiae Romanae, LXVIII, 14, 5). Dar acelaşi motiv literar se regăseşte īn multe alte istorii cu comori īngropate sub rīuri, din diferite locuri şi epoci ale antichităţii, iar īntr-o astfel de relatare, referitoare la un rege dardan din secolul al IV-lea ī.e.n., chiar numele rīului este asemănător: Sargentia. Fapt real este īnsă că tezaurul dac a fost īntr-un fel oarecare găsit (Ioannes Lydus, De Magistratibus, II, 28).

    Văzīnd pierdută orice posibilitate de rezistenţă īn preajma cetăţii sale de scaun, Decebal s-a hotărīt să se strecoare printre liniile romane, pe poteci ştiute numai de el cu gīndul de a aprinde noi focare de rezistenţă īn alte părţi ale Daciei. Dar romanii i-au observat retragerea şi o īntreagă unitate de cavalerie (turma) a fost trimisă pe urmele lui. Unitatea era probabil din ala I Pannoniorum, al cărei conducător era Tiberius Claudius Maximus.

    La un moment dat cīţiva călăreţi romani l-au devansat pe poteci laterale, īn īnfruntările cu duşmanul, luptătorii daci care īl īnsoţeau pe Decebal s-au sacrificat pīnă la ultimul īncercīnd să-şi salveze regele, īn scena CXLV de pe Columnă se văd corpurile pileaţilor căzuţi, peste care calcă turma romană, īnconjurīndu-l pe regele, dac, rămas singur. Un călăreţ a descălecat cu gīndul de a-l captura pe Decebal, īn timp ce alţi militari romani īl ameninţă pe regele erou cu suliţele; numai şeful lor, un decurion, se apleacă spre el făcīndu-i cu mīna dreaptă gestul de cruţare, cu degetul cel mare ridicat, dacă se predă.

    Dar mīndrul rege dac a preferat să-şi curme firul vieţii cu pumnalul său curb decīt să fie purtat īn lanţuri şi dus la Roma īn faţa īmpăratului īnvingător.Astfel s-a sfīrşit ultimul şi cel mai vrednic conducător al statului dac şi o dată cu el cel mai aprig şi de temut duşman al Romei. Aceasta este şi semnificaţia gestului pe care Traian l-a făcut de a expune public capul lui Decebal la Roma, şi anume de a īncredinţa īntregul imperiu că statul roman fusese izbăvit de una din cele mai mari primejdii prin care trecuse īn istoria sa.

    Dispariţia regelui erou al Daciei a diminuat dar nu a făcut să īnceteze - aşa cum sperau romanii - lupta de rezistenţă a poporului dac.

    Īn perioada următoare trupele romane au fost īntīmpinate de garnizoane dace şi de populaţia zonelor invadate cu puternice riposte cu arma īn mīnă. Īn această privinţă stau mărturie peste timp incendiile şi zidurile distruse de ocupanţi la cetăţile din teritoriile intracarpatice şi chiar la unele fortificaţii de dincolo de munţi, pīnă unde au ajuns trupele romane. Toate acestea explică ura şi furia cu care comandanţii romani s-au răzbunat asupra populaţiei ordonīnd distrugerea templelor şi sanctuarelor dacilor, dărīmarea sistematică a fortificaţiilor şi strămutarea masivă a populaţiei īndeosebi din centrele care opuseseră o rezistenţă īndīrjită şi de lungă durată.

    Distrugerile au fost totale īn zona Sarmizegetusei, īn care nici o construcţie militară, religioasă sau civilă n-a mai rămas īn picioare, intenţia cuceritorului fiind limpede aceea de a nu mai lăsa nimic care ar fi putut aminti poporului dac simbolul unităţii şi gloriei lui - Sarmizegetusa Regia.

    O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum (azi Moigrad - jud. Sălaj), atestă la data de 11 august 106, īncheierea celui de-al doilea război dacic şi constituirea provinciei.


    Traian a mai rămas aproape un an la nord de Dunăre pentru a īnfrīnge rezistenţa dacilor şi a lua măsurile necesare de organizare a noii provincii imperiale Dacia. Iniţial, aceasta cuprindea Transilvania dintre cununa munţilor, Banatul, V Olteniei, constituind o singură unitate administrativă īn frunte cu un trimis al īmpăratului cu rang consular (legatus Augusti pro praetore).

    Decimus Terentius Scaurianus este numit de Traian ca prim guvernator al Daciei (106-110). Partea răsăriteană a Olteniei, Muntenia şi sudul Moldovei se află sub autoritatea guvernatorului Moesiei Inferior.

    Traian s-a īntors la Roma īn anul 107, unde şi-a serbat cu mare fast triumful. Senatul īi acordase, īncă din 105, titlul - excepţional şi unic - de "cel mai bun īmpărat" (Optimus Princeps).

    Tezaurul imens jefuit din Dacia - a cărui valoare se ridica, afirmă Ioannes Lydus, la 5 milioane de libre de aur şi de două ori pe atīta de argint -, i-a permis īmpăratului să redreseze finanţele statului, să susţină cheltuielile exorbitante necesitate de construirea unor impozante monumente, printre care Forumul din Roma, cu principala lui podoabă, Columna. Acestea au fost inaugurate īn data de 12 mai 113. Capodoperă a basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care urcă īn spirală pe trunchiul columnei, concepute ca o ilustrare a Comentariilor lui Traian. Īmpăratul şi-a permis să ofere cetăţenilor Romei, grandioase spectacole de circ şi serbări care au durat neīntrerupt 123 de zile (numai la cele cu gladiatori au participat 10.000 de captivi daci).

    Astfel s-a īncheiat etapa decisivă a confruntărilor militare dintre Imperiul roman şi regatul dac, etapă care a durat, cu intermitenţe, două decenii. Războaiele īndelungate dintre daci şi romani au prilejuit o īncleştare de forţe epuizantă, din care pīnă la urmă a ieşit biruitoare cea mai mare putere a antichităţii, dar după ce gustase nu o dată din paharul īnfrīngerilor suferite din partea poporului dac, iubitor de libertate, ce şi-a apărat cu o tenacitate devenită legendară dreptul său la o viaţă liberă şi independentă īn vatra sa dintotdeauna.

    Armata romană a putut obţine victoria finală datorită superiorităţii ei īn efective, dotare şi mai bogatei experienţe de război.

    Superioritate īn efective, căci, aşa cum rezultă din datele cunoscute pīnă acum, raportul de forţe a fost (cel puţin īn al doilea război dintre daci şi romani) de circa 3/1 īn favoarea romanilor. Superioritate tehnică, pentru că trupele angajate īmpotriva dacilor au dispus din abundenţă, aşa cum se poate vedea pe scenele de pe Columna lui Traian şi de pe Monumentul Triumfal de la Adamclisi, nu numai de un armament individual ofensiv şi defensiv perfecţionat, dar şi de suficiente maşini de război fără de care nu ar fi fost de conceput cucerirea cetăţilor dace, de mijloace şi unităţi specializate īn lucrări genistice pe care romanii au fost īn măsură să le deplaseze rapid, executīnd cu uşurinţă treceri peste mari cursuri de apă, defrişări de păduri şi construcţii de drumuri īn terenuri greu accesibile, īnălţări de fortificaţii, asedii etc. Un rol important īn timpul campaniilor au avut specialiştii, tehnicienii şi constructorii romani care au lucrat pe līngă cartierul imperial.

    Se poate vorbi, desigur, şi de o mai bogată experienţă a romanilor īn purtarea războaielor, īn sensul că legiunile şi trupele care au participat la campaniile din Dacia cunoşteau bine formele şi procedeele de luptă atīt proprii, cīt şi aplicate de numeroase alte popoare, inclusiv de daci, şi erau īn măsură să le contracareze cu succes. De altfel ele primiseră o instruire specială pentru a acţiona diferenţiat, īn funcţie de specificul fiecărui adversar.

    Este semnificativă īn acest sens următoarea relatare a lui Arrian: "īmpăratul a mai găsit cu cale să-şi exerseze cavaleria lui romană īn felul barbarilor, cum se instruiesc arcaşii călăreţi ai părţilor şi ai armenilor [...] ostaşii īnvaţă strigătele celtice pentru călăreţii celţi, cele getice pentru geţi şi cele retice pentru reţi" (Arrian, Tactica, 44, 1).

    Decebal a fost conştient de superioritatea adversarului īn aceste domenii şi a făcut tot ceea ce i-a stat īn putinţă pentru a o anihila sau a o reduce. Din acest punct de vedere se impune a fi relevată, īnainte de toate, măiestria cu care regele dac a ştiut să īmbine, īn funcţie de īmprejurări, ofensiva şi defensiva īn domeniile strategic şi tactic, să treacă de la atacuri īndrăzneţe executate īn adīncimea Peninsulei Balcanice la replieri efectuate īn ordine deplină, să īnfrunte adversarul īn teren deschis sau să se apere vreme īndelungată la adăpostul fortificaţiilor din zonele muntoase.

    Practic, īn toate situaţiile Decebal a cunoscut īn amănunţime forţele şi mijloacele de luptă ale adversarului şi īn funcţie de ele şi-a alcătuit planuri de acţiune realiste pentru a putea face faţă situaţiei. Astfel, după bătălia de la Tapae, din timpul războiului din 101- 102, Decebal nu a mai angajat alte confruntări importante īn cīmp deschis cu armata romană, ci a căutat să exploateze la maximum avantajele terenului şi posibilităţile de rezistenţă pe care i le oferea sistemul de fortificaţii. O realizare remarcabilă īn acest război a fost īmbinarea defensivei din zona Orăştiei cu ofensiva declanşată de aliaţii Daciei la sud de Dunăre īn cadrul unui vast plan strategic care a reflectat pregnant concepţia militară superioară a lui Decebal.

    Īnfruntările dintre daci şi romani au rămas adine īncrustate īn memoria posterităţii. Plinius cel Tīnăr īi scria lui Caninius, prietenul şi concetăţeanul său, care voia să compună o carte inspirată din aceste evenimente memorabile: "Foarte bine faci că te pregăteşti să scrii despre războiul dacic. Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, īn sfīrşit, mai plin de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi este vorba de lucruri foarte adevărate? Vei cīnta rīuri noi, fluvii conduse peste cīmpii, noi poduri aruncate peste fluvii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege [Decebal] alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea; pe līngă acestea, două triumfuri, din care unul a fost cel dintīi [al lui Domitian] īmpotriva unui neam neīnvins, iar celălalt [al lui Traian] cel din urmă" (C.Plinius Caecilius, Epistularum libri novem, VIII, 4, 1-2).


    SURSA: http://www.dracones.ro/?operatie=sub...le_de_cucerire

    BIBLIOGRAFIE:
    1. CRIŞAN Ioan Horaţiu - BUREBISTA ŞI EPOCA SA
    2. BERINDE Aurel - GENEZA ROMANITĂŢII RĂSĂRITENE
    3. MATEI C. Horia - ISTORIA ROMĀNIEI ĪN DATE
    4. *** - ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMĀN
    Last edited by Tricoderonga; 24-08-10 at 04:04 PM.

Similar Threads

  1. Luptele din Crimeea - Tratative īntre partidele de opoziţie
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 18-02-11, 10:28 AM
  2. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (04)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 03:25 PM
  3. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (03)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:44 PM
  4. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (02)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:21 PM
  5. Cucerirea DACIEI-luptele de aparare a Dacilor (01)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:05 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •