Results 1 to 1 of 1

Thread: Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (03)

  1. #1

    Post Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (03)

    Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n-Cucerirea DACIEI, a doua campanie (03)

    Prin surprindere, īnsă, regele Daciei a lansat o operaţie contraofensivă de anvergură la Dunărea de Jos, unde a deschis un nou front destinat să slăbească - ori să lichideze - presiunea romană asupra cetăţilor din zona Orăştiei şi să dezorganizeze sistemul militar imperial din Peninsula Balcanică.

    Decebal a concentrat o grupare de forţe alcătuită din trupe dace de infanterie şi cavalerie, căreia i s-au alăturat contingente aliate de buri şi sarmaţi, pe care a dirijat-o prin păsurile Carpaţilor Orientali, apoi pe valea Siretului, spre Dunăre. După ce a forţat fluviul, gruparea a īnaintat rapid prin Moesia Inferior, unde garnizoanele romane rămase de pază, constīnd numai din unităţi auxiliare, cu efectivele incomplete, erau insuficiente pentru a-i īmpiedica acţiunea. Se intenţiona apoi trecerea peste Balcani şi interceptarea comunicaţiilor armatei romane din zona Orăştiei cu ţinuturile sud-dunărene, prinzīnd-o astfel īntr-un uriaş cleşte strategic.

    Īn acest moment iniţiativa strategică a trecut īn īntregime de partea lui Decebal şi se punea īntrebarea dacă armata romană condusă de Traian se va dovedi capabilă să se salveze. Rezultatul manevrei concepute şi executate de daci trebuia să fie īn primul rīnd o considerabilă slăbire a presiunii lui Traian asupra Sarmizegetusei iar, pīnă la urmă - acesta fiind nevoit să-şi disperseze forţele īn condiţii extrem de dificile, Decebal īnsuşi urmīnd să-şi capete libertatea de mişcare, se putea chiar ca totul să se termine printr-unul din cele mai cumplite dezastre suferite vreodată de romani.

    Pentru reuşita acestei manevre de amploare strategică au fost necesare: păstrarea secretului, disimularea intenţiilor, o strīnsă coordonare a forţelor dace şi aliate care operau pe un spaţiu imens, punctualitatea īn execuţie, rapiditatea şi precizia acţiunilor, dar mai ales folosirea efectelor iernii, care prefăcea apele īngheţate ale Dunării īntr-un adevărat pod, imobilizīnd totodată flota romană, singurul mijloc de care dispunea Traian pentru a-şi transporta rapid forţele şi mijloacele şi a le dirija apoi către noua zonă de īncleştare.


    Planul lui Decebal, demn prin īnsăşi concepţia sa de mare orizont strategic, care reprezintă īn istoria militară naţională prima manevră strategică plănuită şi executată la nivelul īntregului spaţiu carpato-danubiano-pontic, a fost īndeplinit cu exactitate īn tot ce depindea de destoinicia militară a regelui dac ori de valoarea forţelor pe care le conducea sau cu care colabora.

    Secretul acţiunii a fost atīt de bine ţinut īncīt lui Traian nu i s-a adus la cunoştinţă nici un indiciu important şi suficient de alarmant pentru a-şi reconsidera decizia de a īnainta către Sarmizegetusa. Desigur, īmpăratului roman nu i-au lipsit informaţii despre atitudinea ostilă a burilor şi a sarmaţilor, căci, aşa cum s-a arătat mai īnainte, i le-au prezentat ei īnşişi deschis īncă de la īnceputul războiului şi nu era de prevăzut că, după ce le fuseseră respinse demersurile, ei se vor abţine de a-l ajuta pe regele dac.

    Traian nu putea să nu ia īn calcul eventualitatea unor incursiuni sarmate la Dunărea de Jos, măcar amintindu-şi de loviturile concomitente, dace de o parte, roxolane de alta, din anii 69-70. Dar nu le vedea decīt ca izolate expediţii cu scopuri limitate, cărora ar fi fost de ajuns să li se īmpotrivească trupele auxiliare lăsate īn Moesia Inferior.

    Cīt despre buri, pe cīt se putea aprecia, n-ar fi avut pe unde să-l atace lateral, ci, cel mult, şi-ar fi adăugat numărul la acela al apărătorilor Sarmizegetusei, ceea ce n-ar fi modificat sensibil raportul de forţe īn dauna sa. Iar o mare coaliţie a dacilor cu alte populaţii, care să treacă atīţia munţi pīnă īn zonele de la est de Carpaţi şi să ajungă cu forţele compacte şi strīns organizate prin teritoriul dintre Dunăre şi mare pīnă īn Balcani, părea greu de conceput.

    Coeziunea şi disciplina, elemente esenţiale pentru durabilitatea şi masivitatea unei atari acţiuni la mare distanţă şi pe timp īndelungat nu erau īntrevăzute īn gīndirea militară romană a epocii din partea unor populaţii care ţineau prea mult la statutul lor de autonomie. Şi mai ales īmpăratul roman era convins că va termina cucerirea centrului politic al Daciei īnainte de venirea iernii, succes după care n-ar mai fi avut să se teamă de nici o complicaţie din partea aliaţilor lui Decebal.

    Īn consecinţă, Traian n-a ţinut seama de ultimatumul burilor şi nici de o solie buro-sarmată - a căror realitate istorică o consemnează scenele de pe Columnă -, interpretīndu-le ca simple īncercări de a-l clătina din fermitatea hotărīrii sale ofensive, pentru a i se uşura situaţia lui Decebal.


    Īntre timp Traian a primit ştirea neaşteptată: departe, tocmai īn răsăritul Moesiei Inferioare, mase mari de daci nordici, buri şi sarmaţi - aliaţii lui Decebal -, a căror intervenţie o subestimase īmpăratul, trecuseră Dunărea pe gheaţă, atacau garnizoanele romane şi se īndreptau spre păsurile Balcanilor. Ştirea a căzut ca o lovitură de trăznet. Abia acum īşi putea da seama Traian că ceea ce luase drept un marş biruitor īnăuntrul statului dac nu fusese decīt o depărtare imprudentă de bazele sale de sprijin, dispozitivul său strategic fiind dat peste cap. Traian nu mai putea face altceva decīt să se adapteze īn cea mai mare grabă la noua situaţie şi să īncerce să găsească o soluţie salvatoare.

    Lăsīnd īn faţa luptătorilor lui Decebal din jurul Sarmizegetusei numai forţele necesare pentru a menţine poziţiile cucerite, īmpăratul a pornit cu restul armatei spre Drobeta, de unde, la ivirea dezgheţului, urma să se īndrepte, cu ajutorul flotei, īn fruntea unui prim eşalon de trupe, către noul teatru de război. Spre şansa romanilor, dezgheţul s-a produs īn acel an cu mult mai devreme decīt de obicei, iarna fiind extrem de blāndă. Trecerea fluviului de către aliaţii lui Decebal s-a produs īn condiţii dramatice: gheaţa prea subţire s-a rupt sub greutatea cavaleriei daco-sarmate; unii călăreţi s-au dus la fund, o parte dintre ei, luptīndu-se din greu cu valurile reci, au reuşit să ajungă la mal istoviţi.

    Forţele principale ale dacilor şi aliaţilor acestora au trecut, totuşi, fluviul pe o gheaţă īncă intactă, după care au īnceput să asedieze castrele īntīlnite īn cale, īn vreme ce cavaleria de catafractari sarmaţi-roxolani străbătea şesurile Moesiei Inferioare, īn faţa marelui pericol care se contura, Traian a īmbarcat pe nave, la Drobeta, o puternică grupare de cavalerie, pe care a transportat-o apoi īn aval, pīnă la un port din Moesia Inferioară, probabil Novae (Şiştov). De aici īmpăratul a mărşăluit īn mare grabă spre interiorul provinciei, īn fruntea unei coloane alcătuite din cavalerie, din infanterie auxiliară şi din garda sa de germanici (care nu trebuie să fie confundaţi cu adversarii buri, asemănarea de pe scenele Columnei cu aceştia rezultīnd din faptul că aparţineau deopotrivă unor triburi suebice, dar din ţinuturi total diferite).

    O primă luptă s-a dat cu cavaleria catafractarilor sarmaţi, care a fost oprită şi obligată să se replieze, īn continuare, romanii au īnceput urmărirea unei importante coloane a grupării de forţe dace şi aliate care operau la sud de Dunăre şi care se īndreptau spre pasul Şipka pentru a trece Balcanii. Dacii şi aliaţii lor din această grupare au īntālnit īnainte de a atinge trecătoarea, īn timpul nopţii, o puternică tabără romană īntărită cu căruţe şi īn care se aflau efective numeroase; cu toate că dacii şi aliaţii acestora au luptat cu bravură, ei au fost īnvinşi pīnă la urmă, iar unul din şefii lor s-a sinucis.

    Trupele romane au izbutit astfel, o clipă īnainte de a fi fost prea tīrziu, să-i īmpiedice pe daci şi sarmaţi de a trece munţii īn Tracia, de unde şi-ar fi putut continua acţiunile şi īn alte zone. Cu acest prilej regele sarmaţilor roxolani, Susagus, a capturat pe un sclav al lui Laberius Maximus, numit Callidromus, pe care l-a predat lui Decebal. Regele dac avea să-l folosească apoi ca mesager la regele parţilor, Pacorus. Este o confirmare clară a colaborării prestabilite īntre daci şi sarmaţii roxolani īn cadrul planului conceput de regele dac.

    Pīnă īn această fază romanii īntīlniseră īn calea lor numai detaşamente de avangardă ale dacilor şi aliaţilor lui Decebal. Principalele forţe ale acestora, după ce trecuseră Dunărea pe la gura Siretului, se concentraseră īn nordul teritoriului dintre fluviu şi mare. Īn primăvara anului 102 ele s-au pus īn mişcare spre sud. Aceasta l-a determinat pe Traian să-şi reunească toate trupele de care putea dispune şi să pornească īn īntāmpinarea lor, īntīlnindu-le la Adamclisi, acolo unde drumul se bifurca spre două păsuri principale ale Balcanilor: Şipka şi Kamčija.

    Direcţia către pasul Şipka pe la Durostorum şi Nicopolis ad Istrum fiind īn māinile romanilor, era firesc ca forţele adverse să-l evite şi să caute a-l urma pe celălalt, ducīnd prin Zaldapa (Abrit) la pasul Kamčija, īn faţa căruia abia ulterior Traian avea să īntemeieze cetatea Marcianopolis (Devnia). Această primejdioasă eventualitate, menită să īntoarcă poziţia de la Nicopolis ad Istrum, trebuia să fie neapărat īmpiedicată. Traian a izbutit să ajungă la timp īn zona de bifurcare, ocupīnd-o īnainte de sosirea forţelor dacilor şi aliaţilor lor.

    Bătălia principală s-a dat pe platoul de la Adamclisi şi a fost deosebit de īnverşunată şi sīngeroasă. Traian a angajat aici toate categoriile de trupe romane disponibile: cavaleria şi infanteria auxiliare, legiunile, cohortele pretoriene, garda de germanici şi artileria.

    Īn īncercarea ei de a pătrunde spre sud, gruparea de forţe aliate avea un dispozitiv articulat, fiind nevoită să treacă la ofensivă oarecum din mişcare. Cu toate acestea, coordonīndu-şi īn mod judicios eforturile īn timp şi spaţiu, urmărind cu deosebire să pătrundă la joncţiunile dintre cohorte şi alae, cavaleria şi pedestrimea aliată au izbit cu putere dispozitivul advers, reuşind să pună probleme deosebite conducerii supreme romane, care a trebuit să apeleze la ultimele rezerve şi chiar să introducă īn luptă trupele destinate să apere tabăra, practică destul de rar īntīlnită īn analele artei militare romane.

    Apreciind-o cea mai sīngeroasă dintre toate confruntările dintre daci şi romani, Cassius Dio afirma că au căzut aici ostaşi mulţi de ambele părţi, că numărul răniţilor romani, apreciat la 3800 de soldaţi, a fost atīt de ridicat īncīt, nemaiajungīnd bandajele, īnsuşi īmpăratul şi-a rupt veşmintele spre a le preface īn feşe pentru legatul rănilor şi că īn amintirea celor ce s-au jertfit pe cīmpul de luptă Traian "a poruncit să se ridice un altar" (Cassius Dio, Historiae Romanae, LXVIII, 8, 2) pe care să se facă slujbe de pomenire īn fiecare an.

    Cīţiva ani mai tīrziu, din ordinul īmpăratului, tot aici, la Adamclisi, pentru glorificarea victoriei s-a īnălţat un monument triumfal (Fronto, Principia Historiae, II, p.204), singurul de acest gen construit sub domnia lui Traian şi unul dintre puţinele edificate īn timpul Imperiului roman. Ridicat īn anul 108, monumentul memorial de la Adamclisi cinsteşte atīt jertfa armatei romane, cīt şi vitejia şi sacrificiile poporului dac, comportarea eroică a oştenilor lui Decebal şi dispreţul lor faţă de moarte. Inaugurarea are loc īn anul 109, pe un platou, la 2km de oraşul īntemeiat de Traian (Tropaeum Traiani). Acesta era īnalt de 42m. Ruinele celui mai īnsemnat monument ridicat de romani īn regiunea Dunării de Jos domină şi azi platoul de la Adamclisi.

    Īn timp ce Traian cu forţele sale principale se afla īn Moesia Inferior, Decebal a decis să treacă la contraofensivă īn scopul de a respinge trupele invadatoare spre bazele lor de la Dunăre, īn cursul acestei acţiuni dacii au repurtat succese importante reuşind să īnfrīngă o parte din forţele adverse.

    Acest fapt se poate deduce şi din interpretarea unor scene de pe Columnă. Astfel, pe scena XLV, imediat după ultimul episod al bătăliei de la Adamclisi, sīnt reprezentaţi īntr-un ţinut muntos, deci īn Dacia, īn jurul unui templu dac, captivi romani legaţi şi goi. Reproducerea acestui tablou a fost aleasă de artistul de la Roma ca singurul mijloc de a reprezenta o īnfrīngere romană pe teatrul de acţiuni militare din Carpaţi.

    Episodul este īn legătură cu scena imediat următoare, īn care Traian, găsindu-se īncă īn Moesia Inferior, īntr-un port dunărean, probabil din nou la Novae, este gata să se īmbarce pe un vas al flotei sale pentru a se īntoarce pe Dunăre īn sus, īn sud-vestul Daciei. Tocmai īn acest moment, īn faţa lui se prezintă doi daci (fie dintre supuşii din zona ocupată de romani, fie romani deghizaţi evadaţi din captivitate), care cu gesturi agitate īi aduc ştirea despre cele īntīmplate īn munţi īn lipsa lui. Dar succesul lui Decebal obţinut īn munţii Daciei, a cărui eficacitate era īn funcţie de acela al grupării dace şi aliate din Moesia Inferior, a rămas fără un rezultat notabil după bătălia de la Adamclisi.

    Rezultatul strategic principal al primelor două campanii a fost respingerea forţelor romane, īn frunte cu īmpăratul Traian, din apropierea Sarmizegetusei, obligīndu-le să se dirijeze pe o altă direcţie strategică, situată la mare distanţă. Reluarea acţiunilor ofensive către capitala Daciei īnsemna īn fapt reeditarea campaniei din anul precedent, străbaterea prin lupte a spaţiului dintre Dunăre şi munţii din zona Orăştie, ceea ce, īn condiţiile pierderilor grele īnregistrate, ridica probleme de o complexitate deosebită comandamentului roman.

    Astfel, silit de schimbările fundamentale intervenite pe teatrul de acţiuni militare din Dacia, de modul magistral īn care Decebal a conceput desfăşurarea războiului de apărare, de eroismul fără margini al īntregului popor dac, al armatei sale, Traian se afla, practic, īn primăvara anului 102 īn situaţia de la īnceputul războaielor de cucerire a Daciei.


    SURSA : http://www.dracones.ro/?operatie=sub...le_de_cucerire
    Last edited by Tricoderonga; 24-08-10 at 03:19 PM.

Similar Threads

  1. Partidul Poporului protesteaza impotriva hotararii Consiliului Suprem de Aparare
    By Constantin Cojocaru in forum File din istoria unei lupte neterminate - Desconspirarea ''REFORMEI''
    Replies: 0
    Last Post: 26-02-13, 01:42 PM
  2. Razboiul de aparare purtat de DACI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)
    By Tricoderonga in forum Cucerirea Daciei, stapanirea si retragerea romana
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 03:39 PM
  3. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (04)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 03:25 PM
  4. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (02)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:21 PM
  5. Cucerirea DACIEI-luptele de aparare a Dacilor (01)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:05 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •