Results 1 to 1 of 1

Thread: Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (02)

  1. #1

    Post Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (02)

    Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n-Cucerirea DACIEI, prima campanie (02)

    Īnfruntarea decisivă dintre daci şi romani s-a declanşat ca rezultat al reluării politicii de expansiune īn estul şi sud-estul Europei, īn special la Dunărea de Jos, de către Imperiul roman condus de īmpăratul Traian, care a intensificat pregătirile de război, īndeosebi īn jurul anului 100. Astfel, īn anul 99, are loc o vizită "de inspecţie" a īmpăratului Traian īn provinciile balcano-danubiene.

    Īn faţa iminentei invazii romane, regele dacilor - Decebal - a făcut la rīndul lui intense pregătiri militare şi diplomatice. Conştient de inferioritatea numerică şi īn īnzestrare a oastei dace, el a adoptat un plan realist şi prudent, care, īn esenţă, preconiza organizarea apărării īn zona muntoasă, unde putea exploata la maximum atāt avantajele terenului, cāt şi sistemul puternicelor fortificaţii consolidate sau construite īn lungul răstimp care trecuse de la moartea lui Burebista. Totodată regele dac a depus mari eforturi pentru a īnchega alianţe militare cu alţi adversari ai imperiului.

    Graţie prestigiului său, dobīndit ca urmare a victoriilor repurtate īmpotriva generalilor lui Domitian, precum şi bunelor relaţii pe care ştiuse să le īntreţină cu diverse neamuri vecine, Decebal a reuşit să īncheie o coaliţie īntinsă, care reunea contingente dace din nord rămase īn afara stăpīnirii sale, pe sarmaţi, precum şi populaţia războinică a burilor suebici. Desfăşurarea războiului atestă că īntre daci şi aliaţii lor s-a ajuns, īnainte sau cel mai tārziu īn decursul primei părţi a confruntării armate, la perfectarea unui plan de campanie comun care, urzit de inteligenţa strategică a regelui dac şi pus īn aplicare, cu surprinzătoare efecte, īn iarna anului 101, avea să dejoace intenţiile lui Traian de a pune stăpīnire pe Dacia.

    Prima campanie.

    Cīnd şi-a terminat toate pregătirile, urmărite, de altminteri, cu atenţie de către daci, Traian a pornit războiul, fără nici o provocare din partea lui Decebal, care īncă respecta clauzele pactului din anul 89. După ce s-a declarat solemn războiul la Roma, īn ziua de 25 martie 101, īmpăratul a plecat spre Dunăre, īn Moesia Superior.

    Sursele cercetate nu oferă date precise asupra efectivului total al forţelor militare cu care Traian a īnceput ostilităţile, dar, judecīnd după numeroasele unităţi pe care izvoarele le consemnează şi anume 13-14 legiuni şi diverse trupe auxiliare, ca participante la cele două războaie, s-a putut deduce un total de aproximativ 150.000 de soldaţi, din care o mare parte trebuie să fie raportată la primul război.

    Literatura antică aprecia că Dacia primului secol al erei noastre dispunea de o oaste al cărei efectiv se ridica la aproximativ 40.000 de militari. Dar, aşa cum am mai amintit, īn cazul unui efort militar de apărare, ţinīnd seama de modalitatea specifică dacilor de ridicare a īntregului popor la luptă, aceste efective puteau fi şi mai numeroase.

    De la īnceputul campaniei Decebal a asigurat o judicioasă repartizare a forţelor şi mijloacelor destinate apărării. O parte din oastea sa a primit misiunea de a desfăşura lupte īn cīmp deschis, de a executa incursiuni şi acţiuni continue de hărţuire īmpotriva invadatorilor, fiind īn măsură să īntreprindă īn orice moment atacuri prin surprindere īn locurile şi īn momentele cele mai neaşteptate de către adversari. O altă parte a oştenilor daci a fost destinată apărării fortificaţiilor, cu precădere a puternicelor cetăţi situate pe direcţiile principale de īnaintare a trupelor romane; din acest punct de vedere o īnsemnătate deosebită s-a acordat īntăririi detaşamentelor destinate special pentru apărarea sistemului de fortificaţii din jurul Sarmizegetusei Regia.

    Īn timpul campaniei comanda supremă a fost exercitată personal de marele rege Decebal, avīnd īn jurul lui o elită de comandanţi iscusiţi ca Vezinas, Duras, Diegis. Forţele destinate unor acţiuni independente, apărării cetăţilor sau barării unor puncte obligate de trecere, la care s-a adăugat populaţia din zonele respective, inclusiv bătrīni, femei şi copii, s-au aflat sub comanda altor căpetenii dace care, aşa cum au demonstrat evenimentele, au probat īn decursul războaielor calităţi deosebite, fructificate cu exactitate īn planurile strategice şi tactice concepute de regele Daciei.

    Īn timpul desfăşurării campaniei, īn preajma lui Traian s-au aflat, īn calitate de comites (īnsoţitori) ai īmpăratului, Lucius Licinius Sura, Quintus Sosius Senecius, Publius Aelius Hadrianus, Lusius Quietus, comandantul cavaleriei maure, tehnicieni-ingineri, printre care Balbus şi Celsus. Prefectul pretoriului, Claudius Livianus, a participat alături de īmpărat la ambele războaie, avīnd o contribuţie majoră la īntocmirea planurilor de operaţii şi īn tratativele diplomatice.

    Īmpăratul a urmărit, indubitabil, un rezultat radical şi rapid, ceea ce l-a determinat de la īnceput să-şi asigure superioritatea de forţe necesară şi să īnainteze, ca şi predecesorii săi din vremea lui Domitian, pe drumul cel mai scurt, dinspre Dunăre pe valea Bistrei, pe la Tapae, spre depresiunea Haţegului şi spre munţii din zona Sarmizegetusei.

    Itinerarul urmat este clar indicat chiar de el īnsuşi, prin cele cinci cuvinte, singurele ce s-au păstrat din comentariile sale Dacica, graţie unui citat transmis de gramaticul Priscianus din secolul al V-lea: "inde Berzobim deinde Aizim processimus" ("de acolo am īnaintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizis") (Priscianus, Institutiones Grammaticae, VI, 13), aceste localităţi fiind bine precizate de alte izvoare pe drumul dintre Lederata (Ramna, īn Iugoslavia) şi Tibiscum (Jupa, līngă Caransebeş, jud. Caraş-Severin), Berzobis la Berzovia, pe rīul Bīrzava, iar Aizis pe rīul Pogăniş, īn preajma localităţii Fīrliug.
    Īn fapt, invazia ambelor grupări de forţe romane s-a desfăşurat iniţial pe două direcţii, vizīnd ca ţintă finală atingerea centrului vital al Daciei: Sarmizegetusa.

    Dunărea a fost trecută de trupele romane cu două coloane situate īn puncte diferite. Cum la campanie au luat parte trupe provenite atīt din răsărit, cīt şi din apus, şi cum trebuia evitată navigaţia prin periculoasele cataracte de la Porţile de Fier, cele două grupări - una sosind din vest, o dată cu flota fluvială a Pannoniei (Classis Flavia Pannonica), sub comanda guvernatorului acestei provincii, Quintus Glitius Agricola, iar alta din est, sub ordinele lui Manius Laberius Maximus, legatul Moesiei Inferioare, şi īnsoţită de flota Flavia Moesica - au pătruns īn sud-vestul Daciei fiecare pe altă cale, urmīnd a face joncţiunea ulterior.

    Pe apă nu au fost transportate decīt bagajele, proviziile şi comandamentele cu unităţile de urgentă intervenţie, majoritatea efectivelor mergīnd pe jos de-a lungul malului drept al fluviului. De aceea a fost nevoie ca cele două flote să contribuie la improvizarea cīte unui pod pentru trecerea forţelor respective pe malul opus.

    Coloana din vest, sub conducerea directă a īmpăratului, care, venind cu gărzile sale de la Roma, a īntīlnit-o la Viminacium (Kostolac), a traversat Dunărea nu departe de acest centru de legiune, pe la Lederata, īn dreptul gurii rīului Apus (Caraş), pentru ca, urmīnd valea acestui afluent pīnă la Arcidava (Vărădia), să continue īnaintarea pe valea Cernovăţului prin Centum Putei (Surducul Mare), apoi prin Berzobis, Aizis şi Caput Bubali (Cornutei), pentru a ajunge la Tibiscum. Spre acest ultim punct, fixat ca loc de joncţiune, se īndrepta şi coloana din est care, trecīnd fluviul probabil pe la Drobeta, a īnaintat pe la Tierna (sau Dierna, Orşova pe Cerna) şi, urcīnd pe valea Cernei şi apoi pe afluentul acesteia, Belareca, iar de la cheile Armenişului pe valea superioară a Timişului, a urmat drumul indicat de itinerare prin aşezările īntărite de mai tīrziu Ad Mediam (Mehadia), Praetorium (Plugova), Ad Pannonios (Teregova), Gaganae (Satu Bătrīn), Masclianae (Slatina), pentru a se īntīlni la Tibiscum cu coloana principală.

    După ce pomeneşte de trecerea Dunării de către forţele romane, istoricul Cassius Dio spune că īn timp ce īmpăratul mergea īmpotriva dacilor spre Tapae, i-a fost adusă "o ciupercă mare", pe care era scris cu litere latine că burii şi ceilalţi aliaţi ai dacilor īl sfătuiau pe Traian să se īntoarcă din drum şi să facă pace (Cassius Dio, Historiae Romanae, LXVIII, 8, 1). Pretinsul "sfat" constituia un fel de ultimatum din partea aliaţilor pe care, graţie prestigiului său, Decebal şi-i făcuse īn perioada premergătoare īnceperii războiului. El poate fi socotit, totodată, şi o īnştiinţare, un fel de avertisment prin care se sublinia că dacii nu acţionau singuri, ci īn alianţă cu unele neamuri, ameninţate şi ele de pericolul cuceririlor romane.

    Din fină diplomaţie, regele dac nu socotise de cuviinţă să trimită el īnsuşi această īnştiinţare, ci, pentru o mai mare eficacitate, īi lăsase pe aliaţii săi să o facă. Decebal, dimpotrivă, a ţinut să-şi evidenţieze corectitudinea faţă de clauzele păcii din anul 89 şi să se arate cu totul surprins de agresiunea romană pe care nu o provocase cu nimic.

    Asemeni imperiilor expansioniste din toate timpurile, adeseori Imperiul roman nu īşi respecta angajamentele asumate şi tratatele īncheiate, īncălcīndu-le atunci cīnd interesele sale o reclamau.

    Avertismentul nu l-a determinat pe Traian să-şi modifice intenţiile şi planurile. Convins că intervenţia masivă a forţelor sale impunătoare avea să ducă la un succes decisiv īnainte ca aliaţii lui Decebal să-şi poată concretiza īn vreun fel sprijinul militar, el şi-a continuat īnaintarea; trupele romane şi-au deschis drumul prin defrişări de codri şi construcţii de poduri, īntīmpinīnd pretutindeni rezistenţa dīrză a oştirii dace şi a populaţiei din zonele prin care treceau.

    După ce la Tibiscum a sosit şi cea de a doua coloană, comandată de Laberius Maximus, īntreaga armată romană s-a angajat īn defileul Bistrei. Avīndu-şi acum toate forţele reunite, īmpăratul se īndrepta īn fruntea lor spre Sarmizegetusa, trecīnd prin localităţile care vor apărea īn itinerarele ulterioare sub numele Acmonia (probabil Zăvoi, jud. Caraş-Severin) şi Pons Augusti (Voislova, jud. Caraş-Severin), pīnă la Tapae, īn pasul unde se află azi gara "Poarta de Fier" a Transilvaniei.

    Acel loc strāmt şi păduros, īn care Decebal şi-a dispus forţele īntr-un dispozitiv cu flancurile avansate, a fost ales pentru prima mare bătălie īmpotriva armatei romane. Grupările care alcătuiau dispozitivul de apărare erau conduse de distinşi comandanţi ai lui Decebal, īn timp ce el īnsuşi supraveghea desfăşurarea aprigei confruntări de pe o īnălţime pe care īşi instalase punctul de comandă.


    Bătălia de la Tapae a fost deschisă - potrivit tradiţiei geto-dace - de arcaşi, cu scopul de a provoca pierderi legiunilor şi cohortelor romane angajate īn defileu şi a disocia dispozitivele compacte de luptă.

    Locul ales īi permitea lui Decebal să execute, īn funcţie de evoluţia situaţiei, manevra de retragere pe aliniamente succesive, cu păstrarea forţelor principale pentru continuarea acţiunilor militare inclusiv īn zona Sarmizegetusei.

    Īncă din prima fază a bătăliei romanii au fost siliţi să aducă unele corective dispozitivului iniţial pentru a face faţă atacurilor viguroase executate de daci. Cu toate că cei doi adversari şi-au angajat īn luptă forţele principale, balanţa victoriei nu s-a īnclinat decisiv nici īntr-o parte, nici īn alta. Rupīnd lupta, īn urma unor iscusite riposte ofensive, regele Daciei şi-a păstrat forţele principale dirijīndu-le către centura de cetăţi sarmizegetusiană, unde putea să organizeze o nouă şi puternică rezistenţă, asociindu-şi efectivele garnizoanelor şi toată populaţia aptă de ridicare la arme.

    După bătălia de la Tapae īnaintarea romană a continuat. O dată străbătută depresiunea Haţegului, pīnă la rīul Strei, armata lui Traian a pătruns, probabil pe la Boşorod, pe Valea Luncanilor sau pe Valea Oraşului, către Sarmizegetusa Regia. Pe tot acest itinerar dacii au căutat prin diferite mijloace să īntīrzie un deznodămīnt hotărātor, evitīnd o nouă bătălie, opunīnd rezistenţe scurte de hărţuire urmate de retrageri, nimicindu-şi bunurile pe care nu le puteau lua cu ei şi īncercīnd să-l amăgească pe adversar cu īncercări de tratative.

    Īn cursul acestei īnaintări, cu ocazia cuceririi unei cetăţi dacice, sīnt regăsite stindardele capturate cu prilejul dezastrului lui Fuscus.

    De pe o scenă din Columnă rezultă că īn faţa lui Traian s-a prezentat, la un moment dat, o nouă solie din partea aliaţilor regelui dac, compusă din pedestraşi germanici - burii (care trimiseseră mai īnainte mesajul scris pe ciupercă) - şi călăreţi sarmaţi. Ulterior, la īmpărat a sosit şi o solie compusă din daci comaţi trimişi de Decebal să negocieze pacea; apreciind că regele dac urmărea, de fapt, o tergiversare a lucrurilor, Traian a refuzat să poarte tratative, cu atīt mai mult cu cīt era convins că se găsea foarte aproape de momentul victoriei.

    Aceste tentative de īntīrziere a īnaintării inamicului au fost dublate de rezistenţa īn creştere a oştirii şi populaţiei dace, un rol important revenind fortificaţiilor situate pe principalele direcţii care duceau spre Sarmizegetusa. Pe de o parte, amplificarea rezistenţei era determinată de faptul că trupele romane se apropiau din ce īn ce mai mult de zona Sarmizegetusei şi nu era necesar să se rişte o bătălie hotărītoare īnainte de a se fi declanşat atacul daco-aliat īn est, pe teritoriul dintre Dunăre şi mare; pe de altă parte, scopul urmărit - atragerea grosului forţelor adverse īn munţi - fiind atins, era imperativă "fixarea" lor cīt mai puternică, pentru a face eficientă manevra strategică plănuită.

    Cīnd Traian şi armata sa au reuşit, după grele lupte, să ajungă īn munţii din preajma Sarmizegetusei, sosise iarna. Dīndu-şi seama că un asalt hotărītor asupra puternicelor fortificaţii dace nu ar fi avut sorţi de izbīndă īn condiţiile date, īmpăratul a dispus īncetarea atacurilor, acestea urmīnd să fie reluate abia o dată cu venirea primăverii.

    Sursa: http://www.dracones.ro/?operatie=sub...le_de_cucerire
    Last edited by Tricoderonga; 24-08-10 at 02:45 PM.

Similar Threads

  1. Partidul Poporului protesteaza impotriva hotararii Consiliului Suprem de Aparare
    By Constantin Cojocaru in forum File din istoria unei lupte neterminate - Desconspirarea ''REFORMEI''
    Replies: 0
    Last Post: 26-02-13, 01:42 PM
  2. Razboiul de aparare purtat de DACI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)
    By Tricoderonga in forum Cucerirea Daciei, stapanirea si retragerea romana
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 03:39 PM
  3. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (04)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 03:25 PM
  4. Razboiul de aparare purtat de DACI in anii 101-102 e.n (03)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:44 PM
  5. Cucerirea DACIEI-luptele de aparare a Dacilor (01)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor īn timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:05 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •