Results 1 to 1 of 1

Thread: Razboaiele Dacilor, dupa BUREBISTA

  1. #1

    Post Razboaiele Dacilor, dupa BUREBISTA

    Razboaiele Dacilor, dupa BUREBISTA

    DICOMES
    Planul lui Caesar de cucerire a Daciei nu a fost abandonat de Octavian; Appian spune lămurit că, prin anul 35 î.e.n., el avea nevoie de oraşul Segeste, ca bază de aprovizionare în războiul împotriva dacilor şi bastarnilor, şi că dăduse poruncă să fie pregătite corăbii care să transporte pe Sava şi pe Dunăre subzistenţele necesare armatei (Appian, Illyrica, 22, 65-66; Strabon, Geographia, IV, 6, 10). Poate că rezistenţa dârză a triburilor illyrice sau deteriorarea treptată a raporturilor sale cu Antonius l-au făcut pe Octavian să renunţe la acest proiect.

    În momentul în care a izbucnit deschis conflictul dintre Octavian şi Marcus Antonius, geto-dacii au fost din nou prezenţi în conflictele interne romane. Plutarh menţionează că un rege al geto-dacilor, Dicomes, i-a promis lui Antonius "că-l va ajuta cu armată numeroasă" (Plutarh, Antonius, 63). La rândul său, Cassius Dio vorbeşte despre dacii care îşi oferiseră serviciile mai întâi lui Octavian, dar, nedobândind nimic din cele cerute, trecuseră de partea lui Antonius (să fie vorba tot de Dicomes?) (Cassius Dio, Historiae Romanae, XXI, 22).

    Până la urmă, dacii au avut un rol redus în desfăşurarea luptei pentru putere în Imperiul roman; în bătălia de la Actium (septembrie 31 î.e.n.) o parte din luptătorii daci din tabăra lui Antonius au fost capturaţi de trupele lui Octavian şi puşi - potrivit relatării izvoarelor - să lupte în arenă împotriva unor captivi suebi.

    În preajma bătăliei de la Actium, la Roma se făcuse simţită îngrijorarea faţă de puterea militară a Daciei. Se răspândise chiar zvonul că dacii, ca aliaţi ai lui Antonius, plănuiseră să năvălească în Italia. Impresia în capitala Imperiului roman a fost deosebită, deoarece mai dăinuia încă amintirea puterii militare a statului lui Burebista. Într-una din satirele sale, poetul Horaţiu spune că era mereu întrebat de trecători - ştiute fiind bunele relaţii pe care le avea cu Octavian - dacă a mai auzit ceva despre daci (Horatius, Satire, II, 6, 51-53). În altă parte, poetul afirmă, de asemenea, făcând aluzie la alianţa lui Antonius cu Cleopatra, regina Egiptului, că n-a lipsit mult ca Roma, sfâşiată de lupte interne, să fie nimicită de dacii cei meşteri în azvârlirea săgeţilor şi de etiopienii (adică egiptenii) redutabili prin flota lor.

    COTISO
    În ultimele trei decenii ale secolului I î.e.n., încercând să slăbească ameninţarea care se prefigura tot mai puternic dinspre sud, sud-est şi vest asupra Daciei, regii daci iniţiază o serie de acţiuni militare fulgerătoare împotriva stăpânirii romane din Macedonia, provincie devenită o bază de lansare a acţiunilor expansioniste romane peste Haemus, către linia Dunării, pe pământurile dace. Reiese de aici nu numai faptul că regii daci au înţeles la adevărata amploare pericolul roman şi au descifrat direcţiile principale de expansiune a imperiului, dar au căutat şi un antidot iniţiind acţiuni îndrăzneţe şi viguroase pentru a anihila sau cel puţin a reduce baza strategică romană din Macedonia. Acesta a fost sensul repetatelor atacuri întreprinse de daci asupra Macedoniei şi apoi contra stăpânirii romane instaurate între Dunăre şi Haemus.

    Ca adversar consecvent al romanilor în această epocă este pomenit de izvoare Cotiso. Istoricul Florus arată într-un foarte sugestiv pasaj că "Dacii stau aninaţi de munţi" (Florus, Epitome, II, 28, 18), de unde, sub conducerea regelui Cotiso, de câte ori Dunărea îngheţată îşi unea malurile, executau dese incursiuni în ţinuturile de dincolo de fluviu. Indicaţiile lui Florus referitoare la munţii în care locuiau dacii lui Cotiso au făcut ca regatul acestuia să fie situat ipotetic undeva la vest de Olt, de ambele părţi ale munţilor.

    Cu Cotiso ar putea fi pusă în legătură aşezarea dacică descoperită la Stenca Liubcovei (jud. Caraş-Severin). După bătălia de la Actium pentru câţiva ani luptele dintre daci şi romani la Dunăre au dobândit un caracter cronic. Primejdia reeditării planurilor expansioniste romane din anii 44 şi 35 i-a determinat pe daci să pătrundă din nou, în anul 29 î.e.n., împreună cu bastarnii, în ţinuturile controlate de imperiu la sud de Dunăre.

    Se pare că a fost un atac în care corpul de oaste al dacilor a fost condus de Cotiso, căci dacă în opera lui Cassius Dio există numai însemnarea că, în acel an, Marcus Licinius Crassus a fost trimis în Macedonia şi Grecia împotriva dacilor şi a bastarnilor, pe care i-a învins pe rând, Horaţiu, într-o odă scrisă tot la 29 î.e.n., spune că armata dacului Cotiso a pierit (Cassius Dio, Historiae Romanae, LI, 23-24; Horatiu, Ode, 8, 17-18). Anterior însă, mai trebuie să fi existat o confruntare între daci şi romani deoarece la 4 iulie 27, M.Licinius Crassus îşi celebrează la Roma triumful "ex Thraecia, et Geteis" (asupra Traciei si geţilor).

    RHOLES, DAPYX ŞI ZYRAXES

    Succesul definitiv împotriva bastarnilor, refugiaţi într-un loc fortificat, a fost dobândit de Crassus cu ajutorul regelui dac Rholes, a cărui stăpânire este localizată în sudul Dobrogei. După victorie, Rholes a mers la Corint, unde a fost primit de Octavian, care i-a acordat titlul de prieten şi aliat (Cassius Dio, Historiae Romanae, LI, 24).

    În anul 28 î.e.n., prevalându-se de această calitate, Rholes, a cerut ajutorul lui Crassus împotriva unui alt rege dac, Dapyx, vecinul său de la nord (probabil în partea centrală a teritoriului dintre Dunăre şi Mare), cu care avea un conflict. Generalului roman i se oferea astfel un prilej excelent, pe care nu l-a scăpat, de a relansa acţiunile expansioniste romane împotriva formaţiunilor politice dace din ţinuturile vest-pontice. Cavaleria lui Dapyx nu a rezistat în faţa atacului roman. Cu oastea care-i mai rămăsese, Dapyx s-a retras într-o cetate, unde a reuşit să reziste un timp asediului adversarului.

    Romanii au pătruns în fortificaţie cu ajutorul unui trădător care le-a deschis porţile; o mare parte din apărători au fost nimiciţi, Dapyx însuşi găsindu-şi sfârşitul, iar fratele său fiind făcut prizonier. După această victorie romanii au pornit spre peştera Keiris, unde aflaseră că se refugiase o bună parte a populaţiei din zonă. Această peşteră -relatează Cassius Dio - "era atât de încăpătoare şi totodată atât de trainică încât se povesteşte că titanii, când au fost biruiţi de zei, s-au refugiat acolo, în locul acesta băştinaşii - veniţi în mare număr - aduseseră cu ei printre altele lucrurile cele mai de preţ şi toate turmele lor". Nereuşind să pătrundă înăuntru, "Crassus căută şi astupă toate intrările întortocheate şi greu de aflat [ale peşterii]; de aceea îi înfrânse pe aceştia prin foame" (Cassius Dio, Historiae Romanae, LI, 26).


    După înfrângerea lui Dapyx oastea romană, comandată de Crassus, în loc să se retragă - aşa cum ar fi fost normal dacă obiectivul ei s-ar fi limitat la sprijinirea lui Rholes - şi-a continuat înaintarea pe teritoriul dintre Dunăre şi Mare şi l-a atacat, fără să fi fost provocată, pe regele dac Zyraxes. Ca pretext, Crassus a invocat dorinţa de a răzbuna înfrângerea pe care o suferise în anul 61 î.e.n. Hybrida şi de a reintra în posesia stindardelor capturate atunci de geto-daci şi care erau păstrate în cetatea Genucla.

    Apreciind că nu va reuşi să reziste singur forţelor superioare ale adversarilor, regele Zyraxes, după ce a organizat apărarea Genuclei - cea mai puternică cetate de pe teritoriul stăpânit de el - a trecut pe malul stâng al Dunării, pentru a cere ajutor. Desfăşurarea asediului este succint înfăţişată de Cassius Dio: "Asediind Genucla - în acelaşi timp de pe uscat şi de pe Istru, deoarece era durată lângă apă - în scurtă vreme [Crassus] o cuceri, dar cu multă osteneală, deşi Zyraxes nu era de faţă" (Cassius Dio, Historiae Romanae, LI, 26). Regele dac nu s-a mai putut întoarce la timp pentru a-şi salva cetatea, iar izvoarele antice nu spun nimic în legătură cu soarta lui.

    Înverşunarea lui Crassus împotriva unor căpetenii care nu pricinuiseră nici un neajuns romanilor ilustrează noua strategie adoptată de Roma. Neîncetatele acţiuni militare ale dacilor în posesiunile romane din Peninsula Balcanică nu reclamau, pentru moment, un mare război de cucerire - care, între altele, ar fi avut pentru romani neajunsul de a-i determina pe daci să se unească, transformându-se iarăşi într-o putere de temut -, dar era clar că anumite măsuri de contracarare se impuneau. Cucerirea teritoriului geto-dacic dintre fluviu şi mare curma incursiunile efectuate din această parte şi, totodată, permitea ca şi dacii din câmpia munteană să fie mai uşor supravegheaţi. Şi astfel, vechiul plan de a pune stăpânire pe regiunea dintre Dunăre şi Mare reapare în strategia romană, iar Crassus, profitând de prilejul care se ivise, îl pune în aplicare.

    Teritoriile cucerite de Crassus nu au fost însă anexate la Imperiul roman. Regele dac Rholes a fost, probabil, acela care, în numele romanilor şi spre folosul lor, le-a stăpânit. După moartea sa, ţinutul cucerit de Crassus a fost inclus într-un comandament militar roman - praefectura ripae Thraciae - dependent de provincia Macedonia.

    Din această perioadă se constată aşadar că stăpânirea romană se stabiliza în zonele dintre Balcani şi Dunăre, inclusiv asupra zonelor de litoral, formal prin intermediul statului aservit al odrisilor dar în realitate bazat pe puternicele forţe cu care Roma intervenea pentru a reprima populaţia locală sau a respinge acţiunile iniţiate de dacii de peste fluviu în scopul recuperării teritoriilor care le fuseseră răpite.

    Sursa: http://www.dracones.ro/?operatie=sub...Dupa_Burebista
    Last edited by Tricoderonga; 24-08-10 at 12:55 PM.

Similar Threads

  1. Romanitatea Basarabiei dupa autorii rusi - conflictului latent romano-rus
    By Cristian Negrea in forum Românii din Basarabia (Moldova Orientala)
    Replies: 0
    Last Post: 10-01-12, 10:09 PM
  2. Lupte antibolsevice dupa Unire - Ion Codreanu : noi trebuie sa ne aparam Tara
    By Cristian Negrea in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 24-06-11, 11:23 PM
  3. Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-I-]
    By Tricoderonga in forum Razboaiele dacilor in timpul lui Burebista
    Replies: 4
    Last Post: 06-03-10, 09:37 PM
  4. Conflictul lui Burebista cu Scordiscii
    By Tricoderonga in forum Razboaiele dacilor in timpul lui Burebista
    Replies: 0
    Last Post: 06-03-10, 08:41 PM
  5. Conflictele lui Burebista cu Boii şi Tauriscii
    By Tricoderonga in forum Razboaiele dacilor in timpul lui Burebista
    Replies: 0
    Last Post: 06-03-10, 08:30 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •