Results 1 to 2 of 2

Thread: Militarism versus militantism-Armata si societate

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Militarism versus militantism-Armata si societate

    Nota: Pentru sprijinirea anchetelor dedicate evenimentelor din 1990 de la procuratura militara am alcatuit o colectie de extrase din presa timpului, organizata pe fenomene si problematici.

    Unul din filoanele principale a fost istoria CADA, despre care am adunat o colectie de referiri (expusa si la http://www.piatauniversitatii.com/fo...hp?f=22&t=1094). Am transmis materialul si domnilor Nicolae Durac si Valerian Stan- eroi si martori prea putin audiati ai incercarii de emancipare a armatei romane.

    Ca reactie , ei mi-au supus atentiei textele explicative la care lucrau. Dintre comentariile pe care le-am facut pe marginea acestora am ales aici consideratiile de fond implicate de problema CADA/ADM, decurgind din cercetarea mea despre conditia politica a omului si patologia politica a societatii (pornind de la studiul de caz romanesc).

    "[] Inainte de a intra in subiect, pentru a nu risca o neintelegere, va reamintesc faptul ca oamenii isi organizeaza spatiul de sensuri (valori, credinte, misiuni) in jurul personalitatii si destinului propriu si ca, oricit de mult ar cauta o privire holistica obiectiva, observatorul fenomenului socio-politic priveste prin filtrul subiectivitatii sale. Important e ca acest lucru sa fie recunoscut onest.

    De aceea va previn ca observatiile ce urmeaza sint ale unui participant la evenimentele din 1990, plasat atunci pe pozitii radical-revolutionare si incercind , intre timp, sa-si inteleaga riguros nazuintele.


    A. Generalitati (militarism si militantism)


    Experienta CADA merita studiata in mai mai multe registre si la mai multe nivele de profunzime.
    Un prim etaj, este acela al reorganizarii corpului militar.
    Un al doilea, priveste relatia dintre evolutia acestui corp si devenirea intregii societati.
    In fine, mai sus, gasim problematica legitimitatii disciplinei (si militarismului) contrapusa cu aceea a libertatii (si militantismului).
    Confuziile intre aceste paliere au adus pierderi miscarii de democratizare a armatei si pot produce daune si demersului de valorizare istorica a ei.

    1. Reabilitarea armatei

    Promotorii CADA/ADM au fost animati de setea de ridicare a calitatii activitatii in cadrul armatei. Pentru a te supune din inima la o disciplina cazona, trebuie sa ai impresia ca e corecta, fireasca, legitima, eficace, oportuna, rationala, optimala.

    Ca in toate celelalte domenii, regimul comunist, incurajind antiselectia, favorizind minciuna, incompetenta si nepotismul, a reusit sa degradeze grav fiziologia vietii militare. Educatia specifica formarii militarului de cariera duce (in mod normal) la un profil moral incompatibil cu manifestarile de carierism josnic- care compromit ierahia, provoaca dezgust, alienare si respingere. "Intreprinzatorii militari", lasi, cupizi, si perfizi otravesc viata unitatilor, rapesc idealistilor orice punct de sprijin si sint perceputi de ei ca un factor distructiv.

    Din dorinta de insanatosire si ridicare a calitatii a provenit o parte importanta din platforma CADA/ADM, asigurind temeinicia si popularitatea miscarii in rindul ofiterilor superiori… moral.

    Astfel de nazuinte salutare au fost insa respinse si chiar reprimate de conducatorii armatei, din cauza interesului nulitatilor ajunse la virf de a evita o reorganizare (reorientare) profunda, pretul fiind continuarea (si dupa 1990) a obedientei fata de uzurpatorii statului roman. Aceasta tradare a cauzei armatei trebuie scoasa in evidenta, cu maxima claritate.

    Problema insanatosirii (reabilitarii) armatei romane fiind o chestiune de organizare interna, se poate crede (sustine, pretinde) ca ea nu este "treaba civililor" si ca trebuia rezolvata departe de ochii publicului. Liderii CADA au intuit corect ca aceasta teza este o capcana, in contextul anului 1990. Schimbarea de regim incercata in Romania gasea acelasi sistem (structura si metoda)- infiltrat in toate institutiile.

    Nu aveai cum elibera o parte fara a coopera cu cei care incercau sa reformeze celelalte parti, confruntati cu situatii similare si adversari comuni. Cei care au promovat, in cadrul miscarii de eliberare a armatei, teama de amestec cu reformatorii "civili", au fost - in cel mai bun caz - neinspirati.

    Pe de alta parte, "personalitatile" care s-au erijat , la inceputul anului 1990, in pozitia de lideri ai miscarii de emancipare civica, nu au inteles nevoia de solidaritate (coordonare) intre diversele fire ale curentului de renastere, confruntate cu probleme similare si interferente. Nici nu aveau cum intelege realitatea sub-sistemelor economico-sociale corelate, niste poeti si actori aerieni si vanitosi, care nu au cautat cooperarea cu inginerii, medicii, agronomii, militarii etc- ce aveau de schimbat fiziologiile cangrenate.

    Poate ca mai exista procesul verbal al sedintei tinute la GDS, la 14 sau 15 februarie 1990. Atunci (dupa ce in ziua precedenta condusesem catre grup, citiva lideri ai manifestatiei militare) am cerut insistent adunarii sa sustina puternic actiunea curajoasa de reformare a armatei, amenintata de represalii.

    Dupa ore de discutii sterile, grupul a refuzat asumarea solidaritatii cu militarii CADA, pe motiv ca e vorba de probleme specific militare (ca si cum transformarea celorlalte parti ale ale societatii nu ar fi fost "interna"- fiecarui sector). E o ironie (pentru mine) ca fruntasii militari s-au aliat mai tirziu (prin Alianta Civica) tocmai cu cei care ii lasasera singuri in momentul cel mai important- si nu e o intimplare ca aceasta asociere nu a produs rezultate trainice.

    Toti am fost victimele confuziei, imposturii si deturnarii. Au trebuit sa treaca 20 de ani pentru ca sa intram in acest dialog. Obtuzitatea din februarie 1990 a "elitei civice" (care a ecranat /confiscat/ deturnat/compromis apoi miscarea de rezistenta civila) a fost penibila, pentru ca platforma CADA atingea problema cheie a relatiei dintre armata si restul societatii, pornind de la problema participarii armatei in decembrie.

    Dar cu aceasta , trecem la al doilea palier.


    2. Armata si societate

    Orice analiza a fenomenului de emancipare a militarilor, scoasa din contextul "tranzitiei" declansate in decembrie 1989, risca ratacirea in padurea detaliilor corecte. Cronologia activitatii CADA/ADM/etc trebuie impletita strins cu aceea a evenimentelor care zguduiau societatea. Altfel, nu se poate revela oportunitatea unor actiuni, nu se pot justifica anumite decizii, explica anumite erori.

    Pentru a intelege si evalua initiativa cluburilor militare si ciocnirea din ianuarie 1990, trebuie sa urmaresti situatia creata de comunisti in cadrul armatei. Pentru a intelege si evalua initiativa ofiterilor din Timisoara din februarie 1990, trebuie sa observi situatia creata prin implicarea armatei in decembrie 1989.

    Pentru a judeca (dincolo de micro-adevarurile individuale) pozitia militarilor fata de Militaru, Chitac sau Stanculescu- trebuie sa ai o imagine completa a modului in care FSN-ul a confiscat incercarea de revolutie din decembrie.

    Pentru a aprecia pozitia CADA/ADM in problema folosirii armatei pentru reprimarea manifestatiilor, este cucial sa depasesti stratul aparentelor (care a creeat falsa impresie ca regimul din 1990 era mai legitim ca acela inca nerasturnat).

    Pentru a cintari activitatea membrilor CADA/ADM, trebuie sa cunosti terenul, minat de diversiune, pe care au operat. Chiar si cazuri extreme, ca actiunile lui Silviu Popescu in 1991 pot fi cintarite serios numai daca se tine cont de situatia tarii, in acel moment. E mai usor sa banui (acuzi) pe cineva de "provocare" (sau inconstienta) decit sa cercetezi daca societatea era reformabila sau daca puterea putea fi rasturnata ( vei si situatia din decembrie 1989).

    Este evident ca armata e un sub-sistem integrat, pe de o parte, in infrastructura statala si pe de alta parte, in tesustul social. Si nu unul oarecare. Daca pe vreme de pace, rolul ei functional in metabolismul colectivitatii e minimal, el devine crucial in caz de razboi si critic-daca armata intervine in infruntarile interne.

    Zdrobind o miscare de rasturnare (sau respingind acest rol) armata influenteaza hotaritor destinul natiunii (in sens fast sau nefast- in functie de oportunitatea miscarii respective). Se pot ucide (sau tolera, sau sprijini) revolutii de eliberare. Se pot ucide (sau tolera, sau sprijini) atacuri ale retelor parazite doritoare de putere.


    Diferenta dintre aceste situatii este profunda, punind militarul implicat in fata unei grele probleme de constiinta. S-a reprosat miscarii CADA ca a sprijinit tendinte de rascoala anti-guvernamentala. I se poate insa reprosa si invers : ca nu le-a sprijinit suficent. Cine sa elibereze tara de un agresor intern puternic si violent, daca nu armata? Dupa ce primeste solda zeci de ani, numai pentru a se pregati pentru o interventie, poate militarul de caracter sa dezerteze de la datoria fata de poporul care l-a hranit, in clipa in care acesta are imperioasa nevoie de sprijin, pentru a se elibera?

    Trebuie pusa apasat intrebarea : cui datoreaza militarul obedienta reglementata de regulamente? Teoretic : conducatorilor statului si poporului pe care acestia ii reprezinta. Din pacate insa, identitatea (prezumata propagandistic) intre cele doua autoritati este contrazisa de istorie.

    Uzurparea puterii (acapararea statului) pentru exploatarea populatiei capturate in chinga legilor- este mai curind regula decit exceptia. Cind armata e folosita impotriva incercarilor poporului de a curati statul de parazitii invadatori, militarul onest e pus in fata unei alegeri critice. Nici macar abordarea "mercenara"- nu simplifica situatia. Cel care ar urma sa zdrobeasca razvratirea este platit aparent de cel care face comanda, dar chiar din banii mulsi de la victimele de reprimat!

    De aici provine sfisierea soldatului constient, care nu se poate reduce la postura de instrument utilizabil in orice scop, lovind in aceia care, de fapt, il intretin. Una e sa combati "agresorul extern" si alta sa tragi in tarani (la 1907) sau in manifestantii din decembrie 1989…. In lupta cu "dusmanul", militarul care nu se reduce la mercenar, si detesta asasinii platiti, simte nevoia de a fi angajatul binelui colectiv. O nazuinta fantezista-pentru "pragmatici", salutara- pentru cei framintati de destinul omenirii.

    A cere militarilor sa faca orice li se cere la un moment dat, chiar daca isi dau seama ca sint folositi impotriva intereselor reale ale natiunii - inseamna a -i condamna la o postura deplorabila. O astfel de "viziune" formala privind autoritatea (disciplina) implica, daca vrei sa fii logic, ca in decembrie, corecti sint cei care au tras in revoltati…

    Aceasta e consecinta legitimizarii mecanice a ordinelor date de ocupantii (la un moment dat) ai puterii. Pentru a o respinge, trebuie sa fie facuta o alegere radicala: ori "ordinul criminal (josnic, antinational etc) se executa" ori "ordinul criminal (josnic, antinational) nu se executa".

    Membrii CADA au promovat ideea militarului-cetatean (in locul executorului amoral de ordine)- din cauza situatiei create (traite) in decembrie 1989. Ei au simtit ca regimul incearca o iesire parsiva dintr-o contradictie fundamentala. Pe de o parte, se admira populatia revoltata, se cinta imnuri de slava revolutiei eliberatoare, se lauda ofiterii care nu au tras, la comanda "dictatorului". Pe de alta parte, se promoveaza obedienta fata de noua putere (vechii obedienti).

    Manevra de "incetosare" a problemei de constiinta militara create in 1989, a fost acoperita cu sporuri de salarii si diversiuni. Spre cinstea lor, militarii reformisti au avut curajul de a stirni intrebarea ascunsa sub pres, de care depindea reabilitarea conditiei de militar si legitimitatea unei institutii cu potential violent. Au dat dovada de eroismul cerut unui soldat, asumindu-si mari riscuri si infruntind forte net superioare. Dar au fost infrinti de marile dificultati (practice si teoretice) create de necesitatea "militarismului civic".

    Uneori, militarii reformatori au pledat deschis impotriva supunerii fata de ordinele care oripileaza constiinta cetateneasca. Alteori, au reculat (probabil si datorita presiunilor si insuficentei sustineri populare) - admitind ca armata ar putea trage in populatia razvratita… daca acest mandat este clar stabilit de lege. Condamnarea neta a folosirii armatei in reprimarea poporului revoltat a fost "inmuiata" , pentru ca sa se paraze acuzatiile de insubordonare, provocare de anarhie etc.

    Aceasta repliere tactica (inlocuire a atacului cu apararea, pe un teren mediatic controlat de adversari) a fost o eroare de strategie, diminuind consistenta mesajului miscarii si atractivitatea ei pentru restul populatiei. Nici azi nu ne-ar face placere sa aflam ca problema liderilor CADA/ADM a fost doar ca se tragea in noi… fara suport juridic.

    Luarile de pozitie din 1990 impotriva folosirii armatei pentru apararea regimului (FSN) au fost insa elocvente (impotrivirea fata de reprimarea militara a manifestatiilor, critica decretelor de legalizare a represiunii ( emise in decembrie 1990) etc. Ele nu trebuie devalorizate retroactiv, dintr-o grija (inutila si paguboasa) de a menaja susceptibilitatile aparatorilor "ordinii cu orice pret".

    Toate regimurile se declara legitime, si se apara (sau conspira ) "prin cercul lor de legi" . Toate considera rasturnarea puterii ca "terorism" (care insa, daca e victorios, devine eroism si fundeaza noua oligarhie). Aceasta legitimitate "automata", prezumata (mai mult sau mai putin explicit) de o anumita teorie a statului si dreptului (singura predata la noi)- se putea aplica si lui Ceausescu.

    Trebuie sa ne hotarim: il denuntam doar pentru ca nu a dat citeva legi de organizare a represiunii- inainte de a recurge la ea? (spre deosebire de comunistii anilor '50, care au ucis conform legii). Recurgem la chitibusuri juridice, pentru a menaja ideea de legitimitate absoluta a legalitatii si subordonarii? "Legalismul" care a corodat miscarea noastra de eliberare a profitat de intelegerea superficiala a raportului dintre societate si lege, promovata de un sistem toxic de educatie juridica.

    Aceasta manevra nu ar fi reusit, daca studiul real al teoriei statului si dreptului (abordat in centrele de cercetare autentica din intreaga lume -vezi problematica "transitional justice") nu ar fi fost evitat, cu lasitate si suficenta, de "juristii" romani- o falanga importanta a securicomunismului.

    Insuficent inarmati teoretic, cautind o iluzorie cale de mijloc, supusi unei formidabile presiuni, sustinuti nesatisfacator de societate, invrajbiti prin infiltrari, membrii CADA/ADM nu si-au putut limpezi pozitia (mesajul) pina la nivelul necesar convergentei cu restul miscarii de eliberare care s-a aprins in Romania in 1990 (fiind stins de Contrarevolutie).

    Ei au simpatizat emanciparea natiunii, incercind sa-i implineasca nazuintele in cadrul armatei, fara rasturnarea in forta a ierahiilor si normelor. Desi au platit un greu tribut incercarii de a proteja revoltatii (iesiti in strada si dupa 1989), nu au putut trece fatis de partea lor, din cauza "legalismului" paralizant.

    Si astazi ne considera probabil "provocatori", pe toti cei ce am militat pentru infruntarea frontala cu fortele care au mentinut in gheare statul roman, folosindu-l pentru jefuirea populatiei si distrugerea economiei.

    Doar aparent paradoxal, militarii insetati de progres profesional si national, au fost anihilati prin "pacifismul" inoculat de ideologii de serviciu ai unui pseudo-razboi de eliberare… "fara violenta". Evitind colaborarea deschisa cu luptatorii civili , aparindu-se de acuzatia ca sustin idei din platforma unor partide de opozitie, temindu-se de deturnari, compromiteri si confiscari, militarii reformisti au cazut in capcana de a se lasa deturnati de …frica de provocare.
    Last edited by Excalibur; 14-08-10 at 09:16 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Re : Militarism versus militantism-Disciplina si libertate

    3. Disciplina si libertate

    Exista- cred- un motiv adinc care a facut ca miscarea CADA sa nu "degenereze" intr-o revolta militara generalizata, contagiata si contagianta (ghilimele exprima regretul meu ca nu s-a intimplat asa, avind in vedere consecintele ingrozitoare ale evitarii confruntarii cu agresorul, dincolo de orice rationamente privind sansele intr-o batalie aparent asimetrica, dar careia nimeni nu-i poate modela dinamica potentiala).

    Primul nivel (profesional) al actiunii de emancipare militara a fost abordat consecvent in platforma miscarii. Al doilea (cetatenesc) a fost aparat implicit prin masurile si principiile propuse. In schimb, promotorii curentului au evitat discutarea nivelului cel mai profund (inalt) implicat de actiunea lor: cel al ameliorarii conditiei umane.

    Nu stiu in ce masura aceasta eludare a fost rezultatul unei prudente strategice sau expresia unei anumite confuzii (limitari) metafizice. Mi se pare insa ca, valorificarea aventurii CADA/APDM ne cere azi ridicarea analizei si pe aceasta ultima treapta, chiar daca asta va conduce la explicatii si valorizari post-factum. Numai astfel experienta CADA se incarca de pertinenta si expresivitate pentru noile generatii, aflate aparent departe de anul 1990, dar in realitate in mijlocul marilor probleme existentiale (despre esenta individului si a societatii) care s-au pus atunci- mai clar ca niciodata.

    Daca vreti ca povestea incercarii de emancipare a militarilor din 1990 sa fie citita cu larg interes, depasiti factualitatea si contextualitatea si cautati fructul ei vertical. Ce concluzii majore putem trage din aceasta experienta, prin care au trecut unii din camarazii nostri in cautarea unei conditii umane mai acceptabile, a unui echilibru fast intre disciplina si autonomie? Cum armonizam nevoia omului de libertate individuala cu aceea de coerenta, cistigata prin integrare sociala?

    O intrebare la care nu mai putem astepta pasivi raspunsul de la politicieni. Pe care fenomenul CADA a particularizat-o astfel: poate spiritul disiplinei cazone interfera fructuous cu creativitatea personala, in cadrul armatei sau in afara ei ?

    A fost tentativa reformista din 1990 o zguduire salutara de insanatosire (consolidare) a conditiei militare sau o forma de disolutie, prin acceptarea unor principii de autonomie a constiintei, care subminaeaza esenta incadrarii docile necesare in armata?

    Putem incerca o anumita separare a problemei echilibrului incadrare-autonomie de particularitatea situatiei din Romania anului 1990. Nu in sensul neglijarii realitatii concrete, ci al transcederii ei, in cautarea aspectelor generice. Pornind de la studiul de caz 1990, sa scrutam problema cruciala a limitelor disciplinei, adica a punctului de la care un om nu mai poate participa la actiuni impotriva natiei (speciei) sale. Numai astfel vom stirni interesul celor framintati de aceeasi dilema, raspinditi in timp si spatiu.

    E drept ca cerecetarea devine extrem de dificila, fiind expusa nedeterminarilor, ambiguitatilor, si paradoxurilor inevitabile- ce provoaca ameteli cind urci la inaltimi filosofice. Fiecare va ataca problema prin prisma vizunii sale despre conditia umana. Cine vede in om fiara rafinata nu va trage aceleasi concluzii privind raportul dintre legitimitate si legalitate ca acela care percepe mai curind in om animalul domesticit, creatorul solidar sau agitatul zadarnic. Dincolo de un anumit "ecumenism", apartenenta- stabilizatoare intern- la un "partid spiritual" este naturala, in biologia constiintei.

    Aceste remarci nu vor sa innece subiectul nostru in necunoscut, ci sa traga un semnal de alarma. Romania s-a intergrat in Europa si NATO. Naivii pot spera ca de aici va veni "democratizarea" aramtei si societatii. Cunoscatorii insa, stiu ca promotorii supunerii fata de elitele care tin in miini soarta comunitatilor (statului, institutiilor etc) actioneaza anti-libertar in toata lumea.

    Dincolo de nunate (axare a puterii pe teroare sau pe minciuna) , propaganda intretinuta de sistemul puterii are un singur sens: supuneti-va (adaptati-va, integrati-va, dati Cezarului ce e al lui)… si va va fi bine. Erorile de parcurs, nedreptatile, inechitatea, vor fi corectate pe drum, fara fracturi, fara pierderile produse de infruntare si anarhie. Sint argumente convingatoare… de mirare fiind insa ca aceasta solutie pasnica, instapinita de atita timp, nu conduce societatea la mai binele garantat.

    Democratia reala nu este o reala democratie. Emanciparea de sus in jos a cetateanului nu se produce, emanciparea lui cere lupta, aceasta cere eliberarea constiintei. Dar nu sintem in masura sa infruntam eficace armata ideologica care apara legitimitatea supunerii, pe frontul sensului. Nu ar trebuie insa sa ne lasam captati in ea, noi cei care credem ca omul nu trebuie inaltat prin domesticire, ci prin emancipare.

    Istoricii (analistii ) fenomenului CADA trebuie sa fie constienti de adversitatea pe care o stirneste aventura lor celor interesati ca "ordinul sa nu se discute". Morbul razvratirii e cel mai grav pericol pentru stapinii de toate culorile. Il pot stimula un timp pentru a scapa de un concurent, dar dupa aceea, trebuie sa stinga orice urma de foc, care ar ameninta noua ordine.

    S-a vrut numai rasturnarea lui Ceausescu, devenit incomod, nu si a principiului cuminteniei multimilor conduse. Citi teoreticieni occidentali ai conditiei militare ar sustine fatis o actiune de "democratizare a armatei" ? Altii sint sustinatorii firesti ai acestei tendinte. De aceea, mitul CADA/ADM, de care cred ca Romania libera are nevoie, trebuie sa se auto-consolideze. Imi doresc ca unii dintre aceia care au creat acea realitate sa mai aiba forta sa faca din ea o stea calauzitoare.

    B. Observatii pe marginea textului [..]

    Ioan Rosca, 30 iulie 2009"


    Nota: Expun azi acest eseu epistolar pentru ca implinim 19 ani de cind gruparea uzurpatoare a lui Ion Iliescu a deturnat sarbatorirea lui 1 decembrie 1918, folosind-o ca prilej pentru a justifica legiferarea dreptului de a trage in populatia razvratita, o consacrare juridica a Contrarevolutiei.

    Ioan Rosca 1 decembrie 2009
    http://www.piatauniversitatii.com/ne...9&month=12.htm
    Last edited by Excalibur; 14-08-10 at 09:15 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Investitii versus saracie
    By Arhaeus in forum Paradisul ilegalitatii , cultul functiei/puterii
    Replies: 0
    Last Post: 06-04-12, 02:55 PM
  2. Iuliu Maniu şi Armata
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 15-02-11, 11:50 AM
  3. Stânga versus Dreapta
    By Obi-Wan Kenobi in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 25-11-10, 08:43 PM
  4. Armata română renaşte ca pasărea Phoenix
    By Cicerone Ionitoiu in forum Primul război mondial 1914-1918
    Replies: 0
    Last Post: 06-11-10, 08:33 AM
  5. Armata romana de ocupatie
    By Tricoderonga in forum Organizarea militară a armatelor
    Replies: 0
    Last Post: 26-08-10, 08:34 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •