Results 1 to 1 of 1

Thread: Compromiterea renasterii democratiei - abdicari si riscuri: CADA, minerii, regele

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Exclamation Compromiterea renasterii democratiei - abdicari si riscuri: CADA, minerii, regele

    Notă (legată de demonstraţia militarilor) 18 februarie 1990

    E foarte probabil ca eliminarea activiştilor pro sovietici, stalinişti, scoaterea din funcţii importante, pe care aceştia (reinstalaţi īn decembrie), le ocupau, să nu fi fost un gest patriotic, cu care Ceauşescu şi-a īnceput epoca, ci o banală măsură pentru a-şi īntări puterea. Nu poate fi exclusă nici posibilitatea unei tactici diversioniste, căci multor romāni īndepărtarea acestor căpuşe care se instalaseră īn miezul societăţii, le-a stīrnit simpatia faţă de "conducător". Dar iată că vechea gardă reapare īn mijlocul revoltei populare din decembrie şi contribuie, prin reţeaua lor de simpatii, la succesul revoluţiei. Pīnă aici e bine şi dacă se va dovedi că acest sprijin a fost necesar, efectiv şi eficace, va trebui ca acest fapt să ofere respectivilor o puternică circumstanţă atenuantă la procesul politic īn care naţiunea va judeca instalarea sidei "comuniste" īn trupul ţării! Dar derularea evenimentelor de după 22 decembrie, schimbă complet datele problemei.

    Asistăm uluiţi la īncercarea iresponsabilă de recucerire a puterii de către respectivii "dizidenţi" pentru meritul de a fi supărat ramura ceauşistă a partidului, care a deviat (?...) de la ora Moscovei, trădīnd de fapt cauza comunistă prin atitudinea sa imprudentă de folosire a terorii făţişe.

    Dovedind patriotism, luciditate şi demnitate, reprezentanţii militarilor au făcut presiuni asupra guvernului revelīnd īntregii naţiuni sensul ascuns al evenimentelor, arătīndu-ne ce se ascunde sub masca "dizidenţei" celor care au pus mīna pe cīrma ţării! Vechii comunişti au mers atīt de departe cu neruşinarea īncīt au īncercat să īncarcereze armata īn plasa "specialiştilor" pro-moscoviţi, refăcīnd pīnă şi cadrul comunist de īndoctrinare politică; sub numele de educaţie patriotică FSN, foştii activişti īşi pot continua activitatea parazitară.

    Militarii au dezvăluit de fapt, un enorm scandal politic, incriminīnd extrem de grav , persoanele care au dirijat această evoluţie a evenimentelor din conducerea ţării. Putem constata situaţii absolut analoge, īn orice domeniu de activitate. Īntrebarea este de ce nu răspundem cu aceeaşi francheţe şi demnitate ca armata, de ce ne lăsăm īmbrobodiţi cu promisiuni clasic comuniste şi de ce ne lăsăm şantajaţi cu ameninţarea de instabilitate economică şi cu aceea - mai voalată - a forţei, de care dispune fostul aparat represiv, pe care ... u trebuie să-l supărăm!

    De două luni acest guvern ne propune un calm dubios, o revoluţie care să nu schimbe nimic, un pact ruşinos cu foştii noştri stăpīni şi torţionari. Ştim că de fapt īn spatele mieroaselor lor atitudini, a demagogicelor lor promisiuni, a iresponsabilelor satisfaceri ale cererilor diverselor categorii de protestatari, stă farsa politică, ascunderea dovezilor marilor vinovăţii, reīntărirea capacităţii represive, manipularea psihologică a populaţiei pentru a sprijini un sistem al mediocrităţii eficace, manevrarea fondurilor disponibile sau a ajutoarelor primite din străinătate īntr-un mod total incorect, īncercarea de intimidare a celor conştienţi de pericol şi de dezbinarea societăţii romāneşti, īnchegarea unui front al tuturor celor interesaţi să-şi continue activităţile inutile sau dăunătoare, să-şi conserve privilegiile sau dreptul de a-şi cīştiga existenţa fără muncă şi valoare.

    Pīnă cīnd vom accepta această tutelă complet compromisă? Militarii au simţit urgenţa schimbării miniştrilor, civilii trebuie să facă acelaşi lucru cīt mai urgent; altfel, "stabilitatea" va degenera īn revenire la pulsul ultimilor 45 de ani (călăuzele actuale ne-au mai condus pe aceste poteci) sau la o nouă revoluţie cu efecte imprevizibile ( poate dezastruoase..) , făcută de cei īnsetaţi de schimbări profunde, īn dauna celor care nu vor să-şi īnţarce pasivitatea, lenea şi incompetenţa.

    Subscriu cu toată responsabilitatea la lozincile strigate īn ultimul timp īn Piaţa Victoriei :"FSN e PCR", "Frontul a trădat!", "Alegeri fără front!", "Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist!", "Jos Iliescu şi Roman!", "Jos securitatea!".

    Cine mai e de această părere?
    Ioan Rosca

    Link: http://www.piatauniversitatii.com/ic...docs/doc4.html


    22 de īntrebări către minerii din Valea Jiului, Maramureş, etc. 20 februarie 1990 (redactare Ioan Roşca)


    1. Cum aţi participat la Revoluţia din decembrie īncīt să cuceriţi dreptul de arbitru al ţării?

    2. De ce aţi profitat de revoluţie cerīndu-vă imediat drepturile şi şantajīnd ţara aflată īntr-o situaţie grea?

    3. După ce v-au fost satisfăcute revendicările, doriţi să vă arătaţi recunoştinţa īnăbuşind orice altă mişcare revendicativă?

    4. Dacă Ceauşescu v-ar fi satisfăcut cererile, a-i fi venit să-l apăraţi īn timpul revoluţiei?

    5. Aveţi un unghi de observaţie , acolo īn Valea Jiului, superior cetăţenilor Bucureştiului, pe care vreţi să-i "disciplinaţi"?

    6. Doriţi instalarea "dictaturii proletariatului" īn Romānia?

    7. Cunoaşteţi opiniile manifestanţilor din lunile ianuarie, februarie 1990, cu care ... nu sīnteţi de acord?

    8. Credeţi că studenţii, muncitorii şi intelectualii pe care īi numiţi "huligani", sīnt dispuşi să accepte jigniri, īn numele puterii tīrnăcopului?

    9. V-a convins primul miner al ţării, că nu aveţi nevoie de alte pături sociale?

    10. Vă veţi putea descurca īmpreună cu propagandiştii politici, vechi - noi, dacă intelectualii de valoare speriaţi de violenţele voastre, se vor vedea siliţi să părăsească ţara?

    11. Nu puteţi suporta existenţa a mai multe puncte de vedere, considerīnd acest lucru ca nesănătos?

    12. Doriţi să īntrerupem lupta pentru adevăr şi democraţie... ca să nu vă tulburăm liniştea dinaintea intrării īn şut?

    13. Sīnteţi preocupaţi de grevele din 1929 sau de distrugerea societăţii romāneşti īn ultimii 45 de ani , īn numele "comunismului"?

    14. Din discuţiile pe care ofiţerii nemulţumiţi, le-au purtat cu reprezentanţii guvernului, prezentate la televiziune, nu aţi putut trage nici-o concluzie? Ne permiteţi deci să ne īndoim de priceperea voastră politică?

    15. Cine v-a dat dreptul să somaţi armata să lupte neiertător cu populaţia? Cine v-a permis să cereţi folosirea aparatului de poliţie, acelaşi care a comis atrocităţile din decembrie? Cine v-a sfătuit să propuneţi īn ultimă instanţă preluarea rolului de aparat de ordine şi represiune? Cine v-a cerut să deveniţi garda dlui Iliescu?

    16. Ştiţi că intervenţia voastră "eroică" a fost total inutilă, necivilizată, abuzivă şi jignitoare ?

    17. Doriţi să vă respectăm munca şi priceperea īn minerit sau īnţelepciunea politică pe care nu aţi dovedit-o īncă? []
    ***

    22 de mecanisme care susţin regimul 25 februarie 1990

    1. Certitudinea vinovaţilor din ultimii 45 de ani că actualii conducători nu vor declanşa un proces de depistare, judecare, desfiinţare, condamnare a lor (dovedită din plin de atitudinea din primele două luni) este singura lor şansă de a scăpa de pedeapsă. Aşadar, adeziunea vinovaţilor.

    2. Şansele pe care le oferă celor care au avut poziţii, posturi, avantaje īnainte de 22 decembrie, să şi le conserve īn continuare. Astfel se asigură adeziunea purtătorilor de scaune.

    3. Speranţa la legitimare a escrocilor care au intrat īn faţă īn timpul "revoluţiei" din mai toate judeţele ţării.

    4. Frica celor cărora li s-au promis avantaje materiale şi sociale (mineri, etc.) de a nu-şi pierde aceste avantaje sub un alt regim.

    5. Incultura politică , socială şi generală, reuşită de vechiul regim.

    6. Dificultatea īnţărcării celor obişnuiţi cu lenea, chiulul, incompetenţa, speriaţi de perspectiva competiţiei şi a unor criterii de selecţie valorică.

    7. Dorinţa de stabilitate, de supravieţuire īn orice condiţii, de "linişte", resimţită de masa mediocrilor, motivaţi īn acest spirit.

    8. Lipsa oricărui respect pentru valoare, pentru năzuinţe spirituale, pentru dezvoltare intelectuală, pentru elevare, cultivate profund de comunism.

    9. Lipsa unor credinţe de factură spirituală.

    10. Inexistenţa unei structuri informaţionale, democratice (geografic), eficace (adaptate la auditor), libere şi bine intenţionate.

    11. Inexistenţa unei structuri bine puse la punct pentru asigurarea unui dialog social.

    12. Manipularea opiniei publice de către informatorii securităţii, coordonaţi sau pe cont propriu, posibilă datorită nedesconspirării lor.

    13. Inocularea īn minţile neapărate ale muncitorilor, a ideologiei proletar - comuniste (dictatura proletariatului, lupta de clasă, intelectualitatea ca burghezie inutilă), etc.

    14. Inexistenţa unei clase ţărăneşti autentice şi a unei pīrghii sănătoase de refacere a ei.

    15. Pasivitatea intelectualilor de calitate. Refuzul de a se angrena īn politică, din teama de a se compromite. Egoism demonstrat şi de energia cu care īşi apără avantajele profesionale.

    16. Apolitismul sinucigaş al īntregii societăţi, reacţie bolnăvicioasă la atacul politicului de proastă calitate.

    17. Marginalizarea (timiditatea) personalităţilor şi a valorilor. Jena de a lua atitudine fermă īn momente politice cheie.

    18. Trădarea ideii de "intelect" de către indivizi care s-au acoperit cu diplome īn aceşti ani şi discreditează īn ochii populaţiei, noţiunea de intelectual.

    19. Obligaţia legală de a respecta o ierarhie răsturnată. De exemplu, īn armată, elementele progresiste sīnt la cheremul celor retrograde fiind acuzate de anarhism dacă se revoltă. Această situaţie e generală.

    20. Ameninţarea voalată (securitatea , anarhia, etc.).

    21. Numărul mic al doritorilor reali de īnnoire profundă (minoritari).

    22. Tendinţa acestora de a fugi din luptă şi din ţară datorită disproporţiei.

    Notă - situaţia ţării este dramatică: o minoritate necompromisă moral şi nemulţumită, vrea să pedepsească sau măcar să sancţioneze, o majoritate vinovată şi puternică. Adevărul dureros este că Iliescu este adevăratul reprezentant al majorităţii deci din punct de vedere democratic, are legitimitate. Toţi vinovaţii, de toate gradele, īl susţin. De asemenea, īl susţin victimele complet desfiinţate, oamenii depersonalizaţi.

    Punctul de vedere care-i neagă lui Iliescu legitimitatea , este cel moral, din care pactul pe care-l perfectează, apare ca odios. Trebuie să primeze deci democraţia sau dreptatea? Democraţia amorală, va da dreptul torţionarilor, complicilor lor, profitorilor, liderilor, şacalilor, laşilor, etc. să īncline balanţa politică, folosind dreptul la vot. De conceput un serial cu vinovaţi votīnd.

    Ioan Rosca
    Link : http://www.piatauniversitatii.com/ic...docs/doc4.html

    Notă : -Dacă lupta politică ţine de cīteva idei forţă (vezi comuniştii cu proprietatea tuturor), atunci de ce nu se profită de momentul psihologic actual (ura faţă de fostul sistem şi abuzurile sale ) , īncercīnd acum dărīmarea lor, nu mai tīrziu, cīnd atuul psihologic se va răsturna (eventuale nereuşite fireşti īn īncercarea de īnsănătoşire capitalistă a ţării.

    -Rugăm membrii PCR, care vor să se desolidarizeze de acest punct trist din viaţa lor să o dovedească, făcīnd politică activă anticomunistă.

    - Dramatic - sīntem la cheremul vinovaţilor, majoritari - trebuie să-i rugăm să ne lase să schimbăm sistemul, fără ai putea ameninţa.
    ***

    Interventie – protest pentru reprimarea mitingului, "Dreptatea", 29 iulie 1990

    "Nu are rost sa enumeram sirul de revelatii dureroase care ne-au demonstrat adevarul insuportabil al infringerii incercarii de revolutie. Dezinvoltura cu care represiunea "securitatii" reapare in scena, in chip de "aparare a ordinii publice", marchaza sfirsitul jocului, ne readuce la realitate cu o brutalitate neatenuata de farsa. Mastile cad sub privirile ingaduitoare ale unei populatii intretinute cu abilitate in criza de degradare, pe care cura de intoxicare ideologica, campania de compromitere, presiunea deformatoare, au transformat-o in metastaza. Pierzindu-si verticalitatea, coboriti cu sila din trenul evolutiei, o seama dintre concetatenii nostri sint neinteresati de problematica adevarului, a dreptatii, a emanciparii, judecind toate evenimentele prin prisma abuliei patologice pe care a produs-o indelungata frustrare de orice satisfactie. Credeam ca acestia au semnat contractul cu cei ce s-au agatat de putere din necunoastere, ca nu au inteles semnificatia faptului ca nu este declansat procesul comunismului (ca minciuna, ca teroare inchizitoriala, ca ideologie, ca mafie, ca experiment dezumanizant, ca boala); ne miram ca nu sesizeaza caracterul vadit contrarevolutionar al celor ce se preteaza la diversiune. Acum stim ca a fost o iluzie, ca Egoismul si nu Prostia este tiranul unor constiinte romanesti.

    Intelegindu-si conditia minoritara, supravietuitorii sint cuprinsi de o deruta care frizeaza disperarea, simtindu-se prizonierii lagarului din care incercasera sa evadeze., la cheremul vechilor paznici, a caror ferocitate pare sporita. Ura pe care au acumulat-o in aceste luni in care au simtit pentru prima data frica rasturnarii raportului de forte si eventualitatea infricosatoare de a fi pusi sa-si rascumpere vinovatia, i-au transformat pe acestia din mercenari ai terorii in tortionari patimasi care stiu ca isi apara propria cauza.

    Plapinda si lipsita de putere, "opozitia" a adoptat o strategie a apararii, paradoxala reactie in fata imposibilitatii de a face dreptate. Nu ne putem impiedica sa vedem in incapacitatea de solidaritate, organizaare si coerenta, a opozitiei politice si civile, semnul funest al degenerarii dobindite prin tratamentul la care am fost supusi. Nu ne vom putea descurca in noianul efectelor paralizante, cit timp discutarea cauzelor va fi obstaculata de frica dezvaluirilor compromitatoare, care sta la baza "consensului" amneziei. Sintem captivii unui trecut care ne interzice viitorul, atita timp cit nu taiem nodul gordian, declansind Procesul Comunismului. Nimeni nu poate fi iertat inainte de a fi pus in situatia sa se explice; obligatia spovedaniei conditioneaza evident reabilitarea ideii de adevar si justitie, fara de care orice constructie sociala sanatoasa este condamnata la nereusita. Nu sintem convinsi ca este sesizata grozavia acestei situatii, gravitatea punctului in care o dictatura consecventa aduce societatea care ii cade victima : de a nu se mai putea intoarce la normalitate datorita barajului vinovatiilor ce nu pot fi rezolvate si a desertului sufletesc pe care il apara cei ce l-au provocat !

    Voci din afara zonei sinistrate ne indeamna sa continuam lupta in numele unei "ireversibilitati" care ne promite un loc in galeria eroilor . "Intr-o buna zi vor obosi in efortul de a distruge fiecare val de eliberare, prabusindu-se..."- ne incurajeaza cei convinsi ca sintem destinati sa platim pretul eliberarii, penrtru noi si pentru ceilalti, care asteapta cuminti, fara sa se implice. Sint unii care isi asuma acest apostolat, si ne exprimam admiratia fata de acest gest care dovedeste ca si-au gasit, in asumarea solidaritatii iluminate, un sens al existentei, o valorizare. Exista insa riscul ca modul in care ne induram soarta (de la resemnare la stoicism) sa creeze celor din afara impresia ca ceea ce se intimpla este acceptabil, sa nu realizeze amenintarea ce planeaza asupra destinului unei natiuni, sa nu se simta implicati de acest asalt al intunericului asupra speciei umane, de o amenintatoare profunzime.
    De aceea, dupa un indelungat zbucium in cautarea unei iesiri, am decis sa ne facem publica deziluzia, ingrijorarea si revolta, aduse la paroxism de inconstienta cu care ne este sugrumat DORUL DE LIBERTATE.

    Nu putem accepta tactica dubioasa de a astepta ca prabusirea economica sa distruga pactul dintre putere si masa, pentru a intari rindurile opozitiei cu noile valuri de nemultumiti. O dubla imoralitate condamna aceasta atitudine : de a admite prabusirea victimei pentru a o putea deparazita si de a incheia o alianta a egoismului nesatisfacut, forte departata de tresarirea de demnitate emancipatoare pe care o simtim necesara. In speranta ca timpul izbizii nu a trecut, ne afirmam solidaritatea fata de omenescul neincarcerat, dorinta de a evada din aceasta cursa infernala, de a refuza statutul de combatant intr-o lupta falsa, in numle dreptului de a trai in lumina pentru care ne simtim destinati, in numele dreptului de a denunta monstruozitatea scenariului care ne este rezervat ! Nimeni nu detine monopolul adevarului, dar trebuie sa aveti in vedere posibilitatea ca aceasta luare de pozitie sa fie justificata, caz in care pe harta planetei situatia noastra reprezinta o rana deschisa ce ar putea pune in discutie mecanismul solidaritatii umane !

    In numele grevistilor foamei din Piatra Neamt, semnatari ai "Apelului din Moldova" (mai 1990)
    Ioan Rosca, presedinte al asociatiei "Dialog - Piatra Neamt", 29 iulie 1990"
    ****

    Reafimarea idealurilor Pietei, "Dreptatea", 8 august 1990

    "Asociatia „Dialog Piatra Neamt" isi afirma solidaritatea eu cei care au dorit sa-si exprime setea de libertate, participind la mitingul din Piata Universitatii, sau incercind sa creeze in tara, simbolice zone libere de comunism. Atragem atentia asupra pericolului pe care il reprezinta discreditarea mitingului asupra intregii miscari de eliberare de sub tirania aparatului represiv, a retelei mafiote si a intoxicatiei „ideologice". Reamintim ca demonstratia a fost deschisa, ceea ce a facut posibila aciuarea "in zona" a unor intrusi compromitatori (securisti, informatori, infractori manipulati, bisnitari, aventurieri, etc.). Inchizitia se- curista, grav amenintata de incapatinarea cu care manifestantii cer dreptate si adevar, incearca sa demonstreze opiniei publice ca elementele declasate pe care le-au „depistat" reprezinta intreaga manifestatie, si sa ne determine pe noi, cei care am sustinut-o in numele unor principii democratice clare, sa ne desolidarizam.

    Constatam ca multi au cazut in plasa acestui amestec de diversiune si intimidare, abordind o Este deci cazul ca toti „golanii" care si-au adaugat semnatura pe actul de protest reprezentat de Marea Manifestatie sa-si onoreze angajamentul, refuzind sa cedeze amenintarii represive, aparind simbolul si substanta a ceea ce va intra in istorie ca o dovada asupra vietuirii demnitatii romānesti ! atitudine defensiva, resemnindu-se la o asteptare tacuta, sau multumindu-se cu a cere eliberarea celor arestati, reducindu-si protestul la condamnarea interventiei minerilor. Noi consideram represiunea manifestatiei din dimineata zilei de 13 iunie, la fel de grava, caci ea reprezinta de fapt scoaterea anticomunismului (si a revolutiei) in afara legii, declararea victoriei contrarevolutiei, setea de razbunare a teroristilor insarcinati cu „pastrarea ordinii in lagarul romānesc" fiind satisfacuta cu acordul autoritatilor.

    Nici noi nu am fost multumiti de evolutia manifestatiei ; ne-au exasperat tendintele de ritualizare, autosugestie, confuzia unui apolitism paradoxal, veleitarismul unor lideri, care a stat in calea realizarii unei unitati, micsorind eficacitatea trezirii constiintelor natiunii, datorita lipsei de coerenta. Dar toate acestea se datorau in primul rind atitudinii Puterii, a carei sfidare a adus manifestantii la temperatura disperarii. Tipatul neputincios al victimei condamnata la nedreptate, spaima de a vedea speranta de emancipare prabusindu-se, au fost expresia unei atitudini fata de destinul natiunii. „Fenomenul Piata Universitatii" nu poate apartine unor asociatii organizatorice; el trebuie asumat de toti cei ce nu pot renunta la pretentia ca la baza edificiului Noii Romānii sa stea reabilitarea codului moral (adevar, dreptate, valoare, libertate).

    Noi sintem in continuare sustinatorii acestei pretentii, mitingul continua in sufletele noastre, si nu vom parasi aceasta pozitie atita timp cit coalitia dintre vinovati si oportunisti se va agata de putere, interzicindu-ne evadarea spre viitor.

    Asociatia „DIALOG PIATRA NEAMT", Dreptatea, 8 august 1990"
    ***

    Solidarizare cu reluarea mitingurilor in Piata, "Deptatea", 7 septembrie 1990

    "Cei care mentin aprinsa flacara revolutiei in Piata Universitatii, se bucura de simpatia si respectul nostru. Regretam faptul ca PROTESTUL fata de RESTAURATIA COMUNISTO-SECURISTA a fost silit sa capete astfel de forme. Raspunderea o poarta insa in intregime Puterea, care a aratat incapacitate de dialog, lipsa de scrupule specifica totalitarismului, reaua intentie care-i determina propaganda si diversiunile, hotarirea de a-si conserva dominatia prin inselaciune, intimidare si represiune. Suita de erori si abuzuri, prin care si-a asigurat „legitimitatea" a nascut un val de intrebari acuzatoare, nici o dezvaluire compromitatoare nefiind inca in masura sa o clatine sau sa o determine la o explicatie. De aceea, disperarea cu care contestatarii isi manifesta nemultumirea este fireasca, si face sa creasca pericolul provocarii catre violenta. O astfel de capcana trebuie evitata, caci aparatul represiv si-a dovedit eficacitatea... „stabilizatoare" in cei 45 de ani (stil vechi) si in cele 8 luni (stil nou)!

    Pe de alta parte, atita timp cit nu se cristalizeaza o OPOZITIE AUTENTICA, protestul celor ale caror sperante de eliberare au fost tradate, nu are un cadru democratic de exprimare. In loc sa rezolve aceasta intirziere organizatorica, unele partide politice dau dovada de lasitate iresponsabila, lasindu-se intimidate de agresivitatea puterii. Ele isi apara dreptul la existenta, desolidarizindu-se de contestatia „strazii, pe care o trateaza, in bloc, drept o „provocare", ratind o sansa esentiala pentru credibilitatea si intarirea opozitiei. Astfel, militanti sincer-democrati, tineri anticomunisti revoltati, dezamagiti si disperati pentru felul cum le-au fost tratate dezideratele, sint lasati singuri in fata aparatului represiv, contra caruia s-a pornit revolutia. Este o mare rusine, o mare nedreptate, ca luptatori din decembrie sint astazi prezentati opiniei publice ca "golani destabilizatori".

    Astfel de mistificari nu pot dura, caci REVOLUTIA VA INVINGE, NU COMUNISMUL !
    Asociatia „Dialog Piatra Neamt"- Presedinte, Ioan Rosca, 29 august, 1990

    NOTA. Acest comunicat a fost predat Televiziunii Romāne in ziua de 29 august 1990, orele 17.40, si nu a fost difuzat.
    Publicat in Dreptatea, 7 septembrie 1990"
    ***

    Explicaţie privind mitingurile din Bucureşti din 26-27 ianuarie (2 versiuni)

    Imediat după anunţarea ştirii că FSN s-a hotărīt să profite de poziţia pe care revolta populară i-a permis s-o cucerească, preluīnd practic cīrma societăţii romāneşti, īn numele unui "consens" care promite vinovaţilor să scape de judecata dorită de poporul oprimat, mulţi cetăţeni au simţit nevoia de a ieşi īn stradă. Īi īndemna frica de a nu vedea revoluţia trădată, de a lăsa ţara īn mīinile celor care au īmbolnăvit-o, ducīnd-o la ruină! Refuzīnd să acorde īncredere FSNului, datorită manevrelor sale şi prezenţei la conducere a unor "specialişti" folosiţi la intoxicare, care acum vor să-şi păstreze poziţiile de lideri īn procesul... vindecării - ei doresc garanţii că nu vom luneca īn aceeaşi prăpastie, călăuziţi de ghizii pe care-i consideră dubioşi.

    Īmpreunīndu-şi vocile īn stradă, ei au cerut cīteva zile la rănd, demiterea FSN şi preluarea conducerii ţării de un colectiv de specialişti lipsiţi de ambiţii politice, care să asigure stabilitatea şi desfăşurarea corectă a alegerilor, fără a gusta din mierea abuzului de putere! Reacţia regimului la apariţia acestor conştiinţe civice, neīnregimentate politic, a fost edificatoare: farsa! S-a făcut tot ce s-a putut pentru ca ţara să nu afle sau să nu īnţeleagă că, pe līngă cele două părţi īn conflict (FSN şi partide istorice), a apărut o a treia forţă, spontană, populară, anti FSNistă! (mult mai greu de discreditat īn ochii opiniei publice faţă de partidele care au o poziţie ingrată).

    De aceea, demonstraţiile zilnice ale acestui grup de opinie independentă, au fost tratate īntr-un stil care a amintit īngrijorător de obiceiurile regimului care credeam că s-a prăbuşit... Au fost făcute filmări, "speciale", "selective", cu scopul discreditării acestei mişcări tinereşti, īncīt să se infiltreze īn conştiinţa cetăţenească , impresia că e vorba de huligani debusolaţi. E adevărat că, īn cele patru zile de demonstraţii consecutive, tinerii adunaţi īn Piaţa Victoriei, au fost confruntaţi cu multe īncercări de diversiune, īntre ei strecurīndu-se persoane compromiţătoare. Pe date de 26 ianuarie īnsă, cīnd am avut onoarea şi plăcerea să particip integral la mitingul lor, īnvăţaseră să se apere de provocări. La orele 18, īn faţa palatului din Piaţa Victoriei, erau cīteva sute de persoane, cu tot atītea carnete de student şi legitimaţii īn mīnă. Ei au scandat īntr-o totală disciplină: "FSN e PCR!", "Jos comunismul!", "Jos cenzura!", "FSN , pleacă īn URSS!", "Nu sīntem huligani!", "Nu sīntem partide!", "Studenţi şi muncitori!", "Frontul a trădat!", "Eroii n-au murit īn parcuri!" (aluzie la decretul incredibil prin care frontul a făcut dovada tendinţelor sale... democratice).

    Delegaţii manifestaţiei au fost primiţi de guvern īntr-un mod şocant; li s-a spus că reprezintă un grup de indivizi plătiţi cu cīte 500 de lei ca să provoace dezordine şi au fost expediaţi fără a li se da vre-un răspuns! Această insultă gravă a fost adusă unui public care - cu puţine excepţii - putea onora o sală de concert! (am īntīlnit acolo mulţi specialişti de marcă, oameni cu două facultăţi, o parte din membrii GDS care cuprinde spuma spirituală a ţării!). Refuzul dialogului a decis pe cīţiva dintre membrii grupului... de dialog social, īn frunte cu dl. Gabriel Liiceanu (care făcuse acel inspirat apel TV către lichele!), să se īndrepte spre televiziune. Spre stupefacţia delegaţiei, televiziunea a refuzat dlui Liiceanu şi minutul necesar apelului la dialog. Atunci am īnţeles cu toţii, de ce nu...reuşise televiziunea să filmeze corect manifestaţiile: pentru a bloca accesul spre opinia publică a ştirii că a apărut o mişcare de opoziţie faţă de deciziile FSN - a unor cetăţeni respectabili!

    Am părăsit cu toţii Piaţa Victoriei (ultimul slogan īn faţa militarilor şi miliţienilor descumpăniţi fiind: "Unde sīnt sticlele!" ) şi am parcurs īn coloană compactă drumul spre televiziunea romānă neliberă. Aici, ca şi pe traseu, s-au scandat doleanţele participanţilor, adăugīndu-se:"Noi v-am apărat şi voi aţi trădat!" ) mulţi dintre tineri luptaseră aici īn decembrie... "Jos cenzura!", "Dialog!" şi mai concretul "Jos Munteanu!".

    Răspunsul la rugăminţile noastre spuse şi-n genunchi, a lipsit cu desăvīrşire. Coloana a pornit apoi un marş pe străzile capitalei īn aceeaşi impresionantă disciplină, cu aceeaşi nestrămutată hotărīre. Īn timp ce noi cīntam "Deşteaptă-te romāne", īntr-un cor care īntre timp reunea mii de voci, unii "cetăţeni" ne aruncau de la etaje murdării şi sticle...Nu s-a răspuns la nici-o provocare, ne-am mulţumit cu aplauzele celor care ne-au arătat solidaritate. Pe tot parcursul, nu a existat nici-un incident, lucru pe care unităţile poliţiei cu care am colaborat excelent, īl pot certifica! S-a īngenunchiat īn locurile care poartă amintirea adevăraţilor eroi, pe care nimeni nu are dreptul să-i folosească īn scopuri propagandistice şi a căror vīrstă ar fi trebuit să nu fie "uitată" atīt de uşor ("copiii") care v-au adus libertatea ar putea avea şi nişte drepturi, ar putea pretinde eliberarea de sub tirania stăpīnilor lor "maturi"). Ne-am rugat ca jertfa lor să nu fie zadarnică. O rugăciune pe mii de voci, īn liniştea plină a nopţii, urmată de asurzitorul plīns al claxoanelor.

    Obosiţi dar fericiţi de gustul solidarităţii noastre, am ajuns īn punctul final al manifestaţiei, īn Piaţa Universităţii, după miezul nopţii, īntr-o coloană al cărui sfīrşit era greu de văzut şi care s-a desfăcut īntr-o incredibilă disciplină; cei de faţă fiind ferm hotărīţi să revină! Şi un amănunt picant: atunci cīnd grupul de ziarişti şi reporteri, aflaţi īn faţa hotelului Intercontinental, au tăbărīt asupra manifestanţilor (pentru că lumea dinafara..."libertăţii" noastre a fost pusă la curent), au avut surpriza unui batalion de "huligani", capabili să ţină conferinţe de presă īn cīteva limbi.

    Reacţia guvernului la această manifestaţie:
    1. Refuzul dialogului
    2. Dezinformarea ţării
    3. Emiterea unui decret ameninţător, a cărui duritate īncerca să producă spaimă celor tentaţi spre democraţia străzii ( alt sens nu am putut găsi acestei reacţii imediate, căci nimeni nu-şi manifestase nici cea mai mică tendinţă de a intra īn conflict cu forţele de ordine).

    Refuzīnd să cedeze acestui şantaj, tinerii au ieşit din nou pe 27 ianuarie şi pe 28 ianuarie la ora 10 īn Piaţa Victoriei. Venind la Piatra Neamţ, am ratat aceste evenimente, dar am rugat cīteva personalităţi de marcă să vină la faţa locului pentru a vedea adevărul privind compoziţia acestui grup de opinie independentă, o a treia forţă , omisă cu bună ştiinţă , de celelalte două grupări care s-au confruntat pe 28 ianuarie: suporterii partidelor istorice şi cei pro FSN.

    Degeaba au īncercat oameni de talia unui Rebenciuc să atragă atenţia asupra ei, bravii susţinători ai FSN (adevăraţi Tovarăşi la vorbă şi la port), au reuşit prin dīrzenia lor (demnă de o cauză mai puţin compromisă) să devieze discuţiile şi să deturneze atenţia de pe acest făgaş (care convenea foarte puţin frontului). Păcat, căci fără contribuţia acestor grosolani instigatori, asmuţita "clasă muncitoare" nu s-ar fi repezit cu furie asupra tinerilor, obligīndu-i să se retragă din calea brutalităţii oarbe, care sugerează reinstalarea unei dictaturi a proletariatului manipulat. (voi completa aceste detalii telefonice cu mărturii īntr-un viitor articol). Dacă muncitorii cred că vor putea pune pe picioare o Romānie bogată, modernă şi demnă, aliindu-se cu propagandiştii politici şi cu forţele de represiune īmpotriva specialiştilor cu īnaltă calificare şi a tinerilor īnsetaţi de libertate, vor merita continuarea vieţii īn societatea rahitică pe care a produs-o decapitarea intelectualităţii de către strategii comunismului, cu mīna poporului hipnotizat.

    Ioan Rosca
    Link : http://www.piatauniversitatii.com/ic...docs/doc3.html
    ***

    De : Ioan Rosca
    Date : Samedi 24, Janvier 2004 4:37
    Objet : O data in plus, Valerian Stan vorbeste si pentru mine

    http://www.cotidianul.ro/editoriale/editorial.htm

    Abdicari si riscuri (24 ianuarie 2004) - Valerian Stan

    „Nu strainii sunt raspunzatori pentru coruptia de la noi, pentru distrugerea vietii noastre si a istoriei noastre, pentru reformele prost aplicate sau pentru ingrozitoarele conditii pe care multi dintre romani le suporta. Toate aceste faradelegi au fost comise de politicienii nostri. Chem pe toti romanii sa ni se alature in lupta din anii care vin". Cuvintele pe care le-am reprodus apartin Regelui Mihai si au fost rostite, in decembrie 2000, cu ocazia Mesajului de Anul Nou.

    Dupa exact trei ani, mai precis in seara zilei de 15 decembrie 2003, prim-ministrul Adrian Nastase primea din mana Regelui diploma „Omul anului". „Distinctia" i-a fost acordata presedintelui PSD de o revista obscura, de mondenitati. Gestul Regelui a produs consternare. Dupa 2000, dupa ce au revenit la putere, Regele Mihai s-a „conciliat" neconditionat cu Ion Iliescu si PDSR. Multa lume era surprinsa de ce vedea. In acelasi timp, insa, aparuse speranta ca pasul facut de rege ar putea fi benefic vietii politice. Mai exact, ca incurajati de Casa Regala, Ion Iliescu, Adrian Nastase si partidul lor vor face ce nu facusera pana atunci, cat au fost la guvernare. Din pacate, lucrul acesta nu s-a intamplat. Ca sa ma refer numai la asta, in ultimii trei ani Romania si-a consolidat pozitia foarte proasta in evaluarile privind saracia, coruptia ori in negocierile de aderare la Uniunea Europeana.

    Anul 2003 a fost, din punctul acesta de vedere, unul cat se poate de „normal" (singura diferenta fata de alti ani e ca sfarsitul sau coincide cu inceputul unei noi campanii electorale). Si atunci, de unde d-l Nastase „Omul anului 2003"? Si de unde pana unde Regele Mihai asuma un gest politic complet impropriu propriului statut? Cat despre „mesaje", am pus in oglinda Mesajul din acest an al Regelui cu cele din anii anteriori. Un exercitiu traumatizant!

    Apropierea de Ion Iliescu, de Adrian Nastase si PDSR a adus Casei Regale un numar de beneficii de ordin material. In timp ce multi dintre cei expropriati samavolnic de regimul comunist au fost nevoiti sa ia drumul Strasbourgului, Casa Regala a avut privilegiul singular de a „negocia" cu Guvernul d-lor Iliescu si Nastase. Casa Regala a beneficiat de fonduri guvernamentale de ordinul catorva milioane de dolari, in conditiile in care alocarea si cheltuirea acestor bani au fost de prea putine ori „transparente". Desi prin lege era stabilit ca persoanele care au detinut functia de sef al statului (inclusiv Regele Mihai), beneficiaza lunar de 35 de milioane de lei pentru „cheltuieli cu intretinerea locuintei", in vara anului 2003, printr-o hotarare de guvern, d-l Nastase si PDSR au schimbat ce se stabilise prin lege si au decis ca in cazul Regelui cheltuielile respective sunt nelimitate. O evaluare neoficiala indica pentru 2003 un cuantum de cateva miliarde de lei pentru aceste cheltuieli. Ceea ce pare sa spuna ca anul 2003 a fost unul fast nu doar pentru d-l Nastase ci si pentru Majestatea Sa si Casa Regala.

    Daca asta ar fi tema, as fi primul care ar pleda pentru repararea tuturor samavolniciilor suportate de Rege si Familia Sa din partea regimului comunist. Cred, la fel, ca statul roman are datoria sa asigure Familiei Regale tot respectul care se cuvine, inclusiv standardul de viata cel mai bun posibil. Dar nu despre asta vorbim. Ci despre faptul ca Regele a ajuns agentul electoral al lui Adrian Nastase si partidului sau, exponenti ai comunismului rezidual, ai Securitatii si promiscuitatii politice. In primii ani de dupa revolutie, printre adversarii cei mai redutabili ai lui Ion Iliescu si regimului sau se numarau Regele, Alianta Civica si PNTCD. Astazi, lui Ion Iliescu si Adrian Nastase nu li se mai opune practic nimeni. Desi din destule puncte de vedere lucrurile arata mai prost ca inainte. „Democratia", ca sa ma refer numai la asta, e inca si mai „originala" si mai formala. „Libertatea presei" nu a fost niciodata in ultimii paisprezece ani intr-o suferinta mai grea ca astazi. Si totusi, intelectualii democrati, activistii „civici" si de drepturile omului nu au nimic de spus. Alianta Civica pare sa se simta indatorata pentru cele cateva zeci de miliarde primite de la buget. Vocea critica a PNTCD nu se mai aude deloc, iar despre d-l Ciorbea se scrie ca are cu Ion Iliescu si Adrian Nastase intalniri de care nici colaboratorii lui cei mai apropiati nu stiu foarte multe. Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor - membru fondator al AC si publicist GDS- ist - a renuntat si el pentru un post de ministru adjunct la Externe, sub Iliescu si Nastase. Etc. etc. etc. Ion Iliescu si tovarasii sai trebuie sa se mire foarte tare ca astazi reusesc pe alte cai ce la inceput nu au reusit cu Politia si minerii.

    http://www.cotidianul.ro/editoriale/editorial.htm

    Abdicari si riscuri (24 ianuarie 2004) - Valerian Stan
    Last edited by Excalibur; 10-08-10 at 03:09 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Identitatea PSDM- Organizarea partidului. Scurt Istoric al social-democratiei
    By C. Dobrescu in forum Partidul Social Democrat al Muncitorilor – PSDM
    Replies: 2
    Last Post: 06-03-12, 11:15 AM
  2. Riscuri in 2012
    By Arhaeus in forum Controlul si manipularea psihologica a populatiei
    Replies: 0
    Last Post: 04-02-12, 11:03 AM
  3. Regele ajunge şef de partid
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 08-01-11, 04:17 PM
  4. Diversiunea Diaconescu: compromiterea justitiarismului
    By Excalibur in forum Manipularea electoratului in interese transpartinice
    Replies: 0
    Last Post: 14-08-10, 09:18 AM
  5. Diversiunea Diaconescu: compromiterea justitiarismului
    By Hancoockk in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 26-06-10, 07:54 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •