Results 1 to 1 of 1

Thread: Sintem captivii unui trecut care ne interzice viitorul - contrarevolutia ...c-1,2,3,

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Question Sintem captivii unui trecut care ne interzice viitorul - contrarevolutia ...c-1,2,3,

    Comemorare ...contrarevolutia a declansat un atac frontal impotriva "elementelor destabilizatoare" care incercau sa rastoarne puterea SecuriComunista. Prin brutalitate, intimidare si diversiune, revolutia a fost stopata, dupa 6 luni de pilpiire. O gama variata de interese acopera acest adevar cu tacere (si cu insuportabil succes). Se mizeaza pe uitare, compromis, confuzie si relativism. Efectele pentru destinul Romaniei sint insa evidente si incalculabile. Cit priveste destinul multora dintre cei invinsi atunci, eu nu sint decit un exemplu oarecare, nici mai mult, nici mai putin reprezentativ ca altele. Probabil ca au fost tot atitea viziuni, tot atitea nazuinte, tot atitea atitudini, tot atitea deziluzii, citi participanti la mitingul anticomunist intermitent din prima jumatate a anului 1990. Nimeni nu detine monopolul reprezentativitatii privind revolta antisecuricomunista. De aceea, in locul unor analize si generalizari riscante,voi incerca sa povestesc, in zilele ce urmeaza, ce am simtit si trait eu, […]. O fac dintr-un rebel sentiment de recunostinta pentru cei care mi-au redat demnitatea.
    Ioan Rosca
    ***

    -contrarevolutia... (c-1)

    Pentru inceput, un epilog: Voi incepe seria de relatari personale despre revolta antisecuricomunista […] (concentrata in jurul mitingului din Piata Universitatii) transcriind declaratia Asociatiei "Dialog Piatra Neamt" privind represiunea din 13-16 iunie. Ea a fost inminata mai multor ziare de opozitie si publicata in final de Dreptatea, la 29 Iulie 1990. Asociatia, al carei presedinte eram pe atunci, fusese implicata oficial in miting intre 1 si 19 Mai, in conditii asupra carora voi reveni. Desi astazi m-as distanta de citeva consideratii din text, subscriu sensului si spiritului lui de ansamblu, pe care il consider (din nefericire) inca actual. L-am lasat neschimbat pentru autenticitate:

    Interventie: Nu are rost sa enumeram sirul de revelatii dureroase care ne-au demonstrat adevarul insuportabil al infringerii incercarii de revolutie. Dezinvoltura cu care represiunea "securitatii" reapare in scena, in chip de "aparare a ordinii publice", marcheaza sfirsitul jocului, ne readuce la realitate cu o brutalitate neatenuata de farsa. Mastile cad sub privirile ingaduitoare ale unei populatii intretinute cu abilitate in criza de degradare, pe care cura de intoxicare ideologica, campania de compromitere, presiunea deformatoare, au transformat-o in metastaza. Pierzindu-si verticalitatea, coboriti cu sila din trenul evolutiei, o seama dintre concetatenii nostri sint neinteresati de problematica adevarului, a dreptatii, a emanciparii, judecind toate evenimentele prin prisma abuliei patologice pe care a produs-o indelungata frustrare de orice satisfactie.

    Credeam ca acestia au semnat contractul cu cei ce s-au agatat de putere din necunoastere, ca nu au inteles semnificatia faptului ca nu este declansat procesul comunismului (ca minciuna, ca teroare inchizitoriala, ca ideologie, ca mafie, ca experiment dezumanizant, ca boala); ne miram ca nu sesizeaza caracterul vadit contrarevolutionar al celor ce se preteaza la diversiune. Acum stim ca a fost o iluzie, ca Egoismul si nu Prostia este tiranul unor constiinte romanesti.

    Intelegindu-si conditia minoritara, supravietuitorii sint cuprinsi de o deruta care frizeaza disperarea, simtindu-se prizonierii lagarului din care incercasera sa evadeze, la cheremul vechilor paznici, a caror ferocitate pare sporita. Ura pe care au acumulat-o in aceste luni in care au simtit pentru prima data frica rasturnarii raportului de forte si eventualitatea infricosatoare de a fi pusi sa-si rascumpere vinovatia, i-au transformat pe acestia din mercenari ai terorii in tortionari patimasi care stiu ca isi apara propria cauza. Plapinda si lipsita de putere, "opozitia" a adoptat o strategie a apararii, paradoxala reactie in fata imposibilitatii de a face dreptate. Nu ne putem impiedica sa vedem in incapacitatea de solidaritate, organizaare si coerenta, a opozitiei politice si civile semnul funest al degenerarii dobindite prin tratamentul la care am fost supusi. Nu ne vom putea descurca in noianul efectelor paralizante, cit timp discutarea cauzelor va fi impiedicata de frica dezvaluirilor compromitatoare, care sta la baza "consensului" amneziei.

    Sintem captivii unui trecut care ne interzice viitorul, atita timp cit nu taiem nodul gordian, declansind Procesul Comunismului. Nimeni nu poate fi iertat inainte de a fi pus in situatia sa se explice; obligatia spovedaniei conditioneaza evident reabilitarea ideii de adevar si justitie, fara de care orice constructie sociala sanatoasa este condamnata la nereusita. Nu sintem convinsi ca este sesizata grozavia acestei situatii, gravitatea punctului in care o dictatura consecventa aduce societatea care ii cade victima : de a nu se mai putea intoarce la normalitate datorita barajului vinovatiilor ce nu pot fi rezolvate si a desertului sufletesc pe care il apara cei ce l-au provocat !

    Voci din afara zonei sinistrate ne indeamna sa continuam lupta in numele unei "ireversibilitati" care ne promite un loc in galeria eroilor. "Intr-o buna zi vor obosi in efortul de a distruge fiecare val de eliberare, prabusindu-se..." - ne incurajeaza cei convinsi ca sintem destinati sa platim pretul eliberarii, pentru noi si pentru ceilalti, care asteapta cuminti, fara sa se implice. Sint unii care isi asuma acest apostolat, si ne exprimam admiratia fata de acest gest care dovedeste ca si-au gasit, in asumarea solidaritatii iluminate, un sens al existentei, o valorizare.

    Exista insa riscul ca modul in care ne induram soarta (de la resemnare la stoicism) sa creeze celor din afara impresia ca ceea ce se intimpla este acceptabil, sa nu realizeze amenintarea ce planeaza asupra destinului unei natiuni, sa nu se simta implicati de acest asalt al intunericului asupra speciei umane, de o amenintatoare profunzime. De aceea, dupa un indelungat zbucium in cautarea unei iesiri, am decis sa ne facem publica deziluzia, ingrijorarea si revolta, aduse la paroxism de inconstienta cu care ne este sugrumat DORUL DE LIBERTATE.

    Nu putem accepta tactica dubioasa de a astepta ca prabusirea economica sa distruga pactul dintre putere si masa, pentru a intari rindurile opozitiei cu noile valuri de nemultumiti. O dubla imoralitate condamna aceasta atitudine : de a admite prabusirea victimei pentru a o putea deparazita si de a incheia o alianta a egoismului nesatisfacut, foarte departata de tresarirea de demnitate emancipatoare pe care o simtim necesara.

    In speranta ca timpul izbinzii nu a trecut, ne afirmam solidaritatea fata de omenescul neincarcerat, dorinta de a evada din aceasta cursa infernala, de a refuza statutul de combatant intr-o lupta falsa, in numele dreptului de a trai in lumina pentru care ne simtim destinati, in numele dreptului de a denunta monstruozitatea scenariului care ne este rezervat ! Nimeni nu detine monopolul adevarului, dar trebuie sa aveti in vedere posibilitatea ca aceasta luare de pozitie sa fie justificata, caz in care pe harta planetei situatia noastra reprezinta o rana deschisa ce ar putea pune in discutie mecanismul solidaritatii umane !

    20 iunie 1990
    In numele grevistilor foamei din Piatra Neamt, semnatari ai "Apelului din Moldova" (mai 1990)
    Ioan Rosca (presedinte al asociatiei "Dialog - Piatra Neamt")

    Astazi (13 iunie 1995), semnatarii acestei declaratii traiesc consecintele pe care ea le sugereaza. Mult mai putin aprinsi ca atunci, isi tirasc convingerile cine stie cum si pe unde. Eu de exemplu le-am carat in Canada. De aici va urez tuturor, in spiritul comemorarii de azi :
    Jos Comunismul !


    Ioan Rosca
    Link-sursa: http://www.piatauniversitatii.com/ic...ontrarev_1.htm
    ***

    -contrarevolutia... Piatra Neamt: martie - aprilie 1990 (c-2)

    1.) La sfirsitul lunii februarie 1990, a fost infiintata asociatia "Dialog Piatra Neamt". Am fost fondatorul, si presedintele ei timp de doi ani. In primavara lui 1990 asociatia a avut circa 100 de membri, cam 50 participind continuu la actiuni, cam 20 participind continuu la organizarea lor.
    Scopul : sensibilizarea populatiei din Piatra Neamt fata de pericolul raminerii la putere a Securicomunismului. Aceasta insemna :

    - sa relevi si sa analizezi grozavia pe care o traiesem (fapte, mecanisme, urmari, responsabilitati); sa gasesti marturii; sa repari ofense ; sa mingii suferinte; sa recuperezi adevaruri; sa tragi invataminte.

    - sa reperezi pozitia si strategia actuala a autorilor genocidului comunist, a membrilor Mafiei Represive, dincolo de camuflajul in spatele caruia luptau pentru a stinge revolta ce izbucnise in Decembrie..

    - sa gasesti o metoda de a scapa de sub tutela lor, si de a evita ca in numele "privatizarii" sa converteasca puterea represiva in putere economica, cu pretul continuarii dominarii si sufocarii oamenilor cinstiti din Romania.

    2.) Orasul Piatra Neamt, ca probabil multe orase de provincie, a fost trecut pe linga revolutie, cu multa indeminare... si tact. Aparentele au fost salvate, unii s-au putut defula zile intregi strigind "Jos Comunismul !", in fata cladirii parasite a Comitetului Judetean de Partid. Au fost ceva tensiuni, legate de muntele de zvonuri despre teroristi si de o anume teama de tiganii locali, porniti pe jaf. Din fericire oamenii legii (Militia si Securitatea) au venit sa apere revolutia si tinara democratie... Citiva "alesi" din multimea de gura casca au preluat conducerea administrativa. Asa ca oamenii s-au agitat revolutionar si apoi au plecat acasa.

    Dupa aceea... nimic. Ne-am pomenit brusc liberi si singuri.... Intregul aparat represiv al regimului comunist a disparut instantaneu ca un vis urit. Nu mai erau in jur decit oameni de bine. Desigur, nici un moment, nimeni, nu a ajuns in buncarul Securitatii, sau in posesia vreunei file de arhiva comunista, sau din lista cu informatori. Dar oamenii nu au facut caz de asta. Li s-a spus ca raul s-a autodesfiintat, ca securitatea s-a autodezarmat, ca tovarasii s-au convertit la democratie. Ce noroc ! Ce minune !

    Au mai fost apoi ceva debarcari ale unor tovarasi directori, prin intreprinderi. Ele insa au fost dezamorsate (guvernul Roman le-a interzis prin decret la un moment dat). O priceputa rotatie a cadrelor a adus Tovarasi proaspeti dar experimentati, in multe locuri. Si cam atit. Oamenii s-au repezit la televizor, de unde au consumat si revolutia si continuarea ei. S-a bagat salam si pui ieftin. Tinarul FSN a distribuit ajutoare.

    3.) In acest climat pasnic, dulce, zvircolirile de la Timisoara si Bucuresti stirneau mirarea si nemultumirea observatorului nemtean, care se eliberase... fara violenta ! Cine sint huliganii care fac scandal si ce vor ? Sau mai exact, cine oare ii plateste sa strice pacea si cheful poporului ?

    La cozi oameni de bine si bine informati explicau tuturor situatia :
    - forte antirevolutionare vor sa destabilizeze Frontul care lupta sa apere cuceririle revolutiei,
    - trintorii fac orice ca sa nu mai mearga la munca; multi sint platiti in dolari sa manifesteze prin Bucuresti; de altfel majoritatea sint tigani
    - studentilor le-au intrat in cap gargauni si vor sa-si huiduiasca parintii, vor sa impuna dictatura intelectualilor
    - se intorc mosierii satui dar lacomi, plini de dispret pentru cei ce n-au mincat decit salam cu soia,
    - partidele istorice incearca sa ajunga din nou la putere, pe care poporul le-a smuls-o acum 50 de ani pentru ca isi bateau joc de Romania (ce-au facut de exemplu la Grivita, sau la Flaminzi)
    - dusmaii lui Iliescu au vindut deja strainilor halci din Romania, si de aia vor sa-l dea la o parte ;
    - Coposu dupa zeci de ani de huzur la Paris, vrea sa bage toti membrii de partid in puscarie, etc etc etc

    In ceea ce priveste originea acestor zvonuri, care se propagau in intreaga Romanie in mod absolut coerent si fulgerator, nu vreau decit sa reamintesc ca, dupa Pacepa, aveam peste 3.000.000 de informatori. Chiar dindu-i la o parte pe cei ce s-au lepadat (probabil multi), dupa decembrie, ramin citeva mii de raspindaci la scara Piatra Neamtului. Suficient pentru a alimenta toate cozile si intreprinderile cu "noutati" si "opinii".

    4.) Cel care ar fi aratat totusi neincredere in fata unor adevaruri rostite de atitia oameni de bine, avea doua modalitati sa le confirme veridicitatea. Mai intii televiziunea. Eliberata cu atita jertfa, autoritate si simbol al revolutiei (de fapt pentr u pietrean - sigura ei manifestare). Televiziunea era in acel moment sursa de referinta. Si acolo in portii bine dozate, zvonurile se confirmau, se precizau, se completau. Se vedea ca Securitatea s-a desfiintat. Se vedea ca unii dintre Tovarasii cei mai capabili si cu experienta, care l-au urit si l-au rasturnat pe Ceausescu, vor binele tarii. Se vedea negru pe alb cum se agita la Bucuresti agentii destabilizatori si cum sa chinuie saracul Iliescu sa le faca fata, acceptindu-le excesele pentru a respecta democratia. "E prea de treaba, astia merita impuscati !". E adevarat ca uneori, stirile cele mai tari (date la ore de virf) despre porcariile facute de partidele istorice si golanii platiti din strada erau dezmintite peste citeva zile (in emisiuni de dimineata) ca "erori". Dar putini dintre cei ce primisera otrava vedeau dezmintirea. Savant dozaj : exact cit sa fie salvate si aparentele de impartialitate !

    Apoi presa. Care confirma pe deplin ceea ce se zvonea si se vedea la televiziune. Mai intii Adevarul, apoi Azi, si dupa un timp Romania Mare. Asta citeau pietrenii. Altceva nu intra in oras. Cele citeva exemplare din Romania Libera sau Dreptatea care spargeau blocada erau cumparate de... membrii opozitiei. Nu am reusit sa descoperim cum functiona filtrul ce a facut ca luni intregi sa nu ajunga masiv in Piatra Neamt decit presa puterii. Se pare ca baloturile toxice (Romania Libera etc) erau stopate in gara din Bacau. In orice caz, singura firma de distributie (aparuta ca prin farmec) era in miinile unui grup tenebros.

    In ceea ce priveste presa locala ("Ceahlaul"), ea era asigurata de aceiasi vajnici descriptori ai cuceririlor socialismului care ne otravisera atitia ani. Acesti condeieri raspopiti, cu limba lor de lemn, cu inteleapta lor prudenta, cu dubioasele lor complicitati, alimentau opinia publica locala. Si confirmau in general tabloul pictat in Adevarul. Incercarile de a publica in aceasta oficina articole neconvenable doctrinei puterii s-au lovit de o dirza rezistenta. La fel si acelea de a edita un nou ziar. In clasica traditie tovaraseasca, tipografii erau ultimul zid, interzicind publicarea a tot ceea ce considerau antipopular ! Proaspat iesit din cura de zeci de ani de educatie tovaraseasca, bombardat consecvent si unilateral de zvonuri, de televiziune, si de presa proguvernamentala, cetateanul pietrean, prizonier al dezinformarii crase, isi forma opinia privind actualitatea politica.

    5.) Impotriva dezinformarii multilaterale, noi am luptat cu :
    - citeva manifeste explicind realitatea - aprope ilizibile, scoase unul cite unul pe un batrin "ghestender" fara tus;
    - citeva articole scapate in presa locala;
    - citeva colocvii, conferinte si sedinte de dialog - la care au venit familia si prietenii nostri;
    - un miting si un mars de comemorare a eroismului de la Timisoara si de protest pentru tradarea revolutiei (25 martie 1990) - la care s-a uitat lumea ca la urs, aproape distrindu-se (ulterior aveam sa scapam mult mai scump)
    - citeva incercari de implicare in actiuni justitiare (oameni nedreptatiti, abuzuri administrative, furturi oficiale, sindicate deviate etc) - care s-au dezumflat penibil in fata rea-vointei lunecoase sau sfidatoare a "factorilor de raspundere"

    Eram singura organizatie locala cu activitate antisecurista, destabilizatoare... Nu am reusit, prin agitatia noastra neputincioasa, decit sa creem o impresie de liberalism : "Vezi domnule, asta e democratia, pot toti nebunii sa tipe ce vor !". Fie-mi iertata autoironia... !

    6.) In acest timp mijise in oras activitatea politica. Pe de o parte Frontul, care mostenise sediul (dar si interesele si resursele...) Comitetului Judetean de Partid. Transformat la 24 ianuarie din "organism apartinic revolutionar interimar" in "partidul salvarii nationale", FSN detinea abuziv toate pirghiile de actiune politica reala. Fara jena, el folosea fondurile publice pe care le gera ca administator in alimentarea campaniei sale electorale. In plus el conditiona numirile in pozitiile de conducere sau aprobarile unor afaceri dubioase de sustinerea intereselor sale. Intreaga garnitura a vechilor "sefi" il sprijinea din motive transparente. Noi complicitati luau nastere in jurul unor oase bine garnisite. Frontul cumpara populatia din banii care ii fusesera, sau ii erau in continuare excrocati. Posibilitatile sale de manevra, erau covirsitoare. Armata "raspindacilor" lucra opinia publica. Securitatea supraveghea opozitia. Ce opuneau acestei masini, partidele "istorice" locale ? Citeva grupuri de amatori rasfirati in citeva partide.

    7.) O explicatie importanta pentru subtirimea rindurilor opozitiei a fost INTIMIDAREA. Nu apucasera PNTCD-ul si PNL-ul sa-si deschida "sediile", ca oamenii muncii revoltati au inceput vizitele de admonestare. Li s-a pus in vedere "criminalilor" ca nu vor fi tolerati cu porcariile lor mosieresti, ca vinzatorii de tara nu vor gasi intelegere in "orasul nostru curat". Cum respectivii nu s-au linistit si au continuat actiunile lor destabilizatoare (de exemplu punind afise anticomuniste sau vinzind ziarul Dreptatea), sediile au fost calcate in picioare in mai multe rinduri. PNL -ul a fost silit sa renoveze, PNT-ul sa ascunda pancarta cu numele. Activitatea a trecut intr-un fel de semiclandestinitate, cu intilniri furise, cu maxima discretie electorala (...!). S-a evitat iritarea populatiei (nici un singur miting electoral). S-a mers pe discoteca... De altfel catre sfirsitul campaniei, sediul PNT era sau parea tot timpul inchis. Masura de prudenta. In judet situatia a fost si mai dura. A te iti intr-un sat in numele "dusmanilor poporului" era un gest de mare risc.

    In sfirsit, cei banuiti ca ar simpatiza cu "banditii" erau intimidati la locurile lor de munca. Intr-o zi,un intreag colectiv de cercetatori de la Savinesti, suspectat de ostilitate fata de Front si domnul Iliescu a fost blocat la iesirea din sectie de catre un grup masiv de muncitori hotariti. Nu li s-a dat voie sa plece acasa pina nu si-au pus toti in piept ecusoane pro-FSN...

    In scurt timp aceasta hartuire, aparitia continua a unor indivizi foarte agresivi, privirile lor taioase (securoase chiar...) au sfirsit prin a taia cheful de activitate politica domnului doctor x, domnului profesor y, domnului inginer z. Cum oamenii mai bine cotati (profesional, caci politic nu se punea problema) preferau sa "nu se amestece in politica", rindurile "opozitiei" erau formate din :
    - visatori, insetati de frumusete si de dreptate, dar aerieni
    - aventurieri excitati de confruntare
    - victime revoltate ale regimului
    - indivizi umblind dupa vreun posibil chilipir (pozitii etc)
    - agenti strecurati pentru supraveghere, deviere si diversiune.

    O lume pestrita, pitoreasca, frumoasa sau patetica, dar incapabila de sincronizare, lipsita de experienta si de mijloace de actiune, lipsita de sprijinul concetatenilor, izolata si neputincioasa. Dar mai ales, extrem de redusa numeric. De fapt, doar un simbol. Cu titlu de exemplu, Partidul Social-Democrat Roman (reprezentanta locala a gruparii domnului Cunescu) avea trei membri. De tot ! Partidul National Taranesc sustinea ca are 20000 de membri in judet. Cind m-am aliat cu ei si le-am cerut realitatea, au recunoscut ca nu sint decit 2000. Dar verificind, am gasit doar 200 de inscrieri. Si nu veneau decit vreo 20... Aceeasi situatie la celelalte "filiale de partid"... !

    De aceea ma stupefiaza comentariul : "Opozitia a fost de vina !". Care opozitie ? Eu nu zic ca a fost sublima, ci doar ca a lipsit cu desavirsire... Vina a fost a celor ce nu au intarit-o. Caci nu vad ce s-ar putea reprosa pumnului de entuziasti care au fost siliti sa o simuleze. Decit doar ca nu au avut curajul sa faca public adevarul slabiciunii lor.
    (va urma)
    Ioan Rosca
    Link-sursa: http://www.piatauniversitatii.com/ic...ontrarev_2.htm
    ***

    - contrarevolutia... Piatra Neamt: martie - aprilie 1990 (c-3)

    1.) Activitate civica : In conditiile descrise in articolul precedent, rezultatul activitatii asociatiei noastre (Dialog Piatra Neamt) era absolut nul. Nu reusisem sa ne convingem concetatenii ca era necesar un proces al comunismului sau macar o analiza a lui. Nu reusisem sa-i determinam sa participe la activitatile noastre (conferinte, vizionari, dialoguri, mitinguri etc). Nu reusisem sa contracaram in vreun fel propaganda puterii (presa, televiziune, informatori). Nu reusisem sa facilitam structurarea partidelor anticomuniste. Nu reusisem sa punem mina pe vreun secret al securitatii. Nu reusisem sa stimulam schimbarea conducatorilor "cu experienta" din diversele posturi din care manevrau. Nu reusisem sa ajutam sindicatele sa se emancipeze. Nu reusisem sa impiedicam macar un singur furt sau abuz. Nu reusisem sa facem ceva incit cuiva sa i se faca dreptate. Nu reusisem sa scoatem presa locala din miinile tovarasilor redactori. Nu reusisem sa aflam cine sint figurile sumbre care ne dadeau tircoale. Nu reusisem sa determinam pe cei mai respectabili cetateni "sa se bage" in confruntarea politica. Nu reusisem sa evitam infiltrarea rindurilor noastre cu aventurieri sau agenti. Nu reusisem nimic. Ne zviroleam ca pestele pe uscat. Vazind zadarnicia actiunilor noastre "de societate civila", ne-am concentrat eforturile in cele doua directii care ne ramineau : contestatia frontala si opozitia politica, incercind sa ne sincronizam cu miscarile la nivel national.

    2.) Activitate politica: In chiar statutul asociatiei era prevazuta sprijinirea unei vieti politice democratice, normale. Contrar curentului "apolitic", noi ne propusesem o implicare energica si fatisa in ajutorul opozitiei anticomuniste. Consideram ca in situatia in care se afla atunci Romania, consolidarea opozitiei anticomuniste nu era o operatie de partizanat, ci un gest elementar de patriotism si de civism, un act de rezistenta si demnitate. Doream desigur ca opozitia sa fie unita, ferma, eficace si de calitate. Conditiile locale (putinii care se aruncasera in "politica" se cunosteau toti si aveau nevoie unii de altii) si circumstantiale (nuantele de doctrina politica erau nesemnificative, cit timp tara nu era eliberata) impuneau unitatea. Aceasta ne-a determinat sa invitam in asociatie cit mai multi membri ai partidelor, oferindu-le astfel un cadru de intilnire si de actiune coordonata. Erau inscrisi in "Dialog" presedintii si vicepresedintii PNT, PNL, PND etc. si membrii lor cei mai activi. Ba chiar la inceput au fost si membri ai FSN-ului, care se declarau revolutionari si anticomunisti. Acestia aveau sa se retraga curind dupa ce actiunile noastre audevenit incomode. Am creat asadar un cadru de dialog politic, de sincronizare (s-au organizat actiuni comune). Aveam chiar impresia pe atunci ca nici nu exista deosebiri si interese partinice, decit in mod formal. Ulterior am avut insa usturatoare dezmintiri ale acestei iluzii.

    3.) Dau ca exemplu de derizoriu politic, vizita electorala a domnului Radu Cimpeanu la Piatra Neamt (7 aprilie). Aceasta a decurs relativ bine, dar probabil domnul Cimpeanu nu stie nici azi ca sala Casei de Cultura in care a cuvintat in spirit "strict liberal" era plina cu simpatizantii opozitiei de cele mai diverse coloraturi, ca oamenii care l-au protejat la iesire de minia poporului adunat sa-i aplice o lectie usturatoare erau mai curind din Dialog decit din PNL, si ca sala hotelului Ceahlau in care a avut loc seara "petrecerea liberala" era plina cu alde mine, foarte ne-liberali la acea ora, dar perfect dispusi sa-l ajute...

    Ca domnul Cimpeanu nu parea constient de realitatea locala, au dovedit-o interventiile sale din aceea imprejurare. Intrebarile pe care i le-am pus, atit in conferinta de presa cit mai ales seara la masa (am stat o ora de vorba cu dumnealui) mi-au confirmat ca, la aceea data nu credea ca unitatea partidelor de opozitie e absolut necesara si nu realiza ca intr-un loc ca Piatra Neamt separarea in "partide" nu era numai contraproductiva dar era si absolut artificiala (ridicola) ; nu parea constient de intentiile de vot ale populatiei, pronosticurile domniei sale frizind gluma ; nu avea intentia sa sara in apararea manifestantilor anticomunisti, care sfidau puterea de citeva luni pe strazile capitalei si erau tinta represiunii si acuzatiilor de huliganism destabilizator; considera ca revolutia s-a terminat si a venit vremea construirii politice ; nu considera ca riscul ca "liberalizarea" sa se traduca prin imbogatirea securicomunistilor este atit de grav incit sa oblige strategia liberala la masuri de contracarare a fenomenului. Aceste clarificari, pe care domnul Cimpeanu mi le-a prilejuit personal, mi-au cazut greu si mi-au sporit panica.

    4.) Am facut tot ce am putut pentru a estompa linia "partinica" care fragmenta inutil micro-opozitia locala. Cunoscind tot mai bine realitatea slabiciunii lor, ne-am hotarit sa mergem pina la capat, ajutindu-i sa-si compuna listele electorale, extrem de anemice (cind iti numeri membrii pe degete, oamenii de valoare se feresc de implicare ca dracul de tamiie, iar veleitarii se agita, nu e usor sa produci liste...). Desi nu aveam nici o iluzie privind reultatul "alegerilor", ni s-a parut ca nu putem sta cu miinile in sin in fata crizei grave pe care o acuza opozitia. Am sa incerc sa descriu sedinta asociatiei in care ne-am decis sa sarim in ajutorul partidelor, oferindu-ne sa le completam listele (desigur, in partea de jos !) :

    "- Cine se ofera pentru lista PNT ? Poate tu X, ca-ti place Coposu... Poate tu Y,ca ai avut tatal in PNT? Poate dumneavoastra, doamna Z, ca sinteti bisericoasa ? Hai domnule U, va rugam, mai e nevoie de cineva... Sa trecem acum la lista PSDR; aici situatia e foarte grava; e nevoie de 7 candidati... Haide V, nu conteaza ca nu esti social-democrat, nu-i putem lasa lui Iliescu monopolul, lista asta ar putea fi importanta pentru muncitori... Haide W, ca iti poti conserva statutul de independent.... Totusi, sint prea multi independenti pe lista. Nu e credibil, ar trebui ca unii sa se inscrie in partid. Ar fi bun U, ca are priza in mediul muncitoresc. - Da, dar am fost asezat deja pe lista PNT ! - Nu e nimic, iesi tu de la PNT si intri in PSDR si intra S de la PND in PNT.- Asadar, trebuie sa ma inscriu in PSDR, dar astia sint cam pe stinga pentru gustul meu... ? - Iar eu in PNT, desi n-am chef de politica de partid... ? - Va rugam, in numele cauzei... ! - Bine, daca trebuie, dar macar sa intru in PNL, ca sint mai curind liberal. - Nu mai e nevoie de liberali, trebuie sa intri in PSDR. Ce importanta mai au fleacurile, nu putem lasa listele in halul asta... "

    Dialog incredibil nu-i asa ? Si totusi a avut loc ! In citeva ore (era criza de timp) membrii apartinici ai asociatiei Dialog au burdusit (si asa, multi din membri de partid inscrisi in Dialog erau pe liste) listele electorale ale opozitiei. Intr-un gest disperat (tragicomic) : nu ne indoiam nici unul de rezultatul catastrofal al "alegerilor". Asa au ajuns Viorel si altii "PSDR-isti". Asa am aterizat eu pe lista PNT-CD, inscriindu-ma ca independent (am strins si 256 de semnaturi) si avind ca platforma : Proclamatia de la Timisoara. Asa a inceput foarte scurta mea cariera electorala... Sper ca aceasta istorie sa redea atmosfera...

    5.) Pe masura ce se apropiau alegerile, farsa aparea tot mai net. Populatia era absolut hipnotizata, opozitia nu avusese timp sa se infiripe, campania electorala NU A EXISTAT, fiind total anihilata de intimidare si confuzie. In judetul Bacau, un PNT-ist a fost ucis pe cind incerca sa puna afise. La noi oamenii au evitat riscurile. Nu s-au mai aratat de loc... Le era tuturor teama, caci necontenit apareau "oameni de treaba", extrem de agresivi, care amenintau cu exterminarea pe "vinzatorii de tara ". Nu stiam cine sint provocatorii. Agentii securitatii au putut opera nestingherit : listele lor nu au putut fi obtinute, pentru a ne putea feri de ei, pentru a-i putea dezamorsa. In numele "evitarii razbunarilor" reteaua lor a putut plamadi opinia publica... Nu stiam nici macar cine sint, ce pot si ce vor cu adevarat candidatii nostri, caci ne intilnisem de curind si trecutul politic lipsea.

    6.) Oripilat de posibilitatea de a propune informatori ai securitatii pe listele noastre (PNT, PNL etc) si incercind un experiment sugestiv, am cerut audienta la prefectul interimar al judetului Neamt. Am fost primit si am cerut (in numele asociatiei Dialog) conducatorului administratiei judetului sa procedeze cumva pentru ca pe listele electorale sa fie depistati informatorii securitatii. M-a privit stupefiat. "Nu pot face asta, nu am caderea." Am cerut atunci ca macar lista noastra electorala (PNT-CD si independenti din Dialog ) sa fie verificata. Prefectul era tot mai stingherit : "- Eu nu am cum sa determin o astfel de verificare. Nu am acces la listele fostilor informatori ai securitatii. - Bine dar presupun ca exista niste arhive undeva. In miinile unei anume institutii. Care se afla in acest judet, al carui prefect sinteti. Nu ramine decit sa le cereti sa faca o verificare, cit se poate de legitima ! - Domnule Rosca, eu nu am nici un control asupra lor. Ei tin direct de Bucuresti. As putea doar sa-i rog, dar n-am nici o putere acolo. - Dar ce inseamna "Acolo" si cine sint "Ei", domnule prefect... ?" La care, domnul Buruiana a facut un gest cu degetul sub birou, mi-a zimbit chinuit si mi-a soptit : "Stiti bine cine, sint cei care ne asculta probabil in acest moment..." M-am retras, cu o si mai acuta senzatie de cosmar.

    7.) Am facut un disperat efort de a mai salva cite ceva. In ultima zi de depunere a listelor, am reunit presedintii partidelor locale (in afara de PNL, care adoptase politica izolationista indicata "de la centru") si i-am determinat sa telefoneze la Bucuresti, conducerii partidelor lor, cerind aprobarea pentru ca la Piatra Neamt sa ne prezentam pe lista comuna. Atit conducerea PNT-ului cit si a PSDR-ul au refuzat raspicat. Degeaba li s-a explicat ca nu exista reale deosebiri partinice locale, dar in schimb e o mare nevoie de unitate. Domnii de la centru au dat raspunsuri care ii situau undeva in luna. E drept ca si "liderii" locali taceau milc atunci cind erau cadoristi de la Bucuresti cu cele mai aberante pronosticuri : PNT-ul va avea oricum 50%, nu e bine sa le divida cu ceilalti, PSDR-ul va lua singur citeva locuri, nu trebuie sa se piarda pe o lista comuna etc. In fata "prognozelor" utopice si a refuzului unirii listelor, ne-am simtit inca si mai descurajati, si mai disperati. Vedeam cum opozitia se lasa indreptata docil spre abator. Si stiam ca va plati Romania.

    Pe de alta parte si "societatea civila" (?) din Bucuresti se decisese sa depuna liste separate formate numai din independenti pur singe... Am fost si eu consultat in acest sens : mi s-a propus a zecea pozitie intr-o companie foarte magulitoare, impreuna cu domnii Liiceanu, Tanase etc, din cadrul Grupului Pentru Dialog Social - Bucuresti. Am raspuns domnului Radoaca (care se ocupa de lista respectiva) ca sint impotiva principiului listelor "independente" si ca nu inteleg de ce respectivii intelectuali de prestigiu nu se inscriu pe listele opozitiei, pentru a le intari.E drept ca nu era de loc sigur ca ar fi fost acceptati de catre grupul celor ce intrasera primii in barca partidelor si pretindeau pentru asta locurile din fata... In orice caz, trebuia incercat, pentru a oferi electoratului o alternativa de calitate. Se pare insa ca pe la GDS apolitismul, infantilismul si vedetismul disident faceau ravagii. Este aproape induiosator ce soc au acuzat respectivii in fata esecului absolut al listelor lor.... Aceeasi "priza" au avut si listele opozitiei dezbinate din Neamt !

    8.) Contestatia antiguvernamentala: Mitingurile de protest fata de sugrumarea revolutiei (de la Bucuresti, Timisoara etc) stirneau la Piatra Neamt nedumerire, frica si animozitate. Noua, aceasta reactie, pe care nu o puteam influenta (vezi explicatiile in articolul precedent ) ne sporea alienarea si indirjirea. Facusem publica adeziunea fata de Proclamatia de la Timisoara, a carei aparitie (la 11 martie 1990) oferise revolutiei o platforma echilibrata. Din acel moment, tensiunea in jurul nostru a inceput sa creasca. Ea a devenit exploziva dupa mitingul pe care l-am facut la 25 Martie 1990. Pentru ca la acel miting am pacatuit grav (vorba lui Roman : "Ne-am demascat !" ).

    Nu numai ca am cerut continuarea Revolutiei si am denuntat tradarea ei de catre putere, dar in plus am tratat marea diversiune de la Tirgu Mures ca pe o inscenare menita sa relegitimeze Securitatea. Lozincile pe care le-am purtat si strigat cu acel prilej erau destul de explicite : "Demonstratiile tulbura linistea vinovatilor"; "Unii mor, altii profita !"; "Vrem stabilitate, daca e dreptate !"; "Doar armata e securitatea tarii ! "; " Demascati informatorii !"; " Nu-i vrem la galere, dar nici la putere !";" Cine si-a vindut constiinta pentru un scaun, trebuie sa-l piarda !"; "Pietreni, nu pe la spate se cumpara dreptate !"; "Au mintit poporul cu televizorul"; " Acum !"; "I-am lasa, dar vezi ca nu ne lasa ei pe noi ! "; "Jos comunismul !"; "Vesnica recunostinta Timisoarei !..." Se pare ca Timisorenii, auzind de manifestatia noastra de sustinere au dedus (usurati) ca "Se misca si Moldova...". Ei nu asistasera la manifestatie, pentru a vedea ca eram de fapt un pumn de oameni, inconjurati nu de iubirea, ci de retinerea sau ostilitatea generala, din ce in ce mai indirjiti, mai izolati, mai disperati. In general nici la Bucuresti, nici la Timisoara nu era perceputa situatia din "zonele rosii", peste care nu trecuse nici macar boarea unei schimbari.

    9.) Am facut eforturi aproape grotesti. Unii dintre noi n-am facut nimic altceva in aceea perioada. Eu am cerut "concediu fara plata pentru continuarea revolutiei"... si, fiind refuzat, am apelat la un concediu de studii (la care aveam dreptul pentru al doilea examen de stat). L-am folosit integral pentru protestul anticomunist... Fara nici un efect... decit stoarcerea materiala, energetica si sufleteasca. Senzatia de stupefactie, de frustrare, de sufocare, de revolta crestea continuu. Eram tot mai buimaciti de ceea ce se intimpla. Intelegeam tot mai clar ca lumea nu are de gind sa se angajeze intr-o confruntarea cu puterea, ca oamenii sint in general dispusi sa-i lase pe vechii Tovarasi sa conduca mai departe. Fusesera vaccinati cu teza : "Sa-i lasam mai intii sa ne arate ce pot !". Erau impermeabili la semnalul nostru de alarma privind pericolul unei asemenea usurinte. Ba chiar, indispusi de incapatinata noastra dorinta de revolutie, pentru a-si proteja "linistea", erau capabili sa se asocieze la reprimarea noastra. Era ca un cosmar. Degeaba faceam analize si puneam variate diagnostice : dezinformare, manipulare, degradare, inertie, prostie, rautate, inconstienta, lasitate, interes, complicitate, egoism, oboseala etc. Faptul raminea fapt : tovarasii nostri de intemnitare si batjocorire nu voiau sa "vina cu noi" si sa-si rastorne stapinii. Oamenii erau imuni la revolutie. Dupa un viol indelungat, nu aveam parte de solidaritatea colegilor de umilinta. Ori acest lucru era atit de trist, atit de tulburator, atit de inadmisibil, incit ne adusese intr-o stare de perplexitate, de turbare.

    10.) Realitatea ne sfida asadar nazuintele, si le inmorminta. Implacabil, ne apropiam de legitimarea electorala a unei catastrofale falsificari. Tovarasii urmau "sa se aleaga" nestingheriti. Simteam nevoia unei reactii care sa intrerupa hipnoza colectiva, sa curme lantul dezinformare - degradare - complicitate.

    Exista o cauzalitate a recursului la solutii extreme : se ajunge la ele din disperare, se ajunge atunci cind nu ti-e lasata nici o alta sansa. Astfel am ajuns si citiva dintre noi la hotarirea de a intrerupe cursul inexorabil al remiruirii Tovarasilor, prin radicalizarea protestului nostru. Am planuit sa declansam o greva a foamei, undeva in centrul Bucurestiului. Sa ne intindem pe jos si sa nu ne mai miscam, pina nu se intimpla ceva. Orice...! Eram pe cale de a pune la punct aceasta actiune cind, la 22 Aprilie 1990, a fost taiata circulatia in Piata Universitatii si a inceput mitingul. Aceasta nu e o coincidenta, ci expresia starii de spirit din acel moment. In intreaga tara, grupul celor care doreau rasturnarea securicomunistilor, ajunsese la exasperare. Revolutia agoniza de citeva luni si unii o doreau cu sete implinita. Piata Universitatii a fost o etapa a revolutiei, o zvircolire a ei.Cei care speculeza in jurul semnificatiei mitingului ("fenomenul Piata Universitatii"...) reusind sa o separe de "revolutia din decembrie", nu au simtit probabil chemarea limpede a acelui ceas. Am fost la Bucuresti pe 24 Aprilie, si urmele represiunii la care se dedasera in aceea dimineata zbirii securicomunisti (oameni biciuiti si atacati cu ciini) m-au adus la clocot. Eroii revolutiei erau batuti de catre trupele de ordine ale vechiului regim. Nu mai incapea nici o asteptare.

    11.) Intors la Piatra Neamt am organizat o veghe de protest fata de abuzurile regimului. In fata Teatrului Tineretului, si la sediu, am inceput sa stringem semnaturi pentru punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara (care cerea interzicerea candidaturii securistilor si activistilor platiti ai partidului, timp de 2 legislaturi). Au venit destui oameni ca sa semneze petitia (citeva sute). Dar in acelasi timp au venit si "oamenii de bine" ca sa ne apostrofeze pe noi sau pe cei care semnau. "Ce vreti ba boilor, lasa ca va scoatem noi fumurile!"; "Pastele mamii voastre cu Timisoara voastra, huliganilor !"; "La munca, animalelor !"... Pe scarile teatrului pusesem o singura pancarta :"Cinstiti martirii Timisoarei !". Nu spuneam nimic, ne rezumam la a stringe semnaturi si la a pastra o luminare aprinsa. dar asta nu a avut darul sa linisteasca "opinia publica". Au inceput sa ne ameninte tot mai urit, tot mai murdar. Incercau sa ne sfirtece caietul. Am admirat curajul acelor pietreni care in aceasta conjunctura, huiduiti de multime, au semnat pentru Proclamatie. In schimb o impresie deosebit de neplacuta mi-au facut-o grupul de actori ai Teatrului Tineretului (considerat odinioara in avangarda) care ne-au admonestat : "Carati-va de aici cu prostiile astea, sintem o institutie de cultura !..."

    Devenise evident ca vom sfirsi prin a fi sfirtecati. Nu puteam para agresivitatea celor ce instigau la asta, caci ii banuiam mai curind provocatori bine organizati, decit "reprezentanti ai opiniei publice". Am decis sa ne retragem din strada, continuind a stringe semnaturi doar la sediu, unde eram cit de cit mai protejati. Dupa ce am plecat, s-a consumat un episod "hazliu" : au venit in fata Teatrului doua grupuri de interventie, prost sincronizate : primul (subtire) a asezat o masa, ca sa stringa semnaturi impotriva punctului 8, al doilea (voinicesc) l-a atacat pe primul (crezind ca sintem noi). Aburii bauturii au facut ca strigatele de "Sintem cu Iliescu !" a celor atacati sa fie intelese cu greu. Putin a lipsit sa se ajunga la un masacru fratricid. Se pare ca salvarea a fost aparitia unor polonezi care vindeau postere sexi, care au interesat pe tota lumea si au stins incendiul... Tragicul era "diluat" in derizoriu...

    12.) Pe 27 aprilie 1990, ne-am hotarit sa suspendam orice activitate in Piatra Neamt, pentru a nu ne expune inutil si a nu crea, in plus, iluzia democratiei. Simteam ca activitatea noastra ardea exact la tempertura convenabila puterii, nepunind-o cu nimic in dificultate, dar intarind aparentele de care avea nevoie ca sa se acopere. Trebuia sa alertam factorii opozitiei si opinia publica din zonele mai libere, asupra adevaratei stari de fapt din zona rosie, sa denuntam realitatea si sa cerem fermitate, unitate si luciditate. Trebuia sa impiedicam ca "alegerile" sa aiba loc in acele conditii. Am format o delegatie (4 membri) a asociatiei si am plecat catre Timisoara, unde urma sa aiba loc Congresul pentru Proclamatia de la Timisoara, la care fusesem invitati. In drum, ne-am oprit in Piata Universitatii.

    (va urma)

    Ioan Rosca

    Link doc 1989-1990: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/
    Link: http://www.piatauniversitatii.com/ic...ontrarev_3.htm
    Last edited by Dacus; 11-08-10 at 08:07 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Cati generali se stiu nesantajabili cu ceea ce au facut in trecut ?
    By Gabriel Dumitrescu in forum Situaţia României: criza identitară, politică, socială, sistemică
    Replies: 0
    Last Post: 29-11-12, 03:30 PM
  2. Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut- avem un soi de anti-
    By Zyraxes in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 1
    Last Post: 18-10-12, 10:57 AM
  3. Previziuni din trecut
    By flavian in forum Alternative: sociale, politice, economice, monetare, energetice
    Replies: 1
    Last Post: 04-06-11, 10:29 AM
  4. Viitorul partid politic, care este
    By Delaware in forum Alternative: sociale, politice, economice, monetare, energetice
    Replies: 0
    Last Post: 03-06-11, 01:34 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •