Results 1 to 3 of 3

Thread: Revolutia si Contrarevolutia - Declaratie-raport: dosar 75P/1997 de Ioan Rosca

Threaded View

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1477

    Exclamation Revolutia si Contrarevolutia - Declaratie-raport: dosar 75P/1997 de Ioan Rosca

    Revoluţia şi Contrarevolutia din Romānia /Declaraţie-raport; versiunea 1-Depusă la dosarul 75P/1997 de Ioan Roşca, la 21 decembrie 2007

    I. Probleme de principiu
    1. Legitimitate şi lege, īn justiţia tranzitorie
    2. Operaţionalitatea justiţiei - obligaţie a statului
    3. Disjungere şi coerentă. Segmente şi ansamblu. "Mineriada" la Piatra Neamţ?
    4. Concluzia dizertaţiei de principiu

    II. Sinteza explicativă a fenomenului de ansamblu
    1. Organizarea raportului
    2. Punctul de plecare: 11-20 iunie 1990
    3. De la fapte la explicaţii şi intenţii
    4. Importanţa lămuririi fondului politic
    5. Etapizare şi continuitate istorică
    6. Pricipalele delicte (bază a capetelor de acuzare )
    7. Structura argumentaţiei
    ***
    8. Ascunderea adevărului, paralizarea justiţiei şi reprimarea contestaţiei străzii, pentru a evita procesul comunismului şi a infringe revoluţia (p1)
    9. Boicotarea partidelor democratice şi compromiterea renaşterii democraţiei, pentru a menţine monopolul puterii īn mīinile vechilor şefi comunişti (p2)
    10. Sabotarea īncercărilor de emancipare (morală, spirituală, civică) a populaţiei şi continuarea expunerii ei la propaganda de intoxicare (manipulare, instigare) (p3)
    11. Pregătirea distrugerii economiei naţionale şi pauperizării cetăţenilor, īnşelaţi cu promisiuni electorale- pentru acapararea avuţiilor acumulate de poporul romān (p4)
    12. Trădarea intereselor naţionale, aservirea faţă de interese străine şi īnvrăjbirea cetăţenilor de diverse naţionalităţi (p5)
    13. Impiedicarea unificării opoziţiei (revoluţionare, politice, civice, sociale, naţionale) prin mijloace mergīnd de la dezinformare la represiune şi instigare la război civil (p6)
    14 Concluzia spre care converg mărturiile şi documentele
    *******



    1. Legitimitate şi lege, īn justiţia tranzitorie

    Să lămurim īntīi sensul acestui text. Ce este acest raport (studiu) ? Ce-şi propune?

    Răspunsul - presupune o viziune sistemică asupra societăţii, īn care legalitatea (justiţia) e doar o componentă, evoluīnd īmpreună cu ansamblul. Ne vom raporta la un model global, cu trei straturi (nivele) :
    --unul al lumii faptelor,
    --al doilea - al normelor şi practicii juridice şi
    --al treilea - al principiilor (paradigmelor, teoriilor) privind raportul dintre lege (drept) şi societate.

    Din primul strat provin actorii şi evenimentele, dar şi sensul conceptelor - cu care apoi se clădesc interpretări şi argumentaţii. Tot de aici izvorăsc valorile societăţii (cum ar fi morala creştina sau principiile "dreptului natural") care polarizeaza normele juridice. Īn fine, din el se manifesta nevoia victimelor de a li se face dreptate- pentru a nu şi-o face singure.

    In al doilea strat, se īncearcă realizarea echitabilă a "dreptăţii" fiecăruia, cu restrīngerea - prin reguli acceptate social- a plajei de subiectivitate şi a arbitrarului. Cei care anchetează şi judecă sīnt ghidati de norme cīt mai precise, stabilite prin mecanisme (conventii, contracte) socio-politice. Formalizarea justiţiei, īn spiritul "dreptului contractualist" (cineva fiind pedepsit nu pentru faptă - ci pentru că a īncălcat o lege care incriminează fapta) are limite - atīt practice, cīt şi de logică şi legitimitate. Ele sīnt evidente īn regimurile represive (cind norma devine antagonică dreptăţii) şi ies īn evidenţă şi īn democraţii, īn cazul schimbării legilor: trebuie condamnat cineva pentru că a īncălcat o faptă condamnată azi - dar legală, cīnd a comis-o? Īn regimurile democratice stabile, care pot invoca (mai mult sau mai puţin legitim) acordul cetăţenilor la cod, se acordă o mare importanţă "continuităţii" - aplicīndu-se principiul non-retroactivităţii, tehnică prescripţiei, etc. Se judecă deci numai īncalcărea legilor, prezumate juste. Cele considerate retroactiv abuzive - pot duce cel mult la plata unor compensaţii - de către stat- dar nu sīnt criminalizate a posteriori.

    Această viziune privind esenţa legalităţii - invocată intensiv de adepţii impunităţii, ascunde paradoxuri şi alternative - vizibile īn planul trei, al observării fiziologiei perechii drept-societate. O astfel de privire (global-sistemică) este absolut necesară, pentru a aborda problema de teorie a statului şi dreptului numită "transitional justice" (a se vedea vasta literatură de specialitate dedicată subiectului - pe care juriştii romāni par a o descoperi greu). Se admite că teza "continuităţii legislative" este cu totul nepotrivită - īn cazul perioadelor de schimbare profundă (radicală) a societăţii. Dreptul tranziţiei (de la tiranie la democraţie) trebuie să spijine īncercarea de eliberare din plasa vechilor reguli nefaste şi nu să o frineze (deturneze) īn numele conformismului - adecvat menţinerii stabilităţii- prin inerţie. Apare o prăpastie īntre legalitatea nouă şi cea veche, o zonă tranzitorie īn care abordarea contractualistă nu e operaţională şi trebuie să lase loc dreptului natural. Spus īn alţi termeni (substanţialism): fondul faptelor trebuie să predomine, īn faţa formalismelor.

    Această problemă s-a mai pus- recunoscīndu-i-se importanţa şi dificultatea (că e vorba de un compromis, īn tratarea unor inevitabile paradoxuri). De exemplu, cu ocazia judecării crimelor din timpul regimului hitlerist. Unii au argumentat că pot fi condamnate doar abuzurile faţă de legile naziste. S-au stabilit īnsă precedente juridice, acceptīndu-se că, īn situaţii extreme, un regim poate fi criminalizat a posteriori, cu legile lui cu tot. S-a preferat să se poată face dreptate victimelor, decīt să se apere un monism paradigmatic arbitrar - numai pentru a nu se recunoaşte că dreptul, ca şi alte domenii, nu are o bază epistemologică perfectă. După căderea regimurilor din Europa de Est, societăţile respective au fost confruntate frontal, cu problema spinoasă a dreptului de Tranziţie. Indecidabilă teoretic, alegerea īntre continuitate şi salt, īntre imputabilitate lărgită şi imunitate (īn numele non-retroactivităţii) - depindea de voinţa politică. Care la noi a tranşat īn favoarea vinovaţilor, din motive evidente.

    Vom arăta īn acest raport cum, ramīnd la putere şi după 1990- prin Contrarevoluţie- autorii crimelor vechiului regim (savīrşind o nouă serie de acte distructive īn Tranziţie) s-au protejat - facīnd dificilă formal şi imposibilă practic, judecarea crimelor comunismului, ale Contrarevoluţiei şi ale Tranziţiei. Acest fapt constituie o maximă "forţă majoră"- demonstrabilă prin cauze (amīnarea legilor şi paralizarea acţiunilor necesare) şi prin efecte (vinovaţii nu au fost pedepsiţi pīnă azi, victimele au decedat neconsolate). E suficient - pentru a nu mai putea fi vorba de prescripţii. Nici amnistiile, date chiar de către cei incriminabili - nu-i pot exonera. Penibilă este poziţia juriştilor şi a teoreticienilor dreptului - care īncearcă să-şi justifice inerţia şi colaboraţionismul prin speculaţii formale (a se analiza ca exemplu justificarea recursului īn anulare, īn cazul Stănculescu). Aceşti "experţi" intimidează (complexează, tratează de sus) publicul, cu "tehnicalităţi juridice" dar nu observă că , la rīndul lor, sīnt depăşiţi de problemele de teorie a sistemelor (socio-politice) sau a fundamentelor dreptului- semnalate mai sus.

    Ocultarea problematicii "transitional justice" este suspectă, cīnd vine din partea unor "teoreticieni" care au admis aplicarea "noii justiţii", instalate de regimul comunist după 1944 - deci justiţia tranziţiei la dictatură. Condamnarea activităţilor (explotare burgheză, anti-sovietism, fascism, etc.) ce avusesera loc īn regimul anterior a avut ca rezultat exterminarea īn masa a unor oameni - demonstrabil nevinovaţi faţă de vreo lege morală. Iată că pedepsirea unor criminali demonstrabil vinovaţi (acoperiţi cu legi criminale, sau depăşindu-le litera) - este denunţată ca "vīnătoare de vrăjitoare" . Aici transpare limita convenţionalităţii: un ordin ca bătrīnii şi copiii să fie īmpuşcaţi (blondele deportate, ţiganii castraţi, ziariştii şi poeţii arestati, politicenii duşi la canal, tăranii cooperativizaţi, etc.) nu poate fi admis (după o revoluţie reală …) īn numele non-retroactivităţii. Chiar dacă s-au emis toate legile (si Constituţia - īncīt ordinul respectiv să fie legal. Atunci cīnd un grup criminal confiscă pīrghiile statului, apare, pe līngă stratul abuzurilor făcute īn raport cu legea, un palier al abuzurilor comise prin lege, care necesită un tratament juridic special.

    Regimul instalat la 22 decembrie nu a facut īnsă dreptate ci a protejat vinovaţii. La aceasta, a adăugat propriile sale crime, profitīnd de ambiguitatea regimului juridic tranzitoriu. Ce a rămas valid ca normă juridică, pe 22 decembrie? Abrogarea cītorva legi anti-populare nu a lămurit mare lucru. Constituţia regimului criminal răsturnat era sau nu abolită? Dacă nu, pe ce bază a fost executat Ceauşescu, preluată puterea, modificat -fără nici o legitimitate formală- cadrul legislativ? Dacă da, ce era pus īn loc - ca bază a normelor aplicabile īn instanţe ? (la limita, anomia legală ar fi facut imposibilă judecarea crimelor şi furturilor īn acea perioada?). Cīnd le convine - vinovatii tranziţiei pot invoca articole de lege comunistă, neabrogate explicit la 22 decembrie. Dar tot ei, īn apărare, pot invoca primatul dreptului natural īn perioada de tranziţie, arătīnd că - īn lipsa unui formalism legal valid- au lucrat cum au putut īn interesul naţional, creīnd condiţii pentru stabilirea unui nou cadru juridic. Vor semnala şi ei norme īncălcate de manifestanţi (pentru a īmpiedica uzurparea puterii şi confiscarea Revoluţiei) atunci cīnd le vom arăta ce articole din codul penal au īncălcat ei (pentru a reprima acesti manifestanţi şi a infaptui Contrerevoluţia): trădarea - art.155, atentatul contra unei colectivităţi - art.161, subminarea puterii de stat - art.162, acte de diversiune - art.163, sabotajul - art.164, subminarea economiei naţionale - art.165, omorul - art.174, omorul calificat - art. 175, omorul deosebit de grav - art.176, uciderea din culpa - art. 178, determinarea sau īnlesnirea sinuciderii - art.179, lovirea sau alte violenţe - art. 180, vătămarea corporală - art.181, vătămarea corporală gravă - art. 182, lovituri cauzatoare de moarte - art. 183, lipsirea ilegală de libertate - art. 189, violarea de domiciliu - art. 192, ameninţarea - art. 193, şantajul - art. 194, violarea secretului corespondenţei - art. 195, insulta -art. 205, calomnia - art. 206, furtul calificat - art.209, tīlhăria - art. 211, abuzul de īncredere - art.213, gestiunea frauduloasă - art. 214, īnşelăciunea - art.215, distrugerea calificată - art. 218, tulburarea de posesie - art. 220, denunţarea calomnioasă - art. 259, mărturia mincinoasă - art. 260, īncercarea de a determina mărturia mincinoasă - art. 261, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă - art.266, supunerea la rele tratamente - art. 267, represiunea nedreaptă - art. 268, punerea īn primejdie a unei persoane īn neputinţă de a se īngriji - art. 314, tratamente neomenoase - art. 358, propagandă pentru război (civil) - art. 356, distrugerea valorilor culturale - art. 360, favorizare şi tăinuire de genocid - art. 361).

    Sigur că am fi putut opera corelarea faptelor şi proceselor criminale descrise īn aceast raport, cu articole de lege valide formal, īn momentul producerii lor. Oamenii care aplica legea pot face acest lucru, după ce norma morală firească este reabilitată şi formal, de către cei care elaborează normele legale şi le legiferează. Nu ne putem deci rezuma la invocarea legalităţii clasice, pentru acuzarea unui regim care a subminat legitimitatea legii şi ar putea să se prevaleze de caracterul tranzitoriu al justiţiei sale.

    Revoluţionarii din decembrie nu au respectat legile. Dacă le-ar fi respectat, nu ar fi putut elibera ţara. Nu se poate răsturna un regim criminal fără a-i īnfrunta forţele represive şi sfida legile. Degeaba īncearcă unii ( a se citi pledoariile gen. Guşă - ca exemplu) să ne convingă că armata a intervenit numai pentru a impiedica acte de vandalism. Şi că, īn timp ce "revoluţionarii paşnici" erau legitimi şi bine veniţi, cei care au īncercat să se īnarmeze, să captureze tancurile ieşite īn stradă, să patrundă īn Miliţie, etc. - au īncălcat legea …şi ar trebui pedepsiţi. Practicīnd aceste "raţionamente" se poate deduce că manifestaţiile īmpotriva uzurpării puterii din 12 ianuarie, 23-28 ianuarie, 12-18 februarie, 22 aprilie-13 iunie, etc. - au īncălcat "legile tranzitorii" şi tot ei trebuiau pedepsiţi. Sau, că alegerile din 20 mai 1990, ar fi instalat un regim legitim īn ciuda viciilor fatale: confiscarea revoluţiei, restauraţia comunistă īn instituţii, protejarea securităţii, controlul televiziunii manipulatoare, campania electorală trucată şi teroristă, īnşelarea şi instigarea susţinătorilor FSN, reprimarea, sabotarea şi satelizarea opoziţiei, declanşarea distrugerii economiei, īnvrăjbirea inter-etnică, respingerea punctului 8, etc.

    De aceea, nu cădem īn capcana de a invoca doar legalitatea formală, ci cerem dreptate, īn condiţiile specifice ale justiţiei de tranziţie. Victimele Contrarevoluţiei (şi ale comunismului protejat de ea) nu trebuie şi nu pot să rezolve problemele (contradicţiile) de teorie a dreptului - să pună ele īn acord legislaţia şi practica justiţiară cu necesităţiile dreptăţii naturale. Victimele au dreptul să ceară soluţii globale statului romān care a produs nedreptăţile- dovezi ale faptului că, pentru a se reabilita, acesta le asumă, regretă şi repară.


    2. Operaţionalitatea justiţiei - obligaţie a statului

    Pe līngă problemele de principiu, statul reabilitat trebuie să rezolve şi dificultăţile de ordin strategic şi pragmatic- care impiedică normalizarea justiţiei. Să se elibereze din ghearele reţelei parazite (uzurpatoare) care paralizează procesele şi reparaţia. Să găsească un antidot şi la problema complexităţii dosarului.

    Prezentul studiu relevă faptul că anchetarea şi judecarea tuturor evenimentelor care au compus fenomenul unitar al Contrarevoluţiei, pune probleme extrem de grele de operaţionalitate juridică. Pe data de 2 mai 2007, ora 10, am participat la o īntīlnire īntre procurorul general Laura Codruţa Kovesi şi căţiva reprezentanţi ai societăţii civile, interesaţi de avansul anchetelor (conduse de generalul Voinea) privind evenimentele sīngeroase din decembrie 1989 şi iunie 1990. Cu această ocazie mi-am expus punctul de vedere privind carenţele legislaţiei, slăbiciunea mijloacelor alocate de Justiţie şi necesitatea sprijinirii efective a anchetei de către societatea civilă - observaţii rezultate din experienţa acumulată īn aceşti 17 ani de īncercări sterile şi a unor constatări făcute pe parcursul colaborării mele cu echipa de anchetă. Am depus procurorului general şi analiza redată mai jos:

    "Deblocarea procesului pentru crimele comunismului [IR: Inclusiv al celor comise īn timpul Contrarevoluţiei şi Tranziţiei, pentru protejarea şi īmbogăţirea vinovaţilor ].
    Ca mulţi alţii, am prezentat īn diverse texte şi īmprejurări (vezi şi colecţia www.procesulcomunismului.com ) pledoarii pentru legitimitatea (importanţa, prioritatea) unui proces al crimelor comunismului. Nu voi mai reveni aici cu astfel de argumente. Cei surzi au urechile īnfundate de alte interese. Ei au făcut şi vor face orice pentru īmpiedicarea unui cutremur juridic, moral, social, politic şi economic. Şi sīnt mulţi, hotărīţi, uniţi, bine dotaţi, bine plasaţi. De partea cealaltă se află forţe justiţiare - īn netă inferioritate. Nu de noi justificări au acestea nevoie, ci de mijloace adecvate, de sprijin popular, de bună organizare, de voinţă, realism şi coerenţă. Sīntem īnsă extrem de departe de condiţiile minimale pentru o minimă reuşită.

    Să observăm doar obstacolul "prescriptibilităţii" - invocat pentru acoperirea intereselor răufăcătorilor. Depăşirea sa cere mai īntīi un efort analitic (dezamorsarea tezelor protectoare: prin extensia imprescriptibilităţii pentru crime īmpotriva umanităţii şi asupra abuzurilor conexe, sau prin aplicarea principiului īntreruperii prescripţiei pentru forţă majoră pīnă īn anul 2006 -cīnd statul romān şi-a reconsiderat poziţia - sau prin afirmarea caracterului excepţional al situaţiei create şi deci al măsurilor necesare). Apoi, cere declanşarea unei vaste acţiuni juridico-politice (promulgare de legi, īndrumări de interpretare pentru instanţe, impulsionarea anchetelor şi proceselor).

    Pentru un regim despotic ar fi uşor… Toate acestea trebuie făcute īnsă democratic, īn numele, la cererea şi cu sprijinul majorităţii populaţiei. Ori, ca rezultat al campaniei de manipulare, compromitere īn lanţ, santaj, alienare, degradare şi debusolare - īn masă- practicate īn ultimii 60 de ani - mulţi romāni nu percep utilitatea curăţirii societăţii de cangrena careia i-au căzut victimă. Este unul dintre motivele pentru care insist asupra abordarii problemei "dinspre prezent" spre trecut. Oamenii trebuie să poată vedea cine sīnt cei care le conduc azi destinele - pe căi economice, politice şi mediatice oculte-, cum au convertit unii īn avere puterea reţelei securicomuniste.

    Cetăţenii sīnt menţinuţi cu abilitate īn capcana unui model fals privind evoluţia Romāniei: epocii comuniste umilitoare i-ar fi urmat o "tranzitie anticomunistă"… devastatoare - cu nimic mai bună, pentru iobagi. Pentru a scăpa de acel cumplit "era mai bine īnainte" ar trebui ca oamenii să perceapă clar că "de acolo ni se trage ce īndurăm azi". Acesta e rostul principal al Procesului şi de aceea el nu trebuie redus la tratarea represiunii staliniste sau a demenţei ceauşiste, nu trebuie oprit "cuminte" la 1989. El trebuie să parcurgă continuumul care leagă conspiraţia antinaţională a PCR, de ciopīrţirea şi cotropirea Romāniei, de transformarea ei īntr-un lagăr de exterminare, alienare şi muncă - toate finalizate după 1990, prin jefuirea averii prizonierilor de către foştii lor gardieni, care si-au īmpărţit prada. Aşadar, dosarele dedicate genocidului comunist, reprimării revoluţiei din decembrie, declanşării Contrarevoluţiei din 1990 (culminind cu "mineriada"), jefuirii romānilor iesiţi din lagăr, īn faza Tranziţiei Criminale - trebuie corelate.

    Dar ele sīnt deja -fiecare- de o zdrobitoare complexitate. Crimele comunismului? Un noian de locuri de detenţie sau caznă īn care au suferit sute de mii de oameni şi au dispărut zeci de mii. Sute de răscoale şi acţiuni de rezistenţă legitime īnăbuşite īn sīnge, zeci de mii de evenimente oribile cu urmări traumatice. Un stat folosit ca instrument de domesticire a cetăţenilor captivi. O uriaşă cantitate de mărturii scrise şi mii de martori care pier neaudiaţi. O enormă plasă de vinovăţii şi complicităţi. Implicaţii morale, psihice, sociale şi economice incomensurabile - care ridică o problemă de reparaţie ameţitoare şi cere soluţii speciale, cum ar fi crearea unor fonduri alimentate din confiscări şi penalizări (pentru a proteja bugetul- deci cetăţenii nevinovaţi). Revoluţia din decembrie? Un uriaş amalgam de ciocniri regizate sīngeros - īn care a fost implicată (antrenată) o parte semnificativă a populaţiei Romāniei. Contrarevoluţia din 1990? Un proces nociv care a antrenat zeci de mii de personaje - mai mult sau mai puţin penalizabile - īntr-o sarabandă de evenimente şi procese criminale, greu de investigat. Tranziţia? Acapararea, īnstrăinarea sau distrugerea a zeci de mii de obiective economice, jefuirea unei īntregi populaţii de către reţele mafiote uriaşe.

    Toate acestea cer o tratare unitară, pentru a li se īnţelege şi demonstra sensul global genocidar. Dar īn acelaşi timp- o segmentare (disjungere)- pīnă la nivelul unei operaţionalizări juridice. O luptă uriaşă cu complexitatea. Contabilitatea şi analiza daunelor şi a avuţiei globale prejudiciate- fiind acut problematică. Documentarea necesară orientarii cercetării penale (sau cea elaborată īn timpul anchetei şi pusă la dispoziţia judecătorilor pentru decizie) - fiind atīt de vastă, īncīt gestiunea spaţiului informaţiilor pertinente reclamă tehnici informatice avansate. Poate justiţia trata o criză de o asemenea amploare, bazīndu-se pe o politică adecvată, realizată sub presiunea societăţii civile? Să nu eludam dificultatea. Nici măcar īn plan teoretic nu găsim soluţii pentru asemenea catastrofe sociale (care să trateze de exemplu "limitele de operaţionalitate a justiţiei, īn cazul ilegalităţilor săvīrşite pe scară foarte largă"?). Ca unul care mă zbat īn faţa acestor probleme de 17 ani, care a irosit ultimii ani pentru a strīnge informaţii īn sprijinul anchetelor existente, care s-a străduit să cerceteze dificultăţile teoretice dar şi să acţioneze concret (cīt mai are rost) - am ajuns la concluzia că NU dispunem de mijloacele necesare rezolvării problemei (şi asta nici măcar dacă ne-am afla īntr-o societate dominată de buna intenţie - ceea ce, ştim bine, nu e cazul).

    Cīţiva procurori inimoşi īnarmaţi cu cīteva maşini de scris şi copiat, chibiţaţi sporadic de cīteva persoane emanīnd comunicate prin care reclamă "avansul dosarului"- nu au cum rezolva o asemenea problemă gigantică. Căruţa aceasta nu poate fi despotmolită decīt dacă avem īntrunite o serie de condiţii, legate prin "şi" logic:

    1. sīnt alocate resurse juridice mult mai mari: procurori pentru anchete, jurişti care să trateze dificultăţile de principiu, judecători corespunzători (toţi - nelegaţi de interesele celor vizaţi de Proces şi apăraţi de reacţiile lor previzibile).

    2. sīnt implicaţi un număr mult mai mare de intelectuali, eficaci, lucrīnd benevol şi cooperativ, īn baza unui plan īnchegat de acţiune: reperīnd şi depăşind dificultăţi, avansīnd iniţiative legislative, redactīnd şi difuzīnd explicaţii care să lumineze publicul, căutīnd martori şi victime īncă disponibile, sintetizīnd fapte şi piste- pentru a le pune la dispoziţia anchetatorilor, etc.

    3. este folosit un instrumentar specializat (informatizat) de gestiune documentară (vezi şi propunerea mea, expusă la conferinţa INSCIT de la Merida, din 26 oct. 2006).

    4. sīnt adoptate legile şi emise instrucţiunile de interpretare necesare (īn problema prescripţiei şi amnistiilor, privind calculul şi sursa despăgubirilor, rezolvīnd raportul dintre integralitatea genocidului şi divizarea cauzei pe sub-dosare, etc.).

    5. este convinsă populaţia, printr-o campanie mediatică consistentă- să sprijine proiectul, susţinīnd iniţiativele civice şi politice oportune.

    6. este format un grup de coordonare a campaniei globale, integrīnd coerent şi convergent acţiunile juridice, civice, politice, economice, mediatice, etc.

    7. se pun la punct arme eficace īmpotriva obstacolelor: diversiune, boicot, şantaj, etc .

    Sīntem īn faţa unei alternative nete: ori de tot, ori de loc. Dacă aceste condiţii nu sīnt īndeplinite, vechilor injustiţii (neresorbite) şi actualei dezolări (cronice) li se va adăuga irosirea celor ce vor īncerca eroic să lupte, lucrīnd īnsă singuri, sub masa critică. Ei vor fi soldaţii jertfiţi pe un front dezechilibrat. Vor fi victimele răutăţii, nesimţirii şi imposturii altora. La asta trebuie să mediteze cei care nu vor decīt să arate că se achită formal de obligaţii (pentru a lua un salar), să creeze publicului impresia că "se rezolva" (pentru a obţine linişte) sau care vor să facă un capital moral sau politic din "implicarea" lor īn dosar - simulīnd ca sīnt īn plină lucrare… de deplasare a oceanului cu linguriţa.

    Cum printre cei prezenţi la această īntīlnire nu sīnt, cred, farsori, lunatici sau veleitari - sper că veţi fi de acord că nu mai putem ascunde prăpastia care ne desparte azi de un adevărat Proces al crimelor comunismului. Modul īn care a fost abordat subiectul pīnă acum aruncă doar praf īn ochii publicului. A venit momentul ca ( pe līngă continuarea şi sprijinirea acţiuniilor existente) să spunem tot adevărul, denunţīnd situaţia actuală. E vorba de un proiect de societate, nu de o sinecură pentru cīţiva profesionişti şi ocazie de afirmare pentru cīţiva aventurieri. Să facem deci un apel onest la ajutor, dacă vrem ca societatea să se capaciteze pentru această cauză, dedicīndu-i un efort colectiv.

    Nu vom obţine un mandat pentru o sută de mii de procurori īnarmaţi cu tehnică modernă şi audiind o sută de mii de martori, ajutaţi de o sută de mii de intelectuali. Dar, dacă nu putem amplifica de mii de ori forţele puse īn joc azi, haide să īncercăm să le amplificam de zeci de ori, pentru ca măcar o abordare parţială- selectivă dar consistentă- să devină posibilă. Altfel, pseudo-combatanţii de azi vor trebui mai tirziu implicaţi īn "procesul celor care au īmpiedicat sau compromis Procesul".

    Ioan Roşca, cercetator, 2 mai 2007"
    Derularea īntīlnirii, din păcate, mi-a īntărit concluziile exprimate īn text: "luptătorii profesionişti" pentru procesul comunismului, mīnaţi doar de interese egoiste de imagine, sīnt pe cale de a dilua, deturna, confisca şi compromite cauza īn numele careia pretind că acţionează. Nu sīnt dispuşi să se dedice muncii de ajutare a justiţiei, să se organizeze īn acest sens. Īşi continuă agitaţia sterilă şi retorică prin Comunicate - aratīnd că nu vor să observe adevarata dimesniune a problemei.

    In acest timp, procuratura se complace īn a simula deplasarea oceanului cu linguriţa. Nu recunoaşte public că resursele alocate dosarului sīnt total inadecvate, nu cere sprijin civic pentru ierarhizarea aspectelor anchetate şi parlamentar- pentru constituirea cadrului legal necesar. Se lansează īn schimb īn diversiuni legate de faptul că un dosar depus prematur (datorită interventţei sabotoare a Curţii Constituţionale) nu are nu ştiu care semnatură şi dată.

    Īn loc să pună la punct cadrul legislativ necesar judecării crimelor comunismului , contrarevoluţiei şi tranziţiei, parlamentarii huiduie condamnarea comunismului de către Preşedinte- diversiune care determină publicul fascinat să nu observe că era vorba doar de o condamnare de circumstanţă, fără efecte juridice. Iar soluţiile de operaţionalizare şi adaptare a justiţiei de tranziţie, la necesităţile dreptăţii, aşteptate de la juriştii şi teoreticienii dreptului .. nu apar.

    Acest raport este conceput ca reacţie constructivă faţă de o situaţie profund distructivă. El pune un instrument de analiză a faptelor şi mizelor, de gestiune a unei mase enorme de detalii- la dispoziţia celor cu adevărat interesaţi de găsirea unei soluţii juridice- chiar şi cu atīta īntīrziere. Şi dacă tot nu se va face nimic pentru reabilitarea dreptăţii, īn timp util pentru victime, existenţa unei documentaţii solide- nefolosite- va fi o dovadă suplimentară a relei credinţe sistemice.


    3. Disjungere şi coerentă. Segmente şi ansamblu. "Mineriada" la Piatra Neamţ?

    Pe līngă ambiguităţile meta-juridice ale justiţiei de tranziţie, dificultatea acuzării tocmai a celor care au determinat sau determină legile şi problema practică a operaţionalităţii şi ierahizării priorităţilor īn cazul anchetelor enorme- acest dosar pune şi probleme grele (epistemologice) de teorie argumentativă (esenţa cauzalităţii, esenţa explicaţiei). Stiinţele (sociologie, teoria comunicaţiei, etc.) au ajuns la concluzia că fenomenele care au loc īn sisteme complexe au un carcater unitar, global, organic. Lanţurile particulare cauză - efect sīnt īmpletite īntr-o īnlănţuire procesuală unitară - extrem de greu de segmentat. Putem observa anumite evenimente, serii de evenimente şi etape, fire problematice şi grupuri tematice. Putem stabili responsabilităţi, efecte nocive corelate mai strīns cu măsurile cauzatoare. Dar atunci cīnd judeci evoluţia globală dezastruoasă a unei societăţi, īn plan economic, social, moral - trebuie să poţi reclama responsabilitatea globală a celor care au determinat fiziologia patologică de ansamblu. Aporturile sīnt multiple şi procesele degenerative interferează. Dar ştim ce reţea a fost la putere, de la 23 August 1944, pīnă …azi. Dovada acestei continuităţi (singura explicaţie posibilă) este şi nepedepsirea crimelor. Vom şti că statul romān a fost deparazitat īn clipa īn care justiţia va face dreptate, nu va apăra cu formalisme şi tergiversări… dreptul injustiţiei.

    Cam acesta este cadrul īn care se desfăşoară anchetele īn sprijinul cărora am pregătit prezentul Raport (studiu). Un ultimul paradox. Atragīnd atenţia asupra unităţii fenomenului global care ar trebui anchetat, putem amīna nepermis rezolvarea unor segmente - ceea ce nu e de loc de dorit. Pentru a nu īntīrzia reparaţia la care victimele au dreptul, justiţia nu poate aborda acest dosar complex decīt fragmentīndu-l īntr-o serie de etape, concentrate īn jurul unor evenimente majore. Va īncepe probabil cu represiunea din decembrie şi cu represiunea din 13-15 iunie. Sīnt momentele cele mai semnificative: prin gravitatea infracţiunilor, prin amploarea daunelor şi prin faptul că, rezultīnd din procesele criminale globale condensate īn cele 6 capete de acuzare ale raportului, revelează toate efectele lor nocive. Speram că se va continua apoi facīnd dreptate celor hărţuiţi şi loviţi de agenţii FSN la 28 ianuarie, 18 februarie, 24 aprilie, etc. Apoi, celor violentaţi īn toată ţara, īn "campania electorală", din 1990. Pe de altă parte, studiul acesta (atīt īn partea de sinteză cīt şi de cronologie analitică, cīt şi de arhivă structurată) este pus la dispozitia celor ce vor īncerca rezolvarea globală a problemei - după ducerea la bun sfīrşit a tuturor anchetelor şi proceselor parţiale. Acest proces "politic" final, aşteaptă cadrul legislativ adecvat, pe care trebuie să-l pună la punct puterile statului romān reabilitat (parlament, justiţie, administraţie, presă) .

    Unul dintre dosarele incluse īn ciorchinele coerent documentat aici este cel dedicat evenimentelor din mai şi decembrie 1990 de la Piatra Neamţ (vezi plīngerea din data de 26 aprilie 2005, īntărită prin explicaţiile, declaraţiile şi documentele adăugate ulterior la dosar- de exemplu la 6 mai 2006). Dosarul acesta trebuie corelat şi cu dosarul deschis īn noiembrie 1990 (şi casat abuziv īn 1993) - īn urma descoperirii gropii comune de la Dealul Mărului. Pentru că, aşa cum am arătat īn declaraţia mea din 6 mai 2006, agresarea noastră din mai şi decembrie a avut loc numai pentru că acţionam (īn cadrul forţelor de opoziţie: ANPT, CDR, AC) īn favoarea procesului pentru genocidul comunist, şi īnlăturarea nomenclaturii rămase la putere.

    Vă semnalez, cu ample dovezi, că şi īn alte oraşe: Braşov, Sibiu, Craiova, Constanţa, Ploieşti, Arad, Deva, etc. - au avut loc agresiuni similare, chiar cu efecte mai grave. Din cauza "orbirii" mediatice (ziarele şi televiziunile refuză de 3 ani pīnă şi publicarea unui comunicat īn care să semnalăm victimelor şi martorilor din aceste oraşe că intervenţia lor la procuratură ar sprijini ancheta) şi a faptului că mulţi au emigrat sau au renunţat la justiţie (din disperare)- victimele nu au depus plīngeri formale. De altfel, şi la Piatra Neamt, cei agresaţi alături de mine s-au rezumat, deocamdată, la declaraţii de martori - fiind neīncrezători īn şansele unui demers justiţiar- īn Romania de azi. Sper ca justiţia să infirme acest scepticism, prin satisfacţia morală (pedepsirea vinovaţilor) şi despăgubirile acordate mie - pentru traumele suferite, condamnarea la exil şi la o uriaşă muncă voluntară (pentru a īmpinge īnainte această cauză). Pe de altă parte, se impune ca, pe baza informaţiilor din prezenta declaraţie-raport, īn numele similitudinii cu cazul meu (şi al principiului non-discriminării) şi respectīnd caracterul activ al procuraturii - să vă autosesizaţi- şi īn cazul celorlalte victime.


    4. Concluzia dizertaţiei de principiu

    Procurorii pot īncerca corelarea faptelor şi efectelor semnalate īn acest raport cu delicte incriminate de codul penal. Dar nu trebuie să se rezume la asta. Justiţia de tranziţie nu poate folosi (just) instrumentele dreptului formal (din cauza perioadei de vid legislativ, ambiguitate şi contradicţie, criză de legitimitate). Ea trebuie să ia o decizie. Poate adopta punctul de vedere convenabil victimelor:condamnīnd crimele şi īn baza dreptului natural (relegitimat printr-o nouă legislaţie)- pentru a face totuşi dreptate. Sau, poate adopta punctul de vedere convenabil vinovaţilor: exonerīndu-i de răspundere, cu scuza inadecvării cadrului legislativ.

    Prezenta declaraţie cere procuraturii să admita şi să reprezinte punctul de vedere al victimelor (pe care raportul īl explică şi argumentează masiv). O astfel de poziţie este validă teoretic (īn ciuda speculaţiilor "legaliste") şi firească (avīnd īn vedere rolul procurorului). Ea este necesară pentru a contrabalansa atitudinea instanţelor, a organelor legislative şi a teoreticienilor dreptului - forţe care s-au dovedit pīnă acum interesate mai mult de apărarea aparenţelor legale - acoperind realitatea uzurpării puterii īn statul romān.


    II. Sinteza explicativă a fenomenului de ansamblu

    1. Organizarea raportului

    Prezenta analiză are mai multe roluri:
    - Explicaţie (cadru istoric) - semnalīnd şi demonstrīnd cauzele şi consecinţele evenimentelor din 13-15 iunie, aceleaşi cu ale evenimentelor din Piatra Neamş şi din atītea alte locuri;

    - Deschiderea şi sprijinirea unor piste de cercetare, informaţii utile pentru clarificarea unor situaţii şi găsirea unor probe, legate de infracţiuni separate comise īntre 16 decembrie 1989 şi 31 dec 1990, dar legate īntre ele de un fenomen unitar;

    - Probarea instigării mediatice, prin prezentarea articolelor de presă şi semnalarea emisiunilor de radio-tv provocatoare. Se arată că agresorii din 13-16 iunie au fost conduşi, nu numai de persoane folosind instituţii uzurpate ale statului (aşa cum va trebui să o demonstreze ancheta procuraturii) ci şi de confuzia raspīndită īn rīndul susţinătorilor FSN, pe parcursul a şase luni de intoxicare propagandistică. Represiunea a fost orchestrată de autori morali, de unde rezultă obligaţia inculpării celor responsabili de campania incitatoare- aşa cum am cerut din start īn plīngerea mea din 26 aprilie 2005;

    - Pledoarie iniţială (potenţială) pentru un viitor rechizitoriu global, integrīnd rechizitoriile dedicate segmentelor judecate īn cadrul unor procese separate procedural - dar conectabile logic.

    Destinaţia mixtă a meterialului prezentat aici (ghid de cercetare, explicaţie istorică, probă directă de manipulare, pledoarie coagulantă) impune o alegere dificilă īntre:
    - granulaţia fină a evenimentelor concrete versus prezentarea sintetică a fenomenelor majore;
    - poziţia neutră a prezentării cronologice, versus poziţia polarizată a pledoariei īnvinuitoare;
    - organizarea de-a lungul marilor procese īmpletite (lupta politică pentru putere, lupta revoluţionară pentru libertate, lupta civică pentru conştiinţa emancipată, lupta economico-socială, lupta pentru unitate naţională) versus organizarea global-secvenţială, de-a lungul seriei de evenimente majore (22-26 decembrie, 12 ianuarie, 23-29 ianuarie, 12-19 februarie, 11-20 martie, 22-29 aprilie, 13-16 iunie, etc).

    Formula de compromis aleasă este structurarea materialului īn:
    I. Problemele de principiu - puse de acest dosar;
    II. Sinteza explicativă a fenomenelor īmpletite īn lupta Revoluţie - Contrarevoluţie (prezentul document)
    III. Cronologii extensive a faptelor şi reflectărilor lor, combinīnd semnalarea şi adnotarea mărturiilor personale cu a mesajelor (relatări, comentarii, rapoarte) apărute īn presă, radio şi televiziune (cu trimiteri la documentele arhivate);
    IV. Arhiva de documente selectate. Blocul de articole de presă - organizat cronologic şi extrasele din jurnalele alcătuite de Ioan Roşca şi Livia Dandara, consemnīnd mărturii personale, semnale de presă şi emisiuni radio-tv.


    2. Punctul de plecare: 11-20 iunie 1990

    Pe 11 iunie, după 50 de zile de rezistenţă, manifestanţii din Piaţa Universitaţii, īn numele greviştilor foamei au un dialog -eşuat- cu puterea, urmat de o nouă diversiune. Pe 12 iunie, primul guvern Roman decide evacuarea Pieţei. Continuă intens -īn presă şi televiziune- instigarea populaţiei īmpotriva "golanilor".

    Pe 13 iunie 1990 dimineaţa, la orele 4, forţe masive ale ministerului de interne, executīnd ordinele guvernului interimar, au īnconjurat protestatarii aflaţi īncă īn Piata Universităţii, lovindu-i cu nejustificată brutalitate, arunrcindu-i īn masini şi ducīndu-i către locuri de anchetă şi detenţie. A continuat apoi, īn timpul zilei, arestarea cetăţenilor care-şi arătau dezacordul faţă de această intervenţie şi faţă de putere. Tensiunea a crescut, unii dintre contestatarii care se retraseseră din piaţă după 23 Mai au revenit, pentru a-şi arăta revolta, protestīnd īmpotriva acţiunii guvernamentale şi cerīnd eliberarea celor arestaţi. Revolta a luat aspecte insurecţionale. A declanşat asedierea cītorva instituţii simbol (Poliţia capitalei, Ministerul de Interne, Televiziunea) de către o parte dintre manifestanţi, instigaţi şi de indivizi cu comportament suspect. Forţele de ordine au replicat ciudat, uneori cu bizară moliciune, alteori cu nejustificată ferocitate. Pe 14 iunie 1990, la ora 4 dimineaţa, ele păreau a controla Bucureştiul: vīnătoarea de demonstranţi se terminase. Desigur, nimeni nu putea şti cum avea să se deruleze următoare zi (şi pe 22 decembrie dimineaţa revolta fusese īnăbuşită, trotuarele spălate de sīnge, centrele de detenţie umplute cu cei arestaţi).

    In acest moment, au īnceput să soseasca īn Gara de Nord garnituri de tren pline cu susţinători ai FSN, organizate şi trimise din toată ţară (Galaţi, Buzău, Comăneşti, Alba Iulia, Petroşani, etc). Purtīnd uniforma de mineri (nefiind īnsă toţi mineri) aceşti combatanţi, ghidaţi de guvernanţi şi serviciile secrete, īndemnaţi de Ion Iliescu, au ocupat Piaţa Universităţii- deja golită. După ce au bătut cu sălbăticie studenţii găsiţi īn Universitate şi Arhitectură, distrugīnd sediile respective, minerii au declanşat, īn tot Bucureştiul, o vīnătoare de o inimaginabilă barbarie. Īn zilele de 14 şi 15 iunie, sub privirile complice ale politiştilor (şi chiar cooperīnd strīns cu aceştia) fasciile minereşti au legitimat, agresat, ameninţat, insultat, lovit cu bestialitate, călcat īn picioare, arestat, īncărcat īn dube dirijate spre lagăre ad-hoc - mii de trecători care li se păreau suspecţi (aer de intelectual, studenţi, opozanţi, etc). Īn acelaşi timp, cu precizie profesională, au vīnat opozanţii politici şi civici - la domicilii şi sedii, distrugīnd localurile şi mobilierul şi instaurīnd teroarea. Puterea provoacă, orchestrează şi salută aceste acte de teroare - ca pe o apărare a democraţiei. Nemulţumită de insuficienta implicare represivă a militarilor - lichidează prin decret (pe 14 iunie) mişcarea CADA. Era clar că următoarea revoltă previzibilă, a maselor īnşelate de Front şi sărăcite prin "reformă"- nu mai putea fi īnăbuşită cu mineri. Armata şi poliţia trebuiau readuse īn postura de forţe de represiune, acoperite cu legitimitate democratică.

    Intre 16 şi 18 iunie, īncercările de organizare a unor proteste de stradă au fost palide. Ziarele fiind īnchise prin forţă, televiziunea aservită- intelectualii neorganizaţi şi intimidaţi, partidele slabe şi infestate - replica opoziţiei politice şi civice a fost nesemnificativă. Protestele care au urmat, au rămas şi după aceea īntr-o nota de sterilitate, intimidare, dezbinare, incoerenţă, non-combativitate - a se vedea ca exemplu mitingul "cămăşilor albe".

    Pe 19-20 iunie Parlamentul "ales" la 20 mai īşi īncepe activitatea: interzicīnd protestele din strada, īnfiinţīnd comisii formale de anchetă care nu vor rezolva nimic, lansīnd masina de vot FSN şi cooperarea colaboraţionistă, demarīnd distrugerea economiei naţionale īn baza programului Roman- aprobat cu inconştienţă de "opoziţie". Inselīndu-şi susţinătorii, Frontul adoptă exact măsurile distructive pe care le pusese īn seama opoziţiei. Populaţia se pomeneşte īn capcana implicării ei de partea FSN, nu mai poate traversa prăpastia creată, cu bună stiinţă, prin campania de diversiune finalizată la 13-15 iunie.


    3. De la fapte la explicaţii şi intenţii

    Faptele trebuie detaliate şi interpretate. Ca īn orice fenomen de masă, poziţiile şi acţiunile vizibile au fost īnsoţite de manevre oculte, facīnd parte dintr-o plasă de scenarii, īn urma unor negocieri de culise, echilibrīnd jocuri de interese diverse - labirint de detalii obscure şi nesemnificative, care nu pot şi nu merită să fie revelate exhaustiv. Anumite poziţii, evoluţii şi situaţii au fost determinate şi de elemente subterane. Intuirea existenţei "secretelor" nu trebuie īnsă să mascheze sensurile majore ale īnfruntării, care pot fi deduse analizīnd sistemic (ca tot organic) şi selectiv (īn căutarea aspectelor majore)- ansamblul faptelor petrecute. Putem īntelege cauzele prin efectele lor. După 17 ani de manifestare a consecinţelor anului 1990- avem tot ce ne trebuie pentru a aprecia intenţiile jucătorilor.

    In absenţa posibilităţii unui adevăr pur obiectiv, acest Raport īşi propune să argumenteze, cu cīt mai multă rigoare, adevărul celor care au căzut victime, īn 1990, diversiunii şi represiunii pe care o denunţam. Pe de o parte, ne interesează fiecare act care a produs suferinţe unei victime nevinovate. Īn acelaşi timp, este importantă explicaţia fenomenului, care relevă cauzele şi intenţiile.

    Putem dovedi nenumărate abuzuri (provocatoare de daune, disperare, teroare, suferinţe, surghiun şi victime) săvīrşite şi īn iunie 1990 de către guvernanţi, pentru a reduce la tăcere- prin forţă- opoziţia politică şi contestaţia civică. Multe dintre ele au fost de altfel de notorietate publică, fiind bogat reflectate īn ziarele vremii. Doar păstrarea puterii a permis amīnarea judecăţii. Mai devreme sau mai tīrziu īnsă, īntr-un stat de drept, represiunea sălbatică, prin mijloace parţial ilegale- trebuie condamnată.

    Procesul acesta nu trebuie oprit īnsă la nivelul judecării exceselor săvīrşite -īn 13 iunie dimineaţa- faţă de ultimele "elementele turbulente" care mai rezistau, dintre cei care blocaseră 52 de zile un spaţiu public- pentru a contesta puterea. Nici la judecarea reprimării sīngeroase a revoltei care s-a declanşat pe 13 iunie după masă. Şi nici la analiza antrenării minerilor pe 14-15 iunie, īntr-un razboi civil unilateral. El trebuie să reveleze mobilurile forţelor aflate īn conflict, arătīnd care din ele apără cu adevărat interesele Romāniei.

    Cercetīnd motivaţia simpatizanţilor FSN, pentru a īnţelege ce i-a determinat să acţioneze cum au făcut-o pe 14-15 iunie, vom descoperi că agresorii au fost la rīndul lor victimele unei enorme īnşelătorii, fiind atraşi īntr-o capcană cu urmări catastrofale. Prin manipulare (agenţi provocatori şi campanie mediatică) ei au fost făcuţi să creadă că opoziţia urmăreşte vinderea ţării şi pauperizarea populaţiei şi că, īn acest scop, ea īncearcă să răstoarne īn forţă puterea legitimă. Īn fapt īnsă, s-a īntīmpat tocmai pe dos: imediat după ce a zdrobit potenţiala rezistenţă politică şi civică (cu ajutorul susţinătorilor FSN intoxicaţi, compromişi şi izolaţi) - puterea a putut opera nestingherită seria de măsuri socio-economice antipopulare care a distrus economia şi jefuit populaţia, īn folosul acoliţilor ei "privatizaţi".

    Pentru a īnţelege de ce s-a recurs la mineri şi politica de anihilare a rezistenţei faţă de uzurparea statului romān (menţinerea instituţiilor sale īn mīinile securi-comuniste), trebuie urmărite cu atenţie şi evenimentele legate de democratizarea (eliberarea) armatei- care au premers şi au succedat desfiinţarea CADA (la 14 iunie).

    Importantă este şi īnţelegerea legitimităţii revoltei (cu aspecte insurecţionale) de pe 13 iunie după masă, dincolo de unele excese condamnabile (īn mare parte cauzate de zurbagii şi de provocatori cu rol compromiţător). Manifestanţii autentici nu au vizat distrugerea instituţiilor statului ci dimpotrivă, eliberarea lor de garnitura PCR care confiscase revoluţia anticomunistă: agăţīndu-se de putere cu orice preţ, protejīnd şi menţinīnd la conducere nomenclatura, folosind forţele şi tacticile represive pregătite de comunişti, manipulīnd nociv populaţia, falsificīnd campania electorală şi sfidīnd punctul 8, reprimīnd brutal contestaţia, ascunzīnd adevărul despre evenimentele din decembrie, molestīnd şi arestīnd revoluţionarii protestatari.

    Intervenţia din 13 iunie dimineaţa se cere analizată īn contextul lanţului de ciocniri care a opus, īntre 16 decembrie 1990 şi 22 decembrie 1990, revoluţia anticomunistă şi contrarevoluţia reuşită de nomenclatura vechiului regim (restauraţia oligarhiei, cu conversia de la comunism la capitalism). Numai analizīnd integral fenomenul "16 decembrie 1989- 16 decembrie 1990" se pot īnţelege poziţiile şi motivaţiile actorilor, se poate demonstra sensul retrograd şi scopul distructiv al represiunii din 13-16 iunie, se poate scoate īn evidenţă eroismul şi poziţia justiţiară anticomunistă a ţintelor agresiunii, se pot demasca intenţiile contrarevoluţionare ale puterii, se pot demonta justificările responsabililor pentru o acţiune cu multe victime şi cu urmări extrem de grave asupra destinului Romāniei.

    Un punct fundamental al analizei noastre va fi trădarea susţinătorilor FSN, prin răsturnarea poziţiei electorale faţă de problemele socio-economice, reorientare demarată la 19 iunie, imediat după eliminarea adversarilor politici, cu ajutorul populaţiei īnşelate. Pentru a īnţelege efectul (deci şi scopul) loviturii date de forţele din spatele FSN este necesară şi urmărirea reacţiei timide şi colaboraţioniste a opoziţiei- după 16 iunie. Această reacţie penibilă (care şi azi este ascunsă cu jenă de cei implicaţi, īn dauna restabilirii adevărului şi dreptăţii) a izolat şi izolează revoluţionarii autentici, permiţīnd şi legitimīnd victoria Contrarevoluţiei (restauraţiei securiştilor şi comuniştilor convertiţi īn capitalişti). Vom sesiza cu această ocazie un lanţ de vinovăţii secundare: ale partidelor de opoziţie, ale personalităţilor şi asociaţiilor civice, ale mişcărilor sindicale, etc. Urmărind īnsă cauzele acestor slăbiciuni (erori, dezertări, trădări, etc) - vom ajunge la cauzele prime: manevrele de dezinformare, intoxicare, dezbinare etc. - prin care a fost orchestrată cu premeditare confiscarea Romāniei de o reţea parazită.

    Metodele folosite īn atingerea scopului criminal au fost, pe de o parte antrenarea instituţiilor ocupate ale statului īn activităţi anti-sociale şi -pe de altă parte- instigarea populaţiei la autodistrugere şi război civil, prin pīrghii controlate de propagandă: televiziune, presă, informatori care au dezinformat, provocat, calomniat, etc. De aceea , pe līngă dovezile ilustrīnd activităţile reţelei criminale agăţate de putere şi ilegalităţile comise sub umbrela instituţiilor statului, vom adăuga semnale de presă şi televiziune - care demostrează manipularea la care au fost expuşi cititorii şi tele-spectatorii, pentru a fi īmpinşi la acţiunile iresponsabile de reprimare a luptătorilor pentru libertate - la care s-au pretat susţinătorii īnşelaţi ai FSN.


    4. Importanţa lămuririi fondului politic

    Nu se poate evita clarificarea legitimităţii politice - īn acest proces, fără a-l transforma īntr-o farsă. Chiar inculpaţii recurg la argumente īn acest sens. Recunoscīnd eventual unele "erori regretabile" şi dīnd vina pe cīţiva militari nedisciplinaţi, ei invocă apărarea interesului de stat. Vor pretinde şi că Romānia se afla īn vidul de autoritate creat de prăbuşirea regimului comunist (şi a legilor sale, inclusiv Constituţia)- deci că au fost siliţi să aplice creator dreptul natural, īn aşteptarea unei reorganizări post-revoluţionare a noului formalism legislativ şi justiţiar. Ei cer deja, insistent, ca 14-15 iunie să fie interpretat īn contextul zilei precedente. Intr-adevar, reducerea problemei la īncălcarea unor formalisme subrede şi scoaterea lor din fluxul istoric nu este justă - pentru o miză ca dirijarea Romāniei, īntr-o perioadă esenţială de tranziţie: socială, politică, juridică. Să facem deci ce reclamă şi inculpaţii: o analiză pe fond. Ca să stabilim circumstanţe atenuante … sau agravante- trebuie analizate scopul şi cadrul acţiunilor.

    Din păcate, au fost loviţi pe 14-15 iunie oameni care treceau īntīmplător pe stradă, persoane care "arătau suspect", sau erau denunţate de trecători isterici, cetăţeni care protestau faţă de monstruozitatea ce se petrecea. Sīnt deci şi (numeroase) victime colaterale. Gravitatea delictului creşte dacă urmărim īnsă ţinta reală: paralizarea sau satelizarea opoziţiei politice şi intimidarea contestaţiei civice - īncīt, rămasă la putere, nomenclatura să evite judecarea crimelor comunismului. Cea mai abil mascată intenţie criminală fiind īnşelarea masei susţinătorilor FSN, compromişi faţă de opoziţie, īncīt să rămīnă fără sprijin politic- īn momentul īn care puterea a trecut la jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale. După 17 ani, putem observa schema de dezbinare aplicată şi-i putem evalua efectele. La cīteva zile după lovitura de la 13-15 iunie, īn numele conversiei spre capitalism, īncălcīndu-şi promisiunile electorale, valorificīnd deruta şi spaima creată, guvernanţii au declanşat cascada loviturilor prin care au dezmoştenit şi alienat populaţia, distrugīnd economia şi īnfeudīnd Romānia; adică exact ce puseseră īn seama intenţiilor opoziţiei, cīnd au asmuţit populaţia īmpotriva ei.

    Justiţia ar proceda ca Pilat din Pont, dacă ar evita lămurirea problemei politice care condiţionează judecarea corectă a acestui caz. Disjungerea părţilor "civile" şi "militare" īntr-un astfel de dosar, denotă dorinţa de eludare a mizelor majore şi creează premisele fabricării unor acari Păun. Nu e tot una dacă la capătul "civil" al lanţului de comandă a ordinelor represive executate de militari se află legitimitate, sau trădare. Ordinele vădit criminale- nu se execută. Au fost guvernanţii salvatorii unei Romānii ameninţate de elemente fascisto-anarhiste (huligani, golani, drogati, etc- cum īi numise şi Ceauşescu)? Sau ei uzurpaseră statul, prin confiscarea şi trădarea revoluţiei- aşa cum susţineau contestatarii reprimaţi īn Piaţa Universităţii? Diferenţa e fundamentala. Īn caz că ne aflam īn faţa unei puteri legitime- ramīn de amendat excesele represive, de despăgubit victimele, de pedepsit militarii şi civilii care au depăşit măsura. Īn caz contrar īnsă, lupta celor din Piaţa Universităţii a fost o eroică continuare a revoluţiei de eliberare din decembrie şi o formă legitimă de rezistenţă faţă de uzurparea puterii īn stat. Adică exact intenţia patriotică, cu care se īncearcă justificarea violenţelor minerilor şi a altor susţinători FSN.

    Miza dosarului nu e deci numai judecarea celor ce au folosit abuziv şi orbeşte forţele de ordine īmpotriva unor manifestanţi paşnici şi bine intenţionaţi (care avuseseră şi curajul revoltei din decembrie) sau a unor victime colaterale (fără nici o legătură cu contestaţia din Piaţa Universităţii). Nu e numai judecarea celor ce au instigat şi orchestrat un război civil, trimiţīnd hoardele simpatizanţilor īmpotriva opozanţilor- pentru a-şi păstra puterea. Ci este, īn primul rīnd, condamnarea celor care au sufocat revoluţia anticomunistă, īmpiedicīnd emanciparea Romāniei. Dincolo de infracţiunile masive īmpotriva persoanei- se află uzurparea puterii īn stat şi īnalta tradare, pregatind sabotarea economiei naţionale. Dovedind acest lucru, vom spulbera şi eventuala invocare a prescripţiei. Ea este evident īntreruptă de forţa majoră ca, tocmai prin crimele reclamate, vinovaţii au conservat controlul asupra instituţiilor statului romān- facīnd imposibilă judecarea lor pīnă azi. Nu se poate da alta explicaţie acestei amīnări.


    5. Etapizare şi continuitate istorică

    Trebuie să observăm evenimentele - cum ar fi cele din 13-15 iunie - īn contextul lor firesc, urmărind seria de procese declanşate la 16 decembrie 1989: o luptă majoră īntre revoluţie şi contrarevoluţie, purtată la scară naţională. Agresarea manifestaţiilor solidare cu cea din Piaţa Universităţii (şi cu Proclamaţia de la Timişoara) a fost comisă īn toată ţara (Brasov, Sibiu, Arad, Constanţa, Galati, Tulcea, Ploiesti, Craiova, Iasi, Piatra Neamt, etc) - la diverse date- de către susţinători agresivi ai FSN, amăgiţi cu promisiuni (trădate imediat după 20 iunie), instigaţi prin media īmpotriva opoziţiei, organizaţi de autorităţi şi manevraţi de provocatori ai serviciilor secrete.

    Confruntări similare au avut loc pe tot parcursul anului 1990: 12 ianuarie, 28-29 ianuarie, 12-19 februarie ,etc. Ele au implicat două tabere: una pretinzīnd legitimitate īn preluarea puterii după 22 decembrie 1989 şi cealaltă, contestīnd-o pe prima, denuntīnd-o ca pe o emanaţie neocomunistă. Nu īntīmplător, printre cei arestaţi după 16 iunie, găsim personaje ca Dumitru Dincă, contestatar consecvent al "emanaţilor", aflat īn centrul evenimentelor din 21 decembrie, 12 ianuarie, 18 februarie, 22 aprilie-13 iunie. Sau ca Doru Măries, Nica Leon , etc. Si, de partea celaltă, diversele garnituri şi progenituri ale partidului şi securităţii (Iliescu, Roman, Brucan, Bīrladeanu, etc).

    Dosarul acesta formează deci o pereche indisolubilă cu cel dedicat revoluţiei din decembrie 1989, momente cheie ale confruntării revoluţionare din Romānia, care poate fi segmentată (in diverse feluri) īn etape, īn funcţie de evenimentele majore. Iată o posibilă organizare:

    --etapa 0: pīnă la 16 dec 1989 - lagărul de muncă, exterminare şi alienare comunist;)
    --etapa 1: 16-22 dec '89 - declanşarea revoluţiei anticomuniste;
    --etapa 2: 22 dec'89 - 1 februarie '90 - confiscarea puterii provizorii de catre FSN;
    --etapa 3: 1 februarie- 22 aprilie - denunţarea neorganizată a deturnării revoluţiei (girată de CPUN);
    --etapa 4: 22 - 27 apr. - īncepe mitingul contestatar al revoluţionarilor trădaţi;
    --etapa 5: 27 apr-23 mai - intervenţia intelectualilor īn miting, pe măsură ce se desăvīrşea paralizarea opoziţiei şi legitimarea puterii prin "alegeri";
    --etapa 6: 23 mai-19 iunie- sufocarea contestaţiei civice, reprimarea rezistenţei străzii şi intimidarea opoziţiei politice marginalizate sau satelizate;
    --etapa 7: 19 iunie- 22 dec 1990 - contrarevoluţia īnvinge (stinge) revoluţia - folosind duşmănia creată īntre opoziţie şi populaţia īnşelată de FSN
    --etapa 8: după 1990 - consolidarea puterii contrarevoluţionare, cu distrugerea economiei şi societăţii, jefuirea populaţiei şi īmbogăţirea paraziţilor).

    O īncercare de īntrerupere a logicii longitudinale a anului 1990 (vizīnd corodarea legitimităţii revoluţionare a manifestanţilor) se face prin teza că alegerile din 20 Mai ar fi adus la putere un guvern legitim, pe care majoritatea contestarilor din Piaţă l-au recunoscut, retrăgīndu-se. Ar fi rămas acolo aşadar doar niste zurbagii, aventurieri, marginali, lunatici. Vom dovedi falsitatea acestei teorii, la a cărei raspīndire au contribuit şi elementele colaboraţioniste ale opoziţiei civile şi politice, īn căutare de justificare pentru dezertarea de pe frontul apărării democraţiei autentice. Cum pot susţine semnatarii punctului 8 că alegerile care au avut loc cu īncălcarea sa flagrantă au fost acceptabile? Cīnd alegătorii nu au avut nici măcar posibilitatea (prevazută īn art 10 al legii electorale) de a şti care dintre candidaţi au avut activitate reprobabilă īn fostul regim. Ca să nu mai vorbim de condiţiile inadmisibile (şi discriminatorii pentru tabăra autentic anticomunistă) īn care s-a desfasurat acea "campanie electorală"- perechea celei din noiembrie 1946.

    Cei care, īn aprilie 1990, au recomandat liderilor asociaţiilor să renunţe la cerinţa amīnării (denunţării) alegerilor şi a epurarii domnului Iliescu- recunosc greu cīt de grav au greşit, amplificīnd vechea eroare - prin acceptarea tezei că retragerea majorităţii din Piaţă ar fi validat alegerile (cīnd īn realitate, ea a fost doar efectul strategiei dezastruase de a nu le contesta din timp). Nu acceptarea auto-legitimării, prin minciună şi manipulare a fost cauza retragerii (fizice) din Piaţă a multor manifestanţi, după 23 mai - ci tocmai disperarea lor, īn faţa unui fapt monstruos īmplinit. Cei care au rămas acolo (greviştii foamei de exemplu) dispuşi la orice sacrificiu, au reprezentat punctul de vedere al revoluţiei romāne anticomuniste. Care a pīlpīit pīnă īn decembrie 1990 - cīnd a fost sufocată, īn urma unui proces reacţionar extrem de nociv pentru ţară. Contrarevolutia a exploatat din plin lovitura dată pe 13-15 iunie, care a vizat creerea unei prăpastii īntre elitele anticomuniste şi populaţia īnşelată (jefuită) de Front.


    6. Pricipalele delicte (bază a capetelor de acuzare)

    Dispunem de un enorm material documentar īn spijinul concluziilor acestui raport. Vom arăta că, pentru a conserva şi valorifica puterea uzurpata, gruparea coagulata īn FSN a folosit o largă gamă de mijloace condamnabile (īnşelăciune, diversiune, provocare, infiltrare, sabotaj, corupere, şantaj, calomniere, intimidare, represiune) - care au produs mari daune victimelor ei şi Romāniei. Aceste infracţiuni continuate (delicte politice) au constituit citeva confruntări majore, din a căror īmpletire a rezultat cronologia evenimentelor. Ele ne conduc la principalele capete de acuzare (procese degenerative, problematici centrale):

    p1) Ascunderea adevarului, paralizarea justiţiei şi reprimarea contestaţiei străzii, pentru a evita procesul comunismului şi a deturna revoluţia;

    p2) Boicotarea partidelor democratice şi compromiterea renaşterii democraţiei, pentru a menţine monopolul puterii īn mīinile vechilor şefi comunişti ;

    p3) Sabotarea īncercărilor de emancipare (morală, spirituală, civică) a populaţiei şi continuarea expunerii ei la propagandă de intoxicare (manipulare, instigare);

    p4) Pregătirea distrugerii economiei naţionale şi pauperizării cetăţenilor, īnşelaţi cu promisiuni electorale- pentru acapararea avuţiilor acumulate de poporul romān;

    p5) Tradarea intereselor nationale, aservirea faţă de interese străine şi īnvrăjbirea cetăţenilor de diverse naţionalităţi- pentru a apăra interesele clanului uzurpator;

    p6) Impiedicarea unificării opoziţiei (revoluţionare, politice, civice, sociale, naţionale) prin mijloace mergīnd de la dezinformare şi diversiune la represiune şi instigare la război civil.


    7. Structura argumentaţiei

    Firele problematice "longitudinale" (p1-8) şi etapele "transversale" e1-8 au dat naştere unei cauzalităţi globale, sistemice, dificil de urmărit şi de expus. Bidimensionalitatea demonstraţiei este semnalată īn urmatorul tabel de sinteza: (NR: vezi tabel aici: Link-doc: http://www.piatauniversitatii.com/ne...rial-2-2007-12 )

    Voi face īntīi sintetizarea situaţiei pe coloane (problematicile p1-p5) relevīnd lanţurile de cauzalitate care conduc la responsabilităţile puterii pentru: zdrobirea rezistenţei faţă de Contrarevoluţie, monopolizarea şi uzurparea puterii īn stat, alienarea conştiinţelor şi elitei civice, distrugerea economiei şi sărăcirea populaţiei, īnvrăjbirea naţionalităţilor şi respingerea reunificării ţării - raţionamentele fiind īntărite cu documente.

    Pe de altă parte, trebuie īnteles că ansamblul cauzelor creează o dereglare patologică a metabolismului social, care produce - tot global, sistemic- un ansamblu de efecte nocive, imputabil celor care, deţinīnd puterea, au putut determina evoluţia globală distructivă. De aceea, firul de sinteza (p6) - coagulează īnşiruirea etapelor luptei dintre putere şi diversele ramuri ale rezistenţei, punīnd accent pe manevrele de dezbinare a lor (care au mers pīnă la destrămarea echilibrului social şi instigarea la război civil ).

    Pacurgerea pe orizontală a tabelului va fi realizată prin cronologiile zilnice plasate īn partea III a raportului. Fiecare afirmaţie din această parte, se bazează pe observaţii punctuale, care trimit la documentele regrupate īn partea IV. Intregul sistem demonstrativ, care va fi expus pe Internet la adresa www.procesulcomunismului.com este deschis, īn continuă extindere. Aşadar vor fi elaborate şi īnregistrate progresiv versiunile īmbogăţite ale prezentului raport.
    Last edited by Dacus; 11-08-10 at 07:03 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •