Results 1 to 1 of 1

Thread: Printre perplexitatile opozitiei: privatizarea - cum trebuie sa se desfasoare?

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1477

    Question Printre perplexitatile opozitiei: privatizarea - cum trebuie sa se desfasoare?

    Printre perplexitatile opozitiei : privatizarea

    Nota- rezumat: Articolul exploreaza unul din motivele mai putin discutate ale paraliziei opozitiei din Romania : imposibilitatea rezolvarii unor probleme-fundatura . Este tratat cazul refacerii proprietatii private, in care solutia improprietaririi generale deranjeaza prin spiritul ei colectivist - ce da cistig de cauza comunismului-, iar cea liberala, prin efectul ei practic- ce da cistig de cauza ...comunistilor.

    Intrebarea centrala care produce de citiva ani o teribila bilbiiala in discursul opozitiei este : poate fi evitata transformarea oligarhiei Securicomuniste de ieri, in oligarhia capitalista de miine ? Daca singura sansa care ni se ofera este capitalismul mafiot de tip italian, trebuie sa o acceptam in numele liberalismului, realismului si eficacitatii, sau sa o respingem cu riscul raminerii in devalmasie si confuzie ?

    Sau exista totusi o alta alternativa ? Care ? Este redata o anume viziune pe care am expus-o fara succes in 1991 unor lideri ai opozitiei, doar ca prilej de meditatie asupra meandrelor acestei probleme, si nu ca pretentie de solutie. Am fost atunci respins indiferent sau ritos. Mi-ar parea rau ca gresit inteles, sa fiu etichetat ca "populist" sau "neosocialist". Nu am nici un fel de nostalgie dupa proprietatea si starile colective. Dar nici nu pot "uita"cu atita usurinta cine sint cei care se privatizeaza in Romania. Si nici cadea in reductionismul unor analisti de acasa, care, satui de lirica anticapitalista tovaraseasca,si cazind in capcana de a o crede sincera, ridica imnuri de un penibil simplism capitalismului panaceu, intotdeauna al lui Bill Gates, si niciodata al lui Giulio Andreotti ... spre care al nostru se indreapta cu pasi mari !

    1-) Neputinta opozitiei anticomuniste din Romania are o variata gama de explicatii. Manevrele puterii, starea in care a fost adusa populatia, slabiciuni interne tipice, au fost deseori analizate si nu voi reveni aici asupra lor, desi nu le subestimez importanta. Voi aborda un aspect mai putin tratat, din fireasca si in general inconstienta pudoare : perplexitatile opozitiei. Si anume , problemele majore la care nu poate oferi un raspuns, datorita situatiilor vicioase cu care se confrunta. Efectul acestei neputinte asupra prestatiei opozitiei ar putea fi mai important decit se poate crede la prima vedere : a nu avea iesire sanatoasa pe citeva teme esentiale e destul de grav si poate explica aparent ciudata confuzie si letargie in care "se complac" liderii opozitiei ...

    Dintre problemele noduroase problema modului de revenire la proprietate privata e de prim rang si un bun exemplu de fundatura. La ea ma voi referi in acest articol. Observatiile mele nu se doresc sententioase. Sper chiar ca o parte sa fie rodul unei analize insuficent de profunde si sa existe solutii pe care eu nu le-am sesizat.


    2-) Intrebarea fundamentala la care orice formatie politica implicata in renasterea Romaniei trebuie sa dea un raspuns, este : Cum trebuie sa se desfasoare reprivatizarea Romaniei ?

    Cei 50 de ani de comunism ne-au lasat in fata :
    - unei avutii nationale fara proprietar (avind "statul" ca proprietar abstract dar pe "administratori" ca profitori privilegiati)
    - unui cancer economic generat de acest mod de organizare a proprietatii
    - unei mase muncitoare cu acces interzis la proprietate, exploatate dupa model de lagar, dezinteresate in munca si degradate prin mentinere indelungata in afara competitiei
    - unei clici rapace, de tip mafiot "administrind" avutia fara stapin, lipsita de energie creatoare, dar foarte sudata si in total control al sistemului de decizie.


    Se pare ca clica lipitorilor statului s-a decis sa-si valorifice pozitia cheie, transformindu-se intr-o oligarhie de tip capitalist. In perspectiva, aceasta decizie e salutara pentru Romania, pentru ca ii da sansele unei normalizari economice, pentru ca promite sa intrerupa cangrena ce se genereaza firesc in jurul proprietatii fara proprietar dar cu gestionari. Aceasta transformare este absolut necesara. Este insa aceasta convertire structurala suficenta ? A fost criza noastra in exclusivitate una economica ? Multi simt si spun ca nu. Ca iesim si dintr-o criza umana de mare gravitate, care a compromis catastrofal personalitatile si relatiile sociale. Pentru unii acesta este un efect al dereglarii economice. Pentru altii, dimpotriva e adevarata cauza a acestei dereglari. Nu ma voi pronunta asupra acestei variante a problemei cu oul si gaina, nu pentru ca raspunsul nu ne-ar interesa (atit filosofic-moral cit si practic) ci pentru ca ma simt in dificultate in fata ei.

    Ipoteza intiietatii economicului fata de moral si social, sugereaza urmatoarea solutie a crizei romanesti: se pune accentul pe insanatosirea mecanismului economic, dicolo de orice consideratii morale, daca astfel de consideratii incetinesc ritmul capitalizarii. Insanatosirea socio-morala va veni firesc, ca un corolar al celei economice.

    Ipoteza inversa, a primordialitatii justitiei (sociale, morale) sugereaza o orientare sensibil diferita : se face totul pentru ca sa se impiedice convertirea vechilor mafioti in patroni, astfel incit la cirma Romaniei capitaliste sa nu ramina aceeasi retea. Se cauta in primul rind normalizarea morala, recucerirea unei sanatati sociale si sentimentului impartasit de justitie. Trebuie sa recunoastem dificultatea extraordinara a acestei alegeri. Punctul de vedere moral, se poate dovedi steril, mai ales avind in vedere raportul de forte de pe teren. Dupa aventura comunista, sintem preveniti asupra posibilei nocivitati a elucubratiilor nerealiste.

    Pe de alta parte, cinismul acut al solutiei pragmatice, care il poate condamna pe cel cinstit si chiar pe fiul lui, sa astepte ziua in care cel nerusinat va fi suficent de "normalizat" incit sa le ofere "de munca" in marea sa firma, e greu de suportat... Sentimentul de nedreptate e atit de acut, incit exista toate sansele ca aceasta solutie "practica" sa nu fie acceptata de victimele ei, ducind la explozii , sau, sa produca o adincire ametitoare a disperarii si o degradare catastrofala a celor implicati.

    De aceea este foarte greu de dat raspunsul la marea intrebare : (I) Se poate evita capitalizarea Romaniei prin convertirea clasei vechilor Tovarasi in oligarhia noii societati ?

    Opozitia , innecata in mlastina alternativelor inacceptabile, tace in spatele unor discursuri lesinate. Nu raspunde ferm, pentru ca nu gaseste un raspuns. Poate pentru ca nici nu este exista... In orice caz i-ar face bine o anume luciditate, o anume barbatie si iesirea din bezmeticeala din care scoate cite un icnet care nu induioseaza electoratul. Speranta ca in situatia data fuga de un raspuns e preferabila, este, cred, iluzorie si dubioasa. Cel mai grav este ca de cinci ani, opozitia isi permite bolmojeala publica si se compromite discret refuzind ipocrit (pentru ca emite tot felul de pseudo-doctrine) sa-si asume responsabilitatea unui adevarat raspuns , adica a unei retete plauzibile . Eu am intrebat de mai multe ori liderii opozitiei cum raspund la Intrebare.

    Am citit programele din platformele de partid. Dincolo de consideratii optativ-conditionale ("ar fi bine...", "corect ar fi sa ...", "nu putem permite ca ...." , etc) nu am gasit nimic credibil. Daca ipoteza imbogatirii Tovarasesti era respinsa in principiu , nici un mecanism functional de evitare nu era precizat. Daca dimpotriva, era acceptata ca inevitabila , acest lucru era cu scrupulozitate escamotat.

    3-) Situatia penibila in care este pusa (si se complace) opozitia in chestiunea privatizarii a fost subliniata de raspunsul ei la propunerile de improprietarire de tip "Cojocaru". Inca de la inceputul anului 1990, economistul C. Cojocaru a venit cu ideea ca avutia Romaniei apartine romanilor si ca atare modul corect de privatizaare este impartirea averii statului tuturor cetatenilor romani, care au creat-o prin munca lor in lagar. Si aceasta , inainte de declansarea unei privatizari prin rapt. El propunea emiterea unor cupoane de proprietate, valorificabile prin cumpararea unor parti (actiuni) din intreprinderile de stat; intreaga proprietate de stat urma sa intre in posesie privata pe aceasta cale.

    Reactia opozitiei la aceasta propunere, (care a avut un succes destul de mare in rindul populatiei), a fost -din punctul meu de vedere-iresponsabila. In corpore, doctrinarii opozitiei au infierat populismul , comunismul, sterilitatea si chiar nocivitatea ideilor lui Cojocaru. Argumentele au fost , la prima vedere, sanatoase, emancipate: divizarea proprietatii la intreaga populatie este un act de esenta comunista, o revenire la principiile falimentare ale egalitatii si o distrugere a oricarei sanse de revenire economica, datorita efectului automat pe care il are proprietatea comuna (lipsa interesului pentru eficacitate, imposibilitatea conducerii coerente etc).Un adevarat capitalism cere proprietate strinsa in putinele miini ale celor mai buni intreprinzatori. Proprietatea trebuie reinstituita prin vinzare, rezistind la tentatia populismului. Si in plus, modul in care Cojocaru propunea obtinerea actiunilor punea serioase probleme de inechitate intre cei care deveneau actionari in intreprinderi rentabile si cei care obtineau o portie de faliment si ridica problema atribuirilor prin operatii de culise.

    Modelul Cojocaru s-a bucurat asadar de condamnarea aproape generala din partea opozitiei, a supravietuit un timp prin suscitarea unui interes direct la populatie, apoi a fost sustinut de citeva mari centrale sindicale si va sfirsi probabil intr-o cochetarie cu nostalgicii proprietatii colective ...

    Un caz ciudat de regrupare atitudinala : "poporul" de o parte, atras de idee, politicienii , indiferent de culoarea politica, de partea cealalta, condamnindu-i "populismul" si nocivitatea, ferm convinsi de avantajul vinzarii (desigur organizata de ei) fara impartire prealabila. Un caz tipic in care doctrinarii opozitiei nu au gasit iesire la infundatura principiala in care comunismul i-a plasat, nu au gasit rezerve de subtilitate si nu au stiut sa se demarce, nuantind inspirat, de o aparenta comunitate de idei cu marii Tovarasi.

    Eu am crezut (si cred) ca ei ar fi trebuit sa vada mai departe de incompatibilitatea aparenta cu principiile capitalismului a improprietaririi integrale. Ca ar fi trebuit sa-i recunoasca legitimitatea morala, si sa nu aplice eticheta de "populism" gindului ca romanii sint proprietari de drept a avutiei create prin exploatarea lor. Era aici o chestiune principiala de justitie.

    In al doilea rind, ei trebuiau sa inteleaga realist ca cealalta alternativa pe care o pot contrapune solutiei incriminate, este imbogatirea ilicita a Securicomunistilor ( singurii profitori posibili ai vinzarii accelerate) si ca implicit, o considera preferabila. Si ca vor plati aceasta alegere.

    In al treilea rind, ca refuzind o idee atit de populara, isi refuza sansa de a cistiga electoratul si de a face efectiv ceva pentru eliberarea Romaniei.

    Refuzul lor imi apare cu atit mai greu de justificat cu cit retinerea pe care se bazeaza e mai discutabila: mie imi pare si azi ca ideea impoprietariirii romanilor e o idee de bun simt si viabila.

    4-) Redau (intr-o forma poate prea dezvoltata, dar atingind nivelul de concretete care sa o faca criticabila.) motivele pentru care am contestat respingerea improprietaririi de catre opozitie si pe care le-am mai expus unor lideri ai ei.

    a) Romanii au dreptul incontestabil si nevoia morala de a li se recunoaste proprietatea asupra avutiei pe care au creat-o prin munca fortata si care le apartine de drept. De-a lungul celor 50 de ani de exploatare comunista "oamenii muncii de la orase si sate" au fost abuziv privati de rodul eforturilor lor. Intr-un stat normal, profesorul X, inginerul Y, taranul Z, maistrul U, dupa o intreaga viata de munca , ar fi acumulat proprietate, ar fi avut case, investitii, actiuni. Ele i-au fost confiscate progresiv, rapt ce se adauga confiscarii initiale a proprietatilor dinainte de 1946.

    Nu este asadar natural a pune exclusiv problema retrocedarii proprietatilor confiscate (case, pamint etc) si nu si a celor smulse prin neplata muncii fortate. E deplorabil faptul ca anumiti lideri ai opozitiei dovedesc o sensibilitate absoluta la recuperarea caselor nationalizate, dar o totala indiferenta fata de ideea improprietaririi detinutilor comunismului cu averea ce le-a fost stoarsa in timp.

    Un exemplu de rezultat nefast al acestui reductionism este injustitia legii funciare fata de acei fosti cooperatori spoliati nemilos de-a lungul unor decenii si lasati azi in mizerie de o improprietarire care nu recunoaste DECIT proprietatea taraneasca confiscata initial...

    b) Chiar daca cetatenii au contribuit in mod diferit, orice improprietarire in parti inegale este discutabila moral, dubioasa in contextul romanesc si total nepractica. A imparti in mod egal o proprietate detinuta de drept in mod egal, sau imposibil de impartit altfel, e o forma de realism si nu inseamna a opera in spirit comunist. Comunism inseamna sa egalizezi fortat, sa nu suporti ierarhia si diferenta, sa actionezi catre nivelare. In opozitie, capitalism inseamna sa accepti competitia si ierarhizarea, sa nu impui fortat egalitatea, dar nu sa impui arbitrar inegalitatea ! Sanatatea liberalismului vine din libertate si competie deschisa nu din impunerea fortata a inegalitatii, ce poate fi acceptata ca efect natural dar nici intr-un caz ca motor si scop al sau. Dimpotriva, realizarea naturala a unui anume echilibru al posesiunii, existenta unei puternice clase de mijloc, aduce un plus de stabilitate societatii liberale capitaliste. E abuziv ca disparitatea fortata si ilicita sa se faca in numele liberalismului.

    c) Iesirea democratica din comunism depinde de revenirea masiva a sentimentului de proprietate, care la rindul sau poate renaste firesc doar prin aparitia masiva a proprietatii. Chiar daca prin impartire proprietatea nu ar fi importanta, aparitia dimensiunii de actionar la cit mai multi cetateni ar avea un impact pozitiv asupra conceptiilor lor socio-economice. E nevoie de cit mai multi proprietari pentru a scapa de mentalitatile comuniste. Cu timpul, ierarhizarea averilor va opera firesc, prin competitie. Cazul impartirii pamintului e elocvent. Daca pamintul ar fi intrat in citeva miini, efectul social regenerator al improprietaririi ar fi fost diminuat.

    d) Cea mai nociva fiintare pentru libertatea economica este proprietatea de stat - adevarat ax al comunismului. Acceptind ca intrarea in proprietate prin vinzare sa se face in numele statului, se accepta implicit ca ii apartinea. Paradoxal, sustinatorii acestei solutii ca "anti-comuniste" valideaza proprietatea ilicita a statului roman asupra bunurilor care apartin de drept populatiei.

    Eradicarea comunismului pe viitor impune disparitia statului proprietar, dar daca acest lucru se face prin vinzare, se consfinteste retroactiv legitimitatea comunismului in trecut, statul fiind declarat proprietar de drept al proprietatii pe care o detine prin abuz si care in mod corect trebuie sa-i fie confiscata. Balanta statului ca institutie economica se stabileste sanatos intre impozite si cheltuieli si nu prin exploatarea de proprietate. A cui propritate ? Cine urmeaza sa vinda ? Cine incaseaza banii ? Nu este normal ca echilibrul financiar al statului sa fie corupt printr-o infuzie nejustificata de capital, pe care cei ce guverneaza sa o poata folosi in acoperirea unei proaste gestiuni, in intretinerea unei fastidioase retele de manipulare sau represiune sau in scopuri de tip mafio-politic (asa cum se intimpla azi la noi).
    ***

    e) Alaturi de intrebarea 'Cine vinde ?" sintem obligati sa ne intrebam "Cine cumpara?". Cit timp intreaga societate romaneasca se afla inca in miinile retelei bine organizate care a condus-o pina acum, nu exista nici un procedeu de a evita ca vinzarea sa se faca in mod fraudulos. Pe de o parte, vor cumpara cei care au abuzat de pozitiile lor pentru a-si insusi averi ilicite, legalizindu-si abuzurile. Nu exista decit foarte rar explicatii naturale la inmiirea averilor in citiva ani de "tranzitie"...

    Pe de alta parte, administratorii ce se vor apuca de vinzare, fac parte din aceeasi retea si vor transforma operatia intr-o afacere personala.

    Cetateanul cinstit, a carui avere se va pune in vinzare nu are nici un mijloc de aparare impotriva asociatiei dintre ramura "privatizata" a inbogatitilor iliciti si cea a partasilor lor din administratia lichidatoare. Vinzarea se va traduce imparabil, prin legitimarea deposedarii sale.

    f. ) Se puteau gasi solutii diverse la impedimentele legate de varianta Cojocaru. Voi schita un exemplu. Improprietarirea globala se putea face extrem de rapid, urmat de un proces mai lent de vinzare a ei integrala catre propietari nominali. Era suficent sa se decreteze trecerea majoritatii proprietatilor statului in proprietate colectiva a cetatenilor. Practic aceasta insemna ca la bilantul de sfirsit de an, cistigul sau pierderea fiecarei intreprinderi detinute colectiv, sa intre in bilantul general al proprietatii colective. Dividendele urmau a fi impartite actionarilor (celor 20 de milioane de proprietari) pina in clipa in care prin vinzare, averea colectiva era desfiintata. Tot ei urmau sa suporte in bloc, pierderile. Statul nu mai putea intra in acest circuit, confiscindu-i-se averea, detinuta ilicit. In consecinta, nu mai avea nici un rol in administrarea acestor intreprinderi, nici un drept de a le impune orientarea. Urma doar sa asigure structuri de informare si sincronizare si poate de control al reprezentantilor proprietarului colectiv si al vinzarii catre cel nominal., prin intermediul unor institutii platite din buget.

    Intreprinderile urmau a fi conduse de un comitet de reprezentare a actionarilor si administrate curent de personalul tehnic specializat, direct interesat (prin retribuire) in functionarea eficace. In aceeasi timp, se demara vinzarea actiunilor acestor intreprinderi pe piata libera (individuale, sau in bloc, la aprobarea comitetului de reprezentare a actionarilor-caz in care sumele obtinute intrau si ele in masa dividendelor anuale).

    In rezumat, deosebirea consta ca vinzarea, cu nimic obstaculata, si ierarhizarea financiara se faceau nu in contul "statului" ci al cetatenilor proprietari, iar proprietatea de stat disparea dintr-o singura lovitura.

    g) Importanta principiala a improprietaririi generale depaseste inconvenientele legate de realizarea efectiva, care pot fi rezonabil contrabalansate, prin cautarea unor compromisuri viabile. Asfel :

    - dezavantajele proprietatii colective pot dispare progresiv si natural, pe masura ce este vinduta unor persoane ce devin actionari nominali.; eficacitatea proprietarului colectiv trenzitoriu poate fi reglata prin modul de organizare (legiferat) al comitetului de reprezentare; in orice caz, manevrele antieconomice ale statului proprietar sint ingreuiate; iar romanul actionar incepe sa se uite urit la intreprinderile care merg in pierdere.

    - impartirea egala a dividendelor (sau veniturilor rezultate din vinzarea unor intreprinderi) nu e perfect echitabila sau stimulenta dar e o maniera practica de a face totusi o privatizare echilibrata. Se evita blocajul disparitatilor intre actiunile detinute in intreprinderi rentabile sau nu, in numele caruia opozitia s-a resemnat la privatizarea de tip mafiot..

    - riscul ca, lipsiti de ochiul apropiat al unui patron individualizat, administraorii unei intreprinderi (bun detinut colectiv) sa fie indolenti sau sa-si foloseasca pozitia in scopuri personale, sau ca mandatati sa o vinda sa realizeze cu cumparatorul un pact oneros, ramine ridicat. Dar el este aceleasi si in ipoteeza vinzarii "dinspre stat", ba chiar se poate imagina ca in situatia monolitica , coruptia este mai greu de parat.

    h) Daca obstacularea preluarii puterii economice de catre Mafia Securicomunista este considerata un scop in sine, atunci solutia improprietaririi reprezinta o manevra importanta, care pune restul populatiei intr-o situatie mult mai buna in raport cu Reteaua. Altfel disparitatea de forte devine hotaritoare. In fond, este singurul lucru care ii poate realmente deranja pe Tovarasi, total imuni la bombardamentele principiale (dezvaluiri, proteste, lamentari etc) cu care sint "atacati". S-ar putea deasemenea ca o astfel de orientare, usor de explicat, sa poata cistiga simpatia de care opozitia are absoluta nevoie pentru a elibera populatia. Altfel, IN CONTRA OPOZITIEI (!) , puterea va cumpara electoratul printr-o improprietarire de mucava, asa cum a mai facut-o cu legea funciara. Si in sfirsit, tot in zona strategicului, se evita exploatarea acestei piste de catre gruparea "nostalgica" pe care comunistii o tin oricind in rezerva amenintatoare.

    5-) Toate acestea sint mai mult decit discutabile dar scopul meu e tocmai producerea unor astfel de discutii si evadarea din cele citeva scheme simpliste pe care le profesa opozitia in toamna anului 1991 (si pe care , consider ca le profeseaza si azi).

    Asfel de idei am expus atunci unor lideri ai opozitiei, pe de o parte,si domnului Cojocaru -sustinut cred pe atunci de cartelul Alfa- pe de alta, in speranta gasirii unui numitor comun. Domnul Cojocaru astepta de altfel un raspuns din partea opozitiei, pe care o invitase la o alianta in jurul pricipiului improprietaririi (pe care el il vedea altfel realizat practic decit in expunerea precedenta). Se pare ca obtinuse chiar ceva incurajari (promisiuni), dar pina la urma a fost refuzat. Nici pina azi nu am inteles de ce ... Pe linga motivele serioase, de principiu, expuse deja (care graviteaza in jurul aerului colectivist al improprietaririi) , uneori m-au bintuit si explicatii mai neplacute... Ca in cautarea de sprijin in strainatate, liderii opozitiei noastre au fost pusi sa-si ia angajamente fata de "principii sanatoase" impuse de organisme total indiferente la esenta morala a capitalizarii noastre (cum ar fi de exemplu vestitul Fond Monetar International cu atitea "refaceri" sfisietoare pe consttiinta...).

    In acest caz se pune serioasa problema daca respectivul sprijin justifica gafele facute in speranta lui, care promit sa amine nedefinit preluarea puterii din ghearele Mafiei. Ca efectiv nu le pasa unora decit de inlocuirea profitabila a celor de la cirma ... Am cunoscut din pacate multi asfel de "opozanti". In acest caz s-ar confirma trist (si poate nu intimplator) "tezele" nascocite de raspindacii puterii. Dincolo de aceste indoieli, observ in orice caz ca, speriata de reactia populatiei la "radicalismul" sau trecut fata de comunism, opozitia pare a se indrepta spre o strategie contrara, intr-un contratimp din care nu mai scapa.

    6) Pierzind credinta ca va cuceri electoratul prin demarcare neta de ideile (si mai ales interesele) puterii, opozitia pare a merge azi pe solutia victoriei la adapostul confuziei. In reala dificultate de a mai distinge optiunile politice, si iritat de fosta guvernare, electoratul, incurajaat de lipsa unei contradictii ferme (care l-ar speria...), va alege opozitia ca variatie. Aceasta strategie (in orice caz penibila), poate fi valabila in lumea politicianismului stabilizat, dar risca sa nu produca la noi efectele scontate. A lasa populatia sa opteze confuz, sperind intr-o intimplare fericita, e o iluzie. Marele aparat de convingere pe care il are puterea este absolut suficent pentru a o "pastori" pe cararea "corecta", prin ceata...

    Opozitia nu poate concura in ambiguu, caci nu controleaza subternele. Singura ei sansa este claritatea extrema, in asteptarea une rasturnari a orientarii populatiei. Numai chemata spre un orizont distinct, exista o sansa ca aceasta sa fie smulsa din mrejele sirenelor securicomuniste. In plus, chiar luata puterea, numai cu sprijinul solid al populatiei ar putea opozitia sa-si faca politica, dincolo de sabotajul absolut previzibil al retelei care controleaza statul si economia (privata sau nu).

    Ori, singura idee forta a opozitiei, este schimbarea Fostilor din pozitiile de decizie. Aceasta idee nu poate fi minimizata, faptul ca deparazitarea statului de "garnitura" mafiota si intreruperea coruptiei sint esentiale pentru normalizare, e neindoielnic. Indoielelnic e ca, pentru cetateanul de rind, aceasta curatire e suficent de interesanta pentru ca sa sprijine lupta cu extraordinara retea mafiota care va trebui infuntata..

    Cred ca cetateanul cere mai mult, temator ca schimbarea oamenilor sa nu fie o "rotatie de cadre" ("Pleac'ai nostri, vin ai nostri !"), si ca nu va avea rabdare sa vada rezultatele acestei asanari daca ea nu se face in numele unor obiective pe care sa le inteleaga si care sa-l atraga. Nu va fi suficent sa declari ca faci "cu adevarat ceea ce ceilalti mimau ca fac". Ca oamenii tai vor face altfel. Va trebui sa FACI ALTCEVA. Nu in zona sideralitatilor cu efecte pe termen lung (o alta morala etc etc). Ci in zona gesturilor nete, verificabile imediat. Si acel altceva ar fi putut fi, printre altele (recuperarea averilor ilicite furate in tranzitie, desfiintarea controlabila a securitatii etc), improprietarirea generala inaintea vinzarii averii comune.

    7-) Poate ca aceste consideratii par de o nejustificate. Recomand celor ce nu pot crede ca opozitia este in perplexitate pe problema expusa, sa insiste pe linga purtatorii ei de cuvint pentru a obtine un raspuns clar la intrebarea : "Cum veti evita imburgezirea retelei Securicomuniste prin deposedarea restului populatiei, si transformarea Romaniei intr-un stat capitalist de tip mafiot ?"

    Obligati-i sa treaca de noianul de lozinci generale si declaratii de credinta pro-capitaliste, de marea de "vom face totul" , de asigurarile solemne si indignarile anti-guvernamentale. Si sa explice efectiv mecanismul pe care il propun ... S-ar putea sa aveti surpriza ca, in fapt , opozitia din Romania pregateste , animata de cel mai sincer sentiment anticomunist, in numele unei doctrine impecabile, o strategie atit de convenabila noilor Intreprinzatori incit ... va deveni la momentul oportun cea mai buna cuvertura pentru normalitatea de care acestia vor avea nevoie, pentru a-si putea exploata linistiti cuceririle! Si veti intelege atunci de ce, incapabili sa digereze acest deznodamint previzibil, intrasigentii pleaca, sau se sinucid ...

    Ioan Rosca
    publicat pe s.c.r in 2 parti, pe 4 septembrie 1995


    Link G: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/
    Link D: http://www.piatauniversitatii.com/ic...rivatizare.htm
    Last edited by Excalibur; 07-08-10 at 07:32 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Ecourile destalinizarii printre intelectuali cap-I-S7
    By Dicomes in forum Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste
    Replies: 0
    Last Post: 01-06-12, 01:34 PM
  2. Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul pseudo-opozitiei
    By Excalibur in forum Analiza alegerilor din România
    Replies: 0
    Last Post: 11-08-10, 01:42 PM
  3. Privatizarea. De ce? Cum? Pentru cine? Ce este privatizarea?
    By Constantin Cojocaru in forum Mecanismele economiei - Privatizarea. De ce? Cum? Pentru cine?
    Replies: 0
    Last Post: 08-05-10, 01:34 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •