Results 1 to 3 of 3

Thread: Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida... Romania este ingenuncheata !

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Thumbs up Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida... Romania este ingenuncheata !

    Situatia din Romania-semanal de alarma. Protest-sinteza adresat lui Clinton pentru primirea lui Iliescu, septembrie 1995

    Domnule Presedinte,

    De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman. Interesele celor responsabili, impiedica salvarea lui. Aceste interese sint reprezentate de oficialitatile de la Bucuresti.. Am dori sa considerati acest mesaj nu ca protest, nici ca plingere, nici ca rugaminte, ci ca semnal de alarma. Ar fi regretabil ca deciziile privind Romania sa fie compromise de necunoasterea fetei adevarate a regimului de la Bucuresti. Facem parte dintre cei care contesta aparenta legitimitate a acestui regim. Ne dam seama ca trebuie ascultate si alte pledoarii, pentru a se ajunge la o concluzie . Nu pretindem asadar ca reprezentam opinia intregului popor roman, ci numai a unei minoritati politice. Grija pentru ca democratia sa nu degenereze intr-o dictatura a majoritatii asupra minoritatii nu mai trebuie argumentata. Din pacate minoritatea politica de contestatie din Romania, este mai putin cunoscuta si audiata decit celelalte, desi situatia ei e dramatica. De fapt, ea nu e nici macar recunoscta , ceea ce explica refuzul statelor democratice de a mai acorda azil politic contestatarilor romani.

    Opozitia a ales -santajata dramatic de raportul de forte existent- calea participarii la pseudo-mecanismul democratic. Nu o condamnam. Stim ca e obligata la retinere in declaratii , din cauza responsabilitatilor pe care si le asuma si a strategiei la care s-a resemnat. Noi insa, nu putem valida legalitatea regimului actual. Speram ca la rindul ei, opozitia ne intelege si ne aproba, ca simte nevoia ca o parte a rezistentei romanesti sa denunte abuzul, aparind adevarul, fara concesii care sa-l faca dificil de sesizat sau reconstituit. Faptul ca initiativa porneste de la romani care si-au parasit (fizic) tara, nu este intimplator. A lua calea exilului e una din formele de a refuza ceea ce s-a intimplat si se intimpla in Romania. Cu durere va anuntam ca unii (din minoritatea noastra) au ales solutia sinuciderii. Si printre ei se aflau oameni deosebiti, simbolici lideri ai incercarii de revolutie dejucata de (neo)comunistii de la Bucuresti. Cu durere va anuntam ca altii sint inca in Romania, prinsi ca intr-o cursa de soareci. Zvircolindu-se intre dorinta de a face dreptate si disperarea de a nu putea.

    Agresiunea comunista a produs o degenerare atit de adinca, incit popoarele care i-au cazut victima nu mai sint in stare sa scape de efectele ei. Mai prozaic, aceasta caracatita a generat o Mafie atit de puternica, incit prizonierii pe care ea ii exploateaza, nu se mai pot elibera. Tonul acestui mesaj poate pare nepotrivit . Patetismul e considerat firesc doar pentru descrierea nenorocirilor violente . Durerea fizica, zdrobirea victimei nesupuse , stirnesc emotie. Din pacate, sensibilitatea pentru victima infrinta, obligata sa-si piarda idealurile si sensul existentei, compasiunea pentru omul silit sa se resemneze la un prizonierat de constiinta, e mult mai scazuta. Se vorbeste prea putin, despre inmormintarea adevarului si inabusirea aparatorilor lui , in Europa de Est. Insensibilitatea tarilor democratice fata de aceasta drama, ne creeaza o dezamagire suplimentara, cu atit mai corosiva cu cit e corelata cu amintirea atitudinii Vestuilui fata de invadarea si distrugerea Europei de Est de catre aliata sa de razboi, Uniunea Sovietica. De aceea ne simtim in drept sa vorbim si sa semnalam un mare abuz si tragismul celor siliti sa-l traiasca. El e demonstrabil printr-o multitudine de marturii si acte de notoriertate publica.

    Ceea ce insa poate lipsi cuiva care nu a trait experienta din Romania, si incearca sa o inteleaga, este o privire globala asupra istoriei crizei comuniste. Numai urmarind evolutia acestei boli se pot intelege simptomele actuale, se pot urmari mecanisme , observa cauzalitati, stabili responsabilitati. Iata de ce am recurs la a doua parte a acestui mesaj. Veti putea observa, parcurgind-o, cit de grave sint, pentru noi, actiunile puterii de la Bucuresti. A le admite in numele legalitatii formale, ar fi un pacat sever condamnat de istorie. A nu denunta mecansimele condamnabile care explica optiunea electoratului (in 1990 si 1992) inseamna a risca reproducerea lor in viitorul apropiat.

    Victimele alienarii in lagarul de munca si exterminare comunist si-au votat vechii gardieni, permitindu-le sa adauge la activitatea dinaintea anului 1989, un sir de noi abuzuri sfidatoare. E mai mult decit ciudat. E inacceptabil. E un semnal al anormalitatii ce se ascunde sub aparentele democratice, adinc viciate. O astfel de comportare a electoratului nu se poate intelege decit daca se cunoaste istoria intoxicarii sale ideologice si modul in care a fost manipulat. Cu totul elocvent este faptul ca romanii din strainatate au votat exact pe dos fata de cei din interior ! Au votat pe dos, pentru ca au fost liberi sa voteze normal. Nu va putem cere sa contestati legitimarea electorala in numele careia se pretinde domnul Ion Iliescu purtator de cuvint al poporului roman.

    Ceea ce putem sa declaram este ca el nu are mandatul nostru.


    Sinteza
    -I-)
    1.) La sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica cotropeste intreaga Europa de Est, impunind acest fapt implinit aliatilor ei occidentali. Acestia iau nota de disparitia tarilor respective de pe harta lumii civilizate si se separa de ele printr-un zid mai mult sau mai putin protector. Astfel, razboiul dus pentru libertatea popoarelor si impotriva lagarelor de concentrare se sfirseste prin deschiderea de lagare de concentrare si inchiderea de popoare.

    2.) In spatele acestei "separari a sferelor de influenta" si la racoarea "razboiului rece", Uniunea Sovietica trece la aservirea si distrugerea sistematica a tarilor cotropite (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Albania), a caror aparenta independenta nu amageste pe nimeni. E greu de separat intentia explicita de a distruge aceste natiuni de efectul firesc al trecerii lor fortate la comunism. Rezultatul este insa absolut limpede : aceste tari europene intemnitate sint scoase cu sila din evolutia lor fireasca si supuse unui indelungat proces distrugator.

    3.) In Romania, jaful cotropitorilor sovietici si chinurile implantarii comunismului au o cruzime fara egal, probabil din resentiment pentru angajarea romanilor in razboi impotriva Uniunii Sovietice si pentru traditia anticomunista si antiruseasca foarte pronuntata a populatiei romanesti. Nici insurectia prin care la 23 august 1944 Romania a intors armele, intrind in razboi impotriva Germaniei, nici numarul mare al vietilor pe care le-a pierdut in aceasta ultima parte a razboiului, alaturi de "aliatul sovietic", nu inmoaie acest resentiment. Razboiul nu se termina inca, si generalii romani dispar suspect in urma unor sedinte la comandamentul sovietic iar soldatii sau civilii romani dispar in camioane care iau drumul Siberiei. Tot in aceasta directie dispar avutiile Romaniei, jefuite fara nici o sfiala, depasind cu mult despagubirile de razboi datorate. Tara e ocupata si jefuita de armata "prietena".

    4.) O data razboiul terminat, ocupantii sovietici trebuie sa puna la punct garnitura colaborationista, care sa treaca la construirea comunismului anihilind orice rezitenta locala. Dar comunismul autohton lipseste aproape cu desavarsire (Partidul Comunist din Romania numara mai putin de 1000 de membri !). Aceasta situatie defavorabila se datoreaza luptei insistente a Partidului Comunist din Romania pe toata perioada interbelica, pentru dezmembrarea tarii si alipirea teritoriilor desprinse la marea patrie a socialismului. Platforma sa antinationala, amendata de altfel cu scoaterea partidului in ilegalitate (1924), i-a taiat accesul chiar si la paturile la care in mod normal putea spera o audienta. Comunistii apar romanilor ca agenti sovietici tradatori de tara. In cruciada lor impotriva statului roman, au ramas in PCR doar un mic grup de aventurieri, foarte probabil agenti sovietici, rotiti prin diversele tari a caror destabilizare era urmarita de Moscova. Calatori vremelnici prin Romania, multi nici macar nu stiau limba romana. Doar citeva elemente romanesti s-au pretat la a face jocul sovietic si si-au pus semnatura pe documentele Congreselor "PCR", tinute aiurea : Viena (1924), Moscova (1931), Harkov (1928) etc.

    (Alexandru Iliescu, tatal domnului Ion Iliescu a reusit performanta de a fi unul din aceste rare elemente tradatoare. El face parte din lotul comunistilor adusi la conducere de tancurile sovietice in 1944. Tovarasii acestia de nadejede aveau sa darime Romania si puna bazele comunismului pe ruinele ei, la ordinul ocupantului. Numele altor "pionieri": Valter Roman, Silviu Brucan, Alexandru Birladeanu e important pentru ca tot ei, sau copii lor, vor ocupa primele locuri in 1989, cind vor deveni Primi ministri, Primi ideologi, Presedinti de Senat, Presedinti de tara,in numele..anticomunismului.)


    -II-)
    5.) Mai mult decit firavele rinduri ale Partidului Comunist Roman sint umflate rapid sub protectia ocupantului sovietic. Se face apel la toate elementele marginale, declasate, aventuriere, ale societatii romanesti. Ei sint invitati... sa preia puterea in numele poporului. Carutasii sint pusi primari, betivii satului primi secretari, vagabonzii intra in noua politie politica, analfabetii in noua administratie. Mecanici de locomotiva sint facuti doctori in istorie. Fiecare loc ramas liber prin eliminarea unui element neobedient, este umplut imediat cu "un om din popor". Fara mofturi privind competenta sau calitatile respectivului, care trebuie sa dea dovada doar de o obedienta absoluta. Este declansata Antiselectia necesara selectarii noilor cadre de conducere. Sint chiar preferati declasatii, ca fiind mai dispusi la executarea unor ordine imorale. Turpitudinea, lasitatea, prostia, sint cultivate ca necesare pentru eradicarea rezistentei romanesti. Rezultatul frizeaza absurdul, dar scopul e atins.

    6.) Masele sint chemate la "pedepsirea clasei exploatatoare" si deposedarea ei de avere. Cei care poseda proprietati sint denuntati ca vampiri care au supt singele poporului. Initial li se promite celor saraci o parte din prada astfel obtinuta. Lenesul satului e indemnat sa arda casa mosierului iar muncitorul din uzina sa-si arunce patronul pe geam. Se decreteaza dreptul lor de a conduce societatea. Se promite dictatura lor. Si din pacate se gasesc destui atrasi de acest program. Patura oamenilor simpli e manevrata incit sa participe la distrugerea celei constiente. O parte a poporului roman e antrenata in complicitate la decapitarea propriei tari. Incepe indelungata traditie de manipulare a masei impotriva elitei.

    7.) Cu cit mai emancipata e o patura sociala, cu atit e mai refractara si mai incomoda in calea comunizarii Romaniei. Asa ca sovieticii si noii lor Tovarasi romani trec la eliminarea acestor piedici reale sau potentiale. Pentru a putea declansa masacrul, sub o oarecare acoperire "legala", desfiinteaza democratia din Romania, preluind puterea in mod absolut abuziv, din citeva lovituri. Guvernul trece in forta in miinile lor. Alegerile sint falsificate grosolan (urnele sint pur si simplu inlocuite peste tot, sub amenintarea baionetelor sovietice). Sint inabusite manifestarile politice neconvenabile. Regele este santajat brutal si silit sa abdice. Romania e proclamata republica. Partidele,declarate reactionare, sint inloc uite cu partidul unic. Proprietatile sint nationalizate. Paminturile sint confiscate. Cartile nealiniate sint interzise. Gindirea necomunista incriminata prin lege ca tradare de tara.

    8.) In acest cadru se lanseaza distrugerea progresiva a romanilor necolaborationisti. Mai intii sint incarcerati membrii partidelor politice si a vechilor administratii. Apoi, ziaristii, profesorii, studentii, elevii, medicii, preotii, mosierii, bancherii. .. adica toti cei ce deranjau sau puteau deranja. Intelectualitatea ce nu se dezice de capitalism si nu aduce laude fierbinti noii orinduiri, e eliminata. Pina la urma sint arestati si taranii ce nu vor sa intre in cooperative si muncitorii care fac vre-o remarca ostila. Sint arestati si fiii "banditilor" daca nu inchid gura la disparitia parintilor lor. E arestat oricine nu se supune in mod zgomotos. Sentintele "proceselor" care sint inscenate, sint date dinaintea deschiderii lor, sint stabilite inca din faza cercetarii penale (adica a schinjuirii victimelor pentru a-si recunoaste "vinovatia"). Speriati sau complici, judecatorii parafeaza genocidul. Acuzatia uzuala : uneltire impotriva Romaniei.

    9.) Romania se acopera cu lagare in care exterminarea e de-abia camuflata. Dispar sute de mii de oameni, dispare elita ei apoape integral. Lagare pentru politicieni, lagare pentru intelectuali, pentru studenti, pentru elevi... Cei inchisi in gulagul romanesc sint tinuti acolo pina in 1964.

    In zeci de centre de rafinata sau barbara tortura sint martirizati romanii necomunisti. In inchisoarea de la Pitesti de exemplu, studentii sint fortati sa se tortureze unii pe altii, nu pina la pierderea cunostintei ci pina la pierderea constiintei. Oprirea schinjuirii insuportabile e conditionata de renegarea credintei si de acceptarea participarii la torturarea celui mai bun prieten. Putini norocosi reusesc sa se sinucida. Ceilalti sint zdrobiti si murdariti. Tortura se propaga in lant intre prizonieri. Victimele sint silite sa devina tortionari. Acestei extreme a cruzimii i se spune "reeducare". Astazi o denumin "fenomenul Pitesti", si e modelul cel mai bun pentru metoda de alienare care a fost aplicata poporului roman : sufocare pina ce victima accepta sa se compromita si devine chiar partas. Un infern.

    (Scara acestui genocid e cutremuratoare, dar nici azi nu stim prea multe despre victime si responasabili. Oricit se agita vechii detinuti politici, "noile" autoritati de la Bucuresti nu le pot da satisfactia nici unei dezvaluiri, nici unui proces. Sint deschise peste tot - prin paduri, prin canale - gropi comune cu cadavrele aruncate gramada in pripa acelor ani, dar sistemul juridic democratic din Romania nu poate deschide nici un proces. Desi martorii abunda. Si marturiile lor arata cu degetul. Si marturiile lor sint infioratoare. O orgie de sadism si un mare carnagiu sint protejate in numele "reconcilierii", impusa vechilor detinuti de vechii gardieni... Aceasta neputinta nu permite dubii privind telurile celor care conduc azi Romania. Se asteapta in mod evident ca ultimii martori in viata sa dispara in tacere, pentru a nu strica linistea tomnatica a calaiilor lor... De ce ? Sa amintim doar ca in acea perioada, tovarasul Ion Iliescu, revenit de la Moscova unde fusese trimis spre a-si completa educatia comunista, urca impetuos ierarhia partidului care gestiona acest masacru. Sau ca o parte dintre cei ce ar trebui sa debocheze justitia, sint tocmai cei care au arestat, falsificat si condamnat atunci.)


    10.) Dupa un timp, comunistii pot raporta stapinilor de la Moscova un mare succes : Romania este ingenuncheata ! Vechii politicieni, intelectuali, proprietari - daca mai supravietuiesc - sint in puscarii, sau se resemneaza la tacere sau chiar la colaborare. Proprietatea privata e desfiintata. Romanii nu mai au nimic. Partidul gestioneaza proprietatea colectiva. Pina si taranii sint deposedati de pamint si bagati in Cooperativele Agricole sau... in gropile comune. Si ei lucreaza acum pentru partid. Vidul de competente creat prin zdrobirea intelectualitatii este umplut cu "elemente sanatoase, muncitoresti", fidele. Tara era condusa de partidul unic si pazita ermetic de o enorma si nemiloasa politie politica represiva. Teroarea este atit de desavirsita incit nimeni nu mai indrazneste, nu numai sa schiteze un gest de impotrivire sau sa faca un comentariu, dar nici macar sa nu se arate entuziasmat. Tatii se feresc sa spuna adevarul copiiilor lor despre "banditii de bunici " inchisi in puscarii. In schimb, scoala ii intoxica printr-o prelungita cura de indoctrinare comunista. Ritualuri umilitoare sint necontenit programate pentru ca in focul lor, populatia sa-si formeze reflexele de minciuna si umilinta. Situatia intra sub control.

    -III-)
    11.) E timpul sa se treaca la o noua etapa, a normalizarii, a reconcilierii. Atmosfera se cere degajata pentru ca prizonierii sa fie folositi mai eficient. O data violul consumat, victima trebuie sa pactizeze cu calaul, daca vrea sa respire putin. In acest fel se obtine de la cel care nu mai poate suporta apasarea vietii de iad, printr-o savant calculata blindete, o legitimare mai usor de obtinut decit continuind in forta. In acelasi timp, amenintarea revenirii la represiune in cazul comportarii necorespunzatoare a "reeducatului", impiedica tentatia acestuia de a folosi plaja de libertate pentru a se razvrati. Asa se imblinzesc animalele, asa se fring oamenii. La inceput cedeaza numai la tortura, dar dupa ce o traiesc suficent, pot fi adusi la ordine doar cu amenintarea ei, sau chiar numai cu aluzia la ea. Viata devine mai suportabila, cu pretul unui compromis tot mai degradant, caci e tot mai putin justificat de teroarea directa. Acesta e miezul liberalizarilor din lagarul comunist.

    12.) Sint scosi din puscarii detinutii politici supravietuitori. Invitati sa se incadreze in noua societate, care "i-a iertat", dar urmariti in permanenta si chemati regulat la Securitate pentru delatiuni reciproce prin care sa-si dovedeasca fidelitatea. O lupta are loc in sufletele lor : sa se incapatineze in rezistenta, riscind o viata haituita permanent ori reluarea cosmarului penitenciar, sau sa faca un compromis pentru a mai apuca sa se bucure de putin soare, de putina viata. In rezolvarea aceastei sfisieri un rol cheie il are sentimentul insingurarii si al zadarniciei rezistentei. Sperantele in interventia lumii civilizate pentru salvarea Europei de Est s-au spulberat. Episoade ca acela consumat la Budapesta in 1956 au dovedit ca asteptarea americanilor e o iluzie. Romania e cu totul la cheremul monstrului sovietic. In tara, pe de alta parte, actiunea represiva a produs un climat de nerecunoscut. Nu sint de loc semne ca organizarea rezistentei mai e posibila sau ca ea ar avea sprijinul unei populatii total aservite. In fata acestui vid, nu mai e de ales decit sinuciderea prin rezistenta, retragerea in mutenie si marginalitate pasiva sau resemnarea la participare. Raspunderea fiecaruia pentru propria optiunenu trebuie sa ascunda cruzimea faptului a fost silit la o astfel de alegere.

    13.) Pe linga vechii intelectuali, sint chemati sa participe la construirea socialismului si cei aparuti intre timp. O parte se incadreaza mai usor, constienti de rasturnarea de valori care le-a deschis drumul catre pozitii nesperate si de faptul ca doar solidaritatea cu regimul care i-a ridicat le ofera garantia avansarii. (De altfel, Tovarasii stapini, dupa ce curata facultatile de fiii "reactionarilor", dati afara si haituiti pentru "origine sociala nesanatoasa", le umplu cu propriii lor fii si prieteni. Copiii lor sint trimisi chiar in strainatate la scoala comunismului, ca de exemplu tinarul Ion Iliescu trimis la Moscova, sau chiar a capitalismului dusman, ca Petre Roman trimis in Franta. Ei vor forma tinara nomenclatura intelectuala care se va pretinde noua alternativa.)

    14.) O alta parte, formata din elemente de autentic profesionalism, are de solutionat o alta dilema : sa colaboreze cu regimul care le repugna pentru a-si valorifica potentialul de creatie, sau sa se autocondamne la ratare, refuzind colborarea. Nu exista alternativa. Cine nu face macar din cind in cind gesturi de supunere si compromisuri penibile nu se poate realiza profesional si nu poate trai linistit. Trebuie sa te autoflagelezi in numele principiilor morale sau sa le incalci pentru a putea sa te bucuri de viata. Raspunderea fiecaruia pentru propria optiunenu trebuie sa ascunda cruzimea faptului a fost silit la o astfel de alegere.

    15.) Pina la urma, normalitatea se instaleaza peste marea de invinsi... Majoritatea se resemneaza la a cauta un compromis suportabil. Profesorii predau, incercind sa strecoare adevaruri intre minciunile pe care trebuie sa le debiteze. Actorii joaca, incercind sa contrazica partitura prin gesturi subtile. Scriitorii scriu, in speranta ca ceea ce pun intre rinduri le justifica toate compromisurile. Medicii ingrijeasc detinutii, convinsi ca e nevoie de ajutorul lor. Preotii multumeasc la slujbe partidului car e a distrus religia, in speranta ca le va lasa macar bisericile. Inginerii construiasc, facind abstractie de faptul ca lucreaza sub conducerea activistilor partidului, si asigura gestiunea muncitorilor exploatati. Taranii lucreaza in cooperativa, incercind sa fure noaptea cite ceva de pe cimpul ce le-a fost confiscat si pe care muncesc ziua gratis. Unii spera ca muncind cinstit si oferind calitate rascumpara compromisul la care sint obligati. Altii nu-si mai fac probleme si colaboreaza cu nesimtire. Sclavii au inceput sa produca, lagarul sa functioneze armonios. Lumea incepe sa intre in partidul comunist, care devine un partid de masa... Unii din interes, altii din teama. Putini din convingere.

    16.) De cealalta parte, gardienii au si ei evolutia lor. Veghind asupra resemnarii colective securistii romani sint transformati din agenti de teroare in pirghiide supraveghere si intimidare. Sint din ce in ce mai bine instruiti, locul tortionarilor grosolani este luat de cinici rafinati, profitori amorali, dar relativ culti. Avantajele la care au dreptul le permit o viata diferita de a prizonierilor, ceea ce ii impiedica si mai mult sa ii inteleaga. Constienti de interesul pe care il au in stabilitatea unui regim de care le depinde integral bunastarea, securistii sint mai mult decit gardieni in solda, sint beneficiarii constienti ai sistemului de detentie.

    17.) Supravegherea intregii populatii e posibila prin crearea unei imense retele de informatori, pusi sa traga cu urechea si sa raporteze parerile nefavorabile regimului. Metodele prin care se obtine colaborarea milioanelor de informatori sint diverse : santaj, amenintare, cumparare, garantare de interese speciale etc. Rolul oceanului de informatori diseminati este crucial nu numai in supraveghere, dar si in intimidarea populatiei, care se stie pindita de peste tot. Infricosati de posibilitatea tradarii din orice directie, oamenii nu mai indraznesc sa-si vorbeasca de loc. Isi inmorminteaza zbuciumul intr-o neincredere si o tacere paralizanta. Rezistenta se muta in cele mai intime unghere, sufocindu-se...

    18.) In timp ce subsolul e lasat in seama securitatii,administratia vizibila a lagarului este pusa la punct de Activistii de partid. Acesti soldati politici sint racolati dupa criterii ferme : obedienta, amoralitate, rautate,din rindurile celor atrasi de avantajele pe care le are pozitia de Activist. Se decreteaza dreptul lor de a conduce autoritar societatea, in numele clasei muncitoare si pe principiul planificarii centrale. Ei decid ce si cum se cultiva si cit se da taranilor toamna, la strinsul recoltei. Ei decid ce sa se produca in fiecare fabrica si cit sa se plateasca muncitorilor, indiferent de rentabilitatea a ceea ce fac. Ei decid ce sa se predea in scoli si ce este a dmisibil sa se scrie in carti si sa se joace pe scene. Ei decid cine trebuie avansat pe linie profesionala. Ei decid ce sentinte trebuie date in tribunale. Ei decid cine si cind trebuie sa execute "munca patriotica", adica fortata si neplatita. Ei decid cine sa primeasca locuinta. Ei decid cita caldura si mincare se poate da prizonierilor. Ei decid ce se exporta si ce se importa. Ei decid ce sa contina emisiunile de televiziune. Ei decid cind si cum sa multumeasca poporul partidului. Ei decid ca prietenii Romaniei sint Tovarasii din strainatate. Ei decid ce sa doreasca cetatenii romani.

    Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida...
    (In aceste conditii, nu mai e nevoie de descris ce viata le asigura postura lor de capusa pe societatea romaneasca. Ce responsabilitati, ce interese si ce mentalitate au Marii Tovarasi Activisti, care conduc si astazi Romania. Nu e de loc de mirare ca tovarasul Ion Iliescu, fost prim secretar al UTC (tineretul comunist), secretar cu propaganda al Comitetului Central si Prim Secretar de Judet , nu intelege nazuintele tinerilor care au incercat fara succes rasturnarea comunistilor.)

    19.) Mai mult sau mai putin convinsi, romanii accepta compromisul, in speranta unei refaceri treptate. Curg citiva ani mai suportabili, dar degradarea societatii continua. Pe linga domesticirea prizonierilor si consolidarea paznicilor (descrise deja), se continua cangrenarea tuturor institututiilor statului. Consfintit prin Constitutie si printr-un noian de legi abuzive a caror "votare" nu mai prezinta nici o dificultate, abuzul devine norma juridica. Justitia oficiaza injustitia oficializata si condamna in numele doctrinei de partid. Reteta e clara :cetateanul nu are niciodata dreptate ! Procuratura executa si ea politica partidului. Politia se transforma intr-o garnitura secundara de represiune, fiind greu de demarcat de Securitate. Adversarii politici sint condamnati ca infractori de drept comun sau tratati cu sila la Psihiatrie, in urma unor inscenari grosolane. In schimb, deseori, adevaratii infractori de drept comun gasesc clementa, daca sint dispusi la colaborare sau au pe cineva in ierarhie. Comertul se transforma intr-o mafie, care lucreaza pentru reteaua securicomunista prin practicarea unui dublu joc. Pe de o parte, fata dinspre populatie e vesnic saraca, marfurile lipsesc, vremurile sint grele, galantarele se golesc, cozile se lungesc. Pe de alta parte, pentru clientela speciala, care cumpara pe usa din spate sau din depozite bine pazite, se gasesc de toate. In acest fel se asigura mentinerea in forma a paznicilor si sporirea interesarii lor in pastrarea sistemului. Mai mult , obligati sa-si procure cele necesare in mod furis, pe la spate, necinstit, romanii sint educati la scoala nerusinarii. In fine, comertul exterior are rolul important al valorificarii produselor lagarului pe piata externa, in interesul stapinilor lui. El e condus direct de Partid si Securitate, care nu se sfiesc sa deturneze banii colectivitatii largi" in conturile unei colectivitati mult mai restrinse.

    20.) O data pusa la punct armata securicomunista, nu mai e nevoie de trupele sovietice, care pot parasi tara linistite. Tovarasii locali au crescut mari si nu mai pot fi rasturnati. In schimb, un pic de suflu nationalist e bine venit pentru "reconciliere", caci sentimentul antisovietic al populatiei e bine cunoscut, iar mimarea independentei fata de Moscova poate aduce avantaje strategice intregului lagar comunist. Sub Ceausescu, orientarea "romaneasca " se adinceste. Se "romanizeaza" Securitatea, se impun cadre noi in partid. In calea acestei convertiri strategice catre "stalinismul national" stau citiva soldati ai Moscovei prea notorii. Ei sint trecuti in linia a doua si vor pretinde mai tirziu pentru aceasta statutul de disidenta. Trioul Iliescu-Brucan-Birladeanu face parte din aceasta categorie. (De fapt, garnitura care a luat puterea in decembrie 1989 este tocmai fosta ramura rusofila a partidului, ce isi va lua revansa pentru indepartarea ei de la virful puterii de catre ramura "nationala".)

    21.) Noul conducator, Nicolae Ceausescu, debuteaza prin dezghet si reorientare "patriotica". Se vorbeste tot mai mult de "eroicul trecut romanesc", actualizat prin filtrul materialismului dialectic. Marile figuri ale istoriei sint chemate ca marturie a maretiei regimului comunist. Se face apel chiar si la daci, ca prevestitori ai unei meniri iesite din comun. Se da "dezlegare" pentru pronuntarea anumitor adevaruri istorice, interzise de doua decenii. Impresia de suflu nou pacaleste o anume parte a intelectualitatii. Se spera intr-o reconciliere in numele sentimentului patriotic. Cu timpul, insa, aceste iluzii sint spulberate si devine tot mai evident adevaratul rol de diversiune al cultului patriotic comunist. (Acest siretlic continua sa opereze si azi eficace.)

    22.) Pseudo-nationalismul comunist cultivat de Retea sub Ceausescu are mai multe scopuri. Mai intii, el este folosit ca sa distraga atentia poporului roman de la tinerea lui in captivitate si sa creeze acestuia senzatia de normalitate, cistigindu-i chiar o anume bunavointa. Cei astfel pacaliti sint tinuti in apele mocirloase ale comunismului romanesc cu momeala mindriei nationale si cu amenintarea pericolului extern. Se justifica mentinerea in izolare internationala a tarii, xenofobia fiind chemata in sprijinul refuzului interventiei din afara pentru scoaterea noastra din captivitate. Apoi, cultul gaunos al patriotismului trebuie sa erodeze si sa compromita sentimentul cu adevarat patriotic, periculos pentru regim. Si in sfirsit, atitarea urilor etnice trebuie sa fie o arma de ultim recurs in cazul in care puterea ar fi pusa in pericol. Mai bine un razboi sub noi, decit o pace fara noi - este deviza ascunsa in spatele agitatiei nationaliste.

    23.) Se observa cu timpul ca ritualul patriotard are si alte efecte "benefice" : spala creierele celor care il practica. Caci regimule in permanenta cautare de mecanisme de alienare ("formare a omului nou") si nu va rata pista descoperita. E mult mai usor sa conduci o turma supusa interior, decit sa intretii o armata care sa o pazeasca. Apar peste noapte specialisti ai entuziasmului patriotic. (Adrian Paunescu, actualul lider al partidului Romania Mare, membru al coalitiei guvernamentale, e un reusit exemplu. El are si azi rolul pe care s-a dovedit talentat in trecut : exploatarea la maxim a diversiunii nationaliste, pentru acoperirea intereselor Tovarasesti.)

    24. Se organizeaza orgii tot mai desantate, campanii tot mai ample de avint national, in care bate chiar un vint supect de libertate. Apar publicatii cuprinse de acelasi sfint fior. Aparent, nationalismul care invadeaza mediile nu e in slujba puterii. Intelectuali respectabili se cufunda in val. Lovitura e maiastra. Romanii sint loviti exact in locul unde isi ridica armura, in speranta unui aer mai pur. O parte se trezesc treptat, observind ca zelul festivalului permanent de propaganda "Cintarea Romaniei" depaseste naturalul si bunul simt, si ca e tot mai intim corelat cu Cintarea partidului.

    -IV-)
    25.) In sfirsit, moda entuziasmului degenereaza in ritual, cu atit mai greu de suportat cu cit e tot mai stingaci regizat. Spectacole fastuoase si entuziaste contrasteaza insuportabil cu mizeria si amaraciunea generala. Programul unic de televiziune sucomba intr-o continua slavire a Caii. Nu mai poate fi suportat nici un minut din el. Deplorabilele adulatii cu iz comunist asiatic stirnesc turbare unei populatii aflate intr-o tot mai pronuntata dificultate. Presa e si ea tot mai greu de citit. Cenzura repusa in drepturi amplifica vidul cultural. Greata devine apasatoare si se aduga fricii si foamei. Astfel,ceea ce se dorea cea mai subtila arma de supunere devine unul dintre motivele care duc la revolta.

    26.) In paralel, sperantele legate de eficacitatea lagarului comunist cu represiune temperata se destrama. Economia romaneasca se cufunda in faliment. Populatia saraceste continuu, iar mizeria ei se stabilizeaza sub cotele suportabilului. Explicatiile acestui esec sint multiple. Principiile absurde ale economiei socialiste isi produc consecintele. Retribuirea uniforma descurajeaza efortul si calitatea, rigiditatea planificarii si intretinerea intreprinderilor nerentabile de catre cele rentabile deregleaza metabolismul economic, antiselectia cadrelor de decizie taie orice sansa de organizare eficienta, birocratizarea corupta blocheaza orice realism, constiinta conditiei de prizonier la cheremul unor stapini rapaci si stupizi distruge disciplina si demoralizeaza lucratorii. Oamenii cu resurse de inteligenta si energie sint sistematic descurajati de neplata corespunzatoare pentru prestatia lor, de faptul ca trebuie sa tina in spate o multime de lenesi, de preferarea lichelelor atunci cind e vorba de avansare, de loviturile care li se dau pentru a nu se afirma periculos.

    In revansa, cei ce se axeaza pe lauda si slujirea credincioasa a partidului, sau intra in mafia care actioneaza in spatele lui, au o viata mult mai comoda. Aceasta "selectie" produce efecte catastrofale. Incompetenta, atit de necesara politic, e fatala economic. (Astazi garnitura fostilor "sefi" isi justifica raminerea abuziva si nociva in pozitii de decizie, continuind traditia de incompetenta, in numele... experientei.)

    27.) E greu sa mai intretii pofta de munca cinstita in aceste conditii si tot mai multi romani trec la o forma de rezistenta pasiva indicata in dictonul "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim !". Societatea e cuprinsa de un adevarat cancer : politic, economic, social si moral.

    28.) Regimul face mari imprumuturi pentru a le injecta in proiecte megalomane si absolut falimentare, sau pentru a intretine artificial impresia de bunastare, sau pentru a-si tine in functie giganticul aparat de supraveghere. Cum imprumutul il face sa depinda de anumite organisme financiare internationale care il preseza in directii nedorite, el trebuie sa forteze plata pentru a se debarasa de aceste interferente in dictatura sa. Si o face, spoliind nemilos populatia si aducind-o la exasperare. Dispar alimentele de baza (carne, lapte, oua etc). Devine o mare realizare gasirea unui os cu carne pe el. Zaharul si uleiul se rationalizeaza in portii ridicole pe care medicii sint pusi sa le explice la televizor ca fiind singura cale de salvare a sanatatii... Se face foame grea in numele "alimentatiei rationale", cu atit mai greu de suportat cu cit agricultura continua sa produca pentru export si pentru liderii bine hraniti. Se reduce drastic caldura in case. Oamenii dorm in palton si cu manusi. Cu atit mai greu de suportat, cu cit sint obligati sa plateasca statului-furnizor o energie nicicind livrata. Portia lunara de benzina se obtine si ea la niste cozi, la care trebuie stat uneori... zile intregi.Totul devine greu pentru omul de rind.

    Intr-un cuvint, pentru prima data, se creeaza o nemultumire si in rindul celor putin interesati de justitie, libertate sau emancipare (de mult eradicate), dar doritori de o oarecare bunastare. Astfel pactul dintre Tovarasi si victimele lor cele mai obediente devine fragil. El se bazase pe asigurarea unui tain saracacios dar garantat, oferit de stapin celui domesticit. In lipsa portiei zilnice, echilibrul se strica.

    29.) Ca Nicolae Ceausescu nu-si da seama ca exasperarea pe care o stirneste cultul personalitatii sale si mizeria tot mai mare pun in pericol sistemul, e foarte probabil, caci pare intr-adevar nebun si nu este sigur ca e informat corect- din slugarnicie , din lasitate, sau din dorinta expresa de a fi compromis. Dar reteaua Securicomunista pe care o conduce simte pericolul. Excesele nebuniei lui Ceausescu ingrijoreaza pe toti profitorii care risca sa fie rasturnati o data cu el. Pe de alta parte, impresia ca el e singurul vinovat e convenabila, ea canalizeaza nemultumirile si deschide interesanta posibilitate de a fi folosit ca tap ispasitor. Se uita tot mai mult de reteaua enorma a profitorilor si vinovatilor, cu atit mai usor cu cit, siliti la compromisuri din ce in ce mai jalnice, multi nu se mai pot demarca clar de aceasta. Separarea dintre Ceausescu si popor estompeaza separarea dintre gardieni si prizonieri. Subalternii ii incurajeaza deci nebunia, pindind un moment favorabil ca sa se descotoroseasca de compromitatorul lor conducator.

    30.) Evolutia geopolitica mareste presiunea si creste amenintarea exploziei nemultumirii populare. La Moscova vine clipa Perestroicii si a Glasnostului. Pentru prima data de la instalarea comunismului, dinspre est bate un suflu mult mai liberal decit cel intern. Independenta fata de sovietici se traduce prin refuzul iesirii din stalinism in timp ce regimurile-marioneta din Europa de Est cad in lant.

    Romanii privesc cu jind la vecinii lor eliberati si simt, dupa foarte multi ani, ca libertatea e posibila si ca regimul nu mai are sprijinul de la rasarit.Aceasta revelatie e hotaritoare si produce o rapida revenire la normalitate, reaprinde speranta si curajul. Brusc indicele de siguranta al regimului se reduce drastic. Infricosati de revolta previzibila a prizonierilor si satui de regulile rigide ale penitenciarului, gardienii se decid sa joace cartea mare a eliberarii controlate. Ei trebuie sa scape de Conducator, sa dea la fund figurile prea compromise, sa dea multimii satisfactia pedepsirii citorva vinovati si sa permita societatii o destindere prin liberalizare. Pe de alta parte, ei nu trebuie sa scape nici un moment puterea din mina, pentru a nu ajunge sa dea socoteala pentru crimele si abuzurile la care s-au pretat. Mai mult, ar fi bine daca si-ar mentine privilegiile. In sfirsit, ar fi formidabil daca le-ar amplifica, profitind de privatizare pentru acapararea in proprietare personala a avutiei lagarului pe care l-au administrat.
    Last edited by Excalibur; 07-08-10 at 09:54 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Re : Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida... Romania este ingenuncheata !

    -V-)
    31.) Momentul favorabil loviturii este creat de declansarea revoltei de la Timisoara (16 decembrie 1989 ). Incepind de aici evenimentele sint acoperite de mister si speculatiile prea multe si nesigure pentru a merita consemnarea. Ipotezele extreme sint : - ca a avut loc o revolutie spontana care a rasturnat sistemul - si respectiv - ca a avut loc o lovitura de stat menita sa-l salveze. Sint multe elemente care pledeaza pentru teza unui complot. Nu poate fi adincita decit din lipsa de dovezi formale. Pe de alta parte, este absolut sigur ca situatia in acel moment e exploziva, ca romanii sint dispusi la revolta. Se amesteca probabil participanti la o revolutie, sclavi rasculati aprinsi de sete de libertate cu agentii unui complot, care profita de tulburarea creata de rascoala sau se grabesc sa impiedice scaparea ei de sub control.

    32.) La Timisoara, citiva oameni sparg decenii de frica. Sint reprimati fara ezitare. Revolta creste. Cadavrele stinjenitoare dispar din spitale si sint scoase din oras in camioane fantoma. Revolta creste. In spitale incepe arestarea ranitilor. Revolta creste. Armata e pusa sa traga in populatia rasculata. Atunci intregul oras explodeaza, parintii ies sa-si apere copiii, reusind sa reziste represiunii armate sovaitoare si sa smulga comunistilor puterea locala pe 20 decembrie. Represiunea militara esuind, e rindul muncitorilor inarmati cu bite si trimisi cu trenuri speciale la Timisoara, pentru a reinstaura ordinea (strategie ce avea sa mai fie folosita si mai tirziu). Ei insa refuza sa execute. Si revolta creste. Peste o zi, molima nesupunerii izbucneste si in alte orase. La Cluj, de exemplu, citiva temerari denunta comunismul si represiunea si sint secerati. (Printre ei, actorul Calin Nemes, isi dezveleste pieptul in fata plutonului : "Trageti, am o singura inima !";gloantele nu sovaie sa intre; ranit grav, se reface miraculos dupa revolutie... pentru ca sa se sinucida dupa trei ani, ca si alti eroi, din disperare fata de rapirea, devierea si batjocorirea revolutiei de catre puterea actuala.)

    33.) La Bucuresti, regimul organizeaza un miting pentru ca poporul sa se desolidarizeze de Timisoara. Revolta mai creste cu o treapta. O mina de contestatari indraznesc sa urle adevarul si mitingul este intrerupt sub privirile hipnotizate a le intregii tari. Incepe manifestatia de protest de la Bucuresti. Gruparea razvratita din Bucuresti este reprimata singeros in noaptea de 21 decembrie. Strazile capitalei se acopera cu singele tinerilor. Revolta atinge pragul exploziei. In toate casele, sunetul reprimarii manifestantilor, propagat de Radio Europa Libera, aduce tensiunea la paroxism. E o noapte esentiala. E noaptea in care revoltatii se hotarasc sa rupa tacerea si sa iasa la lupta. E noaptea in care Securicomunistii mai luminati se hotarasc sa-l sacrifice pe Ceausescu pentru a-si salva pielea si pozitiile. (Mai tirziu tinerii acelei nopti eroice vor forma virful contestatiei impotriva regimului Iliescu, caruia ii vor denunta ilegitimitatea revolutionara; drept raspuns vor fi declarati "golani", haituiti permanent si reprimati cu brutalitate.)

    34.) Astfel, dimineata de 22 decembrie este cea a revarsarii puhoiului bucurestenilor, iesiti sa rastoarne regimul. Nimeni nu li se mai impotriveste. Ceausescu fuge. Se intra in Comitetul Central. Se intra in Televiziune. Fara nici o piedica (?...). Regimul securicomunist se volatilizeaza. Victorie ! Libertate ! In sfirsit ! O frenezie inimaginabila cuprinde multimea si se intinde in intreaga tara. Cosmarul s-a incheiat. Lagarul a cazut. Oamenii sint liberi. Pentru o singura jumatate de zi, aproape intregul popor roman e cuprins de delir, de o betie irezistibila si solidara. Se ride si se plinge de fericire in hohot national. Libertatea e atit de nesperata, atit de usor obtinuta, incit mai nimeni nu mai are puterea indoielii si temperatura ratiunii. Si mai nimeni nu da atentie prezentei, in noua conducere provizorie, a vechilor tovarasi comunisti-stalinisti (Iliescu, Brucan, Birladeanu) sau a fiilor lor (Roman). Si nu se intreaba de unde si cum au aparut acesti tovarasi, cine i-a mandatat ca reprezentanti si conducatori ai revolutiei si ce ginduri au.

    35.) Cind multimea trece de la "Jos Ceausescu !"la "Jos comunismul !" pozitia Tovarasilor devine mai delicata iar declaratiile tovarsului Iliescu ca regreta intinarea idealurilor socialismului de catre vechiul regim se dovedesc neavenite si sint huiduite. Gruparea care s-a strecurat la putere trebuie sa-si schimbe tactica. E evident ca nu se poate continua in numele socialismului si ca se risca degenerarea intr-o adevarata revolutie. Asa ca se alege un drum mai intortocheat, dar mai sigur, presarat cu savante sau sfidatoare diversiuni. Una dintre ele este poate simularea razboiului cu teroristii vechiului regim, pentru cistigarea simpatiei populatiei, a unei legitimitati exploatabile si a dreptului de a conduce "interimatul". In aceasta manevra au fost sacrificati o mie de oameni, cazuti in "luptele" pentru revolutie.

    (Puterea ar putea respinge aceasta banuiala de genocid, foarte grava, daca ar da publicitatii un adevar plauzibil despre "teroristi" si cei care i-au condus. Dar de cinci ani, raspusul "noilor autoritati" la intrebarea : "Cine a tras in noi dupa 22 ?"- care revine obsedant -, ramine acelasi : nu pot fi gasiti teroristii, au disparut absolut toti ! Este absolut imposibil, in cazul unei reale schimbari a puterii, sa nu se fi ajuns la aceste informatii. Ramine, ca explicatie mai putin dura decit premeditarea diversiunii singeroase din 22-26 decembrie, numai ipoteza acordului ulterior intre ramurile securitatii, care s-ar fi infruntat totusi atunci. Dar, si in acest caz, legitimitatea "emanatilor revolutiei" este anulata.)

    36.) O alta manevra este asasinarea lui Ceausescu, acoperita cu un "proces" tragicomic si menita evident sa-l reduca la tacere in fata metamorfozei colaboratorilor sai de ieri. Cu acest sacrificiu ritual, se inchide fortat si Procesul Comunismului. Nu intimplator, barbaria "judecarii" lui este urmata imediat de eliminarea pedepsei cu moartea, periculoasa in acel moment pentru cei ce o aplicasera intensiv jumatate de secol. Nu intimplator, dupa ce s-a scapat de Ceausescu, s-a instalat linistea.

    37-1.) Incepind din cest moment se pot scrie istorii diferite, vazute prin prisma unor actori al caror profil antagonic avea sa se contureze treptat.

    37a.) Pe de o parte, povestea revoltatului, al carui nesfirsit calvar e descris in paginile precedente. Scos din inchisoarea in care a fost bagat pentru refuzul de a colabora la distrugerea tarii, dupa 15 ani de tortura, si silit sa aleaga intre a se resemna linga semenii sai cumintiti si a se impotrivi fara nici un fel de speranta. Sau, iesit de pe bancile scolii cu pofta de creatie si silit sa aleaga intre a face compromisuri umilitoare pentru a putea profesa si a se autocondamna la marginalizare. Sau silit sa-si tradeze principiile sau prietenii pentru a-si hrani copiii - carora nu le poate nici macar spune adevarul din frica de a nu-i expune. Sau lasat fara palma de pamint in care isi avea radacinile, rob trudind umilit pe mosia partidului. Sau tinut de o vecie in cea mai cumplita mizerie si obligat sa cinte imnuri de recunostinta celor ce il exploatau. Sau insetat sa-si traiasca tineretea in afara aerului otravit, sa iasa la lumina. Pendulind intre frumusetea curajului recuperat, mirosul uitat al libertatii, sentimentul solidaritatii cu ceilalti, ura pentru ce a indurat si frica de a nu reusi sa se elibereze. Imbatat de fericire la vestea victoriei, a incetarii cosmarului - cu asemenea intensitate insuportabila incit nici nu mai observa manevrele din jurul sau. Le va intelege prea tirziu, trezit cu brutalitate din euforie. Ii va fi dat sa afle ca s-a inselat, ca Tovarasii sint la posturi, mai vicleni si mai ingaduitori, dar la fel de nerusinati, rapaci si puternici ca inainte. Ii va fi dat sa cada foarte de sus. Si multora, sa se fringa in acest cumplit exercitiu.

    37b.) De cealalta parte, Tovarasul (Securist, Activist etc.), ingrasat la adapostul sistemului, inspaimintat pentru viata si privilegiile sale. Cuprins de teroare in fata revoltei populare si a eventualitatii razbunarii directe sau a judecarii pentru ceea ce stie ca a facut. Speriat de deconspirarea activitatii sale de informator. Ascunzindu-se citeva zile, de furia multimii, cu atit mai mult si cu atit mai departe cu cit se stie mai vinovat. Sau strecurindu-se cu tupeu in rindurile ei, pentru a o scoate din revolutie prin manipulare. Sau grabindu-se sa ascunda bunuri furate, fonduri financiare secrete si documente compromitatoare. Ametit de ura pentru cei ce au indraznit sau de regretul pentru autoritatea si privilegiile amenintate, pentru timpul in care era stapin. Usurat, atunci cind constata ca puterea e de fapt in mina tovarasilor sai, ca nu exista pericolul judecatii. Fericit, atunci cind intelege ce avantaje poate trage din aceasta "revolutie". Ocupindu-se, in reteaua subterana, la adapostul anonimatului garantat de interzicerea accesului la arhivele Securitatii, cu spionarea si boicotarea opozitiei periculoase,cu manipularea populatiei, provocarea si diversiunea. Sau, in reteaua vizibila a administratorilor, cu acapararea puterii economice si politice. Grabindu-se sa isi valorifice pozitia prin acapararea de bunuri publice, in urma unor masinatii ilicite.

    37c.) Si in sfirsit, omul de rind, observatorul pasiv si manevrabil, total depasit de evenimente. Ascunzindu-se in casa la revolutie si multumindu-se sa o chibiteze la televizor. Asteptind sa vada cine cistiga pentru a nu risca nimic, raminind de partea celui mai puternic. Oscilind intre animozitatea fata de fostii stapini si frica ca va fi pedepsit daca incearca sa ii rastoarne cu adevarat. Sau chiar temindu-se de necunoscutul pe care l-ar aduce aceasta rasturnare. Simtindu-se amenintat de aerul prea prospat. In mare masura domesticit, in mare masura intoxicat, in mare masura compromis de modul de viata la care a fost silit atita vreme. Temindu-se ca ar putea deveni tinta oprobiului, marginalizarii sau chiar a pedepsirii din partea noii generatii, pentru compromisurile pe care le-a facut. Preferind sa nu se desolidarizeze de marii Activisti, de frica de a nu i se reprosa calitatea banala de membru de partid. Preferind sa nu se solidarizeze cu cererile de desfiintare a Securitatii de frica sa nu-i fie deconspirate micile delatiuni. Avind macar o ruda printre Tovarasi, ramasa in pozitie buna, vizibil prospera, evident rentabil de menajat de catre cei apropiati. Preferind sa uite umilintele pe care le-a indurat sau compromisurile facute, prea rusinoase, sa stearga violul cu buretele. Ajungind chiar sa se teama de anticomunisti, pentru ca acestia, dorind adevarul, pun in primejdie uitarea convalescenta. Si pina la urma, ajungind sa-si urasca vechii tovarasi de detentie cuprinsi de fiorul justitiei, reprezentanti ai unei demnitati stinjenitoare, mai mult decit pe vechii gardieni ! Si dispusi sa faca un pact cu stapinii, pentru a-i linisti pe turbulenti, varsindu-si asupra revoltatilor tot prinosul de resentiment si ura pe care l-au adunat in chircita lor existenta. Intr-un cuvint, adevarata recolta a "reeducarii" comuniste, chemata si dispusa sa-si legitimeze stapinii.... democratic.

    37-2.) Intre aceste trei "personaje" (revoltatii, stapinii si supusii), intre aceste trei moduri de alienare, s-a jucat istoria incercarii de revolutie. De aceea ea a evoluat atit de paradoxal.

    -VI-)
    38.) Deja la 26 decembrie, o parte dintre revoltati, inca redusa numeric, sesizeaza ca sint trasi pe sfoara si ca noua garnitura de tranzitie e ariegarda retelei Securicomuniste, ramasa de veghe. Ei fac apel la continuarea revolutiei, cheama la miting demascator, dar sint cu usurinta dezamorsati ca "provocatori". Pina si dizidentii notorii cad in capcana si ii resping. Se rateaza un moment bun. Activistii si Securistii sint foarte speriati si nesiguri. In intreaga tara bintuie un val de inlocuire a vechilor Tovarasi din pozitiile de decizie.

    39.) Pe 12 ianuarie 1990, numarul si furia celor treziti sint crescute si mitingul anti-neocomunist nu mai poate fi impiedicat. Presati si inca nesiguri pe ei, prinsi pe picior gresit, liderii Frontului Salvarii Nationale scapa ca prin urechile acului de minia multimii si reusesc sa deturneze avintul anticomunist prin citeva concesii (scoaterea comunismului in afara legii, reinfiintarea pedepsei cu moartea). Esential e sa cistige timpul necesar organizarii diversiunilor prin care sa-si acopere manevrele. De altfel, chiar a doua zi, ei anuleaza decretele anticomuniste "impuse cu forta" si trec la contraatac. Frontul Salvarii Nationale e paravanul sub care incepe o cursa contra cronometru, pe care din pacate specialistii dezinformarii o vor cistiga. Cei citiva dizidenti autentici introdusi in Front pentru amagirea opiniei publice inteleg prea greu ce se intimpla, nu observa ca nu au acces la putere reala si continua prea mult postura de marioneta. In prezenta lor guvernul provizoriu reuseste sa dea primele lovituri eficace valului schimbarii, sa-si readuca oamenii in pozitiile cheie, sa acopere urmele vechilor crime, sa ascunda arhivele.

    40.) Pe 24 ianuarie, insa, puterea isi descopera fata si intelectualii amagiti se trezesc din visare :Frontul, care se jurase sa nu participe in alegeri, ci doar sa le pregateasca democratic, se declara partidul chemat sa umple golul de putere in Romania. El se pretinde singurul emanat din revolutie si isi aroga dreptul sa ii culeaga roadele in alegeri. In fapt, e anuntarea tardiva a loviturii de stat. Manevra scandaloasa si amenintatoare trezeste mai toate spiritele lucide. Demonstratiile se tin lant, denuntind tot mai limpede realitatea : revolutia a fost deturnata !

    41.) "Revoltatii" protesteaza vehement. Unii dintre ei o fac in numnele partidelor nou infiintate. Altii, neinscrisi in vreun partid, o fac din sete de democratie, din frica de a pierde libertatea de curind cistigata. In schimb, "Stapinii" si-au pregatit mai bine loviturile. Profitind de pastrarea monopolului aupra televiziunii, ei dezinformeaza cu nerusinare populatia cu privire la telurile protestatarilor. Se trasmit scene confectionate pentru compromiterea mitingurilor si se cenzureaza cu grija adevarul, interzicindu-se accesul pe post al manifestantilor autentici. Populatia neavizata e chemata sa apere democratia, care ar fi amenintata de turbulenti si de vechile partide politice. Se foloseste fara scrupule recuzita ideologica insamintata de propaganda comunista : se vorbeste de vechii proprietari hrapareti si de apararea intereselor clasei muncitoare. In numele revolutiei, poporul e chemat sa apere echipa de la putere. Iar "supusii" dau primul semnal, fac prima miscare catastrofala, rupind echilibrul de forte si sarind in sprijinul stapinilor lor. Ei se arunca asupra demonstratiei din Piata Victoriei (28 ianuarie 1990) cu strigate de "Jos Intelectualii !","Noi muncim, nu gindim !" si "Noi nu ne vindem tara !", scotind FSN-ul din corzile in care manifestantii anticomunisti il impinsesera in sfirsit.

    42.) Totusi, FSN-ul e silit sa renunte la monopolul puterii. O face cu multa dibacie, obtinind dreptul de a controla 50 % din noul organism legislativ interimar (Consiliul Provizoriu de Unitate Nationala - CPUN) si mentinind controlul absolut asupra guvernului si administratiei. Pentru a avea o majoritate lejera in legislativul provizoriu, creeaza o puzderie de partide satelit, care invadeaza jumatatea din CPUN rezervata partidelor... In acest fel, organizarea "alegerilor" nu mai e o problema. Pentru ca manevra sa fie inghitita, opozantii trebuie redusi la tacere. Se alege metoda intimidarii. Sint folosite masele de manevra ale supusilor neeliberati. Care ataca sediile partidelor istorice (29 ianuarie), condusi de liderii FSN. Primul ministru Roman, in fruntea multimii care asediaza sediul Partidului National Taranesc, obligind liderii sa se refugieze sub escorta, declara : "Ei s-au demascat !". "Ei", sint vechii detinuti politici care vor sa smulga comunistilor puterea. Instigati prin televiziune impotriva vechilor "batrini hrapareti", manevrati permanent de informatorii diseminati in mijlocul lor (milioane !), scoliti de presa guvernamentala (singura care patrunde in multe localitati din provincie), supusii trec la intimidarea partidelor potrivnice guvernului neocomunist.

    Cu aceasta ocazie, vintul opiniei publice isi schimba curios directia. Resentimentul antisecurist e inlocuit cu cel impotriva vechilor detinuti politici.
    "Oamenii de bine" vor stabilitate si nu permit nimanui sa strice linistea si fericirea poporului cu campanii de rasturnare a vechii conduceri. Si ce daca aceasta a ramas la cirma ? Sint tovarasi priceputi, care au suferit alaturi de popor si nu aventurieri fugiti in strainatate sau indivizi iesiti de prin puscarii, sau tineri iresponsabili... Se incheaga o mostruoasa coalitie. Cei pe care comunismul i-a rapus prefera sa-si sustina stapinii, decit sa suporte adevarul celor razvratiti. O ura josnica incepe sa supureze si sa otraveasca. O prapastie se casca intre prizonierii razvratiti si cei supusi.


    43.) In toata tara sint asaltate sediile partidelor istorice reinfiintate. Membrii lor sint calomniati, amenintati, brutalizati. Multi se sperie si renunta. In unele locuri se ascunde pina si emblema partidului, se renunta la orice activitate publica iar sediile se inchid. Rindurile - si asa plapinde - ale unor formatiuni ce de-abia se conturau pierd aportul multor cetateni respectabili, cuprinsi de frica si de un foarte generalizat "apolitism", abil intretinut din subterana. Cum si resursele materiale si relatiile, in societatea complet controlata de comunisti, lipsesc opozantilor cu desavirsire, partidele anticomuniste sint sortite neputintei. In care se complac cu o resemnare de care nu e straina strecurarea unui roi de provocatori in rindurile lor. Ele se reduc la o prezenta simbolica si la o activitate aproape nula, in speranta ca vor cistiga totusi alegerile, datorita anticomunismului populatiei, si ca de-abia dupa aceea vor putea actiona cu adevarat. Total neputincioase in fata aparatului politic-economic-politienesc-subteran-propagandistic de care dispune puterea, partidele opozitiei autentice sint silite sa valideze farsele care se regizeaza in spatele noului organism de conducere (CPUN). Cererile revolutionarilor, cum ar fi aceea ca sa se interzica vechilor sefi ai nomenclaturii comuniste participarea in primele alegeri (punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, intarit de milioane de semnaturi), sint respinse. In fapt, CPUN-ul nu face decit sa camufleze o dictatura care isi prepara alegerea "democratica".

    44.) Prestatia opozitiei politice incepe sa irite contestatarii nepartinici, care, fara a sesiza situatia absolut critica a acestor formatiuni, se simt nereprezentati si chiar tradati. Rezervele tinerilor cresc in clipa in care, la propunerile FSN-ului ca manifestatiile sa fie practic interzise sau ca protestatarii sa fie arestati pentru tulburarea ordinii publice, opozitia reactioneaza defensiv, cerind timid respectarea legalitatii.Devine evident ca opozitia anticomunista se scindeaza in doua curente :

    - unul care crede in Revolutie,
    (adica in necesitatea rasturnarii puterii comuniste inainte ca aceasta sa-si "aranjeze" realegerea) si actioneaza in strada,

    - altul care crede in Reforma
    (adica
    refacerea progresiva in cadrul legal impus) si actioneaza in parlamentul provizoriu in asteptarea alegerilor.

    Unul sta la baza contestatiei, altul al opozitiei.

    Scindarea aceasta e catastrofala pentru raportul de forte si asa net defavorabil tabarei anticomuniste.Tinerii contestatari reproseaza opozitiei jocul ambiguu, compromisul si atitudinea politicianista. Dar tocmai mentinerea lor in afara partidelor contribuie la slabirea acestora si, in consecinta, la micsorarea plajei lor de manevra. Pe de alta parte, opozitia reproseaza contestatarilor intransigenta contraproductiva. Dar tocmai acest repros deranjeaza si mentine suspiciunea contestatarilor. Astfel, doua reactii firesti la o situatie ingrata (compromisul si intransigenta) ajung sa se incomodeze reciproc. Faptul convine puterii si e incurajat subteran. Dupa 29 ianuarie 1990, scindarea rezistentei se coreleaza nefast cu unificarea restauratiei (cele doua ramuri : KGB-ista si ceausista ajung la un compromis).

    45.) Partidele Reformei, fidele optiunii legaliste, intra intr-o campanie electorala absolut controlata de putere si nu reusesc sa o denunte convingator, datorita diversiunii care le destrama unitatea. Televiziunea si Securitatea le anihileaza orice sansa, determinind populatia sa le priveasca cu suspiciune.

    46.) In acest timp protestele contesatiei se intetesc. Mitingurile se tin lant si in timpul lor se scandeaza lozinci din ce in ce mai ingrijoratoare pentru regim. Sint demascate comunismul si securitatea, inca neatinse, inca intangibile. Intre 12 si 16 februarie se produc primele demonstratii ale unor cadre militare, care cer deparazitarea armatei de comunism si dezvaluirea adevarului despre revolutie. Ei denunta preluarea puterii de catre o garnitura KGB-ista a partidului comunist. Manifestantii bucuresteni fraternizeaza. Ministerul de interne e inconjurat si se cere verificarea desfiintarii securitatii. Situatia devine foarte grava. Se recurge la o noua diversiune salvatoare, pe 18-19 februarie. Cladirea guvernului provizoriu e atacata de un grup suspect (evident controlat) de raufacatori, proaspat eliberati din puscarii de drept comun. Atacul este pus in seama manifestantilor anticomunisti,care ar incerca o lovitura de stat. Sint chemati in ajutor minerii. Ei descind cu miile in Bucuresti, umplu Piata Victoriei si someaza liderii opozitiei sa se linisteasca, in cadrul unor dezbateri televizate care stirnesc groaza si dezgust. La rindul lor, intimidati si neputinciosi, respectivii lideri raspund palid, nu indraznesc sa spuna raspicat adevarul si sa denunte public la momentul potrivit manevra puterii si arestarea abuziva a unor manifestanti pasnici, prinsi in arcanul fortelor securitatii.

    47.) Dar manifestantii nu se intimideaza. Actiunile lor tot mai decise primesc, la 11 martie 1990, sprijinul Proclamtiei de la Timisoara, sinteza politica a punctului de vedere anticomunist, semnal al revolutiei tradate. Proclamatia face dovada unei unitati intre etniile din Timisoara si e o denuntare clara a guvernului tradator. In tara se propaga sprijinul Proclamatiei.

    48.) E momentuil unei noi diversiuni, extrem de periculoase pentru Romania, dar la care Puterea, in disperata ei cruciada, va recurge cu iresponsabilitate : incitarea confruntarilor interetnice, menite sa se adauge celor intersociale deja puse la lucru. "Moarte intelectualilor !" e inlocuit cu "Moarte ungurilor !" (sau romanilor). Se infiinteaza Vatra Romaneasca, care are mandatul de a atita divergentele dintre romanii si ungurii din Transilvania pina la nivelul care sa justifice reoficializarea Securitatii, ca organism de aparare a intereselor romanesti... Emisarii Vetrei sint trimisi din timp in judete, pentru a pregati atmosfera nationalista necesara. Ei explica rolul istoric al Securitatii ca aparator al interesului national... Atmosfera e incinsa cu premeditare. Pe 20 martie, izbucneste la Tirgu Mures o violenta confruntare interetnica, cu greu dezamorsata. Scene salbatice sint transmise pentru a trezi romanilor sentimentul nevoii unei protectii. Si peste citeva zile, e anunta infiintarea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Securitatea, rebotezata, silita de citeva luni sa lucreze in ilegalitate, poate opera din nou la lumina zilei. Pauza s-a terminat. (Siretlicul va fi folosit si in continuare pentru deruta alegatorilor. Emanatia politica a Vetrei, Partidul Unitatii Nationale Romanesti - PUNR - face parte azi din cvartetul guvernamental si este specializat in diversiunea confruntarii interetnice)

    49.) Nici un moment, nici o data, nicaieri, revolutia nu patrunde in buncarele Securitatii. Noii conducatori ai Romaniei sint singurii garanti ai auto-desfiintarii ei miraculoase, singurii depozitari ai arhivelor, la care nimeni altcineva nu are acces. De altfel, printr-o lege foarte graitoare, nu e permis accesul la aceste dosare, pentru urmatoarea jumatate de secol... Tot noii conducatori garanteaza verbal eliminarea vechilor cadre compromise ale Securitatii din rindurile SRI, declaratie absolut fantezista. De altfel, in primele luni, SRI-ul se supune doar Presedintelui Iliescu personal (nici azi nu e departe de a cest statut). Nu e de mirare ca intreaga retea de ofiteri si informatori s-a transformat intr-o masina electorala imbatabila, in slujba puterii. (Cerinta ca Securitatea sa fie desfiintata intr-un mod verificabil a fost si ramine una din principalele revendicari ale contestatiei, a carei respingere releva natura puterii. In absenta acestei garantii, represiunea poate reizbucni in orice noapte. Asigurarile ca specialistii diversiunii si terorii politice, ramasi la veghea democratiei, au azi cele mai bune intentii, ca nu mai VOR sa manipuleze si sa reprime nu sint suficente : e nevoie de dovada ca nu mai POT sa manipuleze si sa reprime.)

    -VII-)
    50.) Simtindu-se amenintati de raminerea in captivitatea (mai mult sau mai putin binevoitoare) unei retele pe care puterea o protejeaza protejindu-se cu ea, revoltatii continua actiunile de protest, radicalizindu-le. Pe 22 aprilie 1990, un grup de revolutionari din decembrie baricadeaza strada in Piata Universitatii. Semnalul e pasnic dar clar : nu se mai poate trece peste dorinta de a scapa cu adevarat de comunism. Puterea este denuntata ca tradatoare de cei care i-au servit de paravan la "revolutie". Reactia este salbatica : pe 24 aprilie, protestatarii sint atacati cu ciini, bagati in dube, batuti cu cruzime. Victimele recunosc intre tortionari pe aceiasi indivizi care-i mai batusera si in decembrie din ordinul lui Ceausescu. Revolta explodeaza din nou. In semn de solidaritate cu cei batuti in numele "emanatiei revolutiei", revoltatii umplu Piata Universitatii, taind circulatia pentru 50 de zile. Incepe demonstratia maraton din Piata Universitatii, sau Tien An Men II -cum avea sa fie numita, din intuitia reprimarii ei brutale.

    51.) Numarul mare, indirjirea demonstrantilor si apropierea alegerilor face dificila reprimarea manifestatiei. Puterea e silita la o alta metoda, la discreditarea mitingului in fata opiniei publice. Razboiul propagandistic e mult mai usor de dus cu armele televiziunii si ale Securitatii. Si reuseste atit de bine, incit obtine chiar un avantaj in alegeri ! Si aceasta in conditiile in care, treptat, se solidarizeaza cu Piata Universitatii apraope toate personalitatile publice marcante. Iesiti dintr-o amortire imputabila compromiterii impusa culturii de comunism, intelectualii apar in sfirsit in arena politica si-si manifesta ferm dezaprobarea fata de tertipurile neocomuniste. Ei se solidarizeaza cu tinerii contestatari. Microfonul din balconul Universitatii da glas adeziunii la miting a unui impresionant sirag de profesori, cercetatori, scriitori, ingineri, medici, muzicieni care resping metodele regimului Iliescu. Mitingul reprezinta o izbucnire colectiva de demnitate, un prilej remarcabil al renasterii bucuriei libertatii in sufletul participantilor, si poate fi considerat ca actul principal de manifestare a Contestatiei Anticomuniste, de regrupare a rindurilor revoltatilor.

    52.) Televiziunea romana refuza transmiterea punctului de vederere al manifestantilor. Nu se poate obtine de la ea nici macar transmiterea unei casete filmate la 22 decembrie 1989, in sediul Comitetului Central, in care se poate observa cam cum a luat Iliescu puterea. In schimb, sint transmise stiri false, menite sa convinga publicul ca e vorba de o adunatura de raufacatori ce pun in pericol democratia. Ziarele puterii calomniaza fara nici o jena. Informatorii, raspinditi peste tot si nereperabili (servici, cozi, manifestatii), intoxica opinia publica cu detalii picante despre banditii din Piata Universitatii. In tara, ramura supusilor e tot mai ingrijorata pentru stabilitate si tot mai dispusa sa stirpeasca razmerita, care le pune in pericol bunastarea promisa, sarind in sprijinul stapinilor amenintati de "golani". In multe orase din provincie, unde izbucnesc manifestari de solidaritate cu piata Universitatii, populatia intervine in forta, calauzita de agentii securitatii. Oricine exprima idei impotriva guvernului e atacat cu brutalitate si silit sa taca sau sa se refugieze afara din oras. Intimidarea si dezinformarea domina. Oamenii vor vota convinsi ca partidele de opozitie sint formate din tradatori de neam veniti din strainatate pentru a vinde Romania unor forte obscure. Ei stiu ca numai Ion Iliescu ii poate apara de represiunea turbata prin care vechii detinuti politici vor sa se razbune pe toti fostii membri PCR si pe familiile lor. Ei stiu ca forte contrarevolutionare (care isi fac de cap in Piata Universitatii) vor sa readuca Romania sub foame si dictatura, sa fure poporului revolutia. Puterea lanseaza pe toate caile aceste aberatii. Un sondaj privind perceptia realitatii politice ar confirma masura zdrobitoare in care propaganda intoxicanta a puterii a reusit. E de inteles valoarea votului unor cetateni atit de dezinformati...

    53.) In aceasta atmosfera, pe 20 mai 1990, au loc "alegerile democratice". Asa cum era de asteptat, rezultatul e o victorie zdrobitoare a guvernantilor care le-au organizat cu atita grija. Cancerul comunist isi demonstreaza nocivitatea iesita din comun. Detinutii sint adusi in stadiul de a-si vota gardienii. Puterea culege roadele perseverentei in nerusinare si incepe sa ameninte pe cei ce o contesta, in numele legalitatii consfintite "democratic". Partidele de opozitie se trezesc tirziu la realitate si incrimineaza retroactiv un abuz electoral pe care ar fi trebuit sa il denunte la timp.

    54.) Manifestantii din Piata Universitatii sint loviti puternic de preferintele concetatenilor lor. Pentru prima data, ei realizeaza scara si efectele dezinformarii populatiei si descopera ca unele victime sint intre timp la cheremul stapinului care le-a domesticit. Aceasta revelatie stinge cu brutalitate suflul manifestatiei. Contestatarii traiesc socul descoperirii ca sint minoritari, intr-un peisaj social cu totul deformat de comunism. Si se lasa napaditi de oroare si disperare. Unii isi vor reveni, asumindu-si adevarul minoritar, sau incercind convertirea majoritatii, altii vor parasi lupta oripilati. Majoritatea parasesesc mitingul. Putini se incapatineaza, continuind disperat contestatia, pe care falsele alegeri nu au facut decit sa o motiveze mai mult.Printre ei, citiva dintre grevistii fomei continua sa se sinucida lent, din revolta.

    55.) Pe 13 iunie 1990, in zorii diminetii, fortele de represiune ataca ultimele ramasite ale mitingului din Piata Universitatii. Sarcina puterii e usurata de numarul mic si starea fizica a celor ramasi. Nenorocitii sint batuti cu cruzime, aruncati in dube, dati pe mina politiei care se poate in sfirsit razbuna pentru indelungata impotrivire. Grevistii foamei isi primesc si ei pedeapsa. Scenele sint filmate si transmise pentru invatatura de minte. Ori din greseala, ori din calcul. Caci reactia contestatarilor bucuresteni nu se lasa asteptata. Piata e invadata din nou. Se stirnesc altercatii tot mai dure intre manifestanrti si fortele de ordine, care instiga si apoi se retrag suspect incendiindu-si, la ordinul Ministrului de interne, propriile autovehicole (cum dovedeste inregistrarea clandestina a comunicatiilor radio din acea zi). Manifestantii cer eliberarea celor arestati dimineata si in acest scop se indreapta catre Ministerul de Interne si Politia Capitalei. Ca si in alte imprejurari, din rindul lor se desprind indivizi suspecti, care se dedau la vandalism. Cladirile atit de urite iau foc si sint parasite de fortele de ordine intr-un mod curios. In finalul zilei, manifestantii se indreapta spre televiziune, unde s-au frint in ultimele luni zeci de demonstratii revendicind accesul anticomunistilor la emisie. Sint lasati inauntru citiva reprezentanti, dar aici erau asteptati pentru a fi luati la bataie. Cei de afara se infurie si trec la asaltul cladirii. Puterea emite necontenit apeluri patetice pentru venirea maselor muncitoare in sprijinul ei. Apoi emisiunea inceteaza fara nici o justificare , din nou - cum s-a dovedit ulterior - din ordinul Ministrului de resort, pentru a face sa creasca artificial tensiunea populatiei. Aceasta este dezinformata ca are loc o incercare de lovitura de stat. Caci fortele de ordine, reaparute din senin, iau situatia sub control. In curtea televiziunii manifestantii sint reprimati cu o cruzime fara seaman. In oras, ultimile grupuri sint rasfirate cu lovituri si gloante , cu ajutorul unor coloane de tancuri ale armatei. La ora doua noaptea Bucurestiul este pacificat. Pretul : 5 morti oficiali (ca sa nu mai vorbim de cadavrele inca neidentificate de la Straulesti). Dar scopul pare atins: vocea contestatiei a fost sugrumata.

    56.) Nu e insa suficent. Planul e mai complet si vizeaza intimidarea intregii opozitii si a cetatenilor care ar mai nutri ginduri de nesupunere. La ora 4 dimineata sosesc in Gara de Nord trenurile minerilor chemati (pentru a treia oara) sa faca ordine in Bucuresti. Cum razvratirea fusese deja eradicata, minerii trebuie sa se ocupe cu altceva. In cladirea Universitatii, dau peste un grup de studenti, care ramasesera inauntru ca sa o protejeze. Minerii devasteaza sistematic si incep o la fel de sistematica schingiuire a studentilor care il suparasera pe domnul Iliescu. Batuti cumplit, acestia sint aruncati unul dupa altul in fintina arteziana din fata cladirii. Deasupra, maltratat cu sporita cruzime, e aruncat presedintele Ligii Studentilor, Marian Munteanu, actor important al mitingului anticomunist. Aceleasi procedee sint folosite la "curatirea" cladirii Institutului de Arhitectura. Incepe una din cele mai urite pagini ale istoriei poporului roman, cu un loc aparte in cartea ororilor comunismului. E rezultatul a cincizeci de ani de propaganda a urii impotriva intelectualilor. Minerii dezlantuiti, manevrati si incurajati de putere, trec la atacarea oricarei persoane cu aer suspect, de pe strazile Bucurestiului. Aer suspect insemnind intelectual sau student. Sint reperati cei cu ochelari, cu carti in mina sau cu priviri neconvingatoare. Sint batuti baieti si fete veniti la cursuri. Sint batuti batrini care incearca sa-i apere. E batut oricine se uita fara admiratie. Bucurestiul devine o enorma arena pentru un sadic delir colectiv, pe care puterea il supravegheaza indeaproape. Victima este scuipata, lovita cu bite, trintita pe caldarim si izbita cu bocancii, apoi aruncata intr-o masina a politiei care asteapta alaturi. Ajunsa la fosta scoala a Ministerului de Interne de la Magurele, transformata in arest de masa, ea e suspusa unei noi portii de batjocorire si lovituri, sub supravegherea... altor mineri. Sint inchisi liderii contestatiei (Dumitru Dinca, Nica Leon, Marian Munteanu etc.). Adica tocmai cei ce au declansat revolta din decembrie la Bucuresti. Lucrurile devin clare. Contrarevolutia loveste in forta. Teroarea dureaza trei zile.

    57.) Mineri ciudati, cu atitudini tipic securiste, dirijeaza operatia. Ei conduc echipele de pedepsire a opozitiei la domiciliul liderilor ei. Arata drumul catre sediul ziarelor neconvenabile carora minerii le interzic aparitia, si catre sediile de partid, pe care le distrug cu salbaticie. Se filmeaza, pentru televiziunea romana, cele mai incredibile descoperiri : depozite de munitii, camere cu seringi pentru drogare, masini de fabricat bani... Aceste aberatii montate si emise fara rusine conving publicul romanesc (al carui "discernamint" iese inca o data in evidenta) de caracterul periculos al opozitiei si de cit de multa dreptate are Iliescu sa o puna la punct prin orice mijloace. Si de cit de firesc e sa li se multumeasca din inima bravilor mineri, pentru modul exemplar in care s-au comportat, salvind democratia de la o lovitura fascista iminenta. Televiziunea emite imediat imagini sarbatoresti ale capitalei "eliberate", in care minerii triumfatori sint slaviti ca salvatori de tara. In discursuri imposibil de uitat si de iertat, Ion Iliescu ii indeamna pe mineri sa faca ordine, le indica locurile care trebuie ocupate, iar in final le multumeste din inima, pentru tot ce au facut, pentru modul in care au aparat tara de lovitura de stat fascista.
    Last edited by Excalibur; 07-08-10 at 10:45 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  3. #3
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Post Re : Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida... Romania este ingenuncheata !

    -VIII-)
    58.) Operatia principala e incheiata. Restul decurge firesc. Multi opozanti se intimideaza, sau se scirbesc, sau pleaca. Nu prea se mai intrevede o speranta. Partidele de opozitie inghit lovitura si intra in Parlamentul pe care il legitimeaza din consideratii strategice, dar fara a avea acordul celor reprimati, care le cer insistent sa se retreaga si sa denunte abuzul. Aceasta cerere a contestatiei va lua forma cea mai semnificativa pe 9 decembrie 1990, cind al doilea congres national al Forumului Democratic Antitotalitar emite o rezolutie prin care contesta aparenta legalitatii, cere demisia puterii si cere opozitiei retragerea din parlament. E un act major al contestatiei, care nu trebuie pierdut din vedere. Cum Forumul regrupeaza cele 40 de Forumuri judetene, care la rindul lor regrupeaza formatiunile locale de opozitie (partide si asociatii), cererea are in spate toata opozitia din tara si e un semnal catre liderii partidelor de la Bucuresti ca raminerea in Parlament nu are mandatul membrilor de rind. Lipsa oricarui raspuns public la aceasta cerere, raminerea in parlament in ciuda vointei organizatiilor din teren, spune mult despre modul de functionare al structurilor opozitiei si despre profilurile unora dintre cei care se afirma in numele ei. Se mai ridica si problema daca o astfel de opozitie mai poate reprezenta si contestatia din Romania.

    59.) Tot mai izolata si acuzata de extremism, contestatia se mai zvircoleste un timp in strada, din ce in ce mai slabita, mai putin convinsa si mai putin convingatoare. Rebelii sint tratati cu scuturi si bastoane de o politie tot mai iesita din timiditatea perioadei nesigure si tot mai acoperita de noua legalitate. Sint tot mai putini. Intelectualii anticomunisti nu se alatura opozitiei politice, preferind sa infiinteze o Alianta Civica, in care sa poata critica puterea "apartinic".

    Divizata in "strada", "intelectuali" si "partide", rezistenta e la cheremul puterii. Care impotmoleste si "Reforma", in fata unei opozitii neputincioase, intr-un parlament pe care il domina copios. Care decreteaza dreptul de a se trage in manifestatiile incomode si infiinteaza un Consiliu de Aparare care sa o acopere in astfel de cazuri. Care atrage pe cei citiva intelectuali dispusi la colaborare si marginalizeaza pe cei care o infrunta.

    60.) La 22 decembrie 1990, bilantul trist al incercarii ratate de revolutie se impune demoralizant : opozantilor ce il privesc neputinciosi din parlament, manifestantilor adunati inca o data in strada, intelectualilor ce isi mai varsa o data focul in presa. Presedintele Iliescu imparte decoratii pentru participarea la revolutie, celor care accepta scandalosul ritual. Unii il resping hotarit. (Radu Chesaru, unul dintre tinerii arestati sub Ceausescu, invitat la televiziune datorita rolului in revolutia comemorata, conchide pe post : "Sint mindru ca am respins azi mina celui mai mare criminal din istoria poporului roman !") Revolutia a fost invinsa. Eliberarea se amina.

    61.) Incepe "reforma". Trecind peste detalii nesemnificative, aceasta se soldeaza cu transformarea progresiva a proprietatii statului in proprietatea privata a celor care il controleaza. Fostii stapini isi impart rolurile: unii devin "intreprinzatori"altii ramin in pozitiile cheie in administratie si la conducerea intreprinderilor. Ofiterii de Securitate si Activistii cei mai bine plasati (si mai dezghetati) se privatizeaza, scotind la iveala resurse initiale inexplicabile pe care le amplifica la fel de miraculos. Afacerile aduc profituri ciudate (inzeciri, insutiri...). De fapt ele au la originefiliere si fonduri ale fostei Securitati scapate de sub control public. Vechea mafie restructurata are un monopol aproape absolut. Numai ea aduce marfuri in tara, numai ea exploateaza piata de desfacere. Ilegalitatile crase si evaziunile fiscale trec neobservate de o structura de supraveghere care e de fapt in miinile aceleiasi retele. Chiar si ecscrocheriile descoperite de opinia publica ramin necorectate iar autorii lor nu sint nicio data urmariti, niciodata pedepsiti. Parlamentarii si guvernul vegheaza ca operatia sa nu fie obstaculata de nimic, primindu-si partea si asigurindu-si sprijinul noilor imbogatiti.. E vremea banditismului de stat.

    62.) Rolul Tovarasului ramas la cirma proprietatii neprivatizate e si el important. El semneaza contracte in care intreprinderea de stat pierde, dar partenerul privat (Tovarasul privatizat) cistiga copios. Si desigur prada este impartita apoi intre cei doi. El impiedica strecurarea unor elemente neavenite in pozitii de decizie. El manevreaza subalternii incit sa sustina puterea si face viata amara opozantilor politici, pe care, daca se poate, ii arunca chiar in drum. In fine, din incompetenta sau chiar premeditat, el conduce treptat intreprinderea la faliment, pentru a-i micsora cit mai mult pretul inaintea vinzarii. Ultima operatie este masluirea acestei vinzari, asfel incit complicii sa obtina licitatia sub pretul normal.

    63. Reusita totala a operatiei de acaparare a avutiei nationale cere prelungirea "tranzitiei". Intr-adevar, daca vinzarea ar incepe prea devreme, mafiotii locali nu ar fi inca pregatiti pentru cumpararea intreprinderilor mai mari si ar risca pierderea licitatiilor in fata unor cumparatori straini sau a unor grupari de actionari mai mici. De aceea se face totul pentru ca spirala inavutirii sa poata fi parcursa progresiv, in timingul corespunzator : intii prada mai mica, din a carei folosire sa se extraga sumele necesare acapararii celei mari. Executivul si legislativul muncesc pentru asigurarea cadrului optim al acestei campanii.

    64.) E o cursa contra cronometru, pentru ca restul populatiei, spoliat in acest fel, adus la o mizerie tot mai greu de suportat, poate la un moment dat scapa controlului, si aceasta inainte de terminarea privatizarii. Daca insa se cistiga timp, o data stabilizata noua clasa imbogatita, tranzitia va fi terminata si totul va intra in normal. Noii patroni vor asigura buna functionare a proprietatilor lor, oferind de lucru celorlalti. Transfigurarea oligarhiei securicomuniste va fi incheiata. Astfel propietatea confiscata de comunisti in 1945 sau smulsa prin munca detinutilor lor intre timp, le va reveni de drept..

    65.) Pentru a se evita un accident de parcurs trebuie sa se arunce ceva lest peste bord si sa se imparta tuturor romanilor o mica parte din prada. Bine executata (adica prezentata populatiei ca un cadou din partea puterii), aceasta manevra in curs de organizare va aduce probabil un nou succes electoral... De care e absoluta nevoie, pentru a nu lasa din mina pozitiile cheie in timpul marii privatizari. Succesul acestei metode a fost dovedit deja in alegerile precedente, in care puterea s-a prezentat dupa ce "facuse cadou" pamintul care fusese confiscat sau apartamentele in care detinutii locuiau (vindute chiriasilor pe preturi de nimic, cu atit mai interesante pentru locuintele speciale ale nomenclaturii.).

    66.) In fine, pentru eventualitatea extrema ca scenariul va intra intr-un punct mort, este tinuta in rezerva o garnitura de Tovarasi cu nostalgii notorii de organizare comunista. La nevoie (cine stie cum mai bate vintul la Moscova), aceasta ramura a retelei ar putea trece in fruntea revoltei populare... impotriva coruptiei si imbogatirii capitaliste si poate asigura o revenire la modul de lucru socialist al lagarului romanesc. Cu vechii Tovarasi la cirma. In acest caz, reteaua ar renunta la exploatarea directa a proprietatii acaparate si ar reveni la exploatarea ei ca administratori-gardieni ai proprietatii colective. In plus, prezenta amenintatoare a "filonului comunist dur" pe scena politica, creeaza o diversiune utila ramurii reformate, concentrind atentia opozitiei asupra pericolului revenirii la comunism si sugerindu-i compromisul de a inchide ochii la convertirea abuziva a comunistilor, rau mai putin nociv. (Partidul Socialist al Muncii, al treilea partener din coalitia guvernamentala, joaca acest rol.)

    67.) Ciclul acapararii proprietatii de catre mafie apare cumva mai complicat in cazul pamintului, dar tactica si scopul sint similare. Procedeul merita consemnat, caci releva strinsa cooperare intre toate esaloanele Retelei, de la Tovarasii din posturile de sus, pina la micii lor soldati de pe teren, lucrind in haita la impartirea prazii. Mai intii puterea provizorie da (in martie 1990) un decret surpriza, prin care se permite cooperativelor sa vinda cite 1000 metri patrati, ca loc de casa pentru taranii cooperatori. Taranii sint atrasi in acest fel in capcana de a-si instraina pe un pret de nimic proprietatea colectivizata fortat, un pic inainte de a li se da posibilitatea de a o recupera. La o zi dupa aparitia legii, inainte ca taranii sa o sesizeze si cu o promptitudine care dovedeste ca lovitura a fost pregatita, in cooperativele de productie se produce un val de inscrieri surprinzatoare. Devin proaspeti cooperatori : fostii conducatori din agricultura, diversi tovarsi Activisti, rudele lor. Oameni care nu au atins nici o data o unealta agricola, dar i-au minat cu biciul partidului pe bietii cooperatori.

    In general, taranii nici macar nu afla de noii... colegi. Afacerea se aranjeaza cu nomenclatura cooperativei. Taranii nu inteleg nici manevra imediat urmatoare : noii veniti solicita si obtin dreptul la loc de casa in baza proaspatului decret si a si mai proaspatului lor... statut de cooperatori. Chiar acolo unde efectiv se procedeaza la vot, sint manevrati incit sa nu se impotriveasca, in numele omeniei si a faptului ca si lor li se aproba loc de casa. Trezirea lor va apare atunci cind vor constata, prezentindu-se pentru a achita pamintul promis, ca loturile diponibile s-au terminat ! Mult mai rapizi au fost noii cooperatori, la nevoie au platit chiar inainte de deschiderea caseriei. Daca totusi taranul autentic (si de fapt proprietarul de drept) apuca sa plateasca si el un lot, ii mai ramin surprize in momentul in care comisia distribuie loturile. Lui ii revine cel mai rau. Noii cooperatori pun in schimb mina pe loturile cele mai avantajoase. Tovarasul X are prioritate chiar in fata vechiului proprietar al lotului in disputa.

    Nici un protest nu ajuta la nimic. Cui sa te plingi ? Drept epilog, taranul vede inaltindu-se din senin, la numai citeva zile dupa aparitia decretului, casa mindra a vechiului Tovaras Activist. Probabil ca astfel se evita contestatia ulterioara in baza faptului implinit. Totul se impune de altfel prin fapt implinit. In numai citeva zile, cele mai bune paminturi de casa din satele interesante (limitrofe oraselor, zone turistice) devin proprietatea oamenilor Retelei. Se desfiinteaza apoi cooperativele, scotindu-se mai intii in vinzare bunurile nefunciare (animale, utilaje, grajduri). Din nou, operatia e cistigata de anumiti Tovarasi si prietenii lor, care fac cumparaturi interesante pe preturi de nimic, in urma unor licitatii nebuloase. Cei care impart (mica banda din conducerea CAP) sint partasi in afacere. Operatia tranzitorie a reusit.

    68.) Apoi de-abia, puterea concede retrocedarea unei parti a fondului funciar, taranilor spoliati prin intrarea cu forta in CAP, sau urmasilor lor. Exact cei care smulsesera pamintul, siliti de revolutie, il dau inapoi. Au grija insa sa prezinte aceasta reparatie ca pe un cadou, asigurindu-si astfel un sprijin esential pentru cistigarea alegerilor din 1992. Taranul se simte obligat domnului Iliescu pentru bucata de pamint obtinuta nesperat, uitind ca tot dumnealui, pe cind era Tovaras, i l-a smuls, uitind ca de fapt pamintul ESTE al lui. Improprietarirea se face cu multa grija. Scopul electoral e combinat cu altele de subsol sau de perspectiva. Mai intii, nu se returneaza decit maxim 10 hectare din cele confiscate (si doar prin CAP, IAS-urile raminind neatinse, in spatele unor bizare "actiuni", pentru ca statul sa-si mentina o sursa neprivatizata). Portia aceasta limitata in numele echitatii se divide tuturor mostenitorilor celui deposedat. In acest fel se evita aparitia de tarani instariti, mai putin dependenti de putere si capabili sa faca concurenta economica oamenilor ei. Apoi, se amina ani in sir delimitarea pamintului si eliberarea titlului de proprietate. In acest fel, taranii nu au siguranta proprietatii si nu muncesc din toata inima, micsorindu-si profitul si entuziasmul si fiind mai dispusi sa intre in "asociatiile" cu care ii momesc expertii agriculturii comuniste. In loc de munca, oamenii sint antrenati intr-un extenuant sir de certuri privind pamintul care le revine, ajungind sa se urasca, sa se certe, sa se bata, sa se injunghie. Vechiul proprietar este pus fata in fata cu cel care a lucrat pamintul in CAP si chiar cu noul venit care l-a cumparat in urma decretului fantomatic.

    Cine decide ? Desigur, oligarhia locala. Care isi taie niste portii frumoase si abuzive. Cu sprijinul si in numele Frontului. Cei care nu convin politic sint dezavantajati fara scrupule. Daca au resurse sa se plinga, dau, in judecatorii si primarii, peste complicii celor pe care ii reclama. Pina la urma, multi inteleg ca e bine sa fii cu puterea ca sa nu ai probleme. In acest mod se decid noii proprietari si se fac averi frumoase in jurul confuziei, intretinute cu premeditare. Cind in sfirsit punerea in proprietate nu se mai poate tergiversa, incepe manevra de descurajare a noului fermier. Lipsit de utilaje si de bani e osindit la o munca inumana si la plata unor servicii si impozite inrobitoare. Dar, inundat de energia pe care i-o da intrarea in proprietate taranul pune tot sufletul si se descurca. Atunci se apeleaza la ultima masura disponibila : i se plateste un pret ridicol sau nu i se cumpara recolta, care e lasata sa putrezeasca. Se decide in schimb cumpararea de produse similare, mai scump, din export. Statul are monopol pe achizitie si isi poate permite acest sabotaj criminal, la scara intregii tari, fara a risca nimic politic ! Protestele opozitiei minoritare sint, o data in plus, neputincioase. Aceasta eroare prermeditata pregateste terenul pentru etapa urmatoare : ori revenirea la munca in comun (cum se teme opozitia) ori, mai probabil, liberalizarea vinzarii pamintului, care va fi cumparat rapid de o anumita clientela... Si asfel privatizarea inainteaza pe drumul programat.

    -IX-)
    69. Membrii Retelei cunosc o viata infloritoare, dovedind tuturor valoarea practica a lipsei de scrupule. Ei inalta case, cumpara intreprinderi, deschid banci, acapareaza actiuni, traiesc in lux - sub priviriele impartite intre ura si admiratie ale populatiei care se adinceste in foamete, frig si disperare. La poalele lor se structureaza noua economie romanesca. Pensionarii cersesc ca sa nu moara, tinerii nu pot visa nici sa-si cumpere un pat. Somajul se extinde. Preturile cresc. Din salariu nu se poate cumpara mai nimic. Li se explica tuturor ca nu se poate altfel. Tranzitia catre imbogatirea Retelei cere sacrificii. Hotii de toate marimile prospera la adapostul absentei justitiei.

    Totul se poate aranja platind mita unde trebuie. Functionarii au rolul de a o culege. Licitatiile sint trucate. Informatiile masluite. Zvonurile manevrate. Initiativele individuale vamuite. Cei care nu se supun Retelei, care nu intra in cirdasie, au sanse mici de reusita.

    70.) Viata politica isi pierde claritatea. Partile sint tot mai greu de distins, confuzia se instaleaza progresiv. Acest efect e obtinut prin diversiune, un zgomot intens produs de diversii agenti ai puterii inecind discursurile opozitiei reale si ametind tot mai tare populatia. In rindurile opozitiei se strecoara provocatori sau aventurieri, dispusi la compromisuri in numele unor profituri personale. O noua sosire in forta a minerilor a permis ramurii Iliescu sa se descotoroseasca de ramura "reformista" a FSN-ului, condusa de premierul Roman, care a fost silit sa demisioneze. De atunci, cele doua aripi sint intr-o opozitie mai mult sau mai putin credibila, atita timp cit nici unul dintre secretele din perioda in care au conlucrat la sugrumarea revolutiei, nu iese la iveala.

    In schimb, acest nou tip de opozitie sporeste confuzia.
    Opozitia autentica e silita sa asiste neputinioasa la un nou ciclu "organizare - alegeri -legitimare", in 1992, facind si mai dificila denuntarea incorectitudinii evolutiei politice. Si de aceasta data, puterea controleaza opinia publica prin administratie, televiziune, agenti provocatori si cointeresare in afaceri necurate. Nici acum majoritatea nu se leapada de reflexe si stapini.

    71. Abuzurile sfidatoare si coruptia erup. Dar moda manifestatiilor trece si puterea e tot mai putin amenintata. Tot mai putini se incapatineaza sa o conteste... Chiar si tinara generatie se indeparteaza de exaltarea idealurilor morale si se resemneaza la un pragmatism indoielnic.

    Regele Romaniei face o serie de incercari dramatice de a-si vizita tara, dar e respins de catre cei care l-au alungat in urma cu o jumatate de veac si care dau dovada de cit de putin s-au schimbat si de cit de tare le e totusi frica. Fostii detinuti politici mor unul dupa altul, fara a li se mai asculta pledoaria. In casele de lux confiscate de la ei, se sting in liniste vechii lor tortionari. Sint totusi sperante : copiii lor vor da poate de lucru copiilor detinutilor, in intreprinderile cladite pe averea si durerea parintilor schingiuiti. Insetatii de justitie obosesc, tot mai dezamagiti de sprijinul celor din jur, tot mai descurajati de raportul total asimetric de forte, tot mai slabiti de mizeria la care ii condmna dorinta de a ramine onesti. Unii parsesc tara. Altii rezista. Altii renunta. Sau se resemneaza la compromisuri. Sau incearca sa uite prin munca. Sau se sinucid.

    72.) Tovarasii sint stapini pe situatie si garanteaza stabilitatea atit de necesara geoechilibrului. Ei fac azi apel oamenilor de afaceri din exterior sa intre in combinatie, caci sint parteneri solizi. Ramine de vazut daca slugile vor rezista, daca statul lor mafiot e viabil...


    -X-)
    73. De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman.

    74. Interesele celor responsabili impiedica salvarea lui.

    75. Aceste interse vor fi reprezentate la Washington de Ion Iliescu.


    **************************************************
    septembrie 1995
    Ioan Rosca

    Semnaturi

    Un grup de romani care contesta regimul actual din Romania :
    Constantin Anastasiu, worker, Montreal
    Viorel Butnar, marine officier, Montreal
    Cristian Craciun, editor-in-chief - "Timpul", Melbourne
    Horia Cucu, eng. in Electrotechnics, teacher- Montreal
    Alexandru Grigore, eng. St.Hubert , Montreal
    Ion Lacatus, artist, Montreal
    Iustin Lazar, Computers Eng., student - Master of Computer Science, Concordia University, Montreal
    Lia Liliana Esan, economist, Montreal
    Sorin Nicula, student -Architecture, Arizona State University
    Ioan Rosca, Eng. in Electronics , degree in Mathematics, student-Ph.D in Technology of Education, Universite de Montreal
    Victor Rosca, eng. , Montreal
    George Valentin Sarry, retired, Montreal
    Florin Savopol, student- Universite Laval, Quebec
    Gina Vasiliu, teacher (romanian and french languages), student - University Paris IV , Sorbonne
    Adrian Vasiliu , eng., student- Ph.D in mechanical informatics - Ecole Centrale- Paris

    Nota:
    Lista e deschisa, semnaturile (nume; profesie, ocupatie, localitate) pot fi inregistrate la Tel. (514) 341 6541 sau pe adresa electronica: roscai@ere.umontreal.ca
    Partea a doua , mult mai lunga (trecerea in revista a situatiei din Romania) este disponibila pe reteaua Internet ca fisier de text, si va fi editata in masura posibilitatilor.
    Ansamblul va fi depus pe adresa Casei Albe (postala si electronica). Fisierul de semnaturi va fi periodic reactualizat si trimis pe aceeasi adresa. Doc: http://www.piatauniversitatii.com/ic...tm?_plain=true
    Last edited by Excalibur; 07-08-10 at 02:45 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Greaua mostenire : Este tragic, dar este realitatea care le-o oferim copiilor nostri
    By Cristian Negrea in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 14-06-12, 11:47 AM
  2. De ce trebuie neaparat sa scada fiscalitatea în Romania?
    By Tatanka Iyotake in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 2
    Last Post: 22-10-11, 08:15 PM
  3. Ce ţintă ne mai trebuie după NATO şi UE?
    By Oerlikonn in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 25-10-10, 08:06 AM
  4. Iată de ce trebuie mărit salariul minim
    By Oerlikonn in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 25-10-10, 08:02 AM
  5. Elemente ale economiei de piaţă-cap-VI-,ce este si ce nu este economia de piaţă
    By Constantin Cojocaru in forum Mecanismele economiei - Privatizarea. De ce? Cum? Pentru cine?
    Replies: 7
    Last Post: 08-05-10, 05:03 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •