Results 1 to 1 of 1

Thread: Triunghiul: manifestatie, partide, alegeri - Bucuresti : 6-19 mai 1990, c-16, c-17

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Exclamation Triunghiul: manifestatie, partide, alegeri - Bucuresti : 6-19 mai 1990, c-16, c-17

    ...contrarevolutia... c-16, c-17

    1.) Inca din ianuarie 1990 se produsese o regretabila departare intre partididele politice de opozitie si contestatia de strada. Cauzele acestei distantari, care diminua unitatea si eficienta rezistentei anticomuniste au fost complexe. Pe de o parte, tinerii care isi manifestau revolta fata de manevrele (neo)comuniste se fereau de "politica de partid" si evitau inregimentarea in opozitie. Motive diverse, au produs aceasta rezerva :

    -frica fata de politicianismul meschin, siret, josnic, inoculata de propaganda antipartinica a vechiului regim, si intarita de prestatiile compromitatoare ale unor "stegari" ai opozitiei
    - amintirea "vietii de partid" din timpul regimului comunist, singura referinta pe care multi tineri o aveau;
    - lipsa unei culturi politice, pe care sa se bazeze discernamintul politic
    - valul dezinformarii cu care puterea inneca spatiul informational
    - inflatia debusolanta de partide politice

    - dependenta tinerilor de "exemplul" personalitatilor intelectuale, in care in aceea clipa aveau incredere, si care erau la ora "apolitismului" ; rezerva "idolilor" fata de politica, a intarit circumspectia generala

    - impresia (nu stiu cit de departe de adevar) ca partidele sint redute gerontocratice, inchise tinerilor, carora le rezerva doar rolul de masa de manevra; existenta "organizatiilor de tineret" stirnea mai curind iritare, tinerii nu vedeau de ce la revolutie putusera fi in fata, iar acum trebuiau sa astepte cuminti in "rezervorul de tinere sperante", facindu-si "ucenicia" ; mai ales ca "maestrii", vazuti de aproape, nu faceau o impresie deosebita...

    - atitudinea moale, de neinteles, a reprezentantilor partidelor in CPUN, ale carui sedinte erau pe larg televizate (poate - selectiv) ; manifestantii doreau enorm ca adevarurile pentru afirmarea carora mii de oameni suportau de citeva luni presiunea si atacurile scutierilor sa fie rostite raspicat de reprezentantii opozitiei in parlamentul provizoriu ; doreau sa fie declarat net caracterul criminal al vechiului regim ; pentru ei, prezenta fostului Tovaras Secretar in fruntea parlamentului provizoriu (a carui singura legitimitate era revolutia anticomunista) era absolut inacceptabila si trebuia denuntata la fiecare luare de cuvint (recunosc ca am vrut sa intru in CPUN numai pentru a le aminti in fiecare clipa Tovarasilor ca nu au ce cauta acolo) ; "timiditatea" reprezentantilor opozitiei a stirnit deci o tot mai puternica nemultumire in rindurile protestatarilor, creind uneori impresia ca partidele sint de coniventa cu puterea, animate de interese inguste, dispuse la compromisuri, obsedate "de ciolane"...

    - faptul ca partidele au avut o atitudine ambigua fata de protestele strazii, din primele luni ale anului 1990 : pe de o parte le-au aplaudat, declarindu-le legitime, pe de alta parte nu s-au implicat oficial (au stat de o parte) desi au profitat de ele pentru a face capital politic si smulge concesii puterii (de exemplu la creerea aboslut arbitrara si contestabila a CPUN-ului : imprejurare in care compromisul pe care l-au facut partidele de opozitie cu puterea nu avea girul contestatarilor care o silisera de fapt sa cedeze si nu reprezenta spiritul revolutiei...). Stirnea de exemplu dezamagire faptul ca, la cererile FSN-istilor de a ni se pune botnita pentru a nu mai tulbura linistea publica (vezi decretele care trimiteau manifestatiile in... parcuri cit mai indepartate de cladirile oficiale, ma mir ca nu in paduri !), la sirul de minciuni, jigniri, diversiuni si violente cu care ne-au fost tratate actiunile, opozitia raspundea cu multa timiditate. Palidele lor pledoarii pentru dialog si intelegerea doleantelor noastre, nu puteau scoate din beciurile politiei pe acei nenorociti pe care puterea ii prinsese in plasa.

    Ne asteptam ca opozitia sa condamne cu mai multa fermitate reprimarea tinerilor revolutionari de catre fortele pregatite inca de Ceausescu, sa nege emanatilor care tradasera revolutia, orice drept de a "face ordine", arestind tinerii anticomunisti. Ne asteptam la o pozitie neta. Ori noi eram ilegali, ori puterea ! In loc de asta, se lasau antrenati in dicutiii nesemnificative cu privire la necesitatea anchetarii imediate a celor prinsi (!), si a lamuririi dedesubtului evenimentelor (provocatori, manipulari etc). De parca "de deasupra" evenimentelor (ceea ce se cerea insistent in acele mitinguri ) nu le-ar fi parut definitoriu... De parca ar fi luat in serios dezvaluirile pe care Securitatea le obtinea de la propriii provocatori...

    Acestea sint unele dintre variatele explicatii ale paradoxalului (si nocivului) "apolitism" care molipsise pe multi dintre tinerii manifestanti anticomunisti, si pe care l-au aparat viguros liderii asociatiilor din Piata Universitatii. Nu inseamna insa ca toti manifestantii impartaseau aceasta viziune. De altfel, era plina Piata de membrii diverselor partide. Cred chiar ca daca s-ar fi facut o statistica, cei care doreau implicarea partidelor de opozitie in miting erau majoritari. In fond, tocmai neimplicarea ferma in implinirea revolutiei, parasirea ei in numele "reformei", era esenta rezervei fata de ele. Din pacate, desi simteam ca doctrina liderilor nu e reprezentativa, nu am gasit un mod de a scoate acest lucru in evidenta, si desi eram absolut convins ca implicarea partidelor ar fi fost benefica, nu am reusit sa-mi fac ascultate argumentele.

    De celalata parte, partidele politice au procedat cu destul de multa prudenta, poate timorate de respingerea organizatorilor, poate din calcule electorale, poate din teama de reactia puterii, poate pentru a feri manifestatia de acuzatia de manevra politica, sau pentru a se feri de acuzatia de destabilizare. In orice caz o nemotivata defensiva... Ele au sprijinit discret manifestatia, cu putinele mijloace de care dispuneau (foarte departate de zvonurile fanteziste care fusesera lansate). Si-au incurajat oamenii sa participe la miting. Au ajutat cite un manifestant venit de departe si ramas fara adapost sau fara hrana. Au aparat manifestatia in ziarele lor (Dreptatea, Viitorul) pe care le-au deschis vocilor contestatare. Au cerut puterii in CPUN sa raspunda chemarii la dialog si au protestat contra intimidarii si represiunii. Au dat diverse declaratii de sustinere (de exemplu adeziunea formatiunilor lor de tineret). Au aderat chiar (indirect) in bloc la manifestatie, sub umbrela Aliantei Nationale pentru Proclamatia de la Timisoara.

    Totusi, gestul hotaritor de a se implica oficial in miting nu a fost facut. Si ma gindesc la exemplul Bulgariei, unde un miting similar (inspirat chiar, se pare, de cel de la noi), in care insa opozitia politica s-a alaturat contestatiei strazii, s-a terminat mult mai fructuos...


    2.) In articolele anterioare am descris deja situatia dezastruoasa in care se aflau filialele din Piatra Neamt ale partidelor de opozitie si conditiile absolut inadmisibile in care se desfasura "campania electorala". Reamintesc punctele cheie :

    - partidele nu aveau fonduri, aveau foarte putini membri, nu aveau mijloace de propaganda, aveau acces redus in ziarele locale, nu aveau benzina sa mearga in teritoriu, unii nu aveau nici sediu, altii trebuisera sa-l transforme in discoteca - pentru a-si putea plati intretinerea, nu mai aveau curajul sa faca actiuni publice datorita unei tenace intimidari, unii ascusesera emblemele partidului pentru a nu intarita populatia; fusesera devastate sediile lor, le fusesera amenintati si hartuiti continuu membrii.

    - de frica loviturilor puterii (date in general cu bratul populatiei asmutite de informatori si de aparatul de propaganda) majoritatea actorilor potentiali au evitat "bagarea in politica" ; locul ramas gol a fost umplut cum s-a putut : aventurieri, visatori, protestatari, agenti infiltrati ; probabil ca procentul agentilor infiltrati pentru spionare, diversiune si paralizare a fost chiar foarte mare ; nu l-am putut niciodata afla (vestita "discretie" privind informatorii securitatii), dar modul dubios si nociv in care s-au comportat multi "suporteri ai opozitiei" te facea sa le simti tot timpul prezenta.

    - din motive pe care nu le-am inteles bine (jena de propria slabiciune, strategie defectuoasa, intoxicare cu agenti dezorganizatori si dezinformatori, lideri incapabili, superficialitate, obtuzitate, interese meschine, nerabdare de a ajunge la putere ?) conducerile partidelor de opozitie de la Bucuresti erau (sau pareau) "decuplate" de realitatea din teritoriu si profesau un optimism total nejustificat ; isi permiteau scindarea opozitiei in numele "interesului de partid" sau al nuantelor de doctrina, intr-un moment in care era o nevoie absoluta de unitate pentru intarirea frontului impotriva Resaturatiei Comuniste ; erau pe cale de a legitima "alegerile", in speranta inexplicabila ca ele le vor da cistig de cauza.

    Nu stiu pe ce se bazau pronosticurile himerice privind rezultatul alegerilor. In nici un caz pe o buna cunoastere a realitatii. De fapt, reactia multora dupa alegeri (cind au acuzat o vadita stupefactie) a demonstrat cit fusesera de aerieni, de orbi. Brutalitatile din Piatra Neamt, care redusesera practic opozitia la tacere, inposibilitatea sustinerii publice a unui punct de vedere ce nu convenea puterii (dovedita si de reactia la activitatile asociatiei noastre), nu erau de loc singulare. In provincie, teroarea si dezinformarea faceau ravagii. Nu era nici un motiv de speranta si nici o scuza pentru a admite faradelegea subtila dar revoltatoare care era pe cale de legitimare. Din pacate, cei de la "Centru" dovedeau incapacitatea de a privi si intelege partea de Romanie din afara capitalei. Concentrarea aproape exclusiva a atentiei politice asupra Bucurestiului, si chiar si acolo numai pe caruselul gesturilor citorva persoane, si-a spus cuvintul.

    3.) Am incercat in mai multe rinduri sa atrag atentia asupra realitatii unor fruntasi ai partidelor de opozitie si sa-i conving sa se alature oficial mitingului de protest si sa denunte alegerile. La PNL nu am reusit nici macar sa obtin atentie. Alegerile se pregateau cu febrilitate. La PNT am vorbit cu unii responsabili, chiar si cu domnul Coposu. Mi s-a raspuns (la apelul spre boicotarea alegerilor), ca probabil alegerile ar fi trebuit denuntate, ca opozitia ar fi trebuit sa iasa din ele, dar ca practic acest lucru nu e posibil, caci multe partide nu doresc sa o faca. Ca din cauza existentei puzderiei de partide fantoma, care desigur vor "candida", nu se va obtine efectul scontat (de criza politica) prin retragerea celor citorva partide reale de opozitie.Ca nu se poate miza nici macar pe aceasta retragere, unele partide istorice (cu care se purtau tratative in acest sens), nefiind de acord. Ca PNT-CD- ul a luat in consideratie si alternativa de a se retrage singur, dar a ajuns la concluzia ca e un gest absolut ineficace, sinucigas.

    In fine, am "atacat" si sediul Partidului Social Democrat Roman, cu "Apelul din Moldova" in bat... L-am expus si argumentat in fata unor responsbili ai partidului, destul de intrigati de interventia mea. Am fost primit destul de distant, de catre oameni ce se comportau ca si cum ar avea sub picioare o mare baza organizatorica si electorala. Cunoscuind adevarul, m-am enervat. Si am facut un gest care azi ma intriga si pe mine : am scos pentru citeva minute din Conferinta PSDR-ului (in care delegati din toata tara venisera sa discute strategia electorala) pe domnul presedinte Cunescu, cu care am avut un dialog sintetic, la usa salii in care se desfasurau lucrarile. Nu-mi amintesc pretextul pe care l-am folosit. I-am cerut sa iasa din alegeri explicindu-i de ce, si relevindu-i cu cit mai mult tact posibil, ca din cauza diversiunii puterii, in unele locuri pe care poate se bazeaza, partidul domniei sale, despre care de altfel electoratul nu aflase inca, era o himera... Se pare ca mai fusese pus in garda si de altii, din delegatiile judetene. Aveam chiar eu in sala doi prieteni din Dialog (delegatia si aproape si... corpul filialei PSDR Neamt) intrati la repezeala in rindurile partidului, pentru a-i da o mina de ajutor in alegeri, care au explicat in congres aceleasi adevaruri amare. Domnul Cunescu mi-a raspuns cu un calm si echilibru apreciabil. Urma ca membrii partidului sa analizeze si sa decida ce e mai bine de facut. Solutiile pripite nu erau acceptabile, avindu-se in vedere reponsabilitatea. Mai ales ca, a confirmat si el, opozitia nu reuseste sa se puna de acord pe aceasta tema, existind riscul sa se elimine inutil din cursa, lasind locul liber pentru putere si partidele ei satelite.

    4.) Va voi descrie (pentru a sugera pluralitatea viziunilor, greutatea comunicarii si confuzia generala) o intilnire cu domnul Puiu, pe atunci -vicepresedinte al PNT-CD (ulterior a parasit partidul, incercind sa fondeze tot felul de formatiuni). Aflind ca PNT-CD intentioneaza sa trimita o delegatie electorala in judetul Suceava (vecin geografic si spiritual cu judetul Neamt), m-am simtit obligat sa-i previn de pericolul de a li se inscena o reprimare "populara". Am cerut audienta la unul dintre liderii partidului. M-a primit domnul Puiu, care raspundea cred, pe atunci, de "tineretul PNT-CD". Am explicat domnului Puiu motivul vizitei mele. I-am descris situatia reala din Piatra Neamt, pe care aveam toate motivele sa o cred la fel si la Suceava. I-am explicat modul in care se regizau atacurile "publicului revoltat" impotriva mesagerilor opozitiei si riscul de a fi facut chisalita. Mai ales ca (l-am alertat) nu putea fi sigur nici macar de lealitatea membrilor filialelor locale. Am pledat pentru denuntarea alegerilor, in locul cufundarii in mrejele lor.

    Apoi domnul Puiu a luat cuvintul. Si nu l-a mai lasat... A trecut si o ploaie, cit timp a vorbit... Cind a terminat, se facuse seara. Eu insa nu mai stiam de timp. Pentru ca omul era fascinant... Mi-a descris, acest rebel luptator anticomunist, avatarurile cutremuratoare ale "anticarierei" sale politice. Cumplita represiune de dupa '45, anii grei dar dirji de puscarie, incapatinarea de a organiza PNT-ul si candida in alegeri cu el... in plin regim comunist, hartuirea la care a fost supus, pina in 1989. M-a facut sa inteleg ca apasarea destinului pe care si l-au asumat si platit, el, si vechii sai colegii din partid, nu le mai permite nici o sovaire, nici o ratacire pe drumul cotit al vreunui compromis. Ca nici intr-un caz nu-si poate permite luxul sa-i fie frica, sa se lase intimidat tocmai acum de manevrele comunistilor. Apoi mi-a vorbit absolut transfigurat de rolul tinerilor in aceasta mult asteptata infruntare. De semnul divin al curajului lor din Decembrie, de nobletea si demnitatea mitingului din Piata Universitatii : "Generatia voastra are menirea si onoarea istorica de a reinvia Romania !".

    Avea o mare incredere in Organizatia de tineret a PNT-CD-ului, pepiniera a celor ce vor reprezenta in curind partidul. Era convins ca in clipa in care ar fi atacati de multime, va fi suficent sa i se anunte prezenta : "Stiti cine e aici ?! E chiar Puiu !"...Urmaream fermecat, intrigat si stingherit discursul navalnic al "batrinului" extrem de energic din fata mea. Oscilam intre : admiratie pentru rezistenta si credinta lui (de care, din pacate, nu ma simteam in stare) si simpatie pentru fluxul de energie tinereasca pe care il emana - pe de o parte- , dar - pe de alta parte - retinere in privinta luciditatii discursului lui, ba chiar o anume iritare la impresia ca vrea sa ne impinga intr-o lupta prost organizata, ca ne rezerva solemn rolul de "carne de tun", ca ne iubeste ca... eroi. Pentru ca, in loc sa ne INVITE spre solidaritate cu generatia predecesoare si sa aprecieze interventia noastra ca o INITIATIVA laudabila, domnul Puiu o considera o OBLIGATIE. Imi dadea apoape ordine, desi ne cunosteam de citeva minute. Or, se intimpla (probabil datorita comunismului) ca sint refractar la cauze obligatorii, la ierarhii motivate de "meritele din ilegalitate", si mai ales la "NOI"-ul care atrofiaza "EU"-ul, in loc sa-l implineasca, pe un alt plan...

    Recunosc insa ca nu am reusit sa intrerup impetuosul discurs. Am o mare veneratie (tandrete) pentru fostii detinuti politici. Mi-a fost imposibil sa-i spun ca in cel mai bun caz, numele "Puiu" nu le va spune atacatorilor nimic, daca nu cumva le va reaminti de cel pe care trebuiau in primul rind sa-l casapeasca. Sau ca, oricit pare de neinteles, multi romani care au cedat umilirii, II URASC MAI MULT PE CEI CARE AU DAT DOVADA DE DEMNITATE SAU CURAJ- REZISTIND, DECIT PE AGRESORI... ! Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost sa-i cer macar o anume prudenta. Am parasit biroul derutat. Dupa citeva zile aveam sa aflu, dintr-un mesaj lapidar al televiziunii, ca echipa PNT-CD condusa de vicepresedintele Puiu, in vizita in judetul Suceava, a fost surprinsa in salonul in care avea o intilnire cu alegatorii (intr-o comuna pe care nu mi-o amintesc) de un grup masiv de oameni inarmati cu bite. Au intrat inauntru si i-au batucit pe batrinii detinuti politici. O data in plus... Dar doamne, cit de grav...! Cit de ireparabil !
    ***

    Triunghiul: manifestatie, partide, alegeri - Bucuresti: 6-19 mai 1990, contrarevolutia... c-17

    5.) La fel au fost tratate si alte "indrazneli electorale" ale opozitiei, de exemplu ale celor doi contracandidati pe care i-a propus ca alternativa pentru Ion Iliescu. Domnul Cimpeanu a fost salvat in extremis dintr-o sala din Galati, in care a navalit multimea "revoltata"... Domnul Ratiu a fost condus cu oua prin Buzau... Dar nimic nu putea stavili apetitul electoral al acestor doi domni (altfel respectabili), carora le-a luat foarte mult timp sa inteleaga realitatea romaneasca, sau macar sa inteleaga ca nu o inteleg.

    Despre contactul meu cu domnul Cimpeanu - am mai povestit. Despre cel cu domnul Ratiu, voi reveni alta data. Venisera de afara, dupa un exil indelungat, straini cu totul de atmosfera "salamului cu soia" si profesau un politicianism "evoluat", probabil standard in locul unde il invatasera, dar greu de exportat in locul unde voiau sa-l aplice. Domnul Cimpeanu pescuia (cu prestanta) in apele tulburi ale compromisului cu Iliescu si Reteaua din spatele lui, propovaduia candidatura separata a partidelor de opozitie si se impotrivea incercarilor de unificare sau de iesire in bloc din alegeri. Profesa "pragmatismul" politic clasic, fara a se sinchisi nici un pic ca tara trecea printr-un moment cu totul special, care reclama o abordare de criza a politicului. Nu i se parea necesar sa ia in consideratie starea de gratie sau de disperare, neintelegind-o. Se simtea vizibil bine in oficina de diversiune si legitimare numita CPUN - pe care reusea s-o confunde cu un adevarat parlament interimar.

    Domnul Ratiu, un om cu farmec, vesnic surizator (chiar atunci cind nu era de loc cazul), era hotarit sa faca o lectie de bune maniere si toleranta cu orice pret (si pretul pe care nu-l sesiza, era ca facea deseori jocul Tovarasilor, salvind aparentele). Urma sa declare de exemplu ca toate partidele ii par legitime (inclusiv PCR-ul, a carei duhoare otravitoare se vede ca n-o respirase suficent !). Cocheta (dis)gratios cu cei mai odiosi mercenari ai regimului, in diverse sindrofii publice (receptii, etc). Ca nu avea de loc "nas" pentru reperarea Tovarasilor, o dovedeau si persoanele care ii dadeau tircoale sau pe care le-a angajat, tineri cu ochi mai mult sau mai putin albastri, care mie imi miroseau a securisti de la o posta...

    Ambii domni (prin sustinatorii lor din CPUN) ii concedau cu eleganta domnului Iliescu renuntarea la restrictia ca un candidat sa nu fi fost activist PCR, propusa pentru legea electorala - ca reflectare a marii miscari pentru Proclamatia de la Timisoara. In schimb, cu sportivitate, soldatii lui Iliescu din CPUN- renuntau la restrictia ca un candidat sa fi fost prezent in tara in ultimii cinci ani... Ce balet.. ! Ce tertipuri... ! Ce tirguri...! Nu pot concede ca ar fi fost facute in numele adevaratei opozitii din Romania ! Tovarasul Iliescu a putut sa-si camufleze neobrazarea, si nevoia de putere pentru protejarea Retelei, aratind cu degetul necontenit catre contracandidatii lui, carora pe fata le zimbea plin de intelegere colegiala, iar pe dedesubt le pregatea (prin reteaua de dezinformare) o cumplita reclama defaimatoare. Multi erau convinsi ca "bietul Iliescu" ramine in cursa doar pentru ca tara sa nu cada in miinile celor doi "sacali batrini, tradatori de neam si avizi de bogatie si putere". Cind de fapt... era singurul candidat ! Din pacate, ceilalti au preferat sa alerge pe tusa, salvind aparentele de competitie reala, decit sa-l lase singur pe cel dinainte ales !

    6.) Nu e asadar de mirare ca reprezentantii Aliantei Nationale pentru Proclamatia de la Timisoara au incercat sa intre in contact cu cei doi contracandidati la presedintie (ca si cu domnul Iliescu de altfel), si sa-i determine pe toti sa se retraga din alegeri. Nu stiu cui a apartinut aceasta initiativa. Si nici nu-mi amintesc exact expunerea de motive pe care stiu ca nu o aprobam integral (se vorbea - cred - de scutirea societatii romanesti de o confruntare traumatizanta, pentru care populatia nu era cu adevarat pregatita, si care provoca o invrajbire amenintatoare, dar nu erau denuntate explicit manevrele "electorale"). Era vorba de o incercare de a-l da de gol pe Iliescu, a-i dezamorsa unul dintre tertipuri, a dezvalui falsul "dezinteresului" sau pentru putere, la care chipurile... se resmna pentru a salva tara. Se spera ca declaratiile celorlati doi, ca sint dispusi sa se retraga din alegeri, vor contrasta cu previzibilul sau refuz, pe care il vor pune intr-o lumina clarificatoare.

    Aflind de aceasta initiativa, un pas in directia pe care o promovam (eu ii doream chiar retrasi in semn de protest), m-am adaugat (neinvitat) delegatiei Aliantei, in jur de 8-9 mai. Atunci cind mi s-a atras atentia (just) ca nu eram mandatat (ca ceilalti 7 membri : George Serban, Dorel Mihit, Vasile Popovici - de la Timisoara, si probabil, - nu-mi amintesc exact - Stelian Tanase, Gabriel Marculescu, Ticu Dimitrescu, Gabriel Andreescu de la Bucuresti) - am refuzat sa ma dau la o parte. Le-am spus colegilor mei din nou, ca au nevoie si de cineva din zona "rosie", pentru a purta aceasta campanie cit mai realist. M-am tinut de ei ca un scai si nu am respectat nici macar rugmintea de a nu interveni in discutiile cu candidatii. O atitudine anarhica pe care o amintesc fara mindrie - trebuie sa fi parut (fost) deplasat. Atunci ma credeam insa necesar... In acest context, am participat la pregatirea dialogului cu Ion Iliescu (vezi articolele anterioare) si la intreventiile fata de domnii Ratiu si Cimpeanu.

    7.) Domnul Cimpeanu a primit delegatia cu afabilitate. A ascultat atent expunerea de motive si cererea de a-si declara disponibilitatea pentru retragerea din alegeri, in cazul ca si ceilalti doi candidati ar face acest gest. Apoi ne-a facut un rezumat al situatiei politice, asa cum o vedea dumnealui. Ne-a dat o seama de detalii (nesemnificative) din culisele CPUN-ului si ale raporturilor sale cu domnul Iliescu, vadind abilitatea cu care ii smulsese anumite concesii acestuia. Ne-a facut apoi o analiza a intereselor si presiunilor strainatatii pentru ca alegerile sa aiba loc, pentru ca situatia sa se normalizeze cit mai repede. Ne-a vorbit despre pericolele pe care le presupunea continuarea instabilitatii, cu citeva referiri speciale la amenintarea recaderii sub influenta Celor de la Rasarit. Un punct de vedere inchegat, echilibrat, o pledoarie pentru compromis responsabil. Vorbea convingator si spunea probabil si lucruri juste. Era o viziune de luat in seama. Facea insa impresia ca se fofileaza, ca acopera cu rationamente respectabile interese politice inguste, si ca in orice caz, nu e cuprins de disperarea noastra la ideea Restauratiei comuniste. Ne-a reamintit ca partidul sau e democratic, ca nu poate lua singur aceasta decizie, ca oamenii care i-au acordat incredere, semnind pentru candidatura lui, vor fi dezamagiti. I s-a explicat din nou ca gestul e simbolic, un antidot contra opiniei propagate peste tot, ca opozitia "vrea numai putere si ciolane grase", o demonstratie pe care Iliescu nu o va putea face. Am intervenit pentru a-i aminti domnului Cimpeanu cum fusese primit la Piatra Neamt si in alte parti, care era situatia reala in provincie si a-i atrage atentia ca isi expune oamenii din teritoriu ori la mari riscuri (daca indraznesc sa se manifeste) ori la cocolosirea unei excrocherii (daca, de teama, se abtin).

    Ceilalti au reluat tema principala, aratindu-i domnului Cimpeanu ca punctul sau de vedere concesiv, chiar daca e interesant, nu reprezinta aspiratiile membrilor Aliantei, semnatari ai Proclamatiei de la Timisoara, la care aderase si partidul pe care il conducea. Domnul Cimpeanu s-a lansat din nou intr-un sir de piruete retorice, bine executate. Luneca, ca sapunul, iar discutia batea pasul pe loc, dadea semne ca se va impotmoli. Atunci cineva (cred ca George Serban) a intrerupt valsul amabilitatilor. El i-a pus in vedere domnului Cimpeanu ca e desigur liber sa faca ceea ce ii dicteaza constiinta politica, dar ca si noi vom fi obligati sa ii facem public refuzul, modul in care reactiona la propunerea reprezentantilor Aliantei, intarita cu entuziasm de participantii la mitingul din Piata Universitatii. Asta ca sa stim cu totii cum stam. Oamenii din Piata au dreptul sa stie ca domnul Cimpeanu are alta viziune decit ei. "Nu stiu - a continuat vorbitorul - daca o astfel de publicitate va va fi sau nu prielnica politic ! Mi-e frica ca veti fi plasat mai curind linga domnul Iliescu, decit linga miscarea nationala de opozitie..."

    Domnul Cimpeanu a acuzat vizibil aceasta remarca. Degajarea i s-a risipit. Dupa un timp a reluat discutia, intr-un registru schimbat, lansindu-se intr-o negociere de detaliu privind formularea declaratiei. A ramas stabilit ca sa se precizeze in declaratia sa ca, la intiativa Aliantei, si cu aprobarea comitetului director al PNL (pe care domnul Cimpeanu s-a angajat sa-l consulte in aceeasi zi), avind in vedere ca (...) si in conditiile in care si ceilalti doi candidati sint dispusi, domnul Cimpeanu iese din campania electorala.

    8.) Tratativele similare pentru convingerea domnului Ratiu, s-au desfasurat cu totul diferit. In primul rind ca la PNT am fost primiti de o parte din conducerea partidului, in frunte cu domnul Coposu. Domnul Ratiu nu era in sediu. S-au expus aceleasi argumente ca domnului Cimpeanu. Reactia a fost insa cu totul alta. Domnul Coposu a fost absolut de acord cu argumentele delegatiei. Ne-a asigurat ca va interveni pe linga domnul Ratiu, ca sa-si declare disponibilitatea pentru o retragere in grup din alegerile prezidentiale, declaratie pe care o considera oportuna, chiar daca nu erau previzibile mari efecte. As putea chiar spune ca a mers mai departe. S-a aratat ingrijorat si revoltat de conditiile alegerilor, constient de incorectitudinea si nocivitatea lor. A aprobat gestul retragerii mele din alegerile din Neamt desi eram pe lista comuna cu PNT-ul (a fost singurul ce a aratat simpatie, din partea multor PNT-isti fiindu-mi dat sa suport intristatoare reprosuri). Arata o mare claritate in gindire, vadea prospetime, omenie, onestitate si fermitate. Il simteam aproape, il simteam "golan" pe acest om venerabil, ce impunea imediat respect. Era greu sa nu te lasi cucerit...

    9.) A doua zi, redactate cam in termenii discutati, declaratiile au aparut in ziare. Ele au fost citite in Piata Universitatii si au provocat un mare entuziasm. Desigur, domnul Iliescu nu a facut acelasi gest. Demonstratia dorita era facuta. Fara nici un efect !

    10.) Se apropia ziua de 17 mai, care punea capat campaniei electorale, cu un dialog intre cei trei candidati la presedintie. Eram disperat. M-am gindit sa mai fac ceva, oricit de putin, pentru ca un pic de adevar sa strapunga. Dialogul era televizat in direct, asa ca, macar in acea imprejurare, cei doi contracandidati ai lui Iliescu puteau spune lucrurilor pe nume, depasind in sfirsit cenzura televiziunii. Ar fi putut lua locul vestitei delegatii a manifestatiei, tinuta pina atunci la distanta de public. M-am gindit la cei doi domni ca ambasadori ai crezului nostru comun. Aveam insa motive sa ma tem ca nu vor profita de ocazie si ca vor fi din nou discreti, lunecosi (din motive de micro-tactica politica).
    Am declansat atunci o actiune, pentru a le forta mina (gura...) si a-i determina sa-si asume explicit adevarul Pietei Universitatii (in numele caruia candidau in fond) si sa-l explice publicului : Mai intii am compus urmatoarea baterie de intrebari destinate celor trei candidati (sper ca intentia este transparenta) :

    "INTREBARI PUSE CANDIDATILOR LA PRESEDINTIE DE CATRE MANIFESTANTII DIN PIATA UNIVERSITATII SI CEI SOLIDARI LOR DIN TARA, CARE FAC PARTE DIN ALIANTA NATIONALA PENTRU PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA :

    1. CONSIDERATI NORMALA ALEGEREA UNUI PRESEDINTE INAINTEA ELABORARII CONSTITUTIEI SI A DECIDERII PRIN REFERENDUM A FORMEI DE GUVERNAMINT ?

    2. CONDITIILE IN CARE S-A DESFASURAT CAMPANIA ELECTORLA AU FOST NORMALE ?

    3. CONSIDERATI CA FARA O INFORMARE COMPLETA, PRIVIND VIATA POLITICA, CETATEANUL ROMAN VA ALEGE IN DEPLINA CUNOSTINTA DE CAUZA ?

    4. CUM ATI LUPTAT PE PARCURSUL VIETII DUMNEAVOASTRA PENTRU APARAREA TARII DE ATACURILE TOTALITRISMULUI FASCIST SI COMUNIST ?

    5. VA CONSIDERATI EXPONENT LEGITIM AL REVOLUTIEI ANTICOMUNISTE ROMANE ?

    6. CUM VETI LUPTA PENTRU CA ROMANIA SA NU FIE SATELITUL UNEI ALTE TARI ? NE PUTETI GARANTA INDEPENDENTA FATA DE TARILE CARE V-AU GAZDUIT (URSS, ANGLIA, FRANTA) SI CUM ?

    7. DORITI O PRESEDINTIE SIMBOLICA SAU PUTERNICA ?

    8. CUM CONSIDERATI EVOLUTIA POLITICA DIN PERIOADA INTERIMATULUI (22 DECEMBRIE 1989- 18 MAI 1990) ?

    9. CUM VETI RESTRUCTURA APARATUL DE STAT PENTRU A SCOATE SOCIETATEA ROMANEASCA DIN GHEARELE COMUNISMULUI SI CIND ?

    10 CUM VETI GARANTA RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI SI A LIBERTATILOR DEMOCRATICE ? TRATATI CA EXEMPLU CAZUL MANIFESTATIEI NOASTRE. "

    Apoi, am cautat, unul cite unul, pe reprezentantii asociatiilor din Piata Universitatii, explicindu-le intentia, citindu-le documentul, solicitindu-le semnatura. Au semnat : Liga Studentilor; Grupul Independent pentru Democratie; Asociatia 21 Decembrie; Asociatia 16-21 Decembrie, Alianta Poporului si desigur... Asociatia Dialog Piatra Neamt. Apoi, am cautat reprezentantii Aliantei pentru Proclamatia de la Timisoara (care, la acea ora, reunea aproape toate fortele autentice de opozitie). Am obtinut semnatura lor si sustinerea energica a domnului Ticu Dumitrescu - in acel moment in fruntea delegatiei Aliantei. Cu aceste intariri, scrisoarea capata greutatea pe care o dorisem. Ultimul act a fost citirea ei in Piata, unde a fost "semnata" cu scandari...

    Am trecut la a doua parte a micului meu plan. Am vizitat conducerea PNT-CD, inminind scrisoarea (nu tin minte cui) si insistind ca domnul Ratiu sa o puna in discutie in dialogul televizat din acea seara. Am fost asigurat ca ii va parveni. Pe de o parte, era normal ca Piata sa obtina un raspuns la niste intrebari, pentru care se zvircolea de atita timp. Pe de alta parte, provincia avea o sansa in plus sa perceapa, cu ocazia dezbaterii frontale pe care o puteau declansa, ce se intimpla de fapt (daca domnul Ratiu stia sa puna in valoare intrebarile). In sfirsit, ele erau de natura a avantaja candidatii opozitiei, ce se puteau simti in largul lor pe un teren pe care domnul Iliescu nu putea decit sa lunece, permitindu-le sa-l demaste elegant pe "emanat", fara ca sa para neaparat agresivi, pentru ca o faceau ca raspuns la intrebarile noastre.

    Domnului Cimpeanu am reusit sa-i transmit scrisoarea prin intermediul domnului Dinu Patriciu, pe atunci unul dintre liderii echipei sale. L-am intilnit pe domnul Patriciu la poarta televiziunii, unde venisem sa predau redactorilor dialogului, un alt exemplar din scrisoarea cu intrebari. I-am explicat pe scurt rostul si potentialul documentului si dezamagirea pe care domnul Cimpeanu ar produce-o, eludindu-l. M-a asigurat ca il va transmite. Redactorii care au preluat documentul, depus din partea Aliantei si a Pietei, m-au asigurat si ei ca il vor avea in vedere. Numai domnului Iliescu, daca imi aduc aminte bine, nu am reusit sa-i transmit un exemplar.

    11.) Seara, cei din Piata au urmarit dialogul impreuna, pe un mare ecran, intr-o atmosfera efervescenta. Discutia intre cei trei a fost cit se poate de retinuta, de civilizata. Fata de discursul gaunos si in limba de lemn al lui Iliescu, ceilalti doi (indeosebi Ratiu, in forma foarte buna) au demonstrat o tinuta elevata, echilibru, maturitate. Ai nostri au avut impresia ca e o victorie... Nu era. Pentru ca... celelalte tipuri de urechi, a caror desfundare era necesara, mingiate cu dialogul acela edulocrat, aproape prietenesc, cu rafinamente greu de inteles, fara surpriza si fara reala infruntare, au ramas in plasa lui Iliescu. Nici o dezvaluire zguduitoare, nici un cutremur nu s-a produs. Asteptam incordat momentul in care se va produce zguduitura, in care se vor pronunta adevarurile fundamentale, in care lui Iliescu i se va spune ce merita. Asteptam clipa in care Cimpeanu sau Ratiu (despre cei de la televiziune nu-mi faceam iluzii) vor arunca in arena intrebarile noastre. Asteptam inutil. Nu s-a intimplat nimic.Nu am reusit niciodata sa aflu de ce nu ni s-a raspuns la acele intrebari. Nici daca au parvenit domnilor Cimpeanu si Ratiu. Sau de ce au acceptat ca ele sa fie date la o parte.

    12.) O consolare absolut simbolica dar remarcabila mi-a oferit domnul Octav Radulescu (membru si, cred, vice-presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici). Domnia sa era candidat pentru senat si i s-a dat cuvintul la televiziune la ultima ora a campaniei (pe la 4 dimineata). Cred ca putini l-au ascultat. De aceea doresc sa amintesc acest moment, cu atit mai mult cu cit am auzit de atitea ori reprosuri la adresa domnului Radulescu, taxat ca "zanatic"; "exaltat"; "extremist" si marginalizat de opozitie (ca de altfel mai toti cei ce s-au aratat intransigenti).

    Indiferent de erorile pe care le va fi facut (nu le cunosc), domnul Radulescu merita consemnat pentru rolul important pe care l-a avut in miting si pentru extraordinarul sau discurs (contra)electoral, care a incheiat emblematic "campania electorala" la televiziune. As dori mult sa am o inregistrare a acestui discurs, pentru a va putea explica entuziasmul si respectul pe care mi l-a produs. Nu numai pentru ce a spus domnul Radulescu (relevarea fetei hidoase a comunismului si tragicului destin al victimeleor lui, denuntarea realitatii politice, denuntarea alegerilor si ANUNTUL RETRAGERII SALE DIN FARSA ELECTORALA), ci mai ales pentru modul in care a spus-o ! A fost atit de demn, atit de clar, atit de direct, atit de profund si intens, incit mi s-a pus un nod in git de emotie. Imi ostoia setea de adevar. In sfirsit cuvintele musteau de sens si loveau ca niste cutite in stratul gros de minciuna, intrerupind viscoasa hipnoza. O stare de gratie il invaluise, raspindind o irezistibila solemnitate pina si in camera mea, caci m-am simtit la un moment dat obligat sa-l urmaresc in picioare. Ii multumesc pentru acel polen, extras al lungilor ani de puscarie !

    13.) Pe 19 mai, consemnam esecul absolut al tuturor eforturilor noastre. Nu convinsesem nici un partid sa iasa din alegeri, pentru a le nega inainte si nu dupa (...poate ca intr-adevar nici nu s-a putut). Nu convinsesem nici o asociatie sa centreze mitingul pe denuntarea alegerilor (...poate ca nu ar fi schimbat nimic). Nu reusisem sa racorim entuziasmul prietenilor nostri si sa-le indreptam atentia catre catastrofa din provincie (...poate ca nu mai aveau ce face). Dar mai ales nu reusisem sa facem sa se pronunte raspicat, cu claritate, Adevarul privind ceea ce se intimpla (...poate ca ar fi contat, mai tirziu)

    In fata consumarii iminente a faptului monstruos implinit (20 mai), prezenta noastra in miting isi pierdea sensul. Mai mult, devenea inexplicabila, contrazicea punctul nostru de vedere. Am redactat si inminat o "Scrisoare deschisa din partea Asociatiei Dialog Piatra Neamt catre celelalte asociatii din Piata Universitatii". Citez din ea : "Am fost alaturi de manifestatia din Piata Universitatii, urmarind cu sufletul la gura razboiul nervilor prin care detinatorii ilegitimi ai puterii incearca sa stinga flacara revolutiei (...) Am acceptat disciplina Pietei, chiar in problemele in care punctul nostru de vedere diferea (noi am considerat de exemplu obligatorie denuntarea alegerilor). La intoarcerea in orasul nostru, vrem sa va rugam sa fiti la inaltimea responsabilitatii pe care o aveti, impiedicind orice degradare a demonstratiei, orice deviatie care ar compromite intregul univers al rezistentei romanesti (...)"

    Pe 19 mai, la ora 22, am parasit manifestatia si am plecat spre Piatra Neamt. Zbuciumul nostru lua sfirsit dezolant. Urma sa fim violati prin urne... !
    (va urma)

    Ioan Rosca

    NOTA: Nu as vrea ca aceste relatari sa creeze impresia gresita ca am fost o "figura" pentru manifestatie. Ele sint centrate pe actiunile mele, numai pentru ca m-am decis sa dau singurul exemplu de manifestant pe care il cunosc mai profund, din interior. Comentariile privind faptele si intentiile celorlalti, sint desigur, discutabile, sint parerile mele. V-am expus o traire subiectiva, incercind sa-mi redau gindurile si actiunile de atunci, impletite, asa cum au fost. Chiar si asa s-au putut strecura aprecieri eronate, poate chiar anumite inexactitati (a trecut un timp si din pacate am inceput sa uit detaliile). Nu am fost decit un actor al enormei piese, un fir oarecare al acelei plase, al acelui fuior de trairi. Pentru a-l intui ca ansamblu, e suficent (poate) sa va imaginati o fierbere enorma de Ioani Rosca mai mult sau mai putin anonimi, fiecare cu disponibilitatile si ideile lui, agitindu-se mai mult sau mai putin eficace, ciocnindu-se intre ei mai mult sau mai putin solidar... Nu, nu am fost figuri importante. Nu cred nici macar ca mi-a (ne-a) remarcat cineva prezenta! Importante au fost ( sper...), ideile si sentimentele care ne-au animat.

    Link-doc 1989-1990: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/
    Link-sursa : http://www.piatauniversitatii.com/ic...ntrarev_16.htm
    Link-sursa : http://www.piatauniversitatii.com/ic...ntrarev_17.htm
    Last edited by Excalibur; 05-08-10 at 10:08 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Implicarea intelectualilor - Bucuresti : 6-19 mai 1990, contrarevolutia... c-14, c-15
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 04-08-10, 04:07 PM
  2. Razboiul informational - Bucuresti : 6-19 mai 1990, contrarevolutia... c-12
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 04-08-10, 03:25 PM
  3. Piata si reprezentantii ei... Bucuresti : 6-19 mai 1990, contrarevolutia... c-11
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 04-08-10, 02:46 PM
  4. Raportul cu puterea - Bucuresti: 6-19 mai 1990, contrarevolutia... c-10
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 04-08-10, 02:07 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •