Results 1 to 1 of 1

Thread: Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

  1. #1

    Exclamation Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

    După alegerile parlamentare şi prezidenţiale, care au avut loc la 20 mai 1990, “gruparea Stănculescu” ncepe să fie agitată. Circula zvonul precum că generalul „Victoraş” nu va mai fi cooptat n noua echipă guvernamentală şi, n această eventualitate, cică, procesul de democratizare a armatei ar fi compromis.

    Intră n scenă trepăduşii. ncepe propaganda, nsă, rezultatele obţinute de aceştia sunt foarte slabe. Cadrele militare nu mai au ncredere n marionete.

    Deşi ştia că va ocupa funcţia de ministru n noul cabinet, Stănculescu nu voia să fie investit oricum, ci cu girul oficial al mişcării C.A.D.A.. Numai n acest fel putea să pozeze n faţa opiniei publice ca un aşa-zis garant al democratizării şi depolitizării organismului militar şi, binenţeles al aflării (ascunderii) adevărului despre implicarea armatei n revoluţie.
    n fine, situaţia este rezolvată de păroaspătul general Ilie Marin. Acesta şi “gruparea Stănculescu” trimit, n numele mişcării C.A.D.A., o telegramă adresată guvernului şi o alta adresată parlamentului, prin care se anunţă “voinţa armatei din Timişoara de al menţine pe generalul Stănculescu n funcţia de ministru al apărării, ca fiind singurul garant al stabilităţii armatei “.
    Mediatizate, telegramele devin uneltele de atac ale celor care doreau compromiterea mişcării C.A.D.A.. Se afirmă că “iniţiatorii mişcării, prin susţinerea generalului Stănculescu, dovedesc cu claritate că cererile prezentate n Apelul din 12 februarie ’90, ndeosebi aflarea adevărului despre implicarea armatei n decembrie ’89, au fost rezolvate prompt de către ministru, cu excepţia punctului care prevede numirea unei persoane civile n fruntea armatei”.
    Aceste aprecieri, răspndite prin mass-media, au dezamăgit şi totodată au contrariat cadrele militare. Dacă şi reprezentanţii lor erau capabili să susţin asemenea aberaţii, nsemna că nu mai era nimic de făcut, nsemna că lupta mpotriva sistemului comunist existent ncă n armată era deja pierdută.

    Din acel moment, mişcarea a fost sugrumată. Nu mai avea susţinători, nsă, lovitura de graţie o va da, totuşi, domnul Ion Iliescu, n ziua de 14 iunie ’90, ocazie cu care afirmă că mişcarea C.A.D.A. a fost implicată n organizarea actelor de violenţă din Bucureşti, acte cunoscute sub denumirea de “mineriada din 13-15 iunie 1990”.
    Se ştie că multe cadre militare simpatizau cu cei care doreau efectiv construirea unei noi societăţi, şi nu o altă guvernare comunistă, şi, deci, militanţii din Piaţa Universităţii reprezentau un real pericol pentru unul ca Iliescu. Bătrnul comunist a intuit că nu poate să nfrngă mişcările anticomuniste potrivnice şi, totodată, să-şi consolideze puterea, atta timp ct şi n armată exista o mişcare anticomunistă. Mişcarea C.A.D.A.
    Acuzele nefondate ale preşedintelui ales au dat ocazia lui Stănculescu să anunţe, n aceeaşi seară a zilei de 14 iunie, desfiinţarea oficială a mişcării C.A.D.A. şi interzicerea oricărei alte mişcări de acest gen n armată.
    ncepe prigoana mpotriva iniţiatorilor C.A.D.A. Ministrul armatei i trece n rezervă n primul rnd pe cţiva ofiţeri din “gruparea Stănculescu”. Nu mai avea nevoie de ei şi nici n armată nu putea să i menţină. Exista pericolul ca aceştia să dezvăluie celorlalte cadre militare jocurile murdare la care, n naivitatea unora şi n parvenirea altora, au fost părtaşi şi, din interior, ar fi putut să creeze neplăceri. n rezervă, n schimb, deveneau inofensivi. Erau izolaţi. Nici mass-media nu mai era interesată de ei n noua postura, aceea de rezervişti, pentru că nu mai purtau haina militară, şi, deci, nu mai ofereau senzaţionalul dorit de jurnalişti.


    După desfiinţarea mişcării C.A.D.A., conducerea ministerului apărării ncepe huzurul. Generalii apar ca şi ciupercile după ploaie, iar funcţiile sunt mpărţite doar acelor care s-au dovedit şi care se dovedesc a fi credincioşii foştilor comunişti afalţi n partidul de guvernămnt.
    Am descris, ntr-un capitol precedent, maratonul propagandistic al generalului Dumitru Cioflină.
    Nici armata din Timişoara nu este ocolită de recompense. Probabil pentru “meritele” şi excesul de zel dovedite pe timpul tragicelor evenimente din decembrie 1989 :

    - locotenent-colonelul Constantin Zeca este avansat n funcţia de comandant de divizie n Dobrogea şi, ulterior, primeşte cu “onor” gradul de general;
    - maiorul Paul Vasile este avansat ntr-o funcţie superioară in cadrul ministerului apărării şi primeşte şi el, nu se putea altfel, gradul de general;
    - locotenent-colonelul Constantin Rogin, deşi a acţionat cu mult zel n Calea Girocului mpreună cu fostul maior Vasile Paul, nu este recompensat imediat. A trebuit “sărmanul” să aştepte 13 ani, pnă n vara anului 2002, nsă aşteptarea a meritat, are şi el gradul de general. Intrase omul la bănuieli, să fi fost posibil ca Paul Vasile să fi dovedit mai mult exces de zel decăt el pe Calea Girocului ?

    Pentru participarea “meritorie” la menţinerea n armată a vechilor structuri comuniste dar şi pentru rezultatele excelente obţinute pe timpul acţiunii de protejare a celor care şi-au dovedit ticăloşiile n decembrie ‘89, n Timişoara, colonelul Ilie Marin este avansat general şi numit comandantul Armatei a 3-a de la Craiova şi, ulterior, numit n conducerea superioară a ministerului.

    Doar colonelul Florian Mancu este singurul care nu ştie motivul avansării sale n funcţia de comandant al diviziei din Timişoara, rămasă vacantă n urma plecării proaspătului general Ilie Marin.


    Septembrie 1990. Asociaţia civică “Societatea Timişoara” mă invită să particip, n perioada 26-28 octombrie ’90, la o conferinţă pe teme ale democraţiei. Conferinţa era iniţiată de “Fundaţia Boll” şi “Amnisty Internaţional” şi sprijinită de alte organizaţii internaţionale de prestigiu, precum: “Organizaţia Helsinky”, “Federation For Human Rights”.

    Fiind militar, şi conform ordinelor care prevedeau obligaţia de a anunţa orice fel de participare la activităţi din afara armatei, am raportat comenzii unităţii despre invitaţie, dar şi despre intenţia de a da curs favorabil acesteia.

    Miercuri, 24 octombrie, colonelul Florian Mancu mi-a transmis părerea generalului Dumitru Cioflină: “face cum i dictează conştiinţa, dar l sfătuiesc prieteneşte, colegial, să nu se ducă sub nici un motiv”. Probabil “ilustrul propagandist şef” al FSN-ului se gndea la o eventuală participare a mea la “Vatra Romnească”, unde ar fi trebuit să combat cu “mnie proletară” tendinţele “nesănătoase” ale celor care vor să nveţe ce nseamnă democraţia.

    Dorinţa de cunoaştere şi de a afla ce nseamnă democraţia, direct de la personalităţi cu renume mondial, fără ca propaganda neo-comunistă să-şi “bage pixul” printre rnduri, au fost mai puternice dect sfatul lui Cioflină.

    Iată-mă, deci, la conferinţă. Este ceva deosebit pentru mine, pentru un militar care, pnă atunci, nu a avut nici voie şi nici ocazia să iasă din tiparele cazone comuniste.

    Expunerile invitaţilor au arătat o lume democratică necunoscută mie, o lume care ar fi trebuit deja să să se prefigureze şi n Romnia, lucru care nu se ntmpla. Am decis să mpărtăşesc şi colegilor impresiile formate, fapt intolerabil pentru conducerea armatei. Sunt chemat la divizie şi ameninţat că voi fi trecut n rezervă att eu ct şi cei care mi ascultă “prostiile despre democraţie”.

    De teama represaliilor, colegii se feresc de a discuta cu mine. Chiar şi o abordare pe linie de serviciu poate fi interpretată şi, ca atare, sunt izolat.


    Decembrie ’90. Se mplineşte anul şi nici un general sau ofiţer nu a fost pedepsit pentru ticăloşiile dovedite pe timpul revoluţiei, n schimb, cu două luni n urmă, au fost trecuţi n rezervă ofiţerii care au participat la o ntrunire cu “Grupul pentru Dialog Social”.

    Aceştia, precum, căpitanul Valerian Stan, locotenent-colonelul Constantin Grecu, au avut vina de a spune că la ministerul apărării se ascunde adevărul despre participarea armatei n revoluţie.
    Măsurile luate de ministru au fost abuzive. Nu n acest fel trebuie răsplătiţi cei care doresc adevăr şi dreptate, cei care vor să-şi menţină verticalitatea, cei care vor să re-introducă in armată principiile onoarei şi demnităţii militare. Dacă se vor accepta asemenea atitudini abuzive, am gndit eu, nseamnă că laşitatea unor generali şi ticăloşia altora, dovedite n decembrie ’89, devin criterii de bază pentru funcţionarea viitoare a organismului militar.

    De ce? Fiindcă un grad de general, prin importanţa şi măreţia sa, ar trebui să reprezinte etalonul etic de comparare n armată. Iată-ne n situaţia de a asista cum auritul epolet de general ascunde laşitatea, crima, cnd, n mod normal, ar trebui să scoată la lumină supremul onoarei şi demnităţii militare. Ce vor crede tinerii din armată că ar trebui să facă pentru a avansa n ierarhia militară, cnd au ca exemple generali de teapa lui Stănculescu, Chiţac, Paul, Rogin şi mulţi alţii?

    Cum vor recepta tinerii pedepsele aplicate n armată, cnd văd, pe de o parte, cum sunt trecuţi n rezervă ofiţerii care spun adevărul, iar, pe de altă parte, cum criminalii din decembrie 1989 primesc onoruri?

    Gndurile mele, expuse mai sus, le-am scris pe larg şi le-am nmnat ziaristului Iosif Costinaş, pentru a fi publicate sub semnătura mea. Acesta, la rndul lui, le transmite diverselor publicaţii şi, de asemenea, n seara zilei de 3 decembrie le citeşte la postul de radio “Europa Liberă”.
    6 decembrie 1990. Sfntul Nicolae, zi onomastică şi pentru mine. Colegii se cam codesc să promită că vor veni să nchine un pahar cu mine. Chiar dacă unii ar fi dorit să mă onoreze cu prezenţa, nu mai era posibil…

    Suntem adunaţi n sala de conferinţe pentru comunicări de ordine. Soseşte comandantul diviziei, colonelul Florian Mancu. Se opreşte n faţa noastră. Nu se aşează. Rămne n picioare şi ne priveşte un timp fără să spună nimic. Are n mnă o hrtie pe care o introduce şi apoi o scoate din buzunar ntr-un mod mecanic. Gestul se repetă de cteva ori.

    n sfrşit, se decide şi citeşte conţinutul acelei hrtii: “n baza ordinului Ministrului apărării naţionale şi a Statutului corpului ofiţerilor, ncepnd cu data de 5 decembrie 1990, maiorul Durac Nicolae este trecut n rezervă cu litera < i >”. Litera “i” nsemnnd abateri grave de la ordinea şi disciplina militară.

    Se lasă tăcerea… Căpitanul Viorica Dascălu ndrăzneşte şi ntreabă care sunt motivele care au stat la baza unei asemenea măsuri… Răspunsul colonelului Mancu este categoric: “Stai jos!”
    Iată-mă şi indisciplinat. Pentru cei de teapa generalului Stănculescu şi a celor compromişi pe timpul dictaturii comuniste era normal să se ntmple aşa ceva. Simţindu-se “cu musca pe… portcaschete”, motivele conducerii armatei erau “justificate”.

    n decembrie 1989, nu am dovedit “fermitate mpotriva huliganilor”, refuznd categoric ordinul de a ucide n numele nomenclaturii comuniste, (fără tertipuri de genul “piciorul n ghips”), iar acum am ndrăznit să atac “fragila democraţie” instaurată de aceeaşi nomenclatură comunistă, aflată ncă n fruntea armatei şi a ţării, incriminnd pe cei care, narmaţi cu nişte “biete” blindate, tancuri şi transportoare, au avut “eroicul curaj” de a nfrunta minile goale ale răsculaţilor din decembrie 1989…
    Aceata este soarta. Dacă mi ncălcam principiile şi deveneam şi eu complicele nomenclaturii comuniste, a ticăloşilor, elogiindu-le “eroismul” din decembrie 1989, probabil că mi s-ar fi citit ordinul de avansare la gradul de general şi nu cel de trecere n rezervă
    .


    16 decembrie 1990. Se mplinea un an de la nceperea revoluţiei n oraşul martir Timişoara. n “Piaţa Operei” are loc mitingul de comemorare a eroilor căzuţi pentru libertate. Particip şi eu. Sunt echipat n ţinută militară. Ca urmare a trecerii mele n rezervă, era ultima zi n care mai aveam dreptul să o port.

    Participarea mea la miting nu este ntmplătoare. Am vrut să fiu prezent, fiindcă aveam şi eu ceva de spus. ncă eram ofiţer activ al armatei şi deci, n această postură, problemele expuse de mine puteau fi ascultate cu interes.

    Mă prezint organizatorilor. Aceştia mi aprobă să vorbesc mulţimii. Mă ndrept spre microfon. Nu am de gnd să fac jocul nimănui. Eu doresc doar să pun cteva ntrebări reprezentanţilor puterii politice şi ştiu că voi fi auzit, chiar dacă vor face pe surzii. Iată ntrebările puse atunci, rămase, pentru mine, valabile şi azi :

    - Domnule preşedinte Ion Iliescu, suntem noi vinovaţi, membrii C.A.D.A., fideli adevărului şi dreptăţii, sau sunteţi vinovat dumneavoastră, cel care aţi luat sub ocrotire generalii vinovaţi de ordinele date pentru reprimarea mişcărilor populare din decembrie ’89 ?

    - Domnule prim-ministru Petre Roman, cum trebuie calificată poziţia dumneavoastră faţă de martirii revoluţiei, cnd la dialogul purtat cu membrii C.A.D.A. v-aţi angajat să-i treceţi n rezervă pe generalii vinovaţi, iar după 15 iunie ’90 aţi luat măsuri dure tocmai mpotriva membrilor Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei ?

    - Domnule Brlădeanu, domnule Dan Marţian, domnilor senatori şi deputaţi ai Frontului Salvării Naţionale, cum aţi primit vestea că noi, cei din C.A.D.A., care vrem dreptate pentru martirii din decembrie, am fost trecuţi n rezervă tocmai de cei care au ordonat ca armata să tragă n popor?

    - Domnule Radu Cmpeanu, domnule Ion Raţiu, domnilor senatori şi deputaţi ai opoziţiei, ce măsuri concrete aţi propus n Parlamentul Romniei pentru ndepărtarea generalilor compromişi din armată ştiind că, timp de un an, membrii C.A.D.A. o cer insistent?

    - Domnilor parlamentari, ştiţi că armata romnă este condusă de foştii membrii ai Comitetului Central al Partidului Comunist Romn şi de cei din fostul Consiliu Politic Superior al Armatei? Aţi uitat că Ceauşescu a fost şi el secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei, că generalii Ion Dincă, Ion Coman, Constantin Olteanu au fost crescuţi la aceeaşi şcoală şi că urmaşii lor sunt n funcţiile cheie ale armatei?

    - Domnule Claudiu Iordache, ca timişorean, deputat de Timiş, primvice-preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, veţi putea vreodată să mai mergeţi cu fruntea sus prin locurile nsngerate din Timişoara, atta timp ct nu aţi luat nici o atitudine mpotriva conducerii Ministerului apărării naţionale?

    - Domnilor guvernanţi, dacă aflarea adevărului nseamnă pentru dumneavoastră destabilizare, atunci vă rog să-mi daţi voie să destabilizez.

    - Cum aţi putut aniversa ziua de 1 Decembrie 1990, ziua naţională a Romniei, fără să-l destituiţi imediat din funcţie pe generalul Cheler, general care a ameninţat populaţia cu deschiderea focului? Ce se ntmplă, aţi abolit pedeapsa cu moartea, iar pe noi, militarii, ne obligaţi să ucidem pentru spargerea unei vitrine?

    - Domnilor guvernanţi, de fiecare dată cnd au loc demonstraţii, nouă militarilor, ni se invocă, ca şi pe timpul lui Ceauşescu, existenţa pericolului extern. De ce nu ordonaţi, dacă este aşa, ca armata să treacă la apărarea graniţelor şi nu să stea cu arma ncărcată şi ndreptată asupra populaţiei ieşită n stradă?

    - Activitatea pe care am desfăşurat-o o cunoaşteţi foarte bine, iar poziţia pe care mi-aţi oferit-o, aceea de şomer, mie mi permite să aduc un pios omagiu martirilor din decembrie, fără mustrări de conştiinţă.


    VĂ ROG SĂ NDRĂZNIŢI SĂ O FACEŢI ŞI DUMNEAVOASTRĂ !

    Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-017)

    Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 23-06-10 at 09:13 AM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

Similar Threads

  1. Jocurile de culise ale generalului Stănculescu-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 4
    Last Post: 23-06-10, 05:44 PM
  2. Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 2
    Last Post: 05-06-10, 10:35 PM
  3. nfiinţarea grupului de iniţiativă al C.A.D.A.- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 05-06-10, 10:08 PM
  4. n anticamera ministrului apărării-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 1
    Last Post: 05-06-10, 06:38 PM
  5. Neliniştea generalilor (p-II-) Cameleonii-cap-I-Teroristii-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 2
    Last Post: 20-04-10, 03:06 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •