Results 1 to 3 of 3

Thread: Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

  1. #1

    Post Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

    12 februarie 1990. Ajunşi n capitală, am fost aşteptaţi de două autobuze şi transportaţi la o unitate militară de pe aeroportul Otopeni. Aici am ntlnit reprezentanţii multor unităţi militare din aviaţie. La acest nivel de ntrunire, problemele discutate s-au referit cu precădere la compunerea, competenţa şi gradul de compromitere a conducerii Ministerului apărării pe timpul dictaturii comuniste, ct şi la modul de integrare a armatei n noua conjunctură a vieţii social-politice a ţării.

    n urma discuţiilor, s-a conturat un nou “Apel” adresat conducerii superioare de stat :

    “ APPEL CĂTRE PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ

    Suntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai Aviaţiei militare care dorim să prevenim destabilizarea armatei, n cazul n care nu se respectă principiile democratizării ţării şi n domeniul militar. Pentru aceasta cerem:

    1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei n Revoluţie, n special n perioada 16-20 decembrie 1989 la Timişoara.

    2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care nainte şi după data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, să fie nlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi n perioada revoluţiei, n armată fiind suficiente cadre competente tinere care să poată ndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.

    3. Trecerea n rezervă a ministrului apărării naţionale care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune n armată.

    4. Trecerea n rezervă a ministrului de interne, ca participant direct la acţiunile de reprimare a demonstranţilor din Timişoara.

    5. Numirea n funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant n parlament al intereselor armatei.

    6. Promovarea cadrelor militare n funcţii de conducere, n etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea ntregii armate.

    7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.

    8. Desfiinţarea Direcţiei şi Birourilor de educaţie patriotică din armată.

    9. Dreptul cadrelor militare la demisie.

    10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni şi partide politice, rolul armatei fiind de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie n cazuri de calamităţi naturale.

    11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militară, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiei de senator pentru cadrele militare.

    12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.

    13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic.

    Reprezentanţii unităţilor militare : 01878; 01851; 02840; 02819; 02872; 02914; 01185; 01008; 01125; 01926; 01197; 01115; 01233; 01058; 01878; 01913; 01993; 01884; 01901; 01806; 01875; 01879; 02010; 01989; 01905. “

    Cu documentul redactat, n jurul orei 12 ne-am deplasat la Palatul Victoria, nefiind ncă la modă Palatul Cotroceni. Ajunşi acolo, am fost impresionaţi de numărul mare de cadre militare venite să ne ntmpine şi să ne susţină. Aflaseră despre grupul sosit din Timişoara şi despre acţiunile pe care doream să le ntreprindem cu colegii din Bucureşti. Prezenţa lor, acolo, ne-a ncurajat.

    Abia am cobort din autobuze. Un grup de generali ne ia n primire şi ne ordonă să mergem la sediul ministerului apărării. Suntem aşteptaţi de domnul ministru care, datorită atitudinii noastre, este foarte supărat şi, deci, trebuie să ne conformăm.

    Privim spre grupul de generali. i cunoaştem foarte bine: general-colonelul Vasile Ionel, numit de curnd şeful Marelui stat major, (ulterior consilier al preşedintelui Ion Iliescu), general-colonelul Gheorghe Logofătu, fostul comandant al Academiei militare, general-colonelul Liviu Ciubăncan, abia reactivat şi avansat.

    Generalul Vasile Ionel se ndreaptă spre mine. i eram proaspăt n memorie, doar cu cteva zile n urmă fusesem la minstru. ncearcă să-mi explice că ar fi bine să dăm curs invitaţiei, pentru că, de data asta, ministrul Miltaru este dispus să dialogheze cu noi. I-am răspuns că domnul locotenent-colonel Cornel Şurcu este mai mare n grad şi funcţie, şi ar trebui să discute cu dumnealui. Generalii au plecat. Unul dintre ei, generalul Ciubăncan şi-a pierdut controlul. S-a repezit, furios, să smulgă camera de filmat a unui ins care nregistra discuţiile noastre.

    ntre timp, un număr de şase colegi, desemnaţi de noi, duceau tratative cu Liviu Mureşan, consilierul premierului Petre Roman, pentru a fi primiţi la dialog.

    Tot n Piaţa Victoria, numeroşi studenţi, de la Academia tehnică militară, aşteptau, disciplinaţi, de patru zile, o audienţă la premier, sau la preşedintele interimar Ion Iliescu. Doreau să informeze conducerea provizorie a statului despre “atitudinea răuvoitoare a comandanţilor lor pe timpul revoluţiei”. Purtaseră deja un dialog cu ministrul Militaru, dialog al cărui deznodămnt a fost nefericit. Mulţi dintre studenţi fuseseră exmatriculaţi…
    Cele patru zile petrecute de studenţi n faţa guvernului ar fi trebuit să ne dea de gndit. Momentele petrecute şi de noi, timp de trei zile, n Palatul Victoria, au ntărit convingerea că att preşedintele interimar, Ion Iliescu, ct şi şeful guvernului, Petre Roman, nu sunt interesaţi, n nici un fel, de tragicele evenimente din decembrie 1989, ei fiind preocupaţi de lupta pentru putere, de folosirea, n scopurile lor politice, a celor care au produs teroare n rndurile populaţiei.

    12 februarie 1990. Ora 14.00. Ni se permite intrarea n clădirea guvernului. Deşi lista aprobată cuprindea un număr de 43 de cadre militare, am intrat 73.
    Am fost conduşi ntr-o ncăpere foarte mare, unde exista o masă imensă cu multe scaune. Ne aşezăm şi timp de două ore aşteptăm, n linişte, sosirea domnului Iliescu. Aşa credeam noi, că vom fi primiţi de preşedinte.

    Ora 16.00. Apare un personaj ciudat. Se recomandă a fi viceprim-ministru şi se numeşte Gelu Voican Voiculescu. l vedeam pentru prima oară “pe viu”. Arbornd ntr-o helancă neagră, ce contrasta izbitor cu barba-i albă, părea mai degrabă un preot care se pregăteşte să primească enoriaşii la spovedanie, dect un viceprim-ministru al guvernului.
    Imaginea bisericească s-a spulberat. Voican şi descheie haina, scoate la iveală un pistol mitralieră pe care l ncredinţează unuia dintre nsoţitori, după care ne anunţă că domnul Ion Iliescu deocamdată nu ne poate primi. Fără alte explicţii a părăsit ncăperea, lăsndu-ne nu numai dezamăgiţi ci şi nedumeriţi de modul cum suntem trataţi.
    Deşi ne-au acceptat intrarea n clădirea guvernului, se pare că puterea politică se codeşte să dialogheze cu noi şi caută soluţii pentru a ieşi din impas.
    După aproximativ 40 de minute, apare, din nou, ciudatul şi controversatul personaj, Gelu Voican. Ne invită să luăm loc şi să ncepem dialogul. Este clar! Suntem consideraţi a fi fără importanţă, sub nivelul acceptabil de guvernanţi pentru a dialoga cu preşedinţia. Suntem nevoiţi să ne conformăm.

    - Ca militari sunteţi supuşi ordinelor şi superiorilor dumneavoastră, ne atenţionează Voican, sunteţi dependenţi direct de domnul general Militaru, ministrul forţelor armate şi de preşedintele Iliescu. n calitatea de mandatar al domnului Ion Iliescu, am venit, totuşi, să iau legătura cu dumneavoastră, pentru a afla cărui fapt se datorează această situaţie cu totul ieşită din comun şi pe care o dorim să nu se mai repete niciodată.

    - Suntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai Aviaţiei militare, l informează locotenent-colonelul Cornel Şurcu, şi dorim să prevenim destabilizarea armatei, n cazul n care nu se respectă principiile democratizării ţării şi n domeniul militar. Avem un “Apel” pe care dorim să-l prezentăm domnului Iliescu.

    - Cte unităţi militare sunteţi? ntreabă Voican, deschizndu-şi cu ncetineală carneţe-lul pentru a nota.
    - 26 de unităţi militare, i răspunde Şurcu.
    n sală nu se aud dect foşnete de hrtii şi de foieli pe scaune. Deşi a terminat de notat, Voican nu şi ridică voit privirea, prelungind liniştea n ncăpere. Ne testează răbdarea. N-are dect! Rigorile cazone ne-au făcut foarte răbdători, aşa că aşteptăm eventuale alte ntrebări din partea domniei sale, nainte de a intra n miezul problemelor ce frămntă instituţia militară. Şi-a ridicat n sfrşit privirea şi ne pofteşte, printr-un gest făcut cu mna, să ne spunem doleanţele.

    nainte de a da citire “Apelului”, maiorul Octavian Chiriac, convins că vom avea de cştigat, ncepe să-l flateze niţel pe Gelu Voican :
    - Folosim acest prilej să transmitem, prin intermediul dumneavoastră, doleanţele noastre, pe care le considerăm a fi doleanţele majorităţii cadrelor foţelor armate, dat fiind eşaloanele de unităţi şi categorii de forţe armate reprezentate n rndul nostru.

    Considerăm că ne adresăm nsuşi preşedintelui, domnului Ion Iliescu, pe care l reprezentaţi aici şi care are prerogativele legale să ne asculte pe noi, după ce, n prealabil, dialogul cu conducerea ministerului apărării a eşuat şi nu din vina noastră.

    n continuare, se dă citire “Apelului” adresat Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

    - Dat fiind gravitatea cererilor prezentate n acest “Apel”, spuse cu ngrijorare locotenent-colonelul Petru Liţiu, cerem să ni se asigure protecţia mpotriva oricăror măsuri represive din partea celor care au fost vizaţi n acest context.

    - Am luat notă de cererea dumneavoastră, l linişteşte reprezentantul preşedintelui.

    - De asemenea, domnule Voican, intervine căpitanul Adinel Popa, vrem ca propunerile din “Apel” să fie de urgenţă aduse la cunoştinţa domnului Ion Iliescu. Ar fi de dorit ca domnul preşedinte să vină să discute cu noi n mod direct şi nu prin intermediari, fiindcă am venit să rezolvăm problemele acum şi nu altă dată.

    - Dacă domnul Iliescu ar fi fost prezent n clădire, situaţia ar fi fost diferită, l lămureşte Voican. Mine este marea ntrunire n legătură cu constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi, fiind dincolo, la Parlament, este mult mai dificil să vină şi, atunci, m-a nsărcinat pe mine să-l reprezint.

    - Consider că merităm ca domnul Iliescu să ne onoreze cu prezenţa domniei sale, insistă căpitanul Popa, fiindcă suntem dintre aceia care, prin atitudinea avută n decembrie ’89, am contribuit decisiv la stoparea represiunii armate. Datorită unora ca noi există un “mine” pentru constituirea C.P.U.N.-ului.

    - Pentru a prentmpina eventuale dezinformări, este de dorit ca “Apelul” şi discuţiile noastre să fie difuzate prin mass-media, am adăugat şi eu.

    - După cum vedeţi, se nregistrează, replică Voican. Haidem să discutăm, punct cu punct, cererile nscrise de dumneavoastră n apel.

    La punctul unu cereţi “stabilirea adevărului pivind rolul armatei n revoluţie, n special n perioada 16-20 decembrie n Timişoara”.

    Discret, locotenent-colonelul Şurcu mi face semn. Trebuie să iau cuvntul. Mi se nmnează un microfon. Un cameraman se apropie cu camera de filmat. ncerc să fac abstracţie de el şi am nceput să relatez :

    - n Timişoara, pnă n după-amiaza zilei de 19 decembrie 1989, armata a acţionat violent mpotriva manifestanţilor, pe fondul unor ordine date de către conducerea superioară a ministerului apărării, dar şi pe fondul unor dezinformări practicate de mulţi comandanţi şi ofiţeri politici.

    Ieşirea armatei mpotriva populaţiei civile a pătat uniforma militară şi faptul că timişorenii nu i cunosc pe cei care au dovedit exces de zel n acele momente, ne obligă să suportăm cu toţii etichetări din partea cetăţenilor, etichetări care nu fac cinste onoarei şi demnităţii militare.

    Suntem decişi să-i demascăm pe acei zeloşi, fiindcă n Timişoara au murit mulţi oameni. Conducerea ministerului apărării naţionale se face vinovată nu numai de acţiuni mpotriva demonstranţilor din Timişoara ci şi de acţiunile de reprimare din multe localităţi din ţară.

    Să mă excplic. n 21 decembrie ’89, conducerea ministerului apărării cunoştea n amănunt faptul că n Timişoara mişcarea anticeauşistă şi anticomunistă a luat amploare şi, lucru foarte important, că armata din Timişoara, cu excepţia ctorva zeloşi, a fraternizat cu cetăţenii.

    Şi totuşi, n 21 decembrie armata a fost scoasă să reprime mişcările sociale n Bucureşti şi n ntreaga ţară. Acest fapt este regretabil şi generalul Mihai Chiţac, l dau ca exemplu fiindcă este actualmente ministrul de interne, ar trebui să explice atitudinea avută atunci, mai ales că a afirmat cu seninătate că, pe el, revoluţia l-a prins la Bucureşti, cnd, de fapt, n perioada 17-21 decembrie a fost prezent n Timişoara şi a acţionat cu mult zel mpotriva demonstanţilor.

    Am ncheiat relatarea. Voican vrea să spună ceva, nsă căpitanul Adinel Popa preia microfonul şi spuse răspicat :

    - Ţinnd cont de poziţia armatei din Timişoara, trebuie să spunem clar că şi n rndurile ei sunt uscături. Oameni care, n exces de zel, au executat orbeşte ordinul primit. Să tragă! Şi au tras n populaţie.

    Aceşti oameni au fost avansaţi la excepţional de către generalii reactivaţi şi numiţi n conducerea ministerului apărării. Presa liberă din Timişoara a făcut anchete n unităţile militare şi a dat publicităţii numele ctorva dintre cei care au executat foc de armă asupra populaţiei. Cerem ca aceştia să răspundă n faţa legii şi să fie trataţi ca orice criminali.
    - Ce s-ar fi ntmplat dacă trupele militare scoase mpotriva populaţiei, n 21 decembrie ’89, la Bucureşti, nu ar fi fraternizat şi ei cu demonstanţii şi, potrivit ordinelor, s-ar fi năbuşit totul n snge? Care ar fi fost soarta militarilor “rebeli” din Timişoara? ntreabă maiorul Constantin Chiticaru.

    - La ora ctuală, populaţia şi-a revenit după şocul represiunii armate, intervine locotenentul major Daniel Drăgan, şi, pe bună dreptate, vrea adevărul, nsă, i se oferă altceva.

    Ministerul apărării şi anumiţi participanţi la diferite faze ale revoluţiei au creat false fapte de vitejie, practic, făcndu-se un mare deserviciu armatei. De exemplu, pe postul naţional de televiziune, au apărut relatări conform cărora aeroportul din Timişoara a fost atacat de terorişti, iar militarii au reuşit cu greu să-i respingă. Este un neadevăr, noi am fost pe aeroport tot timpul şi nu ne-a atacat nimeni.
    Cu privirea aţintită undeva, n gol, Gelu Voican pare că nu se simtă n largul său. Acuzaţiile sunt foarte grave. Pun n pericol credibilitatea variantei “oficiale” despre revoluţie. Este inadmisibil aşa ceva. Decide că trebuie să intervină, altfel ar nsemna să fie de acord cu cele spuse de noi :

    - Eu rămn foarte surprins de ce aflu de la dumneavoastră, pentru că şi eu am trăit şi, ulterior, n zilele de 21,22, am participat nemijlocit la revoluţia noastră. Ştiam că la Timişoara armata nu a tras şi că reprimarea a fost făcută de celelalte trupe…

    - S-a tras totuşi, l contrazice locotenentul major Daniel Drăgan, chiar dacă au fost cazuri izolate. Oameni care au făcut-o din exces de zel sau nchipuindu-şi că este un moment prielnic pentru cariera lor…

    - Rămn surprins! exclamă Voican, după cte ştiam nu se executau ordinele. Din teleconferinţă rezultă că nu aveau nici muniţie de război asupra lor.

    - Vă explic eu situaţia, intervine locotenentul major Laurenţiu Ungur. n după amiaza zilei de 16 decembrie ‘89, trupele de grăniceri, aflate n acea perioadă n subordinea Ministerului de Interne, au ieşit n oraş dotate doar cu baionete. Nu au acţionat, s-au dat la o parte şi oamenii au putut trece prin barajele făcute de militari.

    n schimb, n data de 17 decembrie ’89 s-a primit ordin să ieşim n oraş cu armamentul din dotare şi cu muniţie de manevră. n urma unor tergiversări şi presiuni ale organelor de partid, trupele de grăniceri au primit ordin să deschidă focul asupra populaţiei, deşi n acel moment nu exista muniţie de război asupra militarilor, aceasta fiind adusă ulterior, spre seară. Ordinul de tragere a fost dat de Coman…

    - Cui ? l ntreabă Voican

    - Organelor de partid, care, la rndul lor, l-au transmis şefilor noştri. Din dezinformările făcute de organele de partid ale armatei şi cele locale, ştiam şi noi, ca de altfel ntreaga ţară, că la Timişoara un grup de protestanţi, de huligani, au generat o mişcare, sunt n stare de ebrietate, sparg vitrine, dau foc. ntr-adevăr, iniţial aşa părea forma n care s-a declanşat revoluţia. S-a trecut la distrugeri datorită spaimei.

    Primindu-se ordin să se tragă, s-a tras! Şefii noştri au transmis ordine la anumite nivele să se tragă. Am primit ordin să reprimăm acea “mişcare de huligani” care era cu lumnările aprinse pe treptele Catedralei. n seara zilei de 17 decembrie, n jurul orei 8 şi 20, demonstranţii s-au mprăştiat din centrul oraşului n diferite cartiere. Armata a executat foc, nu n plin cum s-ar crede, ci n caldarm, datorită spaimei, o spaimă a armatei n faţa furiei unui popor.

    De aceea poate nici nu au căzut prea mulţi n seara zilei de 17 decembrie n centru. Eu pot să spun cu mna pe inimă că am stat de vorbă cu acei oameni, rugndu-i frăţeşte, prieteneşte, să nu forţeze militarii să tragă n ei. Am dat dovadă, n acele momente, de luciditate şi am acţionat conform raţiunii.

    Probabil, n urma teleconferinţei cu Ceauşescu s-a trecut la luarea unor măsuri stricte, astfel că, n centrul Timişoarei, după ce s-a pus stăpnire pe Piaţa Operei, s-au ocupat şi s-au consolidat aliniamente pe care trebuia să le menţinem.

    Trupele Ministerului de interne şi făceau jocul, ncercnd să ne orienteze şi pe noi n sensul dorit de ei. Dădeau dispoziţii, s-au infiltrat n dispozitivele noastre militare. Nu pot să spun că au pactizat cu şefii noştri, dar cu cei veniţi de la Ministerul apărării sigur au pactizat.
    Cei de la Ministerul de interne ne-au pus pe noi n faţă. Să rezistăm furiei poporului, pentru că ei căzuseră deja acestei furii şi, practic, nu au rezistat.
    Actualul ministru de interne, general-colonelul Mihai Chiţac, era de faţă, n seara zilei de 18 decembrie, cnd s-a tras n mulţimea aflată pe treptele Catedralei. Pe scări, era un individ rănit pe care l-a dus salvarea la spital şi, din relatările presei, rezultă că trăieşte. n schimb, altul, luat dimineaţa pe la ora patru de o dubă a securităţii, a decedat.

    Generalul Chiţac a spus atunci: “Haideţi să mergem de aici, că suntem stăpni pe situaţie”. La un moment dat, un ofiţer, cadru activ al armatei, (maiorul Pleşca Octav, de la U.M. 01233 Buziaşi, n.a.), a luat un pistol mitralieră şi a executat foc asupra unui tnăr de 14-16 ani care a strigat:“Ucigaşilor!” Din fericire nu l-a nimerit.

    Noi, grănicerii, ne-am retras şi acel ofiţer ne-a raportat generalului Chiţac, afirmnd că suntem laşi, iar generalul Chiţac ne-a reproşat: “Vă este frică?”.
    n data de 19 decembrie, seara, generalul Chiţac ne-a scos să ncercuim Parcul Central din Timişoara, obligndu-ne să tragem n cei care şi găsiseră scăpare n parc. Atunci, eu am strigat: “Nu trageţi, parcul este ncercuit şi ne mpuşcăm unii pe alţii, ne mpuşcăm noi ntre noi !” Nu s-a tras nici un cartuş. Ne-am retras n vechiul dispozitiv şi am rămas acolo.
    Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-014A)
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 05-06-10 at 11:10 PM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

  2. #2

    Post Culmea este că laşitatea generalilor se răsfrnge şi asupra noastră -Nicolae DURAC

    Se lasă tăcerea. Voican tace şi el. Face eforturi mari pentru a nu se implica emoţional. Cameramanii filmează pe rnd feţele mpietrite ale participanţilor, după care se opresc la Voican, parcă ndemnndu-l să spună ceva, nsă acesta continuă să tacă. Intervine şi salvează situaţia căpitanul Traian Crjan. Nu are de gnd să destindă atmosfera cu vreo glumă ci vrea să completeze imaginea formată de spusele celorlalţi :

    - La conducerea armatei noastre mai sunt oameni care au dat dovadă de foarte mult zel, n sensul că ne-au instruit că ceea ce se ntmplă n oraş este rodul agenturilor străine, iar demonstranţii erau etichetaţi ca fiind huligani. n fiecare noapte se făceau analize asupra situaţiei din oraş. Toţi comandanţii de unităţi erau chemaţi la sediul diviziei unde se găseau generalii: Ilie Ceauşescu, Ştefan Guşe, Mihai Chiţac, Victor Stănculescu, generali pe care, adesea, i-am văzut trecnd chiar şi prin unitatea noastră, cerndu-ne camioane cu soldaţi.

    La miezul nopţii, generalii n cauză făceau comunicări comandanţilor de unităţi care, la rndul lor, le transmiteau subordonaţilor. Din mai multe relatări, trag concluzia că majoritatea persoanelor aflate la comanda unităţilor a acţionat cum s-a ordonat. Acesta este crudul adevăr. Datorită ordinelor lor, unii subordonaţi au tras n demonstranţi.

    Nu aş putea să afirm care, dar auzeam, la un moment dat, că un regiment sau un batalion a ieşit dintr-o ncercuire ca la aplicaţiile tactice, mpotiva unei populaţii care, practic, nu avea nici un fel de armament şi, deci, este normal să ne punem ntrebarea, ce mai caută aceşti oameni n conducerea unităţilor şi marilor unităţi?

    Noi, subordonaţii, am suferit un şoc psihologic. Cum să tragi n propriul popor, cnd nu am fost educaţi pentru aşa ceva, chiar dacă am crescut sub dictatura Ceauşescu?

    - Datorită dezinformării s-a ntmplat de s-a tras n populaţie, motivează maiorul Chiticaru, şi, n primul rnd, dezinformarea s-a făcut de cei veniţi din conducerea Ministerului apărării. Aceştia ştiau perfect de bine realitatea din oraş şi au asistat la toate manifestaţiile făcute de populaţie.
    napoiaţi la Bucureşti, n loc să ia măsuri benefice pentru revoluţie, ştiind că noi am fraternizat cu demonstranţii, să nu se mai ntmple şi n capitală acele masacre, ei, generalii, din contră, au scos armata mpotriva populaţiei. Au vrut să menţină dictatura cu forţa. Acesta este esenţialul! Eu i consider pe aceştia ca fiind nişte incompetenţi şi nu merită să conducă destinele armatei.
    Nu este posibil să ai grad de general sau să deţii funcţia de comandant de unitate, atta timp ct nu eşti capabil să analizezi situaţia internă şi internaţională, să nu ţi dai seama că era inevitabilă căderea dictaturii comuniste n Romnia. Oare, ce s-ar fi ntmplat dacă eram atacaţi de un inamic extern? Cu asemenea comandanţi ţara ar fi fost imediat ocupată.

    - Este inadmisibilă atitudinea generalului Mihai Chiţac, izbucneşte revoltat locotenentul major Laurenţiu Ungur, captivnd atenţia tuturor. Acest general, revenit n Bucureşti, n interviul acordat televiziunii, nici măcar nu a amintit că a fost n garnizoana Timişoara, unde ne-a dat ordin să tragem n demonstranţi, să-i prindem şi să-i predăm organelor de miliţie şi de securitate.

    Aş vrea să se nţeleagă foarte bine, cu revoluţia am pactizat noi, cei care am nţeles situaţia, cei care am fost piept n piept cu demonstranţii, ce-i drept, unii dintre noi au executat orbeşte ordinele, au dat dovadă de prea mult zel, dar nu au pactizat generalii şi comandanţii noştri care se erijează acum n conducătorii care au desăvrşit revoluţia.

    N-au desăvrşit nici o revoluţie. Au fost nişte incompetenţi. Au fost laşi. n loc să-l aresteze pe Ceauşescu, au ordonat să se tragă n civili. Culmea este că laşitatea generalilor se răsfrnge şi asupra noastră.
    - Domnule Voican, sunt căpitanul Cristian Leahu, din trupele de grăniceri şi unitatea din care fac parte a fost scoasă n data de 17 decembrie, la ordinul Ministerului de Interne, pentru a executa paza Inspectoratului judeţean al miliţiei şi a Comitetului judeţean de partid.

    Subunităţile noastre au ajuns cam n acelaşi timp cu pătrunderea grupului de demonstranţi n sediul judeţenei de partid. Nu s-a putut interveni fiindcă, la ora aceea, militarii nu aveau arme. Demonstranţii au intrat n sediu, i-au dat foc, s-au ntors şi au dat foc şi celor trei camioane militare existente n zonă. Eu am sosit acolo cu tura a doua. De data aceasta, subunităţile aveau armament şi cartuşe de manevră.

    După o oră şi jumătate, am primit muniţie de război şi ordinul de a nu lăsa pe nimeni să se apropie de judeţeana de partid. Noi, comandanţii de subunităţi, mpreună cu comandantul unităţii, ne-am pus atunci problema cum să acţionăm. Să tragem cu arma? Aveam muniţie de război. Am decis să nu tragem. n caz de nevoie, am găsit un refugiu apropiat, ntr-o curte, pentru a nu intra n conflict cu mulţimea. Se putea, deci, gndi şi aşa n acele tragice momente. S-ar fi evitat producerea de victime n rndul populaţiei.

    - Am o propunere care să vină n sprijinul aflării adevărului, sugerez eu. Toţi generalii care au participat la luarea deciziilor, n perioada 17-22 decembrie 1989, să fie prezenţi la procesul “lotului 22”, proces ce se va judeca la Timişoara.
    - Este cazul să punem degetul pe rană şi să facem ceea ce trebuia să facem n primele zile cnd viaţa ncepuse să se normalizeze din punct de vedere militar, adică, explică maiorul Octavian Chiriac, să recunoaştem din capul locului că unica formă de izbucnire a oamenilor, a acestei populaţii oprimate, a fost cea care s-a dovedit, cu toate riscurile ei, a fi cea mai bună.

    Cum s-a spus şi n proces, s-a format un comandament unic, unde nu armata era conducătoarea forţelor, ci ceilalţi ne conduceau pe noi, mai mult sau mai puţin pe faţă, sau din umbră, respectiv din trupele de securitate, mai mult sau mai puţin cunoscute, fiindcă prea puţine au fost arătate n public.

    Privind problema teroriştilor, trebuie să ştim că aceştia nu au fost att de mulţi, ct a fost războiul psihologic declanşat de la depărtare, fără ca ei să-şi pună pielea n saramură. Simulatoare de tot felul, puse pe obiective, care ncepeau cu nişte zgomote specifice să intre n acţiune şi toată lumea, dintr-o parte şi din cealaltă, deschidea focul şi aşa am omort populaţie nevinovată. Este un adevăr. Din ricoşeuri sau din tir direct. Aşa ne-am mpuşcat şi ntre noi.
    Pierderile au fost de ambele părţi, n rndul populaţiei civile n mai mare măsură, fiind fără instruirea necesară pentru a se proteja, dar şi din rndul efectivelor militare, care, cu toată instruirea şi reflexul militar, nu au reuşit să evite pierderile. Important este că armata, n ultimă instanţă, a avut rolul determinant n a salva această populaţie şi a asigura succesul revoluţiei din Banat, fiindcă Timişoara a fost primul oraş liber al Romniei din 20 decembrie ’89.
    Nu era cazul să se mai producă victime la Bucureşti la Sibiu şi aşa mai departe. Le-a fost frică unora că, odată cu căderea lui Ceauşescu, se termină şi “era” lor. Din păcate nu s-a termiat. Ţin cu dinţii şi acum de scaune, nsă armata nu este părtaşă cu aceştia şi nu i va ţine n snul ei.
    - Ţinnd seama de gravitatea celor expuse aici, ar fi nevoie de prezenţa domnului Iliescu, insistă locotenentul major Laurenţiu Ungur. Să clarificăm acest adevăr cu dumnealui. Suntem dispuşi să aşteptăm orict doreşte domnia sa.

    Gelu Voican nu răspunde, fapt ce dă ocazia locotenent-colonelului Cornel Şurcu să dezmintă unele acuzaţii aduse aviaţiei :

    - Datorită zborului elicopterului de cercetare deasupra oraşului Timişoara, ntre orele 15 şi 16.30, aviaţia este acuzată că ar fi tras din elicopter asupra populaţiei. Vă informez că nu s-a tras din elicopter. Nici la Bucureşti nu s-a tras din elicopterul venit n zona televiziunii pentru sprijinul trupelor terestre. La Bucureşti, elicopterul a primit ordin să lovească un inamic din zona televiziunii. Rog televiziunea să redea scena respectivă şi obiectivul lovit. Lumea a rămas convinsă că s-a executat foc din elicopter asupra populaţiei. Repet, nu s-a tras asupra populaţiei.

    - n acea perioadă, noi am fost singurii care am zburat deasupra Timişoarei, adaugă locotenentul major Petre Moţ, şi dacă pnă acum cei din conducerea superioară a aviaţiei nu s-au gndit să dea o dezminţire, vreau să dau eu această dezminţire. Din elicopter nu s-a tras! Există, nsă, posibilitatea, pe care nici noi nu o negăm, ca pe timpul zborului de cercetare să se fi executat foc de pe o clădire, fapt ce a dat impresia că se trage din elicopter.

    - Eu am fost n oraş, n acea perioadă, vă spun precis, nu s-a tras din elicopter, confirmă maistrul-militar Ion Molnar. Dacă avem n vedere faptul că forţele erau n conflict direct, armată, miliţie, securitate, populaţie, ar fi fost imposibil să-i lovim pe unii şi să-i protejăm pe alţii.

    - Noi am participat la apărarea Ministerului Apărării, intervine studentul locotenent Constantin Negrea, schimbnd, astfel, subiectul pus n discuţie de către aviatori. La minister s-au petrecut fapte extrem de grave. Am cerut o comisie de anchetă şi efectiv ni s-a băgat pumnul n gură. De ce nu trebuie să se ştie că anumiţi generali, care şi acum stau n funcţii, au fost incompetenţi şi răuvoitori n perioada revoluţiei?
    n data de 22 decembrie, comandanţii noştri din Academia tehnică militară ne-au dezarmat şi a trebuit să facem demonstraţii n academie, pentru a primi armament şi muniţie, n vederea luptei cu teroriştii. Eram singura unitate militară din zonă.
    - Trebuie nţeles foarte bine, domnule Voican, intervin eu, noi vrem să se stabilească adevărul. Acesta este motivul pentru care suntem revoltaţi. Domnul ministru a primit multe sesizări referitoare la modul criminal n care conducerea superioară a armatei a acţionat n decembrie, şi, totuşi, după atta timp, nu s-a dovedit nici măcar intenţia de a se lua măsuri mpotriva vinovaţilor. Chiar dacă suntem supuşi ordinelor şi ierarhiei militare, dorim să nu se mai ntmple niciodată un alt tragic decembrie n Romnia.

    - Să trecem la următorul punct din apel, ia iniţiativa locotenet-colonelul Cornel Şurcu, sesiznd că Gelu Voican nu doreşte să facă vreun comentariu. Să punem n discuţie problema referitoare la retragerea generalilor reactivaţi pe timpul revoluţiei. n Timişoara a fost reactivat şi pus n funcţia de comandant de garnizoană generalul Gheorghe Popescu. A fost avansat la gradul de general-locotenent. Nu ştim pentru ce fapte de eroism. Poate pentru că a dat diferite interviuri ambigue şi a destabilizat situaţia din Timişoara.
    - Cerem trecerea n rezervă a ministrului apărării şi a celorlalţi generali reactivaţi! solicită imperativ locotenentul major Laurenţiu Ungur.
    n sfrşit, Voican decide că este momentul să participe la dialog. S-a intrat pe făgaşul convenabil lui :

    - Generalul Militaru a fost reactivat n plină revoluţie, este un om ale cărui merite sunt incontestabile şi, n situaţia asta, nu văd ce vă ndeamnă să-l contestaţi.

    - Pentru că prin ordinele date a creat o stare de tensiune n armată, tensiune pe care ncearcă să o ascundă, l lămureşte locotenentul major Ungur.

    - Vreau să fac o precizare, intervine căpitanul Nicolae Miulescu. Există discuţii n rndurile noastre şi nu numai n rndurile noastre, referitoare la activitatea depusă de domnul general Militaru nainte de a fi trecut n rezervă şi această activitate s-a concretizat n perioada n care răspundea de ministerul construcţiilor. Au apărut n unele publicaţii străine probleme referitoare la unele acţiuni contrare intereselor ţării, pe care generalul Militaru le-ar fi desfăşurat.
    - Minstrul armatei este un om de a cărui reputaţie, n ceea ce priveşte pregătirea militară şi spiritul organizatoric, am auzit ncă de multă vreme, spuse Gelu Voican cu admiraţie, iar n ce priveşte felul n care şi-a ndeplinit atribuţiile, de la preluarea comenzii, consider că nu i se pot aduce astfel de nvinuiri.

    - Văzut din exterior, replică ironic locotenent-colonelul Petru Liţiu.

    - Evident că eu vorbesc din exterior, pentru că nu fac parte din armată…

    - De ce s-a nconjurat de attea cadre militare din rezervă? l ntrerupe maiorul Constantin Chiticaru. Sunt mulţi comandanţi tineri, capabili să conducă şi, un lucru foarte important, acum se fac legi şi regulamente pentru viitorul armatei. n aceste condiţii, dacă cei care sunt la o vrstă destul de naintată, cu o gndire depăşită, vor să ne facă un anumit tip de organism militar, noi nu dorim să devenim cobaii lor. Daţi-ne voie să-l facem noi, pentru noi şi pentru viitorul armatei.

    - Avem documente doveditoare mpotriva generalului Militaru, adaugă căpitanul Nicolae Miulescu, pe care le punem la dispoziţia unei eventuale comisii guvernamentale, n vederea studierii acestora şi luării măsurilor n consecinţă.
    - nţeleg că este mai mult un conflict de generaţii, consideră Voican.

    - Nu! Nu numai un conflict de generaţii, l contrazice căpitanul Miulescu, ci şi faptul că avem n vedere interesele ţării, ale apărării naţionale, n ideea n care noi nu avem certitudinea că generalul Militaru ar putea avea calitatea de a fi ministru şi, n plus, există, cum am mai spus, dosare cu dovezi multiple, incriminatoare la adresa activităţii dubioase desfăşurate de generalul Militaru. Deocamdată mă opresc aici.

    - Nu contestă nimeni activitatea dnsului pe perioada revoluţiei, nsă, de ce a trebuit să ajungem aici? ntreabă locotenet-colonelul Cornel Şurcu. De ce nu a luat dnsul măsurile adecvate, n aşa fel nct să analizeze situaţia reală din armată şi să elimine stările tensionate? Generalul Militaru a fost invitat la Comandamentul aviaţiei, pentru a purta un dialog cu noi, dar a refuzat.

    Un comandant, şi ndeosebi un ministru trebuie, n primul rnd, să se informeze precis şi corect, apoi să ia măsuri eficiente de remediere. Are obligaţia de a elimina toate dezinformările apărute, numai aşa poate să fie corect cu subordonaţii şi chiar cu dumnealui şi, n acest fel, ar fi prentmpinat starea tensionată n care se află acum armata.

    - Vin de la un sinod, ne mărturiseşte Voican, pe care l-am ntrerupt pentru a da curs cererilor dumneavoastră, mandatat de preşe-dintele Ion Iliescu, şi a rezolva mpreună doleanţele şi solicitările dumneavoastră, deci, mă aflu ntr-o situaţie paradoxală, de la un sfnt sinod am venit să discut cu ceea ce mi se pare incredibil, o grevă a militarilor.
    - Noi suntem gata oricnd să apărăm ţara, nu am fost şi nici nu suntem n grevă, l contrazice maiorul Chiticaru. Deja ne etichetaţi fără a avea motivele s-o faceţi.
    - Aveţi dreptate! Un protest al militarilor ar fi mai corect spus, se corectează Voiocan, dar situaţia este att de inedită, nct nu are o denumire...
    - Să nu ne oprim la cuvinte… replică maiorul Chiticaru.
    - Da, să nu ne oprim la cuvinte… consimte mai mult pentru sine Voican… Haideţi să luăm o pauză!

    Gelu Voican ne spune că va merge la preşedintele Iliescu pentru a-i prezenta cererile noastre şi rezumatul primei părţi a discuţiilor purtate cu noi. Se ntoarce după aproximativ 45 de minute. Ne sugerează că ar trebui să fim mai direcţi n a-l ncrimina pe generalul Militaru. Nu avem timp să ntrebăm de ce. Se aşează la masă şi se reiau discuţiile. Cameramanii sunt la post şi ncep să filmeze.

    - V-am rugat să-i transmiteţi domnului Iliescu dorinţa nostră de a dialoga cu dumnealui, aminteşte locotenentul major Ungur. Ce răspuns sunteţi mandatat să ne daţi ?

    - Am fost la domnul preşedinte Ion Iliescu, răspunde Voican, nsă, dumnealui este ocupat cu multe comisii, şi, faţă de situaţia n care dnsul, mine, trebuie să pregătească şedinţa de constituire a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, este n imposibilitatea de a face această deplasare de la un sediu la altul şi, n continuare, a susţinut să fiu reprezentantul dnsului şi să duc mai departe negocierile şi tratativele pe care le-am iniţiat.

    - Aveţi dreptul de decizie? l chestionează căpitanul Adinel Popa.

    - Dumneavoastră ca militari vă puteţi da seama, dreptul la decizie este o chestiune mai delicată, răspunde evaziv Voican. Eu voi raporta n final şi decizia o ia totuşi dnsul.
    - n această situaţie, intervin eu, apare o problemă de esenţă, şi anume, tergiversarea. nseamnă că, n continuare, mine sau n zilele următoare, vom relua la nesfrşit aceleaşi chestiuni, fără a obţine vreun răspuns concret, indiferent care ar fi acela. Consider că se urmăreşte punerea noastră la cheremul zvonurilor. Atitudinea dovedită aici, de a spune adevărul, nu merită un astfel de tratament din partea conducerii provizorie a statului.
    - Eu zic să continuăm, propune Voican, şi vedem la sfrşit la ce rezultat ajungem, deci, referitor la contestarea de către dumneavoastră a ministrului apărării, eu vă repet, este un om cu un trecut care l onorează, a suferit de pe urma regimului Ceauşescu.

    A fost adus n fruntea armatei tocmai pentru că nu este amestecat, n nici un fel, n situaţiile regretabile care s-au produs n timpul evenimentelor de la Timişoara şi chiar din ultimii ani, şi, aşa cum l-am cunoscut noi, a fost un element de echilibru, un element de nţelepciune n fruntea conducerii armatei, care a ncercat să realizeze un spirit nou, prin măsurile organizatorice deosebit de eficace.

    Mărturisesc că rămn foarte surprins de cele arătate aici de dumneavoastră. Tot att de surprins sunt de contestarea ministrului de interne, generalul Chiţac, care a colaborat cu noi din primele zile ale revoluţiei şi care se dovedeşte un administrator de elită, un om cu care am colaborat, n sensul celui mai deplin umanitarism, n rezolvarea chestiunilor legate de poliţie.

    Dnsul conduce Ministerul de Interne, de care mă ocup direct şi rămn surprins de faptul că este, după cum spuneţi dumneavoastră, amestecat n reprimarea de la Timişoara. n zilele revoluţiei şi după zilele revoluţiei, a dat dovadă de un spirit cooperativ deosebit, este o persoană extrem de săritoare şi de receptivă la interesele naţiunii, nct, practic, nu pot dect sa-mi exprim uimirea faţă de acuzaţiile pe care le-aţi făcut n seara asta.
    - Domnule Voican, intervine locotenent-colonelul Petru Liţiu, aţi afirmat că ştiţi foarte bine despre măsurile deosebit de eficiente luate de ministrul apărării. Dumneavoastră chiar le ştiţi? Dacă le ştiţi, vă rugăm să ni le spuneţi şi nouă, pentru că noi, cei ndreptăţiţi să le cunoaştem, nu le ştim.

    Noi am aflat doar despre faptul că domnul ministru s-a nconjurat de o mulţime de generali şi ofiţeri din rezervă, apropiaţi generaţiei dumnealui, şi nu despre presupusele măsuri benefice invocate de dumneavoastră. Daţi-mi voie să mă ndoiesc de faptul că domnul ministru Militaru, la vrsta dumnealui destul de naintată, poate fi considerat un om nou.

    - Binenţeles! exclamă Voican, aceasta este o chestiune internă a armatei. n ce privesc măsurile la care vă referiţi, am văzut o serie de ordine, de directive prin care se mbunătăţea dotarea, hrana, nzestrarea armatei, de asemenea, unele măsuri pe plan organizatoric şi n special organizarea teritorială a armatei, care reprezintă o viziune nouă a armatei pe ansamblul ţării.

    Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu-Culmea este că laşitatea generalilor se răsfrnge şi asupra noastră -Nicolae DURAC Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-014B)
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 06-06-10 at 10:30 AM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

  3. #3

    Post Cunoaşteţi de existenţa dosarelor Corbu 1 şi Corbu 2-Neliniştea Generalilor

    - Tot ca om din exterior vorbiţi, replică dezamăgit locotenent-colonelul Petru Liţiu. Aveţi n faţa dumneavoastră specialişti militari şi este păcat să pierdem timpul n polemici pe care, dumneavoastră, ca nespecialist, nu le puteţi face faţă.
    Domnul ministru Militaru poate să vă spună orice şi, numai pentru faptul că are gradul de general de armată, le acceptaţi ca fiind ideale. ncă nu sesizaţi faptul că se construieşte cu sume uriaşe un colos militar, fără a se analiza direcţia spre care se ndreaptă Romnia. Spre vest sau spre est? Dacă se va ndrepta spre vest, timpul va dovedi ineficienţa unor asemenea structuri militare şi se vor cheltui alte sume uriaşe pentru desfiinţarea lor.

    - Domnule Voican, intervin eu, să nu uităm că dictatura comunistă a căzut, pe cnd la ministerul apărării s-a ntărit prin contopirea forţelor comuniste care au exercitat conducerea n ultimii 15-20 de ani, adică, cei veniţi din pensie şi cei existenţi.

    - Mulţi dintre generalii reactivaţi şi-au făcut studiile superioare la Moscova, cu precădere la vestita Academie “Frunze”, adaugă căpitanul Adinel Popa. Acest lucru nu dă de gndit că se creează posibilitatea introducerii n armată a unui nou sistem politic? Ce facem, dăm unul la o parte şi punem altul, contrar intereselor unui stat democratic?
    S-au nfiinţat Consiliile de educaţie patriotică, unde a fost transferat ntregul aparat politic comunist din armată. Oare acest mod precar de organizare a armatei, după cum se observă, necontrolat de nimeni, nu nseamnă o ncercare de ndoctrinare comunistă dar cu altă faţă?
    - Ne-aţi spus că generalul Militaru este un dizident, o persoană nepătată. Vreau să vă ntreb, intervine căpitanul Nicolae Miulescu fixndu-l cu privirea pe Voican, cunoaşteţi de existenţa dosarelor “Corbu 1” şi “Corbu 2”, din arhiva departamentului securităţii statului, Direcţia a IV-a contrainformaţii militare? n aceste două dosare, care n prezent se află la domnul general Militaru, mpreună cu cei care cunosc conţinutul lor, precum locotenent-colonelul Tănăsescu, se găsesc dovezi care incriminează activitatea generalului Militaru ca agent străin.
    - Nu suntem primii care luăm poziţie, domnule Voican, l atenţionează locotenent-colonelul Petru Liţiu, primii care au luat poziţie faţă de ministrul apărării au fost chiar cei din minister, pe sase şi şapte ianuarie, activitate la care a participat şi domnul Ion Iliescu. Trebuie să menţionez că, la acea adunare, preşedintele interimar a afirmat că n cteva zile problemele armatei se vor rezolva şi, după cum se vede, nu s-a dorit a se rezolva. Principala problemă, pusă domnului Iliescu de către cadrele ministerului, era demiterea ministrului Militaru.

    - Ştiţi cum sunt folosite forţele şi mijloacele fostului departament al securităţii statului, care la ora actuală sunt n directă subordonare generalului Militaru? l ntreabă căpitanul Miulescu pe Voican. Vă spun eu, sunt folosite pentru urmărirea cadrelor militare, pentru interceptarea convorbirilor telefonice. Acum toată puterea este concentrată n mna generalului Militaru, fapt ce ar trebui să de de gndit.
    - La unele probleme nu vă pot răspunde, mărturiseşte Voican, pentru că sunt necesare detalii care depăşesc informarea mea. Tot ce pot să vă spun este că Direcţia a IV de contra-informaţii militare a fost desfiinţată ncă din doi ianuarie.

    - Unul dintre cele mai bune exemple că nu s-au schimbat prea multe n armată, n ce priveşte conducerea n mod abuziv, dictatorial, sunt eu, căpitanul Ioan Inel. Am fost urmărit de Biroul 2, pentru faptul că am intrat n contact cu un document ce stipula nfiinţarea Cluburilor militare n armată. Am fost anchetat, defăimat n faţa colectivului de ingineri din care fac parte, am fost chemat de generalul Ciubăncan şi pus să dau declaraţii, de parcă am intrat n posesia unui document ce atingea siguranţa naţională.
    - Domnul general Chiţac a folosit substanţe toxice de luptă mpotriva populaţiei. Credeţi dumneavoastră că un om mnjit cu sngele cetăţenilor timişoreni merită acum, cnd vorbim despre adevăr şi dreptate, să conducă Ministerul de interne? De asemenea, cum credeţi dumneavoastră, domnule Voican, că aceia care au fost arestaţi, anchetaţi şi maltrataţi n perioada 16-20 decembrie, pot dormi liniştiţi cnd fostul anchetator este acum procuror şef al municipiului Timişoara? ntreabă locotenentul major Cristian Dumitra, vădit iritat că Voican ocoleşte răspunsul la problemele esenţiale.

    - Domnul ministru Militaru foloseşte metode ceauşiste n rezolvarea problemelor, precizează studentul caporal Ion Sevastian. Noi, studenţii, mpreună cu profesorii, ntr-o lună de zile am fost de două ori n grevă. Am vrut să avem un dialog cu domnul ministru, dar ne-a refuzat categoric. n schimb, a nceput să facă presiuni asupra noastră, folosind njurături ca pe maidan. Noi, studenţii, nu avem ncredere n competenţa generalului Militaru.

    A lipsit de peste 15 ani din armată, practic a rămas la nivelul de gndire al anilor ‘70. n acest sens, cerem nlocuirea actualului ministru cu un cadru militar tnăr, competent, cu vederi largi, neconservatoare, cu o activitate stns legată de armată n ultimii ani.

    De patru zile stăm 500 de studenţi n faţa guvernului, 23 fac greva foamei şi nimeni nu catadicseşte să vină şi să ntrebe ce ne doare şi ce vrem.
    - Domnule Voican, vă rugăm să vă exprimaţi punctul de vedere faţă de relatările colegilor, l mbie diplomatic la dialog locotenet -colonelul Petre Liţiu .

    - Personal vă mărturisesc surprinderea faţă de cele aduse la cunoştinţă, şi preşedintele Iliescu mi-a cerut să iau de la dumneavoastră toate informaţiile şi toate cererile dumneavoastră scrise, pentru a fi supuse unei analize amănunţite, punct cu punct, iar n ce privesc evenimentele de la Timişoara, pentru a fi deferite procuraturii militare, spuse Voican precaut, eschivndu-se să facă aprecieri personale.
    - Vrem, totuşi, părerea dumneavoastră, domnule Voican, insistă locotenentul major Cristian Dumitra, nemulţumit de răspuns. Vrem să vă cunoaştem punctul de vedere şi despre ce se ntmplă cu Academia tehnică militară şi despre ministrul de interne, vizavi de faptul că a folosit substanţe toxice de luptă. Vă cerem părerea personală. Cum calificaţi aceste fapte?

    - Sunt mai mult dect surprins, răspunse Voican, mai ales că acum două-trei zile, personal am primit, mpreună cu vicepreşedintele consiliului, Cazimir Ionescu, delegaţia studenţilor şi, la sfrşitul comunicatului de presă, pe care l-am difuzat, am dat toate asigurările n ce priveşte securitatea celor care au venit cu asemenea solicitări.

    Era vorba att de dnşii, din Comitetul de iniţiativă al studenţilor, ct şi de grupul de soldaţi de la Topraisar, n frunte cu locotenentul lor. Nu pot să-mi exprim dect nedumerirea, faţă de astfel de ntorsătură pe care o iau lucrurile şi mi exprim regretul, deoarece cuvntul nostru care a fost angajat n acea asigurare pe care am dat-o este astfel dezis, şi suntem puşi n situaţia de a fi infirmaţi n ochii celor care, n momentul ăsta, pot suporta consecinţe ale atitudinii lor.
    n timp ce Voican şi exprima punctul de vedere, un bileţel n care scria, cu litere de tipar, “STĂNCULESCU REABLITAT”, circulă prin sală. Curios, ntreb şoptit cine l-a scris. Mi se răspunde că Gelu Voican. Mi s-a părut a fi ceva dubios. i fac un semn locotenent-colonelului Şurcu, şi i arăt bileţelul. mi dă de nţeles că l-a citit şi el. Transmit bileţelul mai departe şi mă concentrez asupra discuţiilor.
    - De ce domnul general Militaru a ocupat postul de ministru al apărării? ntreabă locotenent-colonelul Petru Liţiu.
    - Domnul ministru a fost numit n această funcţie, precizează Voican.
    - La propunerea cui? insistă Liţiu.

    - La propunerea noastră, a membrilor Comitetului executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, explică Voican. n acele zile, n care toată răspunderea apăsa pe Comandamentul militar al consiliului, care avea iniţiativa de luptă n acea confruntare de guerilă urbană, noi am considerat că este cea mai bună alegere n momentul respectiv.
    - S-au consultat statele majore ale armatelor? continuă Liţiu să-l interogheze pe Voican. De ce nu a fost luat n considerare faptul că cea mai autorizată persoană să ia n primire funcţia de ministru al apărării era prim-adjunctul ministrului şi şeful Marelui stat major, care era n funcţie la ora respectivă?
    - Adică ?! cere lămuriri Voican.
    - Generalul Guşe Ştefan, precizează Liţiu
    - Pot să vă spun că n acele momente generalul Guşe a avut o atitudine cel puţin echivocă, apreciază Voican, şi nouă nu ne-a inspirat ncrederea de a lua comanda supremă a operaţiunilor militare.

    - Bine, dar, atunci, cel de-al doilea adjunct al ministrului, generalul Victor Stănculescu, nici dnsul nu a prezentat ncredere? ironizează Liţiu, făcnd aluzie la conţinutul bileţelului transmis de Voican.

    - Vă referiţi la o situaţie trecută, răspunde Voican iritat de tonul ironic al ofiţerului. Noi, atunci, aşa am gndit. Au fost de faţă şi o seamă de militari, eram foarte implicaţi n evenimentele politice şi practic preluasem puterea de cteva zile şi, n focul luptei de atunci, aşa am gndit la nivel colectiv, aşa s-a hotărt.

    A atrnat n balanţă trecutul generalului Nicolae Militaru şi a avut un consens al celorlalţi generali care erau prezenţi, inclusiv a generalului Victor Stănculescu care, practic, era la comandă n urma morţii generalului Milea şi care a cedat cu foarte multă deferenţă, lăsnd loc numirii noastre.
    - Haidem să lăsăm trecutul şi să revenim la situaţia actuală, l ntrerupe maiorul Chiriac. Aţi nceput prin a elogia personalitatea generalului Militaru.
    - Este o părere personală… replică Voican.

    - Şi probabil ca multe altele, i reproşează Chiriac, dar elogiaţi această personalitate cu merite scoase n evidenţă dintr-o activitate trecută şi ntreruptă pe o lungă perioadă de timp. Haideţi să luăm n analiză meritele pe care le are n această perioadă, de aproximativ două luni, de cnd a devenit ministrul armatei. Eu consider că sunt alţii n structura actuală a armatei propozabili pentru această funcţie, ale căror merite ar atrna mai greu n balanţă.

    Domnul general Militaru este un om n vrstă, duce oare o legislatură? Noi i dorim multă sănătate n continuare, i mulţumim pentru activitatea, curajul civic şi patriotic pe care le-a dovedit asumndu-şi această grea sarcină a conducerii armatei, deşi din ce a făcut pnă acum rezultă că trateză problemele militare cu prea multă uşurinţă.

    Să-mi fie cu iertare aprecierea făcută. Consider că problema ntregii discuţii de astăzi este nlocuirea dnsului şi acest lucru realizat va rezolva multe din problemele armatei, inclusiv stabilitatea sistemului militar, care trebuie să devină exemplu de stabilitate pentru sistemul social din ţară.

    - Părerea mea este că suntem prea obosiţi, apreciază maistrul militar Marin Anton, situaţia este foarte critică n unităţile militare, de aceea cred că aveţi interesul şi dumneavoastră şi noi şi domnul Iliescu şi ţara ntreagă ca pentru un om să nu se destabilizeze armata. Să privim măcar, acum, n ceasul al 12-lea realitatea. Să rezolvăm problema, să ne ntoarcem acasă şi să trecem la activităţile noastre miltare.

    - Daţi-mi voie totuşi să mă ndoiesc de activitate, cnd subordonaţii şi contestă comandanţii, replică ironic Voican. Este un precedent care poate fi foarte grav pentru o instituţie de tip militar. Odată creată această situaţie, cine ne oferă garanţia că ea nu se va mai repeta? Cum vă veţi simţi dumneavoastră la subunităţi, dacă cei din subordine vor lua exemplul acesta şi vor ncerca o formă de contestare? Vedeţi? Au implicaţii foarte, foarte profunde.

    Oricum, eu sunt receptiv la toate cele arătate de dumneavoastră aici, dar daţi-mi voie să-mi exprim surpriza şi chiar mai mult dect atta, perplexitatea aproape, pentru că noi am cunoscut lucrurile de pe cu totul altă poziţie, care este cel puţin neobişnuită.
    - Domnule Voican, intervine căpitanul Nicolae Miulescu, este adevărat, suntem cu toţii supuşi ordinelor şi regulamentelor militare. De ce ne reproşaţi că le-am ncălcat? Credeţi că este anormal ca noi, militarii, să contestăm menţinerea pe funcţii a vinovaţilor de reprimarea din decembrie sau să contestăm măsurile abuzive luate de ministrul Militaru? De ce nu ne reproşaţi şi ncălcarea legilor şi regulamentelor militare din perioada tragicului decembrie ’89, cnd am primit ordin să tragem n demonastranţi, iar noi nu l-am executat?

    Cnd am greşit? Atunci sau acum!? Eu consider că nu am greşit nici atunci, nici acum, pentru că problemele, n ambele situaţii, sunt la fel de grave şi la fel de inedite. Dacă forma adoptată de noi, n decembrie, a fost una extremă, insubordonarea, fapt ce a permis să purtăm, acum, acest dialog, contestarea este o formă democratică, tot la fel de extremă pentru organismul militar, dar foarte necesară n aceste momente de tranziţie pentru armată. Vă rugăm să mai reflectaţi, domnule Voican…
    - Dacă se menţine actuala structură de conducere, eu vă garantez că inginerii şi tehnicienii din armată, odată cu democratizarea vieţii civile, vor trece n rezervă, fiindcă doresc să se exprime, avertizează maiorul Chiticaru.

    - De fapt care este direcţia pe care o urmăreşte guvernul, domnule Voican, l ntreb şi eu pe reprezentantul puterii, dacă şi n condiţiile aflării, direct de la noi, din interiorul sistemului militar, că ministrul apărării este depăşit de situaţie, iar ministrul de interne se face vinovat de represiuni n Timişoara, susţineţi menţinerea acestora n funcţii? Dacă guvernul doreşte o anume direcţie, care se va dovedi a fi contrară doleanţelor noastre nscrise n “Apel”, ca militari vom fi obligaţi să o acceptăm, nsă, dreptul cştigat n revoluţie, dreptul la libertatea de exprimare ne va permite să repetăm, cu orice prilej, cererile nostre. Este semnalul pe care trebuie să-l aveţi n vedere.

    - Eu vă spun că am o admiraţie personală faţă de personalitatea generalului Militaru, replică Voican, evident, n contextul nostru nu este o condiţie nici necesară, nici suficientă. Daţi-mi voie totuşi să admiteţi, odată cu mine, că situaţia pe care o trăim este fără precedent şi, faţă de noutatea şi ineditul ei, suntem ntr-o situaţie limită.

    Dumneavoastră acuzaţi aproape o criză n armată, care este foarte ngrijorătoare pentru ntregul ansamblu al naţiunii noastre ca şi pentru un regim att de tnăr instaurat după revoluţie. Pot să afirm că sunteţi interlocutorii cei mai ordonaţi, cei mai agreabili, sub aspectul disciplinei şi ordinii de a purta un dialog pe care i-am avut pnă acum.

    Vă asigur că, n virtutea mandatului pe care l-am primit, voi nainta toate materialele emanate de la dumneavoastră şi chiar n seara asta mă voi ntoarce la preşedintele Iliescu, pentru a raporta personal impresia pe care a produs-o asupra mea discuţia avută cu dumneavoastră şi, n acelaşi timp, să-i nmnez aceste documente pentru a putea lua hotărrea pe care o apreciază dnsul .
    - Să sistăm discuţiile şi să rămnem n această sală pnă la ntrevederea cu domnul Iliescu, propune căpitanul Adinel Popa.
    - Sunt de acord cu dumneavoastră, aprobă Voican ridicndu-se deja de pe scaun.
    - Am fost informaţi că domnul Ion Iliescu se află n clădire, ne anunţă locotenentul major Laurenţiu Ungur.
    - Faptul că preşedintele Iliescu se află n clădire mi este tot aşa de cunoscut ca şi dumneavoastră, replică Voican. Nu am cum să ştiu. Dacă ntre timp a venit, mi va fi mai uşor să iau contact cu dnsul, ntruct nu am de urcat dect nişte scări.
    - Domnule Voican, noi vă mulţumim! ncheie maiorul Octavian Chiriac.

    De comun acord cu Gelu Voican Voiculescu, s-a ntocmit un “Proces-Verbal” cu sinteza discuţiilor.
    Cunoaşteţi de existenţa dosarelor “Corbu 1” şi “Corbu 2”-Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-014C)
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 06-06-10 at 10:56 AM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

Similar Threads

  1. Jocurile de culise ale generalului Stănculescu-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 4
    Last Post: 23-06-10, 05:44 PM
  2. Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 22-06-10, 06:55 PM
  3. nfiinţarea grupului de iniţiativă al C.A.D.A.- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 05-06-10, 10:08 PM
  4. n anticamera ministrului apărării-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 1
    Last Post: 05-06-10, 06:38 PM
  5. Neliniştea generalilor (p-II-) Cameleonii-cap-I-Teroristii-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 2
    Last Post: 20-04-10, 03:06 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •