Results 1 to 2 of 2

Thread: n anticamera ministrului apărării-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

  1. #1

    Post n anticamera ministrului apărării-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

    Articolul a fost “studiat” n detaliu şi de conducerea superioară a armatei. Ca urmare, am fost anunţat că trebuie să mă prezint la minister, chemat de generalul Nicolae Militaru, pe atunci ministrul apărării.

    Doi februarie 1990. n ţinută de raport, cu cizme şi centură, m-am prezentat la minister. Ajuns n anticameră, la ora opt fix, conform ordinului primit, am fost antrenat n discuţii cu diverşi generali şi ofiţeri superiori.

    Generalul locotenet Dumitru Puiu, fost comandant al diviziei de aviaţie din Timişoara, m-a abordat ntr-o manieră surprinzător de… omenească. S-a interesat dacă este adevărat că la Timişoara tancurile au zdrobit oameni sub şenile.

    I-am raportat că nu cunosc astfel de cazuri şi că numai cercetările vor avea darul să stabilească adevărul. Discuţia a avut un rol deosebit de ncurajator pentru mine, n primul rnd pentru faptul că generalul Puiu a fost de acord cu necesitatea schimbării n totalitate a conducerii ministerului apărării.

    Am luat din nou loc pe canapea, aşteptnd să fiu chemat de ministru, cnd, n anticameră, a intrat, fălos, şeful meu, comandantul Trupelor de geniu, Gheorghe Popescu, şi el proaspăt avansat la gradul de general-maior (a nu se confunda cu comandantul diviziei din Timişoara). Era nsoţit de colonelul Otto Breuer. Acesta din urmă, văzndu-mi insemnele de genist, s-a interesat despre motivul pentru care am fost chemat de ministru. I-am raportat că, deocamdată, nu ştiu, dar presupun că din cauza unui articol apărut n presă sub semnătura mea.

    Rămn din nou singur pe banchetă. l privesc pe generalul Popescu şi nu mi vine să cred că un fost politruc are ndrăzneala de a-şi etala cu atta aroganţă gradele de general… Care or fi fost meritele acestei creaturi comuniste? Am aflat, chiar din spusele dumnealui, că are relaţii solide n noul executiv. Nu avea vreo treabă la ministru. Venise doar să anunţe că fusese avansat la gradul de general şi că va organiza o masă la Casa Armatei. Deja mă gndesc la cupele de şampanie pe care vechii şi noii generali le vor ridica n „cinstea” proştilor… a acelora care, prin sacrificiul lor, le-au deschis drumul spre magazia cu grade şi funcţii grase.

    Dacă vom urmări Monitorul Oficial, rămnem consternaţi. După anul 1989 armata nu avea şi nici nu are trupe care să facă faţă excedentului de generali.
    Tot n anticameră l-am ntlnit pe Dumitru Cioflină, şi el proaspăt general, care, ntr-o discuţie cu un alt general, necunoscut mie, spunea că a cerut audienţă ministrului fiindcă nu i convenea locul unde a fost mutat. După terminarea conversaţiei cu omologul său, generalul Cioflină a rămas lngă fereastră, n picioare, cu privirea aţintită pe uşa ministrului. Nu şi ascundea agitaţia. Tresărea vizibil la fiecare deschidere a uşii ministeriale.

    Am avut un sentiment de dezgust, văzndu-l att de docil dar şi speriat de viitoarea confruntare cu generalul Militaru. Chiar dacă era mbrăcat n impunătoarea uniformă de general, semăna mai degrabă cu o slugă, care, ndoită de la mijloc, şi frămnta n mini căciula la uşa stăpnului şi se speria de orice zgomot venit de dincolo.

    Nu ştiu ce a rezolvat atunci, dar n funcţia de comandant al Armatei a 3-a de la Craiova, pe care cu “onor” i-a acordat-o următorul ministru al apărării, generalul colonel Victor Athanasie Stănculescu, domnul Cioflină şi-a ndreptat rapid spinarea şi… a devenit propagandistul militar al partidului F.S.N., partid aflat după 20 mai la guvernare.

    n luna septembrie 1990, a ajuns cu propaganda şi n unitatea noastră. Era nsoţit de un alt proaspăt general, Victor Dumitrescu. Odată sosit, generalul Cioflină ne-a adunat n clubul unităţii şi, fără nici un fel de introducere, a cerut tuturor cadrelor militare, sub formă de sugestie, să se nscrie n “Vatra Romnească”, fiindcă, pnă acum, el a reuşit să convingă şi să nscrie peste 2.700 de ofiţeri, maiştri-militari şi subofiţeri.

    Cu attea probleme pe cap, generalul “a uitat” să specifice şi faptul că respectiva organizaţie este angrenată politic. Probabil nu avea nici un fel de importanţă acest mic amănunt, de aceea, a trecut brusc la chestiuni mai “serioase”. De data aceasta nu mai este vorba de sugestie, motiv pentru care ne spune foarte răspicat:

    “Partidele istorice, respectiv partidul ţărănesc şi cel liberal, nu trebuie agreate n rndurile armatei, fiindcă acestea urmăresc dezbinarea poporului şi a ţării.

    Societatea Timişoara este plină de legionari şi de spioni şi nu cumva să ndrăznescă cineva să devină membru al acestei organizaţii, iar aşa-zisul Forum Antitotalitar Romn urmăreşte interese ostile democraţiei, ntruct ponegreşte Frontul Salvării Naţionale, singurul partid politic n care armata trebuie să aibă ncredere şi pe care trebuie să-l sprijine acum şi n viitor. Ct despre flaimocea Doina Cornea, cum bine o caracterizează ziarul Romnia Mare, sunt informaţii că luptă pentru subminarea economiei naţionale (!?) şi, n luările ei de cuvnt, ponegreşte ţara peste hotare.”

    După acest maraton propagandistic, puterea l-a răsplătit, numindu-l prim-adjunct al ministrului şi şef al Marelui stat major al armatei.
    Oare ce merite deosebite a avut locotenent-colonelul Dumitru Cioflină pe timpul evenimentelor din decembrie 1989, pentru a-şi permite acum, după ce a fost avansat, (n mai puţin de două luni), la excepţional, la gradul de general, să sădească, n rndul militarilor, ura faţă de opoziţie şi faţă de personalităţile care au luptat şi luptă mpotriva comunismului?
    Dacă armata nu face politică, cum trebuie caracterizată propaganda profesenistă a generalului Cioflină? Mulţi membrii ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei au fost trecuţi n rezervă pe motivul că, prin acţiunile lor, fac politica opoziţiei şi, conform comunicatelor date de guvernanţi, militarii trebuie să aibă o atitudine neutră. Ce trebuie nţeles din aceste abuzuri practicate de putere ?… Trebuie nţeles că doar cei care fac propagandă fesenistă sunt “neutri” din punct de vedere politic şi, deci, nu vor fi trecuţi n rezervă, ci avansaţi n grade şi funcţii importante.

    Membrii C.A.D.A. nu au făcut politica nici unui partid şi nu au cerut nlăturarea de la putere a FSN-ului sau a liderilor acestuia, ci au cerut trecerea n rezervă a militarilor compromişi pe timpul dictaturii şi a celor care se fac vinovaţi de reprimarea demonstranţilor din decembrie ’89, oprirea cursei avansărilor, precum şi scoaterea armatei de sub influenţa oricărui partid politic.
    n anticamera ministrului apărării-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-010)
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 05-06-10 at 10:43 PM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

  2. #2

    Post Generalul Nicolae Militaru se nfurie-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC

    n fine, n jurul orei 12 sunt anunţat să intru n cabinetul ministrului. M-am prezentat regulamentar şi, n urma invitaţiei făcute, am ocupat un fotoliu aflat lngă masa de lucru a domniei sale. ncăperea ministerială era destul de ncăpătoare. Ministrul apărării, generalul de armată Nicolae Militaru, fără veston, mbrăcat ntr-un flanel kaki, părea dispus să poarte un dialog. Deşi n vrstă, poziţia corpului şi agilitatea cu care se mişca prin cabinet indicau un om n plină vigoare.

    n priviri i se putea citi o mndrie exagerată, ceea ce ţi impunea prudenţă. Cuta, adncită mult prea mult ntre sprncene, ntuneca şi mai mult negreala din jurul ochilor adnciţi n orbite, ntr-un contrast izbitor cu paloarea. Deşi convorbirea prietenoasă s-a transformat ntr-una mai furtunoasă, am rămas totuşi impresionat.

    La discuţie participă şi general-colonelul Gheorghe Logofătu, fostul comandant al Academiei Militare. Acesta se face vinovat de scoaterea ilegală a ofiţerilor-elevi mpotriva demonstranţilor din Bucureşti. După părerea mea, generalul Logogofătu ar fi trebuit să fie n rezervă şi nu avansat n conducerea ministerului apărării.

    De la nceput, ministrul Militaru m-a avertizat că va fi nevoit să ntrerupă din cnd n cnd dialogul, pentru că trebuia să rezolve şi alte probleme ivite. Asistnd la modul n care se soluţionau chestiunile militare, am dedus că avea o concepţie total opusă democratizării sistemului militar.

    Mi s-a cerut să explic ce s-a ntmplat şi ce se ntmplă la Timişoara. Am relatat cele cunoscute de mine. Am continuat cu acuze aduse n primul rnd generalilor participanţi la reprimarea demonstranţilor din Timişoara şi am ncheiat cu aprecieri similare faţă de generalii din Bucureşti, considerndu-i pe toţi ca fiind principalii vinovaţi de implicarea armatei n reprimare.

    I-am raportat, de asemenea, despre avansările la excepţional a ofiţerilor politici, a celor care au dat dovada unui exces de zel, ct şi despre starea tensionată a militarilor din garnizoana Timişoara, pricinuită de ascunderea adevărului privind implicarea armatei n revoluţie.
    Domnul ministru mă asculta aparent calm, fără să mă ntrerupă, privindu-mă din cnd n cnd insistent n ochi. Trăsăturile feţei i-au devenit, n schimb, mai aspre, motiv pentru care am ncheiat relatarea. ncepusem să-l irit. Şi-a făcut de lucru printre hrtiile aflate pe birou şi, cu un gest, mi-a dat de nţeles că trebuie să continui.

    Am raportat că am terminat şi, atunci, pe un ton voit părinteşte, ministrul m-a povăţuit să las asemenea probleme n seama celor abilitaţi, iar eu să-mi văd de treabă, să nu mai scriu articole n presă, să stau liniştit, fiindcă sunt tnăr, capabil şi armata are nevoie de asemenea tineri, ca mine, proaspeţi absolvenţi ai Academie militare, pentru a ocupa funcţii importante şi tocmai se află, ntmplător liberă, o asemenea funcţie… comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de geniu.

    Poveţele domnului general mi dau o senzaţie neplăcută. Avea impresia că mă poate convinge să renunţ la demascarea vinovaţilor n schimbul unei funcţii. Am vrut să-i dau imediat un răspuns pe măsura gndirii dumnealui, nsă nu s-a putut. A ntrerupt discuţia pentru a rezolva nişte numiri şi destituiri din funcţii, ntr-un mod destul de ciudat.
    n cabinet a intrat, neauzit, generalul Hortopan, un om mic de statură, dar foarte robust, cu trăsături dure şi cu mişcări necontrolate, a cărui privire metalică ţi trezea instinctul de apărare. Aveam aceeaşi senzaţie de nesiguranţă ca n momentul cnd, odată, la un prieten, un cine Doberman m-a privit tot timpul ct a durat vizita. Inclusiv ministrul Militaru a avut un gest de ncordare cnd acea „gorilă”, n haine militare, (adnc implicată n evenimentele din decembrie 1989 ) s-a apropiat de birou şi a anunţat, cu o voce lineară, despre o revoltă izbucnită la Şcoala de ofiţeri activi, „Nicolae Bălcescu” din Sibiu.

    Elevii doreu să ştie ce s-a ntmplat cu comandantul lor, locotenent-colonelul Aurel Dragomir. Telefonic, generalul Militaru le transmite elevilor să fie liniştiţi, fiindcă Dragomir a fost chemat la minister pentru a fi avansat la gradul de colonel şi pentru a fi numit ntr-o funcţie superioară, de general, la Editura Regulamente, iar n ce priveşte noul comandant al şcolii, elevii nu trebuie să-şi facă probleme, fiindcă acesta este un ofiţer destoinic, un foarte bun specialist.

    Cei doi ofiţeri, Dragomir şi noul comandant al şcolii, se găseau n anticameră, ca atare, ministrul ordonă să fie introduşi n ncăpere pentru a le comunica „norocul” care a dat peste ei. Generalul Militaru nu mai ţinea cont de merite sau de vechimea n grad. Avansa pe bandă rulantă, după bunul plac.

    Aducerea locotenent-colonelului Aurel Dragomir la minister nsemna o bătaie de joc faţă de sibieni. Cariera acestui ofiţer a fost spectaculoasă. Secretar U.T.C. al Şcolii militare de ofiţeri activi din Sibiu, aghiotant al unui general din minister, apoi “cine de pază” la uşa Elenei Ceauşescu.

    Odată cu numirea lui Nicu Ceauşescu n funcţia de secretar al Comitetului Judeţean de partid Sibiu, Dragomir este numit, la propunerea Elenei Ceauşescu, comandantul Şcolii militare de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, pentru a-i fi asigurată protecţie odraslei ceauşiste. Pe timpul evenimentelor din decembrie, locotenent-colonelul Aurel Dragomir a făcut tot ce i-a stat n putinţă pentru a-l proteja pe Nicu Ceauşescu, acţionnd cu cruzime asupra celor care demonstrau pe străzile Sibiului.

    După căderea dictaturii, a vrut şi el să pară a fi salvatorul revoluţiei. Nu a avut vreme sau n-a ştiut să-şi “fabrice terorişti” şi, ca atare, trage cu tunul n clădirea miliţiei, ignornd faptul că miliţienii se predaseră deja şi, deci, nu mai reprezentau un pericol. La procesul inculpaţilor din Sibiu, Dragomir, n calitatea de martor, a apărut cu gradul de locotenent-colonel şi nu cu cel de colonel… Oare de ce?!

    Cnd eram pe punctul de a continua dialogul cu domnul ministru, s-a ivit o altă situaţie urgentă. De data asta de la Craiova. Un grup de ofiţeri, din comandamentul Armatei a 3-a, a trimis un memoriu generalului Militaru, prin care i se reproşau, acestuia, abuzurile pe care le făcea n calitatea de ministru.

    Generalul Militaru, foarte revoltat, l-a contactat telefonic pe generalul Roşu, căruia i-a cerut explicaţii. Eram aproape de telefon, iar domnul ministru ţinea receptorul ndepărtat de ureche, aşa că am auzit vocea plngăreaţă şi slugarnică a generalului Roşu : „Domnule ministru, eu nu am nici o vină, vă rog să mă credeţi…

    Este aici n comandament un maior rebel… unul Enache… El a conceput acel memoriu şi l-a citit n faţa cadrelor. Eu nu am nici o vină, nu am ştiut nimic, domnule ministru, nu am fost acolo şi de aceea nu l-am putut opri pe indisciplinat. A participat, n schimb, colonelul Ilie Marin, şeful de stat major. Acesta nu m-a anunţat. Vă rog să mă credeţi, domnule ministru, abia am aflat şi eu… Da, domnule ministru, da, voi lua măsuri! Am nţeles! Voi fi foarte ferm… Să trăiţi!”
    Nu m-a mirat atitudinea slugarnică a generalului Dumitru Roşu, doar ani de zile a fost membru n Comitetul Central al P.C.R.
    Generalul Militaru a ordonat destituirea din funcţie a colonelului Ilie Marin. Totuşi, a doua zi, a revenit asupra acestei decizii.

    Se reia discuţia cu mine. Domnul ministru mă ntreabă dacă am nţeles ce mi s-a spus. Renunţ la poziţia diplomatică, şi i cer domnului ministru să-mi dea un singur exemplu de general sau de alt ofiţer trecut n rezervă, pe motivele expuse de mine şi, atunci, voi fi convins despre intenţia noii conduceri a armatei de a afla adevărul.

    Ministrul s-a nfuriat. Rostea cuvintele şoptit, şuierător. Cabinetul devenise mic, căldura apăsătoare, iar tabloul era completat de aghiotantul ministrului, un maior din arma artilerie aşezat lateral, n partea mea dreaptă, căruia i tremurau hrtiile n mnă. Generalul Logofătu, stană de piatră, aşezat pe un fotoliu n faţa mea, mă privea ca pe o victimă.

    Ministrul vrea să mă intimideze. L-a pus pe aghiotant să dea citire articolului scris de mine. Ofiţerul, nspăimntat, neputnd să-şi oprească tremurul minilor, de parcă el era n locul meu, i-a dat citire cu glas gutural, fiind ntrerupt, din cnd n cnd, de ministru, pentru a-mi cere lămuriri şi pentru a-mi imputa modul "tendenţios şi denigrator” n care prezentam generalii armatei şi conducerea minsterială.

    Nu putea admite ca un căpitan să lezeze vreun general, chiar dacă acel general a ordonat reprimarea demonstranţilor, chiar dacă domnul ministru intenţiona, după spusele generalului Dumitru Puiu, să trimită cteva dosare, spre cercetare penală.
    A luat totul n băşcălie, inclusiv refuzul meu de a ieşi, la ordin, pe stradă. După gndirea domnului Militaru, eu ar fi trbuit să nu refuz, ci să merg n oraş şi, acolo, să păşesc n faţa militarilor, să-mi dezvelesc pieptul şi să le strig: “Mai bine tregeţi n mine dect n popor!” Abia atunci mi demonstram curajul, nu refuznd ordinele pentru “a sta la căldurică n birou”.

    I-am răspuns că funcţia şi gradul avut mi-au permis să iau numai acea decizie, dar ea a fost fermă, iar reproşul dumnealui ar fi trebuit să se ndrepte spre generalii din subordine şi nu spre mine. Ar fi fost altfel dacă toate cadrele militare procedau la fel, sau dacă un general, chiar şi domnul general Militaru, ar fi ieşit n faţa dispozitivelor şi ar fi ordonat ncetarea imediată a focului… Pe cnd un simplu căpitan…

    Revoltat de reproşurile mele, domnul ministru mi-a replicat că nu am onoare… dacă voi continua să insist asupra vinovăţiei generalilor, fiindcă, n condiţiile confuze, de atunci, chipurile, aceştia nu pot să se apere.
    Discuţia s-a ncheiat. Am ieşit din cabinetul ministerial cu un gust amar. Băteam la porţi ferecate. Clica generalilor era unită dar şi protejată de chiar ministrul apărării. De fapt, avea şi dumnealui, domnul ministru, gradul de general…
    Generalul Nicolae Militaru se nfurie-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC (UR-VP-ND-011)
    Last edited by N.D._C.A.D.A.; 05-06-10 at 10:44 PM.
    Aceia care au acţionat zi de zi, timp de 21 de ani, asupra conştiinţei mele, au cerut imposibilul. Să trag n oameni nenarmaţi... n aceia care, exasperaţi, şi revendicau drepturi sociale şi poltice. Am refuzat ! Indexul lucrarilor publicate
    Contact prin cutia postala SAS: clik AICI

Similar Threads

  1. Jocurile de culise ale generalului Stănculescu-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 4
    Last Post: 23-06-10, 05:44 PM
  2. Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 22-06-10, 06:55 PM
  3. Perplexitatea lui Gelu Voican Voiculescu- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 2
    Last Post: 05-06-10, 10:35 PM
  4. nfiinţarea grupului de iniţiativă al C.A.D.A.- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 05-06-10, 10:08 PM
  5. Neliniştea generalilor (p-II-) Cameleonii-cap-I-Teroristii-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 2
    Last Post: 20-04-10, 03:06 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •