Results 1 to 1 of 1

Thread: Balanţe comerciale externe excedentare. Lichidarea datoriei externe

  1. #1

    Post Balanţe comerciale externe excedentare. Lichidarea datoriei externe

    Balanţe comerciale externe excedentare. Lichidarea datoriei externe

    ■ După ce, în perioada 1985-1989, balanţa comercială externă a României a înregistrat excedente cuprinse între 1,8 şi 3,8 miliarde dolari SUA pe an, excedentul total pe cei 5 ani fiind de 11,6 miliarde dolari, în perioada 1990-1997, acelaşi pământ românesc, aceleaşi fabrici româneşti, aceeaşi naţiune română, sub bagheta "reformiştilor", au "generat" un deficit comercial extern cumulat de 13,6 miliarde dolari, din cauza căruia România a contractat o datorie externă de 12 miliarde de dolari SUA.
    ■ In perioada 1990-1996, în timp ce exportul mediu, anual, pe cap de locuitor al României, a fost de 254 dolari SUA, al Poloniei a fost de 428 dolari, al Ungariei de 1062 dolari, al Slovaciei de 1045 dolari, al Cehiei de 1338 dolari, al Sloveniei de 3241 dolari. Numai pentru România a funcţionat "gogoriţa" cu căderea pieţelor CAER-ului.
    ■ PROGRAMUL prevede ca, până în anul 2006, exporturile României să ajungă la 28-30 miliarde dolari SUA, adică nivelul mediu realizat în 1996 de celehlte 5 ţări central-europene menţionate.
    ■ Creşterea prognozată a exporturilor româneşti va asigura excedentul comercial cerut de lichidarea datoriei externe şi apoi participarea eficientă a economiei româneşti la schimburile comerciale internaţionale.

    Economia românească nu poate funcţiona la parametrii maximi decât printr-un sistem sănătos de relaţii comerciale cu celelalte economii naţionale de pe planetă. Ea are nevoie de materii prime şi tehnologii, de care, la un moment dat, nu dispune şi pe care trebuie să le importe.

    Pentru plata importurilor, orice ţară are nevoie de valută, de monedă străină, pe care nu o poate obţine decât pe două căi:

    a) exportând bunuri şi servicii de care au nevoie celelalte ţări, de valoare egală cu importurile;
    b) înglodându-se în datorii, care trebuie rambursate, în viitor, tot prin exporturi, dar plătind, între timp, dobânzi împovărătoare, dobânzi generatoare de costuri suplimentare, factor de creştere a preţurilor, de inflaţie.
    O politică economică pusă în slujba intereselor naţiunii trebuie să aibă ca unul din principalele sale obiective să nu angajeze datorii externe în numele statului, al naţiunii.

    Chiar şi cea mai acceptabilă datorie externă, aceea făcută pentru sporirea capitalului naţional, deci pentru investiţii, are drept consecinţă plata de dobânzi, care înseamnă costuri absolute suportate de naţiune, fie din fondul său de consum - deci diminuarea nivelului de trai -fie din capitalul naţional - deci diminuarea surselor de creştere economică şi, în final, tot diminuarea nivelului de trai al membrilor naţiunii îndatorate.
    La nivel naţional, dobânda înseamnă scurgerea de avuţie către alte naţiuni.
    Cu atât mai inacceptabilă este angajarea de datorie externă pentru consum. Naţiunea consumă, astăzi, mai mult decât produce, surplusul de consum este obţinut prin îndatorare externă, pentru care vor trebui plătite dobânzi - cu consecinţele menţionate - fără a beneficia de sporirea capitalului naţional cu care să producă, mâine, bunurile şi serviciile necesare rambursării împrumutului şi plaţii dobânzilor.
    Angajarea unor astfel de datorii reprezintă acte criminale ale guvernanţilor faţă de urmaşii celor pe care îi guvernează.
    În anii '60 şi '70, naţiunea română a făcut un efort susţinut pentru a-şi crea şi dezvolta una dintre cele mai moderne şi competitive industrii din această zonă geografică. Efortul a impus şi angajarea unei mari datorii externe pentru sporirea capitalului naţional, datorie care s-a ridicat ia peste 10 miliarde dolari.
    În anii '80, printr-un sacrificiu extraordinar, naţiunea română a reuşit să-şi achite, integral, datoria externă, împreună cu dobânzile corespunzătoare, astfel încât la începutul anului 1990, România dispunea de un surplus valutar de aproape 4 miliarde dolari şi de un capital naţional, materializat în miile de fabriei şi uzine ale ţării, cu o valoare de peste 200 miliarde de dolari.
    Plata datoriei externe, angajată pentru investiţii, pentru dezvoltarea potenţialului productiv şi competitiv al economiei româneşti, a putut fi efectuată numai prin menţinerea consumului la un nivel scăzut, prin ţinerea sub control a importurilor, astfel încât acestea să poată fi depăşite de exporturi, pentru a se crea surplusul necesar plăţilor externe. În Tabelul nr. 16, este redată dinamica balanţei comerciale externe a României în perioada 1985-1989.

    În cei 5 ani de dinaintea Revoluţiei, în condiţii de dictatură, de economie comunistă, deci ineficientă, naţiunea română a reuşit, prin muncă şi sacrificiu, să realizeze o balanţă comercială excedentară, care i-a permis să obţină un surplus de 11,6 miliarde dolari SUA, o medie anuală de 2,3 miliarde dolari, cu care şi-a achitat datoriile şi a mai rămas şi cu o rezervă valutară.
    Datele din Tabelul nr, 17 ne prezintă dinamica balanţei comerciale externe a României în perioada 1990-1997 (a se vedea şi Graficul nr. 4).

    În cei 8 ani de "reformă", România a acumulat un deficit comercial extern de peste 13,6 miliarde dolari, lucru reflectat, firesc, în datoria externă, care, la începutul anului 1998, cu dobânzi cu tot, se cifra la... 12,05 miliarde dolari. În condiţiile în care, cele 13,6 miliarde dolari de importuri suplimentare, au fost "păpate", consumate, guvernanţii postdecembrişti nefiind în stare să construiască, din aceşti bani, nici măcar gardurile unei uzine.
    În Tabelul nr. 18 este redată dinamica exporturilor, pe cap de locuitor, realizate în perioada 1990-1996, de România, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia şi Slovenia.

    Luând în considerare exporturile pe cap de locuitor, rezultă că, în 1990, România a exportat de 1,4 ori mai puţin decât Polonia, de 2,3 ori mai puţin decât Slovacia, de 4,2 ori mai puţin decât Cehia, de 4,6 ori mai puţin decât Ungaria, de 10,2, ori mai puţin decât Slovenia.

    În loc să se îmbunătăţească, situaţia României faţă de celelalte ţări prezentate în tabel s-a deteriorat continuu. În anul 1996, România a exportat de 1,8 ori mai puţin decât Polonia, de 4,6 ori mai puţin decât Slovacia, de 6,0 ori mai puţin decât Cehia, de 12,0 ori mai puţin decât Slovenia.

    Pe perioada celor 6 ani, România a exportat de 1,7 ori mai puţin decât Polonia, de 4,1 ori mai puţin decât Slovacia, de 4,2 ori mai puţin decât Ungaria, de 5,3 ori mai puţin decât Cehia, de 12,7 ori mai puţin decât Slovenia.

    În perioada 1990-1996, exporturile României au totalizat 41,4 miliarde . dolari SUA, iar importurile - 53,0 miliarde dolari, ceea ce înseamnă un deficit cumalat de 11,6 miliarde dolari. Dacă în perioada respectivă, exporturile româneşti pe cap de locuitor ar fi fost egale cu cele ale Poloniei, ţara cu exporturile cele mai scăzute dintre cele prezentate în tabel, volumul total al exportului românesc ar fi fost egal cu 70,4 miliarde dolari SUA, exporturi care, ţinând seama de volumul efectiv al importurilor - 53,0 miliarde dolari, ne-ar fi condus, nu la deficit, ci la un excedent de 17,4 miliarde dolari SUA.
    La nivelul anului 1996, când importurile româneşti au fost de 10,6 miliarde dolari SUA, dacă am fi realizat cel puţin nivelul de "exportivitate" al Poloniei, de 634 dolari pe cap de locuitor, volumul exporturilor româneşti ar fi fost de 14,4 miliarde dolari, am fi obţinut deci, într-un singur an, un excedent de 3,8 miliarde dolari SUA.

    În evaluarea potenţialului de export al României este mai corect să ne comparării nu cu Polonia, care a fost şi este supusă la o "reformă" aproape la fel de demolatoare ca şi aceea aplicată în România, ci cu potenţialul mediu al celor 5 ţari prezente în tabelul nr. 18. Potenţialul industrial şi agricol, potenţialul economic, al României este comparabil cu media celor 5.ţări.

    În anul 1996, exportul mediu pe cap de locuitor, al celor 5 ţări a fost de 1153 dolari. La acest nivel, exportul românesc ar trebui să fie de 26,2 miliarde dolari pe an.

    Din datele tabelului, se observă că nivelul de 1153 dolari, export anual, pe cap de locuitor, fusese deja depăşit, în 1996, de patru dintre cele 5 ţări, Ungaria - cu 1281 dolari, Slovacia cu 1650 dolari, Cehia cu 2119 dolari, Slovenia cu 4281 dolari.

    Din aceleaşi date, mai rezultă că în cei 6 ani, cu excepţia Ungariei şi a României, ale cărei exporturi au crescut de-abia de 1,7 ori, în celelalte patru ţări creşterea a fost mai mult decât de două ori: în Slovacia de 2,1 ori, Polonia de 2,3 ori, Cehia de 2,5 ori, în Slovenia de 3,4 ori.

    Nivelul complet necorespunzător al exporturilor româneşti, al balanţei comerciale externe a României, în perioada 1990-1997 a reprezentat unul din "obiectivele" şi în acelaşi timp unul din "mijloacele" strategiei "reformei" aplicate în România în această perioadă.
    În realizarea acestui "obiectiv strategic", reformiştii au utilizat următoarele "mecanisme reformiste":

    - dezorganizarea activităţii agenţilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, prin diluarea răspunderii şi nestimularea corespunzătoare a administratorilor capitalului de stat în legătură cu rezultatele economico-financiare ale acestor unităţi economice;

    - practicarea de dobânzi cămătăreşti, prin care s-a "realizat" decapitalizarea agenţilor economici, îndatorarea acestora faţă de bănci şi faţă de bugetul statului, crearea artificială a aşa-zisului blocaj financiar;

    - declanşarea şi întreţinerea procesului inflaţionist, cu mijloacele descrise, prin care s-a obţinut nu numai accentuarea procesului de decapitalizare a agenţilor economici, ci şi devalorizarea continuă a monedei naţionale, utilizată, la rândul ei, ca pârghie pentru scumpirea importurilor şi ieftinirea exporturilor, pentru extinderea şi consolidarea spiralei inflaţiei interne;

    - utilizarea sistemului de taxe vamale împotriva intereselor naţionale, prin practicarea de taxe vamale prohibitive la importurile de materii prime şi materiale care nu se produc în ţară şi de reduceri de taxe, sau taxe vamale reduse la produsele finite importate, care le concurează pe cele autohtone;

    - lipsa de responsabilitate a autorităţilor statului pentru sprijinirea şi promovarea exporturilor româneşti prin activităţi diplomatice adecvate şi prin stimulente fiscale corespunzătoare.
    Prima şi cea mai importantă consecinţă a înregistrării, an de an, de deficite la balanţa comercială externă este acumularea datoriei externe, angajarea viitoarelor generaţii de români s-o ramburseze şi să plătească dobânzile corespunzătoare.
    A doua consecinţă a acumulării de deficite comerciale externe o reprezintă devalorizarea continuă a monedei naţionale. Fără deficite ale balanţei comerciale externe, moneda naţională este, conform normelor şi uzanţelor internaţionale, stabilă.
    Evident, dacă "mânuitorii" finanţelor naţionale nu au acces la celelalte pârghii de manipulare a cursurilor de schimb împotriva intereselor naţionale.
    Prin devalorizarea continuă a monedei naţionale, "reformiştii" au putut împuşca doi iepuri: inflamarea inflaţiei şi devalorizarea muncii şi a capitalului naţional. Orice devalorizare a monedei naţionale conduce la scumpirea importurilor, scumpire care se propagă în întregul sistem de preţuri.
    Scumpirea importurilor înseamnă însă şi devalorizarea muncii naţionale şi a capitalului naţional. După devalorizare, este nevoie de mai multe ore de munca şi de mai mult capital pentru a dispune de aceeaşi valoare importată. Devalorizare înseamnă scurgere în afara ţării de mai multă bogăţie naţională, pentru a beneficia de aceeaşi bogăţie străină obţinută anterior.
    În domeniul comerţului exterior, pentru perioada 1999-2002, PROGRAMUL preconizează: creşterea susţinută a exporturilor, astfel încât la sfârşitul perioadei, în anul 2002, volumul acestora să ajungă la 20 miliarde dolari, urmând ca, în următoarea perioadă de 4 ani, să atingă nivelul de 28-30 miliarde dolari şi obţinerea unui excedent al balanţei comerciale externe în medie de 2 miliarde dolari pe an, astfel încât, în următorii 7-8 ani, să fie lichidată datoria externă acumulată în perioada 1990-1998.

    Prognoza balanţei comerciale externe a României pentru perioada 1999-2006 este redată în Tabelul nr. 19. Pentru obţinerea creşterii prognozate a exporturilor, PROGRAMUL prevede următoarele direcţii de acţiune:

    1. Îmbunătăţirea substanţiala a activităţii administratorilor capitalului de stat, de la directorul de societate până la Primul Ministru al ţării. Această îmbunătăţire se va realiza, pe de o parte, prin asumarea de responsabilităţi precise pentru rezultatele financiare ale activităţii agenţilor economici cu capital de stat, inclusiv în ceea ce priveşte obiectivele de export şi prin stimularea corespunzătoare a administratorilor pentru obţinerea acestor rezultate.

    2. Punerea sistemului vamal al ţării în slujba intereselor economiei naţionale prin:
    -practicarea de taxe vamale care să protejeze produsele finite ale industriei şi agriculturii româneşti, îndeosebi cele destinate exportului;
    -scutirea de taxe vamale, sau practicarea de taxe vamale reduse pentru importurile de materii prime şi tehnologii care nu se produc în ţară.

    3. Acordarea de facilităţi fiscale exportatorilor români: scutire.de TVA, de impozitele pe profituri şi pe salarii.

    4. Creşterea generală a disponibilităţilor de export prin investiţiile preconizate de PROGRAM şi de LEGE, în industie, agricultură şi servicii. Realizarea programului de investiţii preconizat va asigura condiţii favorabile pentru creşterea atât a exporturilor, cât şi a importurilor necesare realizării acestor exporturi.

    5. Fertilizarea generală a mediului economic naţional, prin stabilizarea monedei naţionale, a preţurilor produselor şi serviciilor, a nivelului dobânzilor.

    6. Sporirea eficienţei activităţii Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Comerţului prin responsabilizarea acestora cu o activitate pragmatică pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale ale ţării cu toate statele lumii, indiferent de apartenenţa acestora la blocuri, uniuni şi alianţe, pe baza principiului avantajelor reciproce, cu promovarea intereselor naţiunii române.
    Dr. Constantin COJOCARU
    Website : http://www.variantacojocaru.ro
    Index lucrari : http://www.universulromanesc.com/showthread.php?t=236
    Proiectul pentru România : http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223
    Last edited by Sitting Bull; 23-05-10 at 09:13 AM.

Similar Threads

  1. Scrisoare deschisa: Domnule Presedinte, intrebati poporul daca este de acord cu interventii externe
    By Constantin Cojocaru in forum Noua Constitutie a Romaniei - Constitutia Cetatenilor
    Replies: 0
    Last Post: 12-09-13, 05:25 PM
  2. Conspiratia Serviciilor Secrete - Directia de Informatii Externe D.I.E. Cap-3
    By avocat Simionica in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 01-08-12, 01:11 PM
  3. Replies: 0
    Last Post: 24-08-11, 08:28 AM
  4. Plata datoriei externe sa-i fie iertata…
    By Hood in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 02-08-11, 02:39 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •