Results 1 to 2 of 2

Thread: Valorificarea drepturilor de proprietate

  1. #1

    Exclamation Valorificarea drepturilor de proprietate

    3. Valorificarea drepturilor de proprietate
    ■ Patru modalităţi de valorificare a drepturilor de proprietate
    restabilite prin LEGE: păstrarea obligaţiunilor, în vederea încasării preţului de răscumpărare şi a dobânzii; vânzarea obligaţiunilor şi rein vestirea sumelor încasate; gajarea obligaţiunilor la bănci pentru obţinerea de credite; convertirea obligaţiunilor în acţiuni deţinute de statul român la societăţile comerciale;

    ■ În perioada 1999-2002, cetăţenii României vor încasa de la statul român o sumă totală de circa 50 miliarde dolari, sub formă de răscumpărări de obligaţiuni (34 miliarde dolari) şi dobânzi (16 miliarde dolari). Aceasta înseamnă 2200 dolari pentru fiecare cetăţean, 6600 dolari SUA pentru o familie formată din trei persoane, respectiv 53 milioane lei în preţurile lunii decembrie 1997;

    ■ Obligaţiunile emise în baza LEGII vor putea fi utilizate drept garanţii pentru obţinerea de credite bancare, astfel încât, în condiţiile plafonării dobânzilor active la 15% pe an, vor putea fi utilizate, cu maximum de eficienţă, toate sumele atrase de băncile comerciale din resurse interne sau externe.



    Cetăţenii României îşi vor putea valorifica drepturile de proprietate, restabilite prin aplicarea prevederilor LEGII, în modalităţile următoare:

    1. Păstrarea obligaţiunilor, în aşteptarea încasării dobânzilor şl a
    preţului de răscumpărare;

    2. Vânzarea obligaţiunilor şi reinvestirea sumelor încasate într-o altă
    forma de capital: cumpărări de acţiuni de la stat, cumpărări de acţiuni, sau obligaţiuni emise de societăţile comerciale cu capital privat, noi sau existente; cumpărări de obligaţiuni emise de primării;

    3. Gajarea obligaţiunilor la bănci pentru obţinerea de credite care, la rândul lor, vor fi investite într-una din formele de capital menţionate la pct. 2 de mai sus;

    4. Conversia obligaţiunilor, respectiv schimbarea directă a acestora în acţiuni deţinute de statul român la societăţile comerciale.

    Oprirea procesului de degradare a economiei româneşti şi reaşezarea acesteia pe drumul unei dezvoltări sănătoase, în beneficiul tuturor cetăţenilor săi, sunt imposibile fără un efort susţinut de economisire şi investire din partea întregii populaţii.

    Este absolut necesar ca, cel puţin pentru o perioadă de 3 ani, să fie interzisă orice formă de transfomare a capitalului în fond de consum. Această regulă va trebui respectată atât de stat, cât şi de persoanele fizice şi juridice private.

    Îacest sens, Articolul 29 al LEGII prevede că:

    "În cursul anilor 1998, 1999 şi 2000, toate sumele încasate de persoane fizice şi juridice din vânzarea de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni etc.) pe piaţa secundară a acestora, precum şi veniturile (dobânzi, dividende etc.) obţinute de persoanele fizice şi juridice ca urmare a deţinerii de valori mobiliare şi de conturi bancare, rămase după plata impozitelor cuvenite statului român, vor fi utilizate exclusiv pentru capitalizare, respectiv pentru constituirea de depozite bancare, purtătoare de dobânzi, fie pentru achiziţionarea de acţiuni şi obligaţiuni pe piaţa primară a valorilor mobiliare. "

    Deci, pentru perioada menţionată, de cel puţin 3 ani de la data adoptării LEGII, nici un leu încasat din vânzarea de obligaţiuni sau acţiuni, şi nici din veniturile cuvenite pentru deţinerea de astfel de valori mobiliare, sau de conturi bancare, nu va putea fi "dus acasă" şi utilizat pentru cumpărarea de bunuri de consum - mâncare, băutură, îmbrăcăminte etc.

    Toţi banii încasaţi de proprietarii de capital din vânzarea capitalului, sau ca venituri cuvenite pentru acest capital, trebuie reinvestiţi, recapitalizaţi.

    Aceşti bani nu pot fi utilizaţi pentru tranzacţii speculative. Ei nu pot fi utilizaţi pentru cumpărarea de valori mobiliare existente, pentru revânzarea acestora, în scopul obţinerii de profit. Banii pot fi. utilizaţi numai pentru constituirea de depozite bancare, sau pentru achiziţionarea de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) noi, emise de agenţii economici existenţi, pentru majorarea capitalului, sau pentru înfiinţarea de noi societăţi comerciale, prin aceste emisiuni, respectiv pentru achiziţionarea de obligaţiuni noi, emise de primării.

    Fiecare deţinător de obligaţiuni emise în baza LEGII va trebui să-şi deschidă un cont (de valori mobiliare) la o societate de valori mobiliare (SVM), prin intermediul căreia îşi va efectua toate operaţiile legate de valorificarea obligaţiunilor. SVM-ul va executa ordinele clienţilor săi pentru vânzarea obligaţiunilor, gajarea acestora la bănci sau conversia lor în acţiuni.

    SVM-ul va deschide clienţilor săi şi un cont de numerar în care vor fi ţinute şi înregistrate sumele cuvenite clinetului drept preţ de răscumpărarea obligaţiunilor de către stat, preţ de vânzare al obligaţiunilor, creditele acordate de bănci în schimbul gajării obligaţiunilor, dobânzile cuvenite pentru obligaţiuni, dividende cuvenite pentru acţiuni etc.

    În baza ordinelor clienţilor, SVM-ul va reinvesti banii pentru constituirea de depozite bancare, sau pentru achiziţionarea de valori mobiliare, pe piaţa primară a acestora.

    La rândul lor, din depozitele bancare constituite de SVM-uri, în numele clienţilor acestora, băncile vor avea obligaţia să acorde credite numai pentru achiziţionarea de valori mobiliare primare.


    Păstrarea obligaţiunilor.

    Cea mai comodă, mai simplă, mai sigură, mai puţin riscantă, modalitate de valorificare a obligaţiunilor emise în baza LEGII, constă în păstrarea lor, respectiv ţinerea lor în contul SVM-ului, în aşteptarea încasării preţului, prin răscumpărarea obligaţiunilor de către stat, şi, între timp, a dobânzilor corespunzătoare.


    Răscumpărarea obligaţiunilor.

    Conform prevederilor Articolului 11 din LEGE, "termenul limită de răscumpărare al obligaţiunilor... este de 20 de ani de la data emiterii lor".

    Cetăţenii nu vor trebui, toţi, să aştepte 20 de ani pentru a-şi primi banii reprezentând preţul de răscumpărare al obligaţiunilor.

    Statul are obligaţia ca, începând cu primul an de după adoptarea LEGII, în fiecare an, să răscumpere numărul de obligaţiuni pentru care dispune de banii necesari.

    Aceşti bani vor proveni din următoarele surse:
    - sumele încasate de stat din vânzarea acţiunilor pe care le deţine la societăţile comerciale;
    - dividendele încasate de stat pentru acţiunile deţinute la societăţile comerciale;
    - dobânzile încasate de stat pentru depozitele bancare create, temporar, cu banii ce vor fi folosiţi pentru răscumpărarea obligaţiunilor;

    - impozitele pe profiturile realizate de persoane fizice şi juridice din tranzacţiile cu terenuri şi active corporale care au făcut parte din patrimoniul regiilor autonome şi societăţile comerciale create în baza Legii 15/1990; impozitele pe profiturile realizate din intermedieri şi tranzacţii valutare şi cu valori mobiliare;

    - recuperările, obţinute prin acţiuni în justiţie, din transferuri ale capitalului de stat în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, fără respectarea prevederilor legale în vigoare;

    - alte surse aprobate prin lege.

    Principala sursă a "fondului de răscumpărare" a obligaţiunilor o constituie sumele încasate de către stat din vânzarea acţiunilor pe care le deţine la societăţile comerciale.

    Este de prevăzut că, datorită atât situaţiei dificile în care au fost aduse societăţile comerciale la care statul este acţionar, situaţie care nu este de natură să atragă investitori străini serioşi, cât şi capacităţii limitate a populaţiei de a face economii, în primii ani de după adoptarea LEGII, sumele ce vor fi încasate de stat din vânzarea de acţiuni vor fi mai mici, astfel încât în prognozarea acestor sume pentru primii patru ani de după adoptarea LEGII, am luat în considerare o medie anuală de circa 5,6 miliarde de dolari SUA, respectiv, anual, 3,7% din cele 150 miliarde dolari SUA, care fac obiectul LEGII.

    În prognoza noastră, în următorii patru ani, acţiunile statului, în valoare de circa 22,3 miliarde dolari SUA, vor fi cumpărate, în cea mai mare parte, de persoanefizice şi juridice române, în proporţie de circa 73%, restul de 27% urmând a fi cumpărate de persoane fizice şi juridice străine (vezi Tabelul nr. 1)

    Prognoza are în vedere faptul că investitorii străini serioşi, cei care vor veni în Românianu pentru a "da tunuri" şi pentru a face "afaceri" dubioase cu funcţionarii FPS, ci pentru a obţine profituri din producţia de bunuri şi servicii, aceşti adevăraţi investitori străini, deci, îşi vor spori investiţiile în România pe măsură ce economia românească va fi repusă în stare de funcţionare normală, producătoare de profituri prin inovaţie şi concurenţă, nu prin "tunuri" date statului şi întreprinzătorilor privaţi.


    Venituri din răscumpărări de obligaţiuni.


    Statul român va trebui să administreze cu competenţă şi responsabilitate capitalul pe care l-a luat în proprietate. El trebuie să administreze acest capital în aşa fel încât să obţină o rată medie a rentabilităţii capitalului de cel puţin 5% pe an. Articolul 27 din LEGE prevede că:

    "Guvernul României este responsabil pentru administrarea eficientă a capitalului de stat.''
    În cazul în care capitalul administrat prin Departamentul Capitalului de Stat nu înregistrează un profit net anual de cel puţin 5%, Primul Ministru şi Ministrul Finanţelorîşi vor prezenta demisia şi vor fi înlocuiţi, cu respectarea prevederilor Constituţiei".

    Ţinând seama de diminuarea treptată a capitalului de stat, prin. răscumpărări şi conversii, rezultă că în următorii patru ani de după adoptarea LEGII, Departamentul Capitalului de Stat va trebui să obţină, în medie, un profit net de circa 6,6 miliarde dolari pe an, urmând ca 60% din această sumă să fie utilizată pentru plata dobânzilor către deţinătorii de obligaţiuni, iar restul de 40% pentru răscumpărarea de obligaţiuni.

    Recapitulând, rezultă următoarea dinamică a fondului de răscumpărare a obligaţiunilor emise în baza LEGII, (vezi Tabelul nr. 2).


    Venituri din dobânzile la obligaţiuni.

    Conform Articolului 13 din LEGE, "dobânda la obligaţiunile ce fac obiectul LEGII este de 3%pe an, respectiv 30.000 (treizeci mii) lei dobândă pe an, pentru fiecare obligaţiune şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie 1999". Ca şi preţul de răscumpărare, dobânda anuală va fi indexată cu indicele inflaţiei, păstrându-i-se, deci, puterea de cumpărare.

    În primul an de după adoptarea LEGII, cele 150 miliarde dolari. SUA vor aduce cetăţenilor României o dobândă totală de 4,4 miliarde dolari SUA, respectiv circa 240 de dolari SUA pentru fiecare deţinător al celor 60 de obligaţiuni emise în baza LEGII.

    Pe măsura răscumpărării de către stat a numărului de obligaţiuni pentru care s-au constituit sursele necesare şi a conversiei obligaţiunilor în acţiuni, volumul total anual al dobânzilor plătite de stat şi încasate de deţinători de obligaţiuni va scădea, treptat, până în momentul când toate obligaţiunile vor fi scoase din circulaţie, prin răscumpărare sau conversie.

    Este de aşteptat că ritmul conversiei obligaţiunilor în acţiuni va creşte, de la un an la altul, ca urmare a rentabilizării societăţilor comerciale la care este acţionar statul român şi care se vor transforma în societăţi cu capital preponderent privat.

    Dobânda plătită de stat pentru obligaţiuni este fixă, fiind limitată la 3% pe an. În mod normal, dividendele pe care le-pot acorda societăţile comerciale sunt cu mult mai mari de 3% pe an, astfel încât este de prevăzut că un număr din ce în ce mai mare de deţinători de obligaţiuni vor prefera fie să le vândă, chiar şi la un preţ mai mic decât valoarea nominală actualizată, fie să le convertească în acţiuni.

    În prognoza noastră, pentru primii 4 ani de după adoptarea LEGII, am luat în considerare un Volum mediu anual de răscumpărări de 8,5 miliarde dolari SUA şi unul de conversii de 3,8 miliarde dolari SUA, astfel încât volumul mediu anual al dobânzilor ce urmează a fi plătit de către stat cetăţenilor va fi de 4,0 miliarde dolari SUA, scăzând, treptat de la 4,4 miliarde dolari SUA în 1999, la 3,6 miliarde dolari SUA în anul 2002. Iată dinamica acestor indicatori în primii patru ani de după adoptarea LEGII (vezi Tabelul nr. 3).


    Vânzarea obligaţiunilor.

    Conform Articolului 21 din LEGE, obligaţiunile dobândite în baza LEGII "vor putea fi tranzacţionale pe piaţa secundară a valorilor mobiliare din România, ele putând fi cumpărate de statul român (prin răscumpărare) de persoane fizice, cetăţeni români şi de persoane juridice române".

    Obligaţiunile dobândite în baza LEGII vor putea fi vândute în orice moment, imediat după primirea lor în posesie. Vânzarea va putea fi efectuată printr-un simplu ordin de vânzare dat SVM-ului ales pentru efectuarea unei astfel de tranzacţii.

    Aşa cum am arătat, câştigul pe care-l pot aduce obligaţiunile este limitat la dobânda de 3% pe an. O obligaţiune de un milion de lei aduce, anual, un câştig de 30.000 lei. Un câştig sigur, dar limitat la 30.000 lei pe an. În plus, acest câştig este impozabil.

    Acelaşi milion de lei ar putea aduce un câştig mult mai mare dacă ar fi investit într-o societate comercială. Profitul, respectiv dividendul pe care-l poate aduce acelaşi milion de lei poate fi de 15%-20 % pe an. Sau chiar mai mare.

    În plus, conform Articolului 32, din LEGE, dacă acest profit este reinvestit, el nu este impozabil.

    În aceste condiţii, este de prevăzut că mulţi deţinători de obligaţiuni vor prefera să vândă obligaţiunile şi, cu banii încasaţi, să cumpere acţiuni. Ei vor fi tentaţi să facă această operaţiune chiar şi vânzând obligaţiunile sub valoarea lor nominală. De exemplu, deţinătorul a 60 de obligaţiuni, având fiecare valoarea nominală de un milion de lei, deci o valoare nominală de 60 milioane lei, le va putea vinde la preţul de 500.000 lei pe obligaţiune, obţinând un preţ total de 30 milioane lei (60 obligaţiuni X 500.000 lei/obl.).

    Investind cele 30 milioane în acţiuni, care i-ar aduce un dividend de 15%, el va obţine un volum total de dividende de 4,5 milioane lei (30.000.000 X 15%). Dacă ar fi rămas cu cele 60 de obligaţiuni, el ar fi obţinut o dobândă totală de 1,8 milioane lei. Iată motivul pentru care mulţi deţinători de obligaţiuni, în primul rând cei dispuşi să rişte pentru un câştig mai mare, vor prefera să le vândă sau, aşa cum vom vedea, să le schimbe direct în acţiuni.

    Obligaţiunile vor fi cumpărate de investitori care, prin specificul lor, sunt dispuşi să aibă câştiguri mai mici, dar sigure, deci să-şi asume riscuri mai mici. De exemplu, fondurile şi societăţile de investiţii, sau băncile.

    În exemplul nostru, cele 60 de obligaţiuni vor asigura o dobândă de 1,8 milioane lei, care raportată la costul investiţiei, de 30 milioane lei, înseamnă un randament de 6,0% pe an, randament ce poate fi mai mult decât mulţumitor pentru un investitor de natura celor menţionaţi.

    Desigur, operaţiunea de transformare a obligaţiunilor în acţiuni, prin vânzarea obligaţiunilor şi investirea banilor încasaţi din această vânzare în acţiuni, nu produce, prin sine, noi sume de bani, noi lichidităţi. Ea determină sporirea capitalului privat în economie, reducerea celui deţinut de stat şi generează, în final, capital nou, locuri de muncă şi venituri suplimentare.

    În exemplul nostru, banca a dispus de cele 30 de milioane , probabil din depozite ale populaţiei (deci ele există deja, în calitate de capital, sub formă de capital bănesc), pe care le-a transferat deţinătorului de obligaţiuni. Acesta are mai multe posibilităţi:

    Varianta I: Să le investească în acţiunile unei societăţi comerciale noi, deci în capitalul social al acesteia, de unde vor fi transformate în capital real, de exemplu tractoare, sau strunguri. Rezultat: sporirea sectorului privat în economia reală cu cele 30 milioane lei; creşterea capacităţilor de producţie, noi locuri de muncă, noi venituri primare (salarii, profituri) pentru populaţie, venituri din care o parte vor fi economisite şi transformate în capital nou, proprietate privată.

    Varianta II: Fostul deţinător de obligaţiuni cumpără acţiuni emise de o societate comercială, existentă, fie ea cu capital privat, de stat, sau mixtă, pentru majorarea capitalului său social. Cu banii intraţi în cont, societatea cumpără capital real, să zicem, din nou, tractoare sau strunguri. Rezultat: sporirea sectorului privat în economia reală cu cele 30 milioane lei, creşterea capacităţii de producţie, noi locuri de muncă, noi venituri primare (salarii, profituri) pentru populaţie, venituri din care o parte vor fi economisite şi transformate în capital nou, proprietate privată.

    Varianta III: Fostul deţinător de obligaţiuni cumpără acţiuni de la statul român. Ajunse la Ministerul de Finanţe, cele30 milioane nu pot avea decât o destinaţie: răscumpărarea de obligaţiuni. Banii se întorc tot la deţinătorii de obligatiuni şi nu pot fi utilizate decât într-una din cele două variante deja menţionate.

    Rezultat: a fost dezetatizat un capital de 30 milioane lei; a crescut capitalul privat din economie cu cele 30 milioane lei; a crescut capitalul real din economie şi, respectiv, capacitatea de producţie de bunuri şi servicii, cu cele 30 milioane lei; au fost create noi locuri de muncă; au fost create noi venituri primare (salarii, profituri), venituri din care o parte au fost economisite şi transformate în capital nou, proprietate privată.
    Iată deci că, aplicarea prevederilor LEGII, emiterea de obligaţiuni şi transformarea acestora în acţiuni generează capital, locuri de muncă, venituri, avere, bogăţie, prosperitate.

    Dr. Constantin COJOCARU
    Website : http://www.variantacojocaru.ro
    Index lucrari : http://www.universulromanesc.com/showthread.php?t=236
    Proiectul pentru România : http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223
    Last edited by Sitting Bull; 23-05-10 at 09:04 AM.

  2. #2

    Post Re : Valorificarea drepturilor de proprietate

    Gajarea obligaţiunilor.

    Conform Articolului 21 din LEGE, obligaţiunile emise în baza LEGII "vor putea fi utilizate drept garanţii pentru obţinerea de credite de la băncile comerciale, credite care vor putea fi folosite exclusiv pentru achiziţionarea de valori mobiliare pe piaţa primară a acestora".

    Se ştie că, în ultimii ani, deşi au existat importante sume de bani acumulate de bănci, acestea au rămas nefolosite, ca urmare, pe de o parte, a faptului că întreprinzătorii nu au putut prezenta garanţii, pe de altă parte, datorită nivelului prohibitiv al dobânzilor.

    Prin adoptarea prevederilor LEGII sunt înlăturate complet şi definitiv cele două cauze ale nefolosirii banilor acumulaţi de către bănci.

    Obligaţiunile deţinute în baza legii sunt garantate de statul român, astfel încât deţinătorii lor nu mai au nevoie de nici o altă garanţie colaterală pentru obţinerea de credite de la bănci.

    Valoarea obligaţiunilor în circulaţie va fi mult mai mare decât valoarea creditelor pe care le vor putea acorda băncile din România, astfel că, practic, toate economiile populaţiei depuse la bănci vor putea fi luate cu împrumut de către deţinătorii de obligaţiuni.

    Prin Articolul 30 al LEGII, care prevede plafonarea dobânzilor percepute de băncile comerciale pentru creditele acordate persoanelor fizice şi juridice private la maximum 15% pe an, este eliminată şi cea de a doua cauză a neutilizării disponibilităţilor băneşti ale băncilor.

    Combinarea celor trei factori - dobânzi bancare plafonate, disponibilităţi bancare limitate, garanţii, practic, nelimitate - va avea ca efect nu numai utilizarea completă a disponibilităţilor băneşti ale băncilor, dar şi sporirea concurenţei pentru obţinerea acestor credite, respectiv investirea acestor disponibilităţi în cele mai promiţătoare, cele mai rentabile proiecte economice.

    Desigur, nici gajarea obligaţiunilor nu creează, prin sine însăşi, o nouă sursă de investiţii, de lichidităţi, însă ea sporeşte şansele a sute de mii de între prinzători de a avea acces la disponibilităţile create prin efortul de economisire al persoanelor fizice şi juridice.


    Conversia obligaţiunilor.

    Articolul 20 din LEGE prevede că "obligaţiunile emise în baza prezentei legi sunt convertibile în acţiuni deţinute de statul român la societăţile comerciale.

    Schimbul de obligaţiuni contra acţiuni se face luându-se în considerare preţul de piaţă al celor două tipuri de valori mobiliare".

    Aşa cum s-a precizat, câştigul pe care o obligaţiune îl aduce deţinătorului ei este limitat la 3% pe an. Este adevărat că este sigur, dar este limitat. În plus, câştigul este impozabil.

    În aceste condiţii, mai ales după ce actualele societăţi cu capital de stat vor fi puse pe picioare si rentabilizate, mulţi deţinători de obligaţiuni vor prefera să-şi schimbe calitatea de creditori ai statului în aceea de acţionari ai societăţilor comerciale, care ar putea să le aducă câştiguri, sub forma dividendelor, mult mai mari decât obligaţiunile emise de stat.

    Aşa cum am văzut, ei pot face această schimbare vânzând, mai întâi, obligaţiunile pe piaţă şi cumpărând, apoi, acţiuni la societăţile comerciale.

    Ei pot însă să evite procesul de vânzare-cumpărare, care, în afară de timp, necesită şi plata unui dublu comision către societatea de valori mobiliare care efectuează tranzacţia şi să schimbe direct (să convertească) obligaţiunile în acţiuni.

    Este de prevăzut că o bună parte dintre deţinătorii de obligaţiuni re vor schimba direct pe acţiuni deţinute de statul român la societăţile comerciale. Este de prevăzut, de asemenea, că această cale de transformare a obligaţiunilor în acţiuni - conversia - va fi utillizată pe larg de către investitorii instituţionali "sofisticaţi" (deci cei care sunt specialişti în astfel de "tranzacţii") care voi încerca să cumpere ieftin obligaţiunile de la deţinătorii iniţiali ai acestora ca să le poată "converti", apoi, în acţiuni care "promit" dividende ridicate.

    Pentru a limita reducerea exagerată a preţului obligaţiunilor, alin. 2 din Articolul 21 al LEGII prevede că "primii deţinători ai obligaţiunilor emise în baza prevederilor prezentei legi nu le pot vinde la un preţ mai mic decât jumătatea valorii lor nominale, actualizate la data vânzării".

    Se înţelege de la sine că nici această modalitate de valorificare a obligaţiunilor va produce direct capital nou, dar are ca efect diminuarea capitalului aflat în proprietatea statului şi sporirea, corespunzătoare, a capitalului aflat în proprietatea persoanelor fizice şi juridice private, cu consecinţa că toate profiturile aduse de acest capital, după momentul conversiei, vor intra direct în proprietatea privată a cetăţenilor, în sectorul privat, ceea ce va mări capacitatea productivă a acestuia.

    În prognoza noastră, am considerat că urmare a sporirii infuziei de capital privat şi a îmbunătăţirii activităţii administratorilor, rentabilitatea şi atractivitatea acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale vor creşte într-un ritm accelerat, astfel încât dinamica volumului conversiei obligaţiunilor în acţiuni va fi aceea din tabelul nr. 3, respectiv o creştere de la circa un miliard dolari SUA în anul 1999, la 8 miliarde dolari în anul 2002, deci un total de 15,0 miliarde dolari, sau o medie anuală de 3,8 miliarde dolari SUA.

    Recapitulând, rezultă că în primii patru ani de după aplicarea LEGII, valoarea obligaţiunilor deţinute de cetăţeni se va diminua cu 48,85 miliarde dolari SUA, astfel:

    - 33,85 miliarde dolari SUA prin răscumpărarea obligaţiunilor de către stat

    - 15,00 miliarde dolari SUA prin conversia obligaţiunilor în acţiuni deţinute de statul român la societăţile comerciale

    Total - 48,85 miliarde dolari SUA.

    Aceasta reprezintă aproape o treime din valoarea iniţială totală a obligaţiunilor emise în baza LEGII (150 miliarde dolari SUA).

    Având în vedere că aplicarea PROGRAMULUI va avea ca efect atât creşterea puterii de economisire şi de investiţii a cetăţenilor ţării, cât şi creşterea interesului capitalului străin de a activa în economia românească, avem convingerea că procesul de dezetatizare a capitalului trecut în proprietatea statului român prin LEGEA 15/1990 va putea fi încheiat, cu succes, într-o perioada de 10-12 ani de la adoptarea LEGII.

    Dr. Constantin COJOCARU
    Website : http://www.variantacojocaru.ro
    Index lucrari : http://www.universulromanesc.com/showthread.php?t=236
    Proiectul pentru România : http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223
    Last edited by Sitting Bull; 23-05-10 at 09:04 AM.

Similar Threads

  1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului
    By Remus Constantin Raclău in forum Razboiul sensurilor: teze, idei, - conceptele fundamentale!
    Replies: 0
    Last Post: 21-10-13, 08:42 PM
  2. ACTA & legea drepturilor de autor versus protejarea abuzurilor
    By Sergiu Simion in forum Controlul si manipularea psihologica a populatiei
    Replies: 0
    Last Post: 22-02-12, 12:46 PM
  3. Consiliul Legislativ al Romaniei si drepturile de proprietate ale romanilor
    By Constantin Cojocaru in forum Proiecte, comunicate, organizare, semnale, expuneri, sondaje
    Replies: 0
    Last Post: 20-02-11, 11:21 AM
  4. Ovidiu Hurduzeu : "Idealul este ca fiecare cetăţean să aibă o proprietate productivă"
    By Sergiu Simion in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 06-08-10, 09:01 AM
  5. Restabilirea drepturilor de proprietate ale cetăţenilor asupra capitalului naţional
    By Freelancer_71 in forum Crima numită privatizare. Cele două Românii-Ieşirea din prăpastie
    Replies: 1
    Last Post: 13-05-10, 09:18 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •