Results 1 to 4 of 4

Thread: Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la initiativa legislativa a cetatenilor - Constitutiei Romaniei

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    România
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Exclamation Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la initiativa legislativa a cetatenilor - Constitutiei Romaniei

    Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei României.

    Analizând iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei României, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa înregistrată la Consiliul Legislativ sub nr. R1158 din 29.07.2014.

    CONSILIUL LEGISLATIV în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi art. 46 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:


    1. Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituţiei României, republicată, fiind formulată în temeiul art. 150 din Legea fundamentală. Conform Expunerii de motive, proiectul a fost elaborat astfel încât să reprezinte un model de stat "organic", care permite optimizarea eforturilor cu maximizarea rezultatelor.

    În fapt, este vorba de o rescriere a Legii fundamentale, pe alte principii, cu alte instituţii fundamentale ori cu menţinerea unora, dar având alte atribuţii, fără a ţine cont de principiile care decurg din legislaţia Uniunii Europene, având în vedere că România este stat membru al acesteia. Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se încadrează în categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile art. 151 din Legea fundamentală.

    2. Semnalăm că în anul 2014, Consiliul Legislativ a mai avizat o iniţiativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei României, depusă de acelaşi împuternicit al Comitetului de Iniţiativă ca şi în cazul prezentului proiect. Avizul Consiliului Legislativ nr. 47 din 16 ianuarie 2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 10 februarie 2014. Cele două proiecte sunt asemănătoare, modificările aduse formei iniţiale a proiectului nefiind de natură să schimbe în esenţă reglementarea propusă. Pe cale de consecinţă, observaţiile formulate în avizul Consiliului Legislativ nr. 47/2014 urmează a fi reiterate, cu excepţia celor care au fost însuşite de către iniţiator, prin reformularea anumitor norme.

    3. Semnalăm că, de principiu, Constituţia unui stat trebuie să reflecte realitatea prezentului, dar este necesar a previziona, pe cât posibil, şi evenimente viitoare care nasc situaţii nereglementate juridic. În acest context apare necesară actualizarea normelor legale la noile realităţi, constatându-se, în acest sens, că "o lege fundamentală este oricând perfectibilă, trebuie doar cântărit atent momentul (când), metoda (cum) şi doza (ce) de perfecţionare care i se administrează".[1] De aceea, majoritatea revizuirilor constituţionale sunt motivate de considerente interne, fie de natură politică, fie predominant juridică.

    [1] Tănăsescu, E.S., "Revizuirea Constituţiei", http://www.ziare.com/politica/consti...ă-1217912

    Totodată, o revizuire constituţională trebuie să aibă un caracter fundamentat şi realizabil, adaptat condiţiilor materiale, sociale, politice şi juridice existente, în vederea îmbunătăţirii lor. Prezentul demers, prin modificările propuse, vizează, mai degrabă, unele condiţii ideale în viaţa unui stat, îmbinând protejarea intereselor cetăţeanului cu diminuarea şi controlul prerogativelor autorităţilor statului. Astfel de prevederi însă nu pot fi implantate în realităţile interne, unionale şi internaţionale.


    4. Este, de asemenea, de relevat faptul că o Constituţie reprezintă baza întregului sistem juridic al unui stat şi trebuie să aibă un caracter vizionar pentru a răspunde cerinţelor şi necesităţilor actuale şi viitoare care apar în evoluţia unui stat, ea reflectând stadiul dezvoltării şi modernizării societăţii. Prin Constituţie sunt reflectate interesele tuturor cetăţenilor unui stat, imprimându-i o valoare supremă ce determină respectul de care trebuie să se bucure Legea fundamentală.

    În Constituţia unui stat democratic sunt consacrate principiile vieţii economice, sociale, politice şi juridice, care îşi au corespondent în valorile fundamentale pe care statul le promovează şi le apără. Ca atare, Constituţia unei ţări reglementează aspectele cele mai importante şi generale ale ordinii juridice ale societăţii, principiile şi liniile directoare, formulate într-un limbaj concis, sobru, accesibil şi previzibil, fără detalierea unor aspecte care să încarce inutil normele constituţionale, aspecte ce vor fi reglementate în detaliu în legislaţia subsecventă. În acest context precizăm că unele articole nou-introduse cuprind fiecare câte 13, 20, 25 de alineate, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, iar conţinutul acestora nici nu ar putea fi cuprins în Legea fundamentală a unui stat.

    De menţionat este şi faptul că Constituţia este principalul izvor de drept al unui stat, fiind clasată mai presus de toate celelalte izvoare de drept. Legile, ca acte juridice ale Parlamentului, sunt elaborate în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, fiind adoptate cu respectarea normelor fundamentale.
    Poziţia supraordonată a Constituţiei presupune că aceasta reglementează relaţiile sociale care sunt esenţiale pentru popor, stabilind principiile fundamentale pentru întregul drept, ramurile dreptului dezvoltând aceste dispoziţii de principiu. Se constată însă că prezentul proiect de revizuire încearcă să reglementeze unele situaţii care nu ar trebui să se regăsească într-o constituţie, ci în acte subsecvente, de natura legii.

    5. Sub aspectul condiţiilor de elaborare şi redactare a unui act normativ, prezentul proiect nu este redactat într-un limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru şi precis, care să excludă orice echivoc (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018/2010). În acest sens menţionăm, cu titlu de exemplu, dispoziţiile art. 41 alin. (1.1), conform cărora "statul este obligat să construiască o economie naţională care să ofere locuri de muncă pentru toţi cetăţenii apţi de muncă şi care doresc să muncească" sau pe cele ale art. 62.1 alin. (1) lit. c) care impun condiţia candidaţilor la funcţia de parlamentar "să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României" (de altfel, această condiţie este prevăzută pentru majoritatea funcţiilor şi demnităţilor publice. De asemenea, semnalăm că în proiect nu este utilizată o terminologie unitară, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind folosite concomitent noţiunile de autoritate legislativă, Parlament, Camera Reprezentanţilor.

    În plus, constatăm şi reglementarea unor instituţii care, în mod normal, nu trebuie prevăzute în Legea fundamentală, cum ar fi dispoziţiile privind Fondurile naţionale sau cele privind regimul monopolului de stat, rezervele internaţionale, protejarea concurenţei loiale sau protecţia consumatorilor, propuse la pct. 161-167, 170-173.

    6. Revizuirea Constituţiei este un proces firesc în contextul modificării continue a realităţilor vieţii sociale, însă aceasta nu poate fi realizată decât cu respectarea limitelor formale şi materiale prevăzute de Legea fundamentală. Aşa cum s-a precizat în doctrină, limitarea puterii constituante derivate de către cea originară "permite, în primul rând, o mai mare stabilitate a Constituţiei, iar, în al doilea rând, reprezintă încă o dovadă a faptului că prin legea fundamentală sunt consfinţite valorile esenţiale ale unei societăţi, unele dintre acestea fiind atât de importante încât limitează în acţiunea sa chiar puterea constituantă derivată" [2]. În acest context este de subliniat că limitele materiale ale revizuirii se impun indiferent care dintre subiectele de drept prevăzute de art. 150 din Constituţie ar fi iniţiatorul acesteia.
    [2] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia României. Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, pag. 1.456.

    Din acest punct de vedere se remarcă, în primul rând, că prezentul proiect cuprinde o modificare a însăşi dispoziţiei din cuprinsul art. 152 alin. (1) din Constituţie, prin care sunt stabilite limitele materiale ale revizuirii Constituţiei. Astfel, este eliminată interdicţia revizuirii prevederilor privind forma republicană de guvernământ, norma fiind corelată, de altfel, cu prevederea, în cuprinsul art. 1 alin. (2), din proiect a posibilităţii modificării, prin referendum naţional, a formei de guvernământ.

    O astfel de soluţie legislativă este însă inacceptabilă, întrucât excede limitelor stabilite de legiuitorul constituant originar. Avem în vedere că, aşa cum s-a subliniat în doctrină, este de domeniul evidenţei "că o constituţie nu este doar o regulă fundamentală, ci că ea se bazează pe o serie de principii intangibile, în absenţa cărora ea îşi pierde raţiunea de a fi"[3].

    Astfel, nici modificarea normei care stabileşte limitele revizuirii şi nici modificarea normelor care reglementează valorile stabilite de aceasta drept intangibile nu pot fi acceptate, întrucât o astfel de soluţie legislativă ar fi contrară scopului iniţial al reglementării, constituind deci un abuz de drept [4].

    Menţionăm că schimbarea fundamentală a principiilor care stau la baza ordinii constituţionale actuale nu este imposibilă, dacă voinţa populară o impune, însă o astfel de modificare nu poate fi realizată pe calea unei revizuiri a Constituţiei, ci doar pe calea înlocuirii acesteia în întregime.

    [3] Ibidem, pag. 1.459.
    [4] Idem.



    Pe lângă soluţiile legislative deja analizate, proiectul supus avizării cuprinde o serie întreagă de dispoziţii prin care se depăşesc limitele revizuirii Constituţiei, după cum urmează:

    6.1. Norma propusă la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (5), potrivit căreia respectarea hotărârilor judecătoreşti nu este obligatorie în cazul în care acestea "sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului", aduce atingere independenţei justiţiei, valoare fundamentală avută în vedere de art. 152 alin. (2), întrucât lasă la aprecierea unei entităţi nedefinite valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse "judecăţii populare". În plus, adoptarea unui astfel de criteriu şi în ceea ce priveşte supremaţia Constituţiei şi obligativitatea legilor relativizează, până la eliminare, principiile de bază ale statului de drept, anulând, practic, principiile stabilite în cuprinsul întregii Constituţiei, care devine astfel, o simplă declaraţie de intenţii.

    6.2. Norma propusă la art. I pct. 12 pentru art. 8 alin. (3), prin instituirea dreptului constituţional al partidelor politice de a urmări schimbarea ordinii de drept existente, fie chiar şi "pe căi democratice", constituie o încălcare a limitelor revizuirii Constituţiei, întrucât conferă partidelor politice îndreptăţirea de a iniţia sau de a susţine inclusiv modificări ale Legii fundamentale. Prin aceste dispoziţii se aduc atingere valorilor fundamentale protejate de art. 152, valori care se înscriu, toate, în cuprinsul noţiunii de "ordine de drept existentă".

    6.3. La art. I pct. 16, completarea art. 13 cu norme prin care se instituie obligaţia utilizării exclusiv a limbii române în raporturile cu autorităţile publice, coroborată cu abrogarea art. 120, potrivit art. I pct. 133, precum şi cu lipsa unei norme de excepţie în cuprinsul titlului referitor la autorităţile locale (art. I pct. 158), elimină posibilitatea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale în unităţile administrativ- teritoriale în care aceştia au o pondere semnificativă, prevăzută în prezent de art. 120 alin. (2). Întrucât această posibilitate reprezintă o garanţie a dreptului la identitate consacrat de art. 6 din Constituţie, suprimarea acesteia încalcă limitele revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2).

    În plus, dispoziţia propusă pentru art. 13 alin. (2), referitoare la dezbaterile publice în limba română la toate nivelurile administraţiei publice, nu poate fi acceptată şi pentru că este în contradicţie cu obligaţiile asumate de România prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum şi prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992.

    În conformitate cu prevederile Cartei, la nivel constituţional se regăsesc în prezent norme care asigură posibilitatea folosirii limbii minorităţilor naţionale în învăţământ, justiţie, autorităţile administraţiei publice locale. Şi actualul proiect menţine, de altfel, unele dintre aceste soluţii legislative, cum ar fi dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 32, potrivit cărora dreptul persoanelor de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. În acest context, amintim şi dreptul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice, care este consacrat de art. 128 alin. (2), astfel cum este propus la art. I pct. 142.

    6.4. La art. I pct. 19, referitor la textul propus pentru art. 16 alin. (3), relevăm că eliminarea, din cuprinsul textului actual, a tezei a doua, care prevede, în prezent, drept garanţie a egalităţii în drepturi, obligaţia statului român de a garanta egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice reprezintă o suprimare a garanţiei principiului egalităţii în drepturi, depăşind astfel limitele revizuirii Constituţiei.

    6.5. Normele din cuprinsul art. 20, referitoare la efectele tratatelor internaţionale privind drepturile omului, propuse spre abrogare la art. I pct. 22, reprezintă garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţile cetăţenilor consfinţite prin Constituţie, astfel încât eliminarea lor reprezintă o încălcare evidentă a limitelor revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art. 152 alin. (2).

    6.6. La art. I pct. 26, norma propusă pentru art. 24 alin. (2), care se referă la dreptul părţilor în proces de a fi asistate de un avocat "ales", rămâne fără efect ca urmare a dispoziţiilor propuse pentru art. 132.1 alin. (4), potrivit cărora "cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii". Simpla posibilitate de a putea refuza de cinci ori avocatul, prevăzută de text, nu este suficientă pentru a putea elimina critica referitoare la suprimarea, prin reglementarea propusă, a unei garanţii a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi asistată de un avocat ales.
    Întrucât are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, soluţiile legislative propuse prin proiect depăşesc limitele revizuirii şi nu pot fi acceptate.

    6.7. Art. 44 alin. (6), astfel cum este propus la art. I pct. 46, prevede că stabilirea despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau al utilizării subsolului proprietăţilor imobiliare pentru lucrări de interes general se face "potrivit legii". Reglementarea propusă înlocuieşte astfel, prevederea în vigoare potrivit căreia, în aceste situaţii, despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. Această dispoziţie reprezintă o garanţie a dreptului de proprietate, care nu poate fi suprimată prin revizuirea Constituţiei. Avem în vedere faptul că, în lipsa oricăror altor limite constituţionale, "legea" la care face referire textul propus prin proiect poate stabili orice fel de criterii de despăgubire, inclusiv unele mai puţin avantajoase pentru proprietar.

    6.8. Cu privire la alin. (8) al art. 44, astfel cum este propus la art. I pct. 46, care are ca finalitate eliminarea din Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii, semnalăm că norma s-a regăsit şi în proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011, reţinând că această prezumţie constituie o garanţie a dreptului de proprietate al persoanei. În absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului. Tocmai de aceea, în cadrul lucrărilor Adunării Constituante, în şedinţa din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispoziţiei privind prezumţia dobândirii licite a averii, neîntrunind decât votul a 14 parlamentari, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.

    Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobândirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie.

    Curtea a subliniat în acest context cele reţinute în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996 sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, şi anume că reglementarea acestei prezumţii nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest caracter. În măsura în care partea interesată dovedeşte dobândirea unor bunuri, a unei părţi sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobândite ilegal se poate dispune confiscarea, în condiţiile legii.

    Pe cale de consecinţă, nici norma propusă pentru art. 44 alin. (9) nu poate fi acceptată, întrucât răstoarnă sarcina probei în raport cu reglementarea actuală, impunând persoanelor să probeze "caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor". O astfel de soluţie legislativă constituie, la rândul ei, o suprimare a garanţiei dreptului de proprietate prevăzută în prezent de art. 44 alin. (8) din Constituţie, care impune dovedirea caracterului ilicit al dobândirii bunurilor celui care invocă acest caracter.

    6.9. La art. I pct. 75, norma propusă pentru art. 72 instituie răspunderea parlamentarilor prin eliminarea celor două forme actuale ale imunităţii parlamentare. Din acest punct de vedere trebuie subliniat că, analizând o dispoziţie similară din cuprinsul unui proiect de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională a subliniat, în Decizia nr. 799/2011, că actuala reglementare a imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului [alin. (1) al art. 72] şi inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) şi (3) ale art. 72], continuă tradiţia statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prevedea în acest sens, în art. VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel şi membrii Adunării Elective, se bucură de "neviolabilitate", ei neputând fi arestaţi sau judecaţi pe timpul sesiunii parlamentare, cu excepţia flagrantului, şi numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea.

    Instituţia imunităţii parlamentare a fost preluată şi întărită de constituţiile următoare, cu excepţia celor din perioada dictaturii comuniste.

    Constituţia României din 1991 a consacrat din nou instituţia imunităţii parlamentare, abolită practic în perioada 1948-1989, aceasta căpătând o reglementare de principiu în acord cu constituţiile statelor europene, influenţate îndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atât sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate în exerciţiul mandatului, cât şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constituţiile Belgiei (art. 58 şi art. 59), Finlandei (art. 30), Franţei (art. 26), Greciei (art. 60-62), Italiei (art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei (art. 71) ]. Mai mult, în unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins în flagrant, el nu poate fi arestat decât dacă infracţiunea este pasibilă cu o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 5 ani [constituţiile Croaţiei (art. 75), Macedoniei (art. 64), Sloveniei (art. 83)].

    Reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să îşi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor.

    Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atât mandatul Camerelor, cât şi al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinţe grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional. În ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare.

    Pe cale de consecinţă, norma propusă pentru art. 72 la art. I pct. 75 depăşeşte limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie şi nu poate fi acceptată.


    6.10. La art. 96 alin. (7), astfel cum este propus la art. I pct. 102, dispoziţia referitoare la organizarea unui referendum pentru demiterea Preşedintelui României în cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte condamnarea pentru trădare a acestuia, precum şi cea referitoare la demiterea din funcţie a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au votat pentru condamnarea Preşedintelui în cazul în care "poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui" aduc atingere independenţei justiţiei. Supunerea unei decizii a instanţelor de judecată unui "control popular" exercitat prin referendum înfrânge orice regulă a statului de drept făcând inutilă, astfel, recurgerea la justiţie.

    Întrucât independenţa justiţiei reprezintă, potrivit art. 152 din Constituţie, o valoare care nu poate fi afectată prin revizuire, soluţia legislativă propusă prin proiect nu poate fi acceptată.


    6.11. Modificarea raportului dintre Guvern şi Parlament, prin prevederea, în cuprinsul art. 102 alin. (2), astfel cum este propus la art. I pct. 110, a subordonării Guvernului faţă de Preşedintele României, care îi încredinţează mandatul, şi prin prevederea, în cuprinsul art. 103 alin. (1), propus la pct. 111, a numirii membrilor Guvernului de către Preşedintele României, Guvernul răspunzând numai în faţa acestuia [art. 109 alin. (1), propus la pct. 115], poate fi interpretată ca semnificând situaţia caracterizată de doctrină drept "falsă revizuire sau fraudă constituţională"[5], adică "o modificare a regimului politic consacrat în texul iniţial al Constituţiei fără a se schimba în mod corespunzător şi cadrul constituţional".[6 ]

    [5] Cristian Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 204.

    [6] Idem.


    În sistemul constituţional actual este "instituţionalizat modelul executivului bicefal sau dualist", potrivit căruia "puterea executivă este repartizată echilibrat între şeful statului şi Guvern".[7] Prin normele propuse însă concepţia legiuitorului constituant este radical modificată, Preşedintele României conducând "Autoritatea Executivă a statului român" şi răspunzând "în faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun Autoritatea Executivă a statului", astfel cum prevede art. 80 alin. (1) şi (3), propus la art. I pct. 86.

    [7] C. Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a 2-a, Editura CH. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 819.


    Prin urmare, o astfel de modificare a raportului dintre autorităţile publice generează modificări esenţiale în cadrul regimului politic actual consacrat de Constituţie, putând fi interpretată ca încălcând limitele revizuirii.


    6.12. Referitor la norma propusă la art. I pct. 115, pentru art. 109 alin. (2), potrivit căreia răspunderea penală a membrilor Guvernului urmează a fi stabilită prin lege, precizăm că o soluţie legislativă similară, propusă într-un alt proiect de revizuire, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 799/2011 a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că actuala consacrare constituţională a dreptului Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului său la apărare. Or, prin abrogarea dispoziţiilor menţionate, garanţia constituţională este suprimată, împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art. 152 alin. (1) din Constituţie.

    6.13. La art. I pct. 139, referitor la textul propus pentru art. 125 alin. (1), întrucât inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a realizării principiului independenţei justiţiei, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate fi acceptată, întrucât depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consacrate de art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală.

    6.14. Norma propusă la art. I pct. 146 pentru art. 131 alin. (1), prin eliminarea referirii la apărarea, de către Procuratură (actualul Minister Public), a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, încalcă limitele revizuirii, prin suprimarea unei garanţii a drepturilor şi libertăţilor.

    7. Din analiza proiectului, sub aspectul respectării limitelor revizuirii Constituţiei, reiese că cele mai importante dispoziţii ale acestuia se situează dincolo de "hotarul" stabilit prin prevederile art. 152 din Legea fundamentală. Întrucât readucerea respectivelor dispoziţii între limitele statornicite prin Constituţie nu este posibilă fără a afecta concepţia generală a proiectului, rezultă că acesta nu poate fi promovat în forma propusă.

    Cu toate acestea, precizăm că, şi în situaţia în care s-ar avea în vedere reformularea proiectului în scopul respectării limitelor revizuirii, există suficient de multe dispoziţii care, fără a depăşi aceste limite, nu pot fi promovate în forma propusă, fie pentru că instituie soluţii legislative inacceptabile sub aspectul respectării principiilor pe care se fundamentează statul de drept, fie pentru că nu se corelează cu reglementările Uniunii Europene şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, fie pentru că excede cadrului reglementării fundamentale, cuprinzând norme care nu au caracter de principiu sau de generalitate şi care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii fundamentale, astfel cum se va reliefa în cele ce urmează.

    8. Cu privire la textul propus la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (4), precizăm că principiul consacrat de dreptul constituţional este acela al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, şi nu al separaţiei şi echilibrului "autorităţilor statului", aşa cum se prevede în proiect. În acest context, precizăm că autorităţile statului sunt acele persoane juridice de drept public prin care puterea se exercită în stat. Aşa cum s-a subliniat în doctrină [8], cele trei funcţii principale ale puterii sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească. În acest context, precizăm că textul face referire la autorităţi care exercită funcţii ce nu pot fi asociate cu "puterea de stat" (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală sau ştiinţifică).

    [8] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei României - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 5.


    9. Cu privire la art. I pct. 7, precizăm că norma propusă pentru art. 3.1. alin. (1) ridică problema succesiunii statelor din punct de vedere al dreptului internaţional, problemă care apare atunci când au loc modificări teritoriale care conduc la apariţia unor noi state. "Mutaţiile pe care un teritoriu este susceptibil să le sufere şi care dau naştere unor situaţii calificate în dreptul internaţional drept «succesiune»"[9] sunt: reunirea mai multor state într-un singur stat; dezmembrarea unui stat; separarea sau secesiunea şi transferul de teritorii. Statul succesor nu este un simplu moştenitor al drepturilor şi obligaţiilor statului predecesor. În prezent, în dreptul internaţional contemporan, succesiunea statelor este reglementată prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor la tratate, adoptată la Viena în anul 1978 şi prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor în ceea ce priveşte bunurile, arhivele şi datoriile, adoptată la Viena în anul 1983. Mai mult, Guvernul României a încheiat înţelegeri internaţionale referitoare la acest aspect, cum ar fi Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile încheiate între România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 951/2004. Prin urmare, statul român nu poate fi continuatorul statului naţional şi unitar menţionat în text, aşa cum se propune prin proiect.

    [9] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 41 şi urm.

    Având în vedere că alin. (2) din proiect prevede că "poporul român militează şi acţionează necontenit şi paşnic, pentru Reîntregirea Patriei (...) cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional", precizăm că modalităţile de modificare a teritoriului admise de dreptul internaţional contemporan sunt următoarele [10]: modificările intervenite ca urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat şi formarea unui [11] sau unor state independente [12]; alăturarea la teritoriul unui alt stat ori alăturarea unor state, în întregul lor, la alte state [13]. Indiferent însă de modalitatea de dobândire sau de modificare a teritoriului, admisă de dreptul internaţional, aceasta trebuie să aibă ca fundament consimţământul liber exprimat al populaţiei care locuieşte pe teritoriul în cauză [14]. În caz contrar, s-ar încălca cel puţin două dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume: neamestecul în treburile interne ale altor state şi dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare, referirea, în cuprinsul normei, la acţiunile poporului român pentru "Reîntregirea Patriei" vine în contradicţie cu principiile dreptului internaţional.

    [10] Idem, pag. 147.
    [11] De exemplu: desprinderea Norvegiei de Suedia în anul 1905.
    [12] Destrămarea URSS şi a RSF Iugoslavia.
    [13] Cazul celor două state germane în anul 1990.
    [14] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 147.


    10. Norma propusă la art. I pct. 9 pentru art. 5 alin. (1.3) se referă la "genocidul antiromânesc de după 1944", fără ca această noţiune să fie circumscrisă vreunei definiţii care să facă posibilă stabilirea criteriilor pe baza cărora s-ar putea realiza constatarea "participării la genocid".

    11. La art. I pct. 10, referitor la norma propusă pentru art. 6 alin. (4) şi (5), precizăm că recensământul reprezintă o operaţiune statistică, astfel încât nu poate avea efect constitutiv de drepturi pentru anumite categorii de persoane, aşa cum se prevede în proiect.

    12. La art. 8 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 12, calificarea partidelor drept "persoane juridice de drept privat" nu este corectă, în raport cu statutul constituţional al acestor entităţi. Aşa cum s-a precizat în doctrină [15], "scopul asocierii în partide politice se delimitează de scopurile celorlalte asociaţii: scopurile partidelor politice sunt, pe de-o parte, formarea şi exprimarea opiniilor politice ale cetăţenilor, manifestarea libertăţii politice a acestora, conturarea şi consolidarea societăţii politice şi, pe de altă parte, obţinerea majorităţii sufragiilor cetăţenilor pentru cucerirea şi exercitarea puterii prin realizarea propriului program politic".

    [15] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia României. Comentariu pe articole, Editura CH. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 84.

    13. La art. I pct. 14, referitor la norma propusă pentru art. 11 alin. (2) teza finală, semnalăm faptul că, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional este reglementată posibilitatea încheierii de către stat a unor tratate care pot fi, în totalitate sau în parte, declarate secrete, în măsura în care acestea cuprind informaţii clasificate. În acest sens, menţionăm şi faptul că, în prezent, România este parte a mai multor instrumente juridice internaţionale care au ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu: Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000, şi Acordul dintre statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene, semnat la Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr. 64/2013.

    Menţinerea prevederii potrivit căreia tratatele nu pot avea clauze secrete ar conduce la neîndeplinirea de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional, fiind în contradicţie cu norma prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol.

    Mai mult, art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, enumeră informaţiile care intră în categoria informaţiilor secrete de stat, aici regăsindu-se inclusiv relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.


    14. La art. I pct. 14, referitor la art. 11 alin. (6), semnalăm că soluţia legislativă propusă ar implica o reanalizare a tuturor tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, în raport cu noile dispoziţii constituţionale. O astfel de operaţiune juridică este imposibilă, atât din punctul de vedere al principiilor dreptului intern (tratatele respective făcând deja parte din ordinea juridică naţională), cât şi din punctul de vedere al regulilor dreptului internaţional. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită în cuprinsul normei propuse) ar stabili că anumite tratate sunt "contrare intereselor naţionale", supunerea lor "aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii" ar fi imposibilă, întrucât respectivele tratate sunt deja în vigoare şi produc efecte. Singura modalitate prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar fi prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare a acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional.

    15. La art. I pct. 20, semnalăm că norma propusă pentru art. 17 alin. (2), referitoare la dubla cetăţenie, nu se încadrează tematic în obiectul de reglementare al articolului, respectiv "Cetăţenii români în străinătate". Pe de altă parte, soluţia legislativă propusă este cel puţin discutabilă, având în vedere că se impune cetăţenilor să decidă cu privire la sfera noţiunii de "interese ale României", precum şi cu privire la compatibilitatea dintre aceste interese şi obligaţiile impuse de deţinerea unei alte cetăţenii decât cea română.

    16. Norma propusă la art. I pct. 31 pentru art. 31 alin. (2.1) este redactată ambiguu, formularea putând fi interpretată în sensul instituirii obligaţiei personalului salarizat din fonduri publice de a face publice toate achiziţiile realizate, soluţie legislativă excesivă, în mod evident.

    17. La art. 32 alin. (2), astfel cum este propus la art. 1 pct. 32, semnalăm că eliminarea posibilităţii desfăşurării învăţământului într-o limbă de circulaţie internaţională şi în cadrul unităţilor de învăţământ de stat constituie o restrângere a dreptului la învăţătură, generatoare de discriminare pentru persoanele care nu dispun de posibilităţile materiale de a urma cursurile unor "şcoli private".

    18. Norma propusă la art. I pct. 33 pentru art. 33 alin. (1.2), prin referirea la "degradarea conştiinţelor", la "intoxicarea informaţională" şi la "supunerea la condiţii de viaţă degenerative" este lipsită de precizia şi claritatea cerute de stilul normativ.

    19. Referitor la art. 34 alin. (1), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că statul nu poate garanta "dreptul la sănătate fizică şi mentală", ci poate avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, aşa cum se prevede în textul actual al art. 34 alin. (1). În ceea ce priveşte referirea expresă la calitatea hranei, precizăm că aceasta nu este necesară, întrucât rezultă din prevederea, în alin. (2), a obligaţiei statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. Totodată, menţionăm că obligaţia statului de a lua măsuri pentru a asigura "accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, apă curată şi aer curat" prevăzută în norma propusă pentru art. 34 alin. (1.1) rezultă din dispoziţiile art. 35, potrivit cărora statul trebuie să asigure cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu natural sănătos şi ecologic funcţional. De altfel, precizăm că formularea propusă prin proiect este discriminatorie, întrucât textul se referă exclusiv la "cetăţeni", în vreme ce prin art. 35 alin. (1) dreptul la un mediu sănătos este recunoscut, aşa cum este şi firesc, "oricărei persoane" aflate pe teritoriul României, nu doar cetăţenilor români.

    20. Cu privire la art. 34 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, politica în domeniul comerţului intră în competenţa exclusivă a Uniunii Europene. În acest sens, potrivit art. 207 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, "Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună". În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică prevederile art. 207 şi 218 din acelaşi tratat. În consecinţă, interdicţia prevăzută în cuprinsul normei de la alin. (5) al art. 34 este contrară dreptului Uniunii Europene.

    21. Modificarea art. 44 alin. (2) astfel cum este propusă la art. I pct. 46, în sensul excluderii menţionării posibilităţii cetăţenilor străini şi apatrizilor ca, în anumite condiţii, să poată dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu poate fi acceptată, întrucât acordarea acestei posibilităţi este necesară ca urmare a faptului că România este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi şi obligaţii depline. Pentru acest motiv, ţara noastră trebuie să respecte reglementările Tratatelor Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la asigurarea liberei circulaţii a persoanelor (art. 45 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene). Această posibilitate a fost acordată prin Legea de revizuire a Constituţiei din anul 2003. Precizăm că, analizând respectiva normă, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 148/2003, a subliniat următoarele: "Integrarea României în Uniunea Europeană presupune respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitoare la libera circulaţie a capitalurilor, la drepturile cetăţenilor europeni de a investi şi de a dobândi bunuri în condiţii de egalitate cu cetăţenii români. Curtea Constituţională observă că posibilitatea realizării acestor obiective este îngrădită de dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza finală din Constituţia României, prin care se interzice cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru înlăturarea acestei interdicţii şi pentru instituirea unor garanţii ale dreptului de proprietate privată se propune modificarea art. 41. Prima modificare vizează denumirea articolului, în sensul că, în locul denumirii «Protecţia proprietăţii private» se propune sintagma «Dreptul de proprietate privată».

    Cea de-a doua modificare vizează chiar alin. (2) al art. 41. În noua redactare proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Curtea Constituţională constată că sunt înscrise în această nouă redactare suficiente garanţii constituţionale pentru exercitarea acestui drept în conformitate cu interesul general şi cu respectarea prevederilor acquis-ului comunitar".

    Pe cale de consecinţă, este evident că nu poate fi acceptată modificarea art. 44 alin. (2), întrucât se exclude posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor ca, în anumite condiţii, să poată dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.

    22. Normele din cuprinsul art. 44 alin. (17) şi (18), astfel cum sunt propuse la art. I pct. 46, prin reglementarea exproprierii drept sancţiune pentru neîndeplinirea anumitor obligaţii, vin în contradicţie cu alin. (3) al art. 44, rămas nemodificat, potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Precizăm că o eventuală extindere, la nivel constituţional, a cazurilor în care se poate dispune exproprierea ar încălca limitele revizuirii Constituţiei, prin suprimarea unei garanţii a dreptului la proprietate.

    În acest context, precizăm că şi norma propusă pentru art. 44 alin. (11) are ca efect, de fapt, operarea unor exproprieri în ceea ce priveşte "baza materială a autorităţilor şi instituţiilor publice".

    23. La art. I pct. 47, referitor la art. 45 alin. (4), apreciem că soluţia legislativă privind prevederea competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a autoriza desfăşurarea de activităţi economice nu se justifică, întrucât excedează funcţiei judiciare pe care o îndeplinesc respectivele instanţe.

    24. Semnalăm că denumirea propusă la art. I pct. 48 pentru art. 46.1, şi anume "Dreptul la locuinţă", nu este în concordanţă cu prevederile art. 31 din Carta socială revizuită, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999. Potrivit Cartei, în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinţă, părţile se angajează să ia măsuri destinate: să favorizeze accesul la locuinţă la un nivel adecvat; să prevină şi să atenueze lipsa locuinţelor, în vederea eliminării progresive a acestei situaţii şi să facă accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente. Prin urmare, există o neconcordanţă între denumirea articolului şi conţinutul acestuia, ceea ce conduce la dificultate în aplicarea prevederilor Cartei. Precizăm că prin legea de ratificare, România a făcut rezervă cu privire la aplicarea art. 31 din Cartă.

    25. La art. 49, astfel cum este propus la art. I pct. 50, considerăm că prin modificarea propusă, respectiv înlocuirea sintagmei "copii şi tineri" prin cuvântul "minori", se restrânge aria persoanelor care beneficiază de protecţie.

    26. La art. I pct. 59, referitor la art. 60, instituirea obligaţiei Avocatului Poporului ca, în raportul anual, să facă aprecieri asupra modului de respectare a "contractului electoral" de către cei aleşi în funcţii publice excedează obiectului de activitate al acestei instituţii, astfel cum este stabilit la art. 58 alin. (1) - propus la art. I pct. 57.

    27. Referitor la textul propus la art. I pct. 62 pentru art. 61 alin. (4), potrivit căruia Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră, semnalăm că o astfel de soluţie legislativă a fost prevăzută şi în proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011. Cu această ocazie, instanţa de contencios constituţional a arătat că această modificare nu pune în discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie, ci reprezintă exclusiv o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei.

    Nu trebuie ignorate totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală. Curtea a reţinut în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin "Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.


    28. La art. I pct. 63, referitor la art. 62, este de discutat dacă excluderea dreptului la un loc de deputat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, prevăzut în prezent de art. 62 alin. (2), nu este de natură a crea o discriminare între cetăţenii care aparţin unor minorităţi naţionale. Avem în vedere că, aşa cum s-a subliniat în doctrină [16], această prevedere constituţională "permite cetăţenilor care aparţin unei minorităţi naţionale să-şi manifeste vocaţia electorală în cadrul unei organizaţii reprezentative".

    [16] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin Vasilescu, Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Constituţia României - comentată şi adnotată, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 1992, pag. 139.

    Totodată, în literatura de specialitate [17] s-a reţinut că norma "reprezintă una din modalităţile prin care cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale îşi realizează propriile aspiraţii, la nivelul reprezentanţei naţionale".

    [17] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituţia României. Comentariu pe articole, Editura CH. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 612.

    29. La art. I pct. 74, referitor la art. 71 alin. (2.2), precizăm că stabilirea pedepsei în cazul săvârşirii unor infracţiuni nu poate fi realizată prin norme constituţionale, ci doar prin norme de drept penal. Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare din cuprinsul proiectului.

    30. La art. I pct. 78, referitor la norma propusă pentru art. 74, soluţia legislativă privind eliminarea limitărilor referitoare la domeniul de reglementare a iniţiativelor legislative cetăţeneşti prevăzute în prezent de art. 74 alin. (2) este discutabilă. Menţionăm că, în doctrină, s-a subliniat că problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea au fost excluse din obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor pentru a se evita propunerile legislative demagogice [18].

    [18] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei României - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 172.


    31. La art. I pct. 83, referitor la art. 79, semnalăm că se propune schimbarea regimului juridic al instituţiei Consiliul Legislativ, din organ consultativ de specialitate al Parlamentului în instituţie publică autonomă, condusă de un preşedinte ales de popor. Prin această schimbare nu mai este precis conturată natura juridică a instituţiei şi nici rolul exact al acesteia. Pe de altă parte, modalitatea alegerii în acest fel a preşedintelui Consiliului Legislativ pare excesivă în raport cu atribuţiile pe care le îndeplineşte.

    32. La art. I pct. 87, referitor la art. 81 alin. (1.2), stabilirea prin Programul naţional de dezvoltare a României a dinamicii indicatorilor economici şi sociali prevăzuţi la lit. a)-k) este specifică unei economii planificate, şi nu economiei bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă, aşa cum se prevede în cuprinsul art. 135 alin. (1), propus la art. I pct. 160.

    33. Norma propusă la art. I pct. 91 pentru art. 85 alin. (1) lit. k), prin instituirea unei sancţiuni radicale - dizolvarea Parlamentului în cazul nerespectării unui termen destul de scurt de 60 de zile în care trebuie să se pronunţe asupra respectivelor proiecte de lege - este de natură a avea efecte negative atât asupra calităţii actului de legiferare, cât şi asupra stabilităţii politice a ţării.

    34. La art. 125 alin. (2.2), astfel cum este propus la art. I pct. 139, prevederea sancţiunii revocării din funcţie a judecătorilor "care s-au făcut vinovaţi de decizii greşite", în lipsa oricăror altor circumstanţieri, este de natură a afecta principiul independenţei judecătorilor.

    35. Norma propusă pentru art. 127 alin. (5) la art. I pct. 141, referitoare la punerea la dispoziţia publicului, pe internet, a conţinutului dosarelor de judecată, este de natură a încălca dreptul la viaţă intimă, familială şi privată consacrat de art. 26, soluţia legislativă fiind, pentru acest motiv, inacceptabilă.

    36. Din redactarea propusă la art. I pct. 157 pentru art. 134.8 alin. (4)-(7) rezultă că Autoritatea Ştiinţifică ar reprezenta o adevărată "forţă conducătoare" a societăţii, întrucât Programele asumate de candidaţi, precum şi iniţiativele legislative şi proiectele finanţate de la bugetul public naţional trebuie să se coreleze cu Strategia de dezvoltare a României, elaborată de respectiva autoritate. O astfel de reglementare, care conferă unei autorităţi o putere supraordonată tuturor celorlalte autorităţi ale statului, este în dezacord cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

    37. Normele referitoare la autorităţile locale, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 158, cuprind în detaliu atât modalitatea de alegere, cât şi organizarea şi funcţionarea respectivelor autorităţi. Precizăm că astfel de reglementări trebuie să se regăsească în lege, şi nu în Constituţie.

    38. În ceea ce priveşte instituirea, potrivit art. I pct. 159, a "Asociaţiilor comunitare", apreciem că aceasta nu face decât să multiplice în mod inutil numărul de entităţi care reprezintă interesele comunităţilor locale.

    Dincolo de această observaţie, trebuie precizat că instituirea, la nivelul Legii fundamentale, prin dispoziţiile art. 134.84 lit. j), a atribuţiei unei entităţi de a organiza "manifestaţii de protest ale membrilor" împotriva actelor normative, împotriva autorităţilor publice sau împotriva operatorilor economici, indiferent de motivul organizării respectivelor manifestaţii, reprezintă o modalitate de instigare la rezolvarea pe calea "presiunii străzii" a unor probleme care trebuie soluţionate prin recurgerea la proceduri şi mecanisme de control prevăzute de lege. Desigur că "dreptul de a protesta" este o componentă esenţială a libertăţii de exprimare, însă nu este necesară reglementarea, ca "atribuţie" a unei entităţi, de "a organiza manifestaţii de protest".

    39. În legătură cu textul art. 135 alin. (2) lit. d), propus la art. I pct. 160, precizăm că norma nu este corectă, întrucât veniturile obţinute din muncă aparţin prestatorilor muncii, prin urmare nu pot fi supuse unei "distribuţii echitabile" din partea statului.

    Referitor la Fondul Naţional de Capital Distributiv, care urmează "să fie utilizat pentru împroprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv", semnalăm că norma propusă la alin. (2) lit. e) tinde să aducă atingere dreptului de proprietate privată al cetăţenilor, garantat de Constituţie, precum şi proprietăţii publice şi private a statului.


    40. La art. I pct. 161, referitor la art. 135.1, norma de la alin. (7) este în contradicţie cu alin. (9) al aceluiaşi articol, potrivit căruia sumele sunt transformate în cote individuale şi alocate prin concursuri de proiecte.

    41. Iniţiativa legislativă cetăţenească cuprinde reglementarea unor instituţii care, în mod normal, nu trebuie prevăzute în cuprinsul Legii fundamentale, cum ar fi dispoziţiile privind Fondurile naţionale de la art. 135.1-135.6, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 161-167. Mai mult, potrivit proiectului, respectivele Fonduri ar urma să funcţioneze ca instituţii publice subordonate Guvernului, fără a se preciza calitatea conducătorilor şi, totodată, a gestionarilor acestor fonduri.

    42. La art. I pct. 171, referitor la art. 135.10 alin. (1), precizăm că rezervele internaţionale ale unui stat cuprind aur şi valută, nu doar aur, cum greşit s-a reţinut în text.

    43. La art. I pct. 176, referitor la art. 138 alin. (3), soluţia de dizolvare a Parlamentului trebuie reanalizată, deoarece, în această situaţie, lipseşte reglementarea cu privire la sursa de finanţare a cheltuielilor aferente respectivelor alegeri, în cazul în care bugetul nu este aprobat, iar bugetul precedent nu cuprinde capitole pentru astfel de destinaţii.

    44. Norma din art. 147 alin. (5), astfel cum este propusă la art. I pct. 185, potrivit căreia poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale este incompatibilă cu principiile statului de drept.

    O astfel de prevedere anulează, de fapt, orice semnificaţie a deciziilor Curţii, lipsindu-le de eficienţa necesară. Precizăm că, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în Decizia nr. 1/2011, niciun instrument juridic prevăzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţă, golirea lui de conţinut determinând caracterul lui iluzoriu şi, implicit, încălcarea principiului constituţional al statului de drept.


    Având în vedere observaţiile formulate, rezultă că prezenta iniţiativă cetăţenească, prin amploarea intervenţiilor legislative care afectează concepţia generală şi caracterul unitar al Constituţiei, în loc să aducă un plus de valoare actualei reglementări, nu ar face decât să favorizeze interpretările eronate şi confuziile cu privire la normele din cadrul Legii fundamentale. Totodată, aşa cum s-a arătat, iniţiativa legislativă nu întruneşte condiţiile necesare unei legi de revizuire a Constituţiei, întrucât depăşeşte limitele impuse de art. 152 din Legea fundamentală şi cuprinde reglementări contrare principiilor statului de drept şi principiilor rezultate din tratatele internaţionale la care România este parte, astfel încât nu poate fi promovată în redactarea propusă.

    CONSILIUL LEGISLATIV
    PREŞEDINTE
    dr. Dragoş Iliescu
    Bucureşti, 25 august 2014.
    Nr. 921.
    ***
    Iniţiativele legislative ale cetăţenilor potrivit Legii nr. 189/1999 - Expunere de motive la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României - iniţiativă legislativă cetăţenească, 25 august 2014, din 08.09.2014

    http://lege5.ro/Gratuit/gqydimzygm/i...5-august-2014-


    ***
    Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    România
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Default Răspuns la: Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la initiativa legislativa a cetatenilor - Constitutiei

    Iniţiativele legislative ale cetăţenilor potrivit Legii nr. 189/1999 - Expunere de motive la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României - iniţiativă legislativă cetăţenească, 25 august 2014, din 08.09.2014

    Constituţia României, adoptată prin Referendumul naţional din 8 decembrie 1991, revizuită prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, s-a dovedit total necorespunzătoare pentru aspiraţiile şi năzuinţele poporului român, greu încercat în ultimii 70 de ani ai istoriei sale, începând cu punerea în practică a Pactului Ribbentrop-Molotov, continuând cu lovitura de stat din 23 august 1944, prin care a fost instalat regimul comunist în România, cu lovitura de stat din 22 decembrie 1989, prin care a fost instalat regimul oligarhic actual, cu cei 23 de ani de distrugere şi jefuire a avuţiei productive acumulate de români de-a lungul veacurilor, cu aducerea majorităţii cetăţenilor României în starea de sclavie în care se află în prezent.

    Eliberat din jugul regimului comunist prin sacrificiul suprem al celor peste 1.000 de tineri români ucişi în zilele însângerate ale lui decembrie 1989, poporul român, cu uriaşa avuţie productivă acumulată din munca lui în timpul regimului comunist, avea posibilitatea şi era îndreptăţit să îşi construiască o economie democratică, productivă şi performantă, care să îi asigure libertatea, bunăstarea şi fericirea, precum şi posibilitatea de a-şi construi un stat cu adevărat democratic, un stat al lui, al poporului, care să îl slujească, să îi apere drepturile şi libertăţile.

    Cu avuţia productivă, cu situaţia financiară şi cu forţa de muncă de înaltă calificare, pe care le avea în 1990, poporul român ar fi avut, astăzi, pensii şi salarii, precum şi venituri bugetare de 4 ori mai mari decât cele pe care le are, nivelul lui de trai ar fi fost, astăzi, printre cele mai ridicate din Europa şi din lume.

    Din nefericire, autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au confiscat revolta populară a românilor, au acaparat şi statul român, pe care l-au transformat în instrument de jefuire a poporului şi de îmbogăţire a lor. Au jefuit şi s-au îmbogăţit. Au distrus, au demolat mii de uzine şi fabrici construite de români, pe care le-au vândut ca fier vechi şi alte materiale de construcţii, cu banii încasaţi şi-au cumpărat bunuri de consum de lux - vile, jeepuri, iahturi etc. Cea mai mare parte a capitalului naţional a fost trecută în proprietatea străinilor, prin aşa-numita privatizare, prin vânzare la preţuri derizorii a miilor de întreprinderi, uzine, fabrici, spaţii comerciale şi de birouri, bănci etc., construite cu multă trudă şi multe privaţiuni de către cetăţenii României.

    Cu ajutorul inflaţiei, statul român, prin Banca Naţională a României, a pus pe butuci fabricile şi uzinele, întregul capital productiv al ţării, ca să poată să le demoleze, ca să poată să le scoată la mezat, să fie cumpărate de guvernanţi şi de străini, la preţuri de nimic. Cu ajutorul aceleiaşi inflaţii, statul român, în mai puţin de un deceniu, în perioada 1990-1997, a redus la jumătate puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor, astfel încât majoritatea cetăţenilor României a fost adusă în stare de sărăcie, în imposibilitatea de a economisi şi de a investi, pentru crearea de capacităţi de producţie şi de locuri de muncă. Au fost distruse 4 milioane de locuri de muncă, astfel încât peste 3 milioane de români au fost obligaţi să ia drumul străinătăţii, în căutarea unui loc de muncă.

    Rezultatul final al acestui proces de distrugere şi jefuire este acela că România a fost adusă în stare de colonie, iar majoritatea poporului român a fost adusă în stare de sclavie. Cea mai mare parte a capitalului utilizat pe teritoriul României se află în proprietatea străinilor, a transnaţionalelor, ceea ce face ca şi cea mai mare parte a avuţiei create în România să intre în proprietatea străinilor şi să plece din ţară. Înstrăinarea capitalului naţional a determinat şi înrăutăţirea nemaiîntâlnită a raportului dintre remuneraţia muncii şi remuneraţia capitalului. În România, ponderea salariilor, pensiilor şi celorlalte venituri derivate din salarii în Produsul Intern Brut (PIB) este de sub o treime, restul fiind profituri, în timp ce în Elveţia, de exemplu, ca şi în alte ţări civilizate ale lumii, ponderea profiturilor este de sub o treime, restul revenind salariilor, pensiilor şi altor venituri derivate din salarii.

    Starea actuală dezastruoasă a economiei şi societăţii româneşti a fost determinată de modul defectuos în care a fost concepută Constituţia adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, de modul în care această Constituţie a definit raportul dintre popor şi stat, de modul în care au fost definite atribuţiile diferitelor componente ale statului şi relaţiile dintre acestea. A fost creat, astfel, un stat scăpat total de sub controlul poporului, un stat controlat de mafia politică şi financiară creată, la rândul ei, prin hoţia numită privatizare.

    Deşi, în Constituţia României, la art. 1, se prevede că România este stat democratic, oricine poate vedea că această prevedere este o vorbă goală, care nu are nicio legătură cu realitatea. Un stat democratic este un stat în care puterea politică, puterea de a stabili norme de convieţuire socială, de a adopta şi aplica legile care să reglementeze relaţiile dintre cetăţeni şi dintre cetăţeni şi stat, aparţine poporului (demos = popor; kratos = putere). Poporul român a fost deposedat de puterea politică, care a fost acaparată de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi este menţinută în ghearele acestora, prin statul creat de ei.

    Uzurpatorii puterii politice a poporului român au folosit statul român pentru a acapara capitalul acumulat de români până în 1989, precum şi profiturile realizate de acest capital, după 1989. Toată această avuţie a fost trecută în proprietatea privată a minorităţii autohtone, formată din cei care s-au instalat la conducerea statului român, şi a străinilor, care au cumpărat la preţuri de nimic cea mai mare parte a capitalului furat de către guvernanţi de la poporul român, prin Legea nr. 15/1990. În felul acesta a fost creată o pătură minoritară foarte bogată, oligarhia, care deţine cea mai mare parte a capitalului utilizat în România şi care controlează total şi statul român. Aşa se face că, în prezent, în România funcţionează nu un stat democratic, al poporului, ci un stat oligarhic (oligos = puţin; arche = putere), un stat al minorităţii îmbogăţite prin jaful denumit privatizare.


    Principii fundamentale


    Scoaterea poporului român din marasmul economic, politic, social şi moral în care a fost adus de statul român uzurpator necesită schimbarea, din temelii, a legii fundamentale a societăţii româneşti, a Constituţiei României. Acestui scop îi răspunde iniţiativa legislativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei României, pe care o propunem spre aprobare poporului român.

    La baza proiectului de revizuire sunt aşezate următoarele principii fundamentale:

    1. Statul este creat de popor. Statul există şi funcţionează sub controlul poporului. Raţiunea de a fi a statului este să slujească poporul, să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să furnizeze servicii de uz şi de interes public pentru toţi cetăţenii săi.

    2. Poporul poate să îşi exercite controlul asupra statului, asupra puterii politice, dacă şi numai dacă el, poporul, deţine şi puterea economică, dacă este proprietar asupra capitalului. Constituţia trebuie să dispună mecanismele juridice şi financiare prin care poporul să devină şi să rămână proprietar al capitalului utilizat în economia naţională.

    3. Statul este constituit din mai multe componente, numite autorităţi ale statului, complet separate una de alta şi total independente una faţă de alta, care se controlează reciproc şi toate sunt controlate de popor. Se propune ca statul român să fie constituit din nouă componente: legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, morală, statistică, ştiinţifică.

    4. România este patria poporului român. Statul român este obligat să apere teritoriul naţional al poporului său, să acţioneze necontenit pentru Reîntregirea Patriei cu teritoriile rupte din trupul ţării de către participanţii la cel de al Doilea Război Mondial.

    5. În România funcţionează o economie democratică, în care majoritatea capitalului se află în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor.
    Românii, stăpâni pe capitalul şi teritoriul naţional şi pe resursele naturale ale ţării.

    Cea mai importantă prevedere a proiectului de revizuire constă în reconstituirea drepturilor de proprietate ale poporului român asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional şi asupra resurselor naturale ale ţării. Numai reconstituirea drepturilor de proprietate asupra capitalului, pământului şi resurselor naturale ale ţării va face posibilă şi recâştigarea celorlalte drepturi şi libertăţi ale românilor.


    Împroprietărirea cetăţenilor cu capital productiv


    Proiectul prevede constituirea Fondului Naţional de Capital Distributiv, în care va fi colectată o cincime din Produsul Intern Brut al ţării, în principal prin instituirea impozitului progresiv pe proprietăţi. Sumele băneşti colectate în acest Fond vor fi folosite pentru împroprietărirea cetăţenilor români cu capital productiv: terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente, licenţe, brevete etc. Scopul urmărit prin această împroprietărire este unul triplu: a) constituirea unei surse sigure şi permanente pentru investiţii productive în sectorul privat al economiei naţionale; b) despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul şi profiturile de care au fost deposedaţi, prin aşa-zisa privatizare; c) construcţia economiei democratice, o economie în care majoritatea capitalului să intre şi să rămână în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor ţării. Trecerea capitalului, a puterii economice, în mâinile celor mulţi, ale poporului, va crea temelia trainică a statului democratic, a statului poporului.

    Statul român va fi obligat să recupereze întregul capital pe care şi l-a însuşit prin Legea nr. 15/1990 şi pe care l-a vândut prin legile privatizării. Capitalul vândut ilegal va fi confiscat. Capitalul vândut legal va fi răscumpărat. Răscumpărarea va fi făcută cu bani de la Fondul Naţional de Capital Distributiv. Capitalul recuperat va fi trecut în patrimoniul Fondului Naţional de Pensii Publice, până la completarea activului net al acestui Fond şi în patrimoniul Fondului Naţional de Capital Distributiv şi, ulterior, în proprietatea privată a cetăţenilor ţării.


    Statul este administrator al proprietăţii publice

    În goana lor după jaf şi îmbogăţire, guvernanţii români au inventat ceea ce ei numesc proprietatea PRIVATĂ a statului. Nu s-au mulţumit să treacă în proprietatea statului lor bunurile aflate în proprietatea poporului român, dar au trecut cea mai mare parte a acestor bunuri în aşa-zisa proprietate privată a statului, ca să le poată vinde, să le scoată la mezat, pentru ca să le poată cumpăra, ei şi străinii, la preţuri subevaluate.

    Proiectul de lege propus de cetăţeni pentru revizuirea Constituţiei desfiinţează această aşa-zisă proprietate a statului, fie ea privată sau publică. Statul nu produce avuţie, ca atare nu poate fi proprietar asupra niciunui fel de bunuri. Numai cetăţenii, numai poporul produce avuţie. Numai el, poporul, poate fi proprietar. El, poporul, hotărăşte ca o parte din avuţia creată de el să intre în proprietatea publică, a tuturor cetăţenilor ţării sau a comunităţilor locale. El, poporul, prin Constituţie, încredinţează statului şi autorităţilor publice locale, spre folosinţă sau spre administrare, bunurile aflate în această proprietate publică. Statul nu este proprietar. Statul este numai utilizator sau administrator al bunurilor aflate în proprietatea publică, a poporului.


    Statul nu este nici comerciant, nici negustor


    Statul nu poate vinde bunurile aflate în proprietatea publică, a poporului. Bunurile intrate în proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Orice bun intrat în proprietate publică este folosit până la completa lui uzură, când este scos din funcţiune şi casat, conform prevederilor legii. Orice bun intrat în proprietate publică este folosit în scopul pentru care a fost creat sau achiziţionat, acela de a furniza bunuri şi servicii cetăţenilor, de uz şi de interes public.
    Resursele naturale, exploatate prin regii ale statului român

    Proiectul de lege propus obligă statul român să exploateze şi să valorifice resursele naturale ale ţării prin forţe proprii, respectiv prin regii autonome, subordonate guvernului sau autorităţilor publice locale. Proiectul propune, de asemenea, reconstituirea tuturor regiilor autonome în sectoarele economice de importanţă strategică sau cu caracter de monopol.


    Fondul Naţional de Pensii Publice. Dreptate pentru pensionari

    Statul român postdecembrist şi-a însuşit, prin Legea nr. 15/1990, şi capitalul acumulat de statul comunist din contribuţiile de asigurări sociale ale cetăţenilor ţării. Actualii pensionari ai României au fost de două ori deposedaţi, furaţi. Li s-au furat şi capitalul acumulat din contribuţiile pentru pensii, şi capitalul acumulat din profiturile realizate de întreprinderile în care au muncit ca salariaţi, în timpul regimului comunist. Normal ar fi fost ca în 1990 să se calculeze valoarea la zi a fondului naţional de pensii publice şi, cu această valoare, fondul să fi devenit acţionar la societăţile comerciale create din fostele întreprinderi de stat. În felul acesta, pensionarii României şi-ar fi primit pensiile de la fondul lor de pensii, nu din contribuţiile actualilor salariaţi. Guvernanţii au preferat să le fure banii şi să îi transforme pe pensionari în cerşetori ai aşa-zisului buget de asigurări sociale. Mai mult, au învrăjbit societatea românească, instigând generaţia tânără împotriva celei vârstnice, prezentată ca fiind întreţinută de actualii salariaţi.

    Statul român trebuie obligat să repare marea nedreptate făcută actualilor şi viitorilor pensionari ai ţării. În acest sens, proiectul cetăţenesc de revizuire a Constituţiei prevede crearea Fondului Naţional de Pensii Publice. Statul va trebui să calculeze valoarea actuală a activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice. Cu această valoare, Fondul va deveni acţionar la societăţile comerciale create prin aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990. Proiectul interzice obligarea cetăţenilor să contribuie la fonduri private de pensii.


    Mai multe fonduri naţionale destinate reconstrucţiei ţării

    Statul român va trebui să creeze şi un Fond Naţional de Asigurări de Sănătate, şi un Fond Naţional de Şomaj, în care să fie colectate contribuţiile participanţilor la aceste fonduri. Disponibilităţile băneşti ale acestor fonduri, precum şi cele ale Fondului Naţional de Pensii Publice vor fi depozitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi vor fi folosite pentru acordarea de credite întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru construirea de capacităţi de producţie şi crearea de locuri de muncă.

    Se propune şi crearea unui Fond Naţional de Mediu, care va fi alimentat cu sumele plătite ca amenzi de către poluatori şi va finanţa proiectele de refacere a mediului, precum şi a Fondului Naţional pentru Inovare, care va fi alimentat din redevenţele încasate pentru fabricarea şi comercializarea produselor şi tehnologiilor create prin proiectele finanţate de Fond.

    Proiectul propune şi crearea unui Fond Naţional Valutar de Rulment, constituit din numerar în valută, la dispoziţia Guvernului României, care să poată fi utilizat în caz de război, de mobilizare, de asediu sau de urgenţă. Această propunere se corelează cu aceea referitoare la constituirea rezervei internaţionale a României numai din aur, prin renunţarea la rezerva oficială valutară, vulnerabilă, având în vedere starea actuală şi previzibilă a sistemului financiar internaţional.


    Sistem financiar subordonat intereselor cetăţenilor

    Proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei propune schimbări radicale în construcţia sistemului financiar al ţării.
    Proiectul impune instituirea controlului poporului asupra întregului sistem financiar, inclusiv asupra Băncii Naţionale a României. Sistemul financiar trebuie transformat din instrument de jefuire a poporului în instrument de apărare a veniturilor şi capitalurilor cetăţenilor, a dreptului poporului român de a fi stăpân pe avuţia pe care o creează prin munca sa, în ţara sa.


    Credite numai în lei, pentru investiţii productive

    Proiectul dispune folosirea numai a monedei naţionale, leul, în efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, ca şi în acordarea de credite. Acordă dreptul de a crea bani numai Băncii Naţionale a României. Obligă băncile care activează în România să acorde credite numai în lei şi numai pentru investiţii, pentru crearea de capacităţi de producţie. Singurele instituţii care pot acorda credite pentru consum sunt casele de ajutor reciproc, ca asociaţii nonprofit, care acordă credite numai membrilor lor.


    Tezaurul de aur al poporului să fie păstrat în ţară

    Având în vedere că rezervele de aur ale ţării au fost scoase din ţară şi că cea mai mare parte a rezervelor valutare ale ţării sunt constituite din aşa-zise "valori mobiliare", adică hârtii emise de diverse state şi instituţii financiare internaţionale, a căror valoare poate fi spulberată de orice ţeapă prezentată sub denumirea de "criză financiară", o bună parte din aceste rezerve fiind făcute cu bani împrumutaţi de către Banca Naţională a României de la FMI, proiectul de lege propus dispune aducerea în ţară a rezervei de aur, vânzarea hârtiilor (valori mobiliare), de care statul şi poporul român nu au nevoie şi rambursarea împrumuturilor de la FMI şi alte instituţii de acelaşi fel, astfel încât rezervele internaţionale ale României să fie constituite din valori reale, din aur, păstrat în ţară. Se propune trecerea rezervelor internaţionale ale României din administrarea Băncii Naţionale a României în administrarea Ministerului de Finanţe.
    Statul să funcţioneze cu bugete echilibrate, fără împrumuturi.

    Proiectul propune obligarea statului român să funcţioneze cu bugete echilibrate sau cu excedente. Statul român şi autorităţile publice locale nu se pot împrumuta decât în situaţii deosebite, în stare de război, de asediu sau de urgenţă.

    În proiect sunt introduse prevederi menite să pună ordine în activitatea unor componente importante ale sistemului financiar al ţării, care să nu mai poată fi folosite de către guvernanţi şi "băieţii deştepţi" pentru manipularea preţurilor pe pieţele financiare şi jefuirea cetăţenilor.


    O reală şi completă separaţie şi independenţă a puterilor în stat


    În prezent, Parlamentul (puterea legislativă) numeşte guvernul, deci puterea executivă. Tot Parlamentul numeşte membrii Curţii Constituţionale (putere judecătorească), membrii Consiliului Superior al Magistraturii (putere judecătorească), membrii Consiliului Audiovizualului (putere mediatică), membrii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (putere financiară). Preşedintele României (putere executivă) numeşte judecătorii şi procurorii (putere judecătorească) etc. Aici, în acest amestec al puterilor în treburile celorlalte, în această "coabitare" a puterilor în stat se află principalul izvor al cancerului corupţiei generalizate care ucide treptat, dar sigur, societatea românească.

    Proiectul propus stabileşte o reală şi completă separaţie a puterilor statului, o reală şi completă independenţă a acestora. Toţi cetăţenii care vor exercita puterea încredinţată de popor acestor componente ale statului sunt aleşi de popor. Nicio putere nu mai numeşte "reprezentanţi" ai poporului în celelalte puteri. Poporul îşi va alege singur, direct, pe toţi reprezentanţii săi, în toate puterile, în toate componentele statului. Poporul va alege direct, prin vot, şi membrii Parlamentului (putere, autoritate legislativă), şi pe Preşedintele României (autoritate executivă), şi pe toţi conducătorii celorlalte autorităţi ale statului: judecătorească, mediatică, financiară, electorală, morală, statistică, ştiinţifică. Parlamentul României va face legi şi nimic altceva. Preşedintele României va exercita puterea executivă şi nimic altceva. Magistraţii vor face dreptate şi nimic altceva. Autoritatea Mediatică va asigura informarea corectă a poporului român şi nimic mai mult.


    România, continuatoare a statului naţional şi unitar constituit în 1918

    Iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei României consfinţeşte dreptul românilor de a fi stăpâni pe teritoriul lor naţional. Iniţiativa stabileşte că România este continuatoarea statului naţional şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu România citit şi semnat în Sfatul Ţării la Chişinău, pe 27 martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu România, aprobată de Congresul General al Bucovinei la Cernăuţi în 15/28 noiembrie 1918 şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.


    Reîntregirea Patriei, drept al poporului şi obligaţie a statului român


    Proiectul legislativ propus exprimă dreptul şi angajamentul poporului român de a milita şi a acţiona paşnic pentru Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de al Doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.


    România este deja regionalizată, conform cerinţelor UE.

    Proiectul propus consfinţeşte faptul că, în România, au fost create regiuni de dezvoltare, în concordanţă cu obiectivele de coeziune economică şi socială ale României şi ale Uniunii Europene, stabileşte că aceste regiuni de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Ele constituie cadrul de elaborare a politicilor de dezvoltare regională şi de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene. Prin crearea acestor regiuni de dezvoltare, România şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în acest domeniu, astfel că nu mai este nevoie de niciun fel de "regionalizare" a României.


    Poporul român are dreptul să ştie cine primeşte cetăţenia română.

    Proiectul de revizuire consfinţeşte dreptul poporului de a cunoaşte numele persoanelor cărora statul român le acordă cetăţenia română. În acest sens, statul este obligat să publice, în fiecare an, lista persoanelor cărora statul român le-a acordat cetăţenie, la cerere sau prin adopţie, cu precizarea cetăţeniilor pe care le-au mai deţinut ori le deţin, precum şi a prenumelor părinţilor.


    Partide politice fără finanţare de la buget, fără criterii etnice

    Se propun noi norme referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea partidelor politice. Se propune interzicerea constituirii de partide politice pe criterii etnice, interzicerea finanţării de la buget a partidelor politice, tratament egal pentru toate partidele politice înregistrate, conform legii.
    Două zile naţionale, pe 9 Mai, Ziua Independenţei, şi 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri. Imnul naţional: "Trei culori"
    Se propune ca România să aibă două zile naţionale: 9 mai, Ziua Independenţei, şi 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, Imnul naţional al României să fie "Trei culori", cu muzica şi versurile compozitorului Ciprian Porumbescu, iar stema ţării să fie imprimată pe culoarea galben a tricolorului.


    Crimele împotriva poporului român, imprescriptibile

    Proiectul de revizuire propune ca, chiar în articolul 15 al Constituţiei, care deschide titlul referitor la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor României, să se precizeze că faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, precum şi faptele care conduc la subminarea economiei naţionale şi a puterii de stat constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile. Dreptul de acţiune începe de la data comiterii acestor fapte.


    Informaţia publică, sub controlul poporului

    Având în vedere rolul pe care îl are informaţia în societatea actuală, mai ales manipularea politică a maselor prin intermediul televiziunii, precum şi al celorlalte mijloace mass-media, proiectul propune includerea puterii media printre componentele statului român. În acest sens se propune crearea Autorităţii Mediatice, care va funcţiona sub controlul poporului, având ca misiune garantarea informării corecte a cetăţenilor ţării de către toţi furnizorii de servicii media autorizaţi de statul român. Preşedintele Autorităţii Mediatice va fi ales de popor, prin vot direct, universal, secret, liber exprimat, ca şi Preşedintele României.

    Se propune şi crearea Serviciului Naţional de Presă, Radio şi Televiziune, care va funcţiona ca instituţie publică autonomă, sub controlul poporului, scos complet de sub influenţa politicienilor, dar şi de sub influenţa mogulilor din mass-media. Acest serviciu va avea obligaţia să furnizeze, gratuit, cetăţenilor României, prin publicaţii proprii, agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune, toate informaţiile de care cetăţenii au nevoie, pentru a lua decizii corecte şi care să îi ajute să se încadreze cu succes în societatea în care trăiesc. Şi directorul acestui serviciu va fi ales de popor.
    Se propune ca manipularea, insulta şi calomnia să fie sancţionate, conform legii.


    Hrană sănătoasă, fără substanţe toxice şi otrăvitoare


    Pentru o mai bună exercitare a dreptului cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii se propune obligarea statului să ia măsuri care să asigure accesul neîngrădit al cetăţenilor la o hrană sănătoasă, care să nu conţină substanţe toxice şi otrăvitoare, accesul la alimente naturale, la apă curată şi la aer curat.
    Vot la urne, dar şi prin corespondenţă.

    În vederea îmbunătăţirii vieţii politice, a modului în care este guvernată ţara, se propune ca participarea la vot să se facă şi prin corespondenţă, care să permită participarea la vot a tuturor cetăţenilor ţării, inclusiv a celor plecaţi temporar din ţară.


    Maximum două mandate, pentru toate funcţiile elective

    Cu acelaşi scop, al îmbunătăţirii modului cum este guvernată ţara, se propune limitarea numărului de mandate la două, pentru toate funcţiile elective din statul român. Se propune, de asemenea, ca orice persoană care a fost aleasă pe listele unui partid politic să îşi piardă mandatul dacă părăseşte partidul în cauză.
    Pentru o mai bună exercitare a drepturilor de asociere şi de iniţiativă economică sunt prevăzute clauze care interzic orice fel de avize din partea instituţiilor publice executive la înregistrarea asocierilor şi a agenţilor economici.


    Căsătorie numai între bărbat şi femeie


    Ţinând seama de rolul de neînlocuit pe care îl are familia în creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, a tinerei generaţii de români, se propune ca, în România, căsătoria să se poată încheia numai între bărbat şi femeie, care au împlinit vârsta de 18 ani.


    Parlament unicameral. Maximum 300 de parlamentari


    Proiectul propune ca Parlamentul României să fie format dintr-o singură cameră, Camera Reprezentanţilor, compusă din maximum 300 de membri, în conformitate cu rezultatul referendumului naţional din 22 noiembrie 2009.


    Expertiza profesională, prezentă în toate structurile statului

    Se propune ca în toate autorităţile statului să funcţioneze consilii consultative, constituite din experţi în domeniile respective, aleşi de organizaţiile profesionale şi de asociaţiile comunitare, validaţi de preşedinţii autorităţilor în cauză. Mandatul membrilor acestor consilii este de 6 ani, astfel încât să se asigure continuitatea aplicării expertizei lor în elaborarea politicilor publice.
    Aceeaşi expertiză va fi prezentă şi în consiliile de supraveghere ale fondurilor naţionale create potrivit prevederilor constituţionale


    O reală democraţie participativă

    Controlul poporului asupra statului se va realiza nu numai prin alegerea directă, de către popor, a tuturor reprezentanţilor săi în toate componentele, în toate autorităţile statului, ci şi prin creşterea participării directe a poporului, a cetăţenilor la procesul de legiferare, de stabilire a normelor de convieţuire socială. În acest sens, proiectul de revizuire prevede că poporul are dreptul, oricând, să îşi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional sau local, cetăţenii având dreptul la iniţiativă legislativă. Proiectul obligă Parlamentul să ia în dezbatere iniţiativele legislative ale cetăţenilor, în caz de refuz Parlamentul fiind dizolvat. Mai mult, în cazul în care Parlamentul respinge o iniţiativă legislativă a cetăţenilor, Autoritatea Electorală este obligată să organizeze referendum pentru adoptarea sau respingerea proiectului respins de Parlament. Dacă proiectul este aprobat de popor, prin referendum, Parlamentul este dizolvat. Şi, mai mult, toate persoanele alese în funcţii publice pot fi demise oricând de cetăţeni, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care au fost alese.

    Pentru supravegherea modului în care autorităţile statului şi autorităţile locale îşi îndeplinesc obligaţiile legale şi angajamentele electorale se propune constituirea Asociaţiilor Comunitare, ca organisme ale exercitării democraţiei directe. Toţi cetăţenii cu drept de vot vor fi membri ai Asociaţiei Comunitare din localitatea în care trăiesc. Asociaţiile Comunitare îşi constituie uniuni judeţene şi Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, în care va funcţiona Sfatul Ţării, ca organ consultativ al Uniunii.

    Proiectul de constituţie a fost elaborat astfel încât să reprezinte un model de stat organic care permite optimizarea eforturilor cu maximizarea rezultatelor. De aceea modelul s-a structurat pe o modelare matematică a sustenabilităţii ce permite proiectarea de programe şi de soluţii de ieşire din criză pe un cadru instituţional eficient şi uman. Principalele principii luate în considerare în modelarea sistemului constituţional au fost:

    - principiul conservării şi promovării valorilor naţionale;
    - principiul conservării şi eficientizării statului;
    - principiul conservării echilibrelor funcţionale prin managementului crizelor;
    - principiul promovării unei economii sustenabile şi al asigurării calităţii;
    - principiul egalităţii şanselor şi al respectării drepturilor fundamentale;
    - principiul selecţiilor pozitive în administrarea ţării pe criteriile competenţei, responsabilităţii, calităţii în muncă şi al implicării sociale;
    - principiul competiţiei pozitive în managementul naţional;
    - principiul economisirii şi optimizării resurselor prin respectul valoric şi eliminarea redundanţelor şi a risipei;
    - principiul respectului faţă de: natură, cultură, proprietate, produsul unei munci bine făcute;
    - principiul optimizării efortului şi al inovării sustenabile;
    - principiul suveranităţii şi independenţei;
    - principiul cooperării cu terţe state pe programe de interes comun.

    Vectorii constituţionali ce consolidează ansamblul structural sunt:
    - sector financiar, administrarea eficientă în timp real;
    - sector judecătoresc, împiedicarea crizelor şi dezastrelor naturale, economice, sociale;
    - mass-media, promovarea inovării tehnologice şi a rezultatelor deosebite;
    - legislativul, proiectarea sistemului ce asigură protejarea resurselor naturale şi regenerabile;
    - managementul crizelor, promovarea tehnologiilor inovative cu feedback la mediu;
    - executivul, retehnologizarea şi reprofesionalizarea la nivel naţional;
    - supraveghere bancară, controlul averilor, portofolii de soluţii organizatorice şi unităţi specializate public-private;
    - responsabilitatea informaţiilor transmise, sprijinirea prin venture capital a programelor inovative şi testarea efectelor colaterale;
    - avansarea de către experţi de propuneri de proiecte discutate public, trecerea la tehnologii neinvazive şi sustenabile;
    - parteneriate public-private, reţele profesionale, recuperarea mediului cu ajutor tehnologic;
    - structuri de acţiune ale societăţii civile, introducerea tehnologiilor sustenabile şi retehnologizarea la nivel naţional;
    - fonduri de buffer, programe de alertă şi intervenţie şi derulare a programelor de dezvoltare.


    Ne exprimăm convingerea că adoptarea proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României pe care îl propunem va îmbunătăţi radical funcţionarea statului român, a întregii societăţi româneşti, va scoate poporul român din sărăcie şi umilinţă şi îl va propulsa pe calea libertăţii, a demnităţii, a progresului, a civilizaţiei şi bunăstării.

    Membrii Comitetului de iniţiativă:
    1. Cristian-Nicolae Antonescu
    2. Doru-Constantin Apostol
    3. Gabriel Apreutesei
    4. Ştefan Bădără
    5. Virgil Bălăceanu
    6. Gheorghe Bălin
    7. Stelică Bîrsan
    8. Petrache Boboc
    9. Nicolina Bodea
    10. Alin-Bogdan Buzescu
    11. Vasile Cazan
    12. Constantin Cănuţă
    13. Mircia Chelaru
    14. Constantin Cojocaru
    15. Florian Colceag
    16. Costel Cornea
    17. Felician Creţ
    18. Petrică Dima
    19. Constantin Dincă
    20. Vasilică Dorohoianu
    21. Neculai Doruş
    22. Simion Duţă
    23. Tache Ene
    24. Viorel Gligor
    25. Marian Ilie
    26. Tudor Ionescu
    27. Gheorghe Iosif
    28. Mihai Lazăr
    29. Mircea Lepădatu
    30. Gheorghe Lipan
    31. Ion Lupu
    32. Dumitru Manea
    33. Rodrigo Gabriel Maxim
    34. Melu Melinte
    35. Nicolae Mihalache
    36. Petru Mihăilă
    37. Viorel Mîndruţ
    38. Cezărel Moldovanu
    39. Emil-Marian Nae
    40. Lucia-Mihaila Netea
    41. Valeria-Gabriela Netea
    42. Constantin Nistor
    43. Ghiocel Onofrei
    44. Violeta Oprea
    45. Gheorghe Peţu
    46. Laura-Iuliana Pistol
    47. Elena Popa
    48. Gabriel Rădună
    49. Gheorghe Rîşniţă
    50. Neculai Rotaru
    51. Daniela Savin
    52. Gustav Constantin Simeria
    53. Gheorghe Sin
    54. Ştefan Stana
    55. Dumitru Stăneci-Traşcă
    56. Nicolae-Cătălin Suru
    57. Pavel Ştirbu
    58. Lucian Taftă
    59. Cristian Traşcă
    60. Radu-Florin Tudoroiu
    61. Dan-Constantin Ungureanu
    62. Ilie Dorin Viţelar
    63. Mihai Voicu
    64. Vasile Zărnescu
    ***
    Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    România
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Default Răspuns la: Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la initiativa legislativa a cetatenilor - Constitutiei

    INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ - LEGE privind revizuirea constituţiei României
    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Art. I.
    Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendum naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi se completează astfel:
    1. Înainte de titlul I se introduce un preambul, cu următorul cuprins:

    " PREAMBUL
    Noi, poporul român, Conştienţi de răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, mulţumind strămoşilor pentru că au creat pentru noi România şi civilizaţia românească, dorind să asigurăm libertatea, bunăstarea şi fericirea noastră şi a urmaşilor noştri, să construim un stat al nostru, naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic, clădit pe temelia valorilor civilizaţiei româneşti, slujitor competent şi responsabil al drepturilor şi intereselor noastre, capabil să se integreze cu demnitate în familia statelor suverane ale Uniunii Europene, ştiind că singura cale prin care putem stăpâni şi apăra libertatea, bunăstarea şi fericirea, drepturile câştigate prin sângele strămoşilor asupra teritoriului naţional, asupra resurselor naturale ale acestui pământ şi asupra avuţiei pe care am creat-o şi pe care o creăm prin munca noastră este construcţia economiei democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor cetăţenilor, astfel încât majoritatea capitalului să rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor, înţelegând că numai deţinând puterea economică poporul român va deţine şi puterea politică, va controla şi statul său şi îşi va impune şi propriile sale valori morale: credinţa, demnitatea, libertatea, dreptatea, adevărul, cinstea, onoarea, curajul, munca, spiritul de iniţiativă şi de întreprindere, omenia, ospitalitatea, toleranţa, dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară, neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare, am hotărât, prin referendum, să adoptăm prezenta Constituţie a României."


    2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic.
    (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. Forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional.
    (3) Statul român este clădit pe temelia valorilor morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti: credinţa, demnitatea, libertatea, dreptatea, adevărul, cinstea, onoarea, curajul, munca, spiritul de iniţiativă şi de întreprindere, omenia, ospitalitatea, toleranţa, dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară, neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare.
    (4) Statul român se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului, separaţiei, independenţei şi echilibrului autorităţilor statului - legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, statistică, morală, ştiinţifică - în cadrul democraţiei constituţionale. Autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie. Între ele nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai relaţii de colaborare şi de control reciproc.
    (5) România este stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului."

    3. După articolul 1 se introduce un nou articol, 1.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi "Uniunea Europeană".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) România este stat membru al Uniunii Europene.
    (2) România aplică prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări ale Uniunii, stabilite în conformitate cu prevederile tratatelor constitutive.
    (3) Revizuirea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se aprobă de poporul român, prin referendum.
    (4) Poporul român poate hotărî, prin referendum, retragerea României din Uniunea Europeană, în cazul în care consideră că reglementările sau acţiunile Uniunii Europene contravin intereselor sale, cu respectarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii."

    4. Articolul 2 se modifică şi se completează, astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin referendum, ca instrument al democraţiei directe, şi prin autorităţile statului şi autorităţile locale, constituite potrivit Constituţiei, prin alegeri libere, periodice şi corecte."

    După alineatul (1) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Poporul încredinţează o parte din atributele suveranităţii sale autorităţilor statului şi autorităţilor locale, care le exercită în numele şi în interesul poporului, potrivit Constituţiei.
    (1.2) Orice încălcare a mandatului încredinţat autorităţilor statului şi autorităţilor locale va fi sancţionată de popor, prin referendum, potrivit Constituţiei."

    5. După articolul 2 se introduce un nou articol, 2.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi "Referendumul".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Poporul îşi exprimă voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional sau local, prin referendum organizat potrivit Constituţiei şi legii.
    (2) Referendumul local se organizează la nivelul comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, la cererea primarului, a voievodului, a unui sfert din numărul consilierilor locali, respectiv judeţeni, sau la cererea a cel puţin 5% din numărul cetăţenilor cu drept de vot ai comunei, oraşului, municipiului, sau judeţului respectiv.
    (3) Referendumul naţional se organizează la iniţiativa Preşedintelui României, la iniţiativa a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot sau din oficiu, de către Autoritatea Electorală, în situaţiile prevăzute în Constituţie.
    (4) Autoritatea Electorală este obligată să organizeze referendumul iniţiat potrivit Constituţiei, în termen de 45 zile de la data înregistrării iniţiativelor la această autoritate sau la termenele prevăzute în Constituţie.
    (5) Referendumul, organizat potrivit Constituţiei, este valabil şi îşi produce efectele în sensul hotărât de majoritatea celor înscrişi pe listele electorale permanente, care au participat la referendum şi şi-au exprimat în mod valabil votul. La referendum participă şi cetăţenii care au domiciliul sau reşedinţa ori călătoresc în străinătate şi sunt înscrişi pe listele electorale suplimentare. La referendum, opţiunile de vot vor fi prezentate pe buletinele de vot în aşa fel încât votanţii înscrişi pe listele electorale să poată alege exprimându-şi opţiunea prin «DA» sau «NU».
    (6) Voinţa exprimată de alegători, prin referendum validat ca fiind legal, este obligatorie pentru toate autorităţile statului şi autorităţile locale.
    (7) O lege sau hotărâre aprobată prin referendum poate fi modificată, completată sau abrogată doar printr-un alt referendum."

    6. Articolul 3 se modifică şi se completează, astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în localităţi - comune şi oraşe - şi judeţe. Comunele sunt compuse din unul sau mai multe sate. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii."
    După alineatul (3) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (3.1) Reorganizarea teritoriului naţional, sub aspect administrativ, se aprobă prin referendum naţional."

    7. După articolul 3 se introduce un nou articol, 3.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Reîntregirea Patriei".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul român este continuatorul statului naţional şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu România, citit şi semnat în Sfatului Ţării la Chişinău, pe 27 Martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu România, aprobată de Congresul General al Bucovinei la Cernăuţi, în 15/28 Noiembrie 1918 şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.
    (2) Poporul român militează şi acţionează, necontenit şi paşnic, pentru Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al Doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional."

    8. După articolul 3.1 se introduce un nou articol, 3.2, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Regiunile de dezvoltare".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Pe teritoriul României sunt constituite regiuni de dezvoltare, care sunt unităţi de planificare a dezvoltării regionale şi de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene.
    (2) Atribuţiile, denumirile şi componenţa regiunilor de dezvoltare sunt stabilite prin lege, care poate fi modificată prin referendum naţional."

    9. Articolul 5 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de lege, adoptată prin referendum naţional."
    După alineatul (1) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Statul român ţine evidenţa persoanelor cărora li s-a acordat cetăţenia română, la cerere sau prin adopţie, şi publică lista completă a acestor persoane în Monitorul Oficial al României, Partea I, în ultima zi lucrătoare a fiecărui an. Lista precizează cetăţeniile străine pe care persoanele în cauză le deţin sau le-au deţinut înainte de primirea cetăţeniei române, precum şi prenumele celor doi părinţi ai persoanelor în cauză. În prima listă, publicată la sfârşitul anului în care intră în vigoare prezenta lege, sunt cuprinse toate persoanele care au primit cetăţenia română începând cu data de 24 ianuarie 1859 până la sfârşitul anului în care se publică lista.
    (1.2) Etnicii români care au locuit sau locuiesc în teritorii care au făcut parte din teritoriul României nu au pierdut cetăţenia română. Tuturor cetăţenilor care arată că se află în această situaţie şi descendenţilor acestora li se recunoaşte cetăţenia română, la cerere, de îndată, fără taxe.
    (1.3) Persoanele care au participat, în orice fel, la genocidul antiromânesc de după 1944 nu pot primi cetăţenia română, dacă participarea la genocid este stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă."

    10. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul recunoaşte şi garantează tuturor cetăţenilor săi dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
    (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţilor etnice, culturale, lingvistice şi religioase ale tuturor cetăţenilor săi trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
    (3) Etnia reprezintă comunitatea persoanelor care vorbesc aceeaşi limbă maternă.
    (4) Fiecare cetăţean al României are dreptul să îşi afirme etnia şi religia, prin declararea acestora la primul recensământ organizat după data la care a împlinit vârsta de 18 ani.
    (5) Beneficiază de măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase numai cetăţenii care şi-au declarat etnia şi religia, conform alineatului (4).
    (6) Până la împlinirea vârstei de 18 ani, copiii îşi exercită drepturile prin intermediul părinţilor, în condiţiile legii."

    11. Articolul 7 se modifică şi se completează astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Românii din afara graniţelor statului".
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (2) Românii din teritoriile situate în afara graniţelor statului român, teritorii care fac parte din spaţiul de etnogeneză a poporului român, beneficiază de o atenţie specială din partea statului român."

    12. Articolul 8 se modifică şi se completează astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Partidele politice".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Pluralismul politic în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
    (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, principiile democraţiei şi statului de drept.
    (3) Partidele politice sunt obligate să respecte ordinea de drept existentă, dar au dreptul să urmărească schimbarea ei pe căi democratice.
    (4) Este interzisă folosirea partidelor politice ca instrumente de promovare a intereselor unor grupuri minoritare care încearcă să acapareze instituţiile statului, folosindu-le împotriva intereselor societăţii.
    (5) Partidele politice sunt persoane juridice de drept privat.
    (6) Este interzisă constituirea de partide politice pe criterii etnice sau religioase.
    (7) Este interzisă funcţionarea partidelor politice care acţionează împotriva intereselor naţionale.
    (8) Toate partidele înregistrate potrivit legii dispun de aceleaşi drepturi, inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea în birourile electorale şi accesul la timpi de antenă.
    (9) Este interzisă finanţarea de la bugetul public naţional a partidelor politice.
    (10) Partidele politice sunt finanţate exclusiv din cotizaţiile plătite de membrii lor. Cotizaţia este aceeaşi pentru toţi membrii unui partid.
    (11) Este interzisă condiţionarea constituirii şi funcţionării partidelor politice de numărul de membri al acestora.
    (12) Este interzisă condiţionarea funcţionării partidelor politice de obţinerea unui anumit număr de voturi în alegeri."

    13. Articolul 10 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (2) România nu poate participa la războaie de agresiune, cotropire sau colonizare."

    14. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă normele generale acceptate ale dreptului internaţional, precum şi obligaţiile care îi revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele la care statul român urmează să devină parte se aprobă de poporul român, prin referendum. Aceste tratate nu pot avea clauze secrete.
    (3) Dacă tratatul la care statul român ar urma să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, el nu poate fi ratificat decât după ce a avut loc revizuirea Constituţiei.
    (4) Tratatele la care statul român este parte, aprobate şi intrate în vigoare, fac parte din dreptul intern.
    (5) În interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor se va ţine seama de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale celorlalte tratate la care statul român este parte.
    (6) Tratatele internaţionale la care România este parte la data intrării în vigoare a prezentei legi, care conţin prevederi contrare intereselor naţionale, sunt supuse aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii."

    15. Articolul 12 se modifică astfel:
    Alineatele (2), (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:
    " (2) Zilele naţionale ale României sunt 9 Mai şi 1 Decembrie.
    (3) Imnul naţional al României este "Trei culori", cu muzica şi versurile de Ciprian Porumbescu.
    (4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi."

    16. Articolul 13 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (2) Dezbaterile publice în cadrul organismelor deliberative ale statului şi ale autorităţilor locale se fac în limba română.
    (3) Învăţarea, cunoaşterea şi folosirea limbii române în raporturile de serviciu cu ceilalţi cetăţeni români este obligatorie pentru toţi cetăţenii României.
    (4) Limba maternă poate fi folosită în raporturile dintre cetăţenii care aparţin aceleiaşi etnii.
    (5) Orice cetăţean român are dreptul de a pretinde ca, în raporturile cu el, ceilalţi cetăţeni români să folosească limba română."

    17. Articolul 14 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (2) Capitala poate fi schimbată prin referendum naţional."

    18. Articolul 15 se modifică şi se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Legalitatea este subordonată binelui individual şi naţional."
    După alineatul (2) se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (3) Este înlăturată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 august 1944 de persoanele care au împiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor.
    (4) Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, faptele care au condus la subminarea economiei naţionale, a patrimoniului spiritual şi a puterii de stat, care au produs distrugerea şi înstrăinarea capitalului naţional, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.
    (5) Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României în timpul regimului comunist sau ulterior, precum şi protejarea responsabililor de aceste abuzuri, care ar fi trebuit judecaţi, sunt delicte imprescriptibile.
    (6) Statul este obligat să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate prin Constituţie."

    19. Articolul 16 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Funcţiile publice, civile sau militare pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Cetăţenii Uniunii Europene rezidenţi în România care îndeplinesc cerinţele legii au dreptul de a alege şi a fi aleşi în autorităţile locale."
    După alineatul (4) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (5) Persoanele care, potrivit hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, au dobândit averi prin încălcarea legii sau nu au putut justifica averile dobândite, cele care au fost condamnate pentru infracţiuni contra siguranţei statului, pentru acte de corupţie, pentru conflict de interese sau pentru incompatibilitate, nu pot ocupa funcţii publice timp de 10 ani, începând cu data rămânerii definitive a acestor hotărâri judecătoreşti.
    (6) Persoanele care ocupă funcţii publice răspund material şi penal pentru prejudiciile create statului sau cetăţenilor în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, potrivit legii.".

    20. Articolul 17 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (2) Cetăţenii români nu pot deţine o altă cetăţenie, dacă aceasta le creează obligaţii contrare intereselor României."

    21. Articolul 19 se modifică astfel:
    Alineatul (2) se abrogă.
    După alineatul (4) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (5) Statul român este obligat să întreprindă toate demersurile necesare pentru a obţine extrădarea cetăţenilor români găsiţi vinovaţi pentru orice delicte, precum şi pentru repatrierea integrală a valorilor scoase ilegal în afara ţării."

    22. Articolul 20 se abrogă.

    23. Articolul 21 se modifică astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, fără plata vreunei taxe."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un timp optim şi previzibil."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite."

    24. Articolul 22 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Dreptul la integritate fizică şi psihică nu poate fi restrâns în niciun mod, nici chiar în condiţiile articolului 53."

    25. Articolul 23 se modifică astfel:
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii, în cursul procesului penal."

    26. Articolul 24 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării."
    După alineatul (2) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (3) În tot cursul procesului trebuie respectat principiul egalităţii armelor între părţi.
    (4) Tehnicile speciale de investigaţie, precum interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, ambientale sau de orice altă natură sau utilizarea investigatorilor cu identitate protejată, pot fi folosite în tot cursul cercetării penale şi al procesului penal, pe o durată determinată, numai cu autorizarea instanţei de judecată şi sub stricta supraveghere a acesteia."

    27. Articolul 26 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul garantează dreptul cetăţenilor la viaţă intimă, familială şi privată. Este interzisă supravegherea vieţii cetăţenilor de către autorităţile publice sau de către orice persoane fizice şi juridice române sau străine. Cetăţenii au dreptul să monitorizeze activitatea organelor statului, în totală transparenţă."
    După alineatul (2) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (3) Statul garantează dreptul cetăţenilor la protecţia datelor cu caracter personal. Cetăţenii nu pot invoca protecţia datelor cu caracter personal în situaţia necesităţii apărării unui interes public al comunităţii."

    28. Articolul 27 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea urătorul cuprins:
    " (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga potrivit legii, pe bază de mandat explicit şi cu penalităţi severe în caz de abuz, pentru următoarele situaţii:
    a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
    b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
    c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
    d) prevenirea răspândirii unei epidemii."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Percheziţia se dispune de instanţele judecătoreşti şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege."

    29. Articolul 29 se modifică astfel:
    Alineatele (1), (4) şi (5) vor avea următorul cuprins:
    " (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale. Nicio lege nu poate introduce limitări ale acestui drept.
    . . . . . . . . . .
    (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice acţiuni de învrăjbire religioasă.
    (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat. Ele se bucură de sprijinul statului, prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate."

    30. Articolul 30 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Cenzura de orice fel este interzisă. Acţiunile prin care mijloacele de comunicare în masă împiedică publicarea informaţiilor, ideilor şi opiniilor care prezintă interes pentru opinia publică sunt interzise şi se sancţionează potrivit legii."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Niciun mijloc de comunicare în masă nu poate fi suspendat sau suprimat, cu excepţia cazurilor de încălcare a legii, a cazurilor în care a fost împiedicată publicarea unei informaţii de interes public şi a cazurilor în care a fost încălcat dreptul la replică."
    După alineatul (8) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (9) Dreptul la replică este garantat. Mijlocul de comunicare în masă - publicaţie, post de radio, post de televiziune etc. - care nu a acordat dreptul la replică, potrivit legii, este sancţionat cu suspendarea şi poate pierde licenţa, respectiv autorizaţia de funcţionare."

    31. Articolul 31 se modifică şi se completează astfel:
    După alineatul (2) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (2.1) Orice persoană este obligată să facă public, din oficiu, toate bunurile, lucrările sau serviciile achiziţionate din fonduri sau resurse publice, inclusiv procedura urmată şi costurile pentru fiecare achiziţie.
    (2.2) Proiectele de acte normative ce urmează să fie adoptate de autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia celor care au caracter de urgenţă, sunt supuse, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare, dezbaterii publice. Mijloacele de comunicare în masă sunt obligate să ofere spaţii şi timpi de antenă pentru aceste dezbateri, potrivit legii."
    După alineatul (3) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (3.1) Nicio excepţie nu va putea fi opusă dreptului de acces la o informaţie de interes public."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Mijloacele de comunicare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a publicului. Dezinformarea şi manipularea publicului se pedepsesc conform legii."
    Alineatul (5) va avea următorul cuprins:
    " (5) Serviciile publice de presă, de radio şi de televiziune trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea dreptului la antenă. Organizarea şi funcţionarea acestor servicii se stabilesc prin lege."

    32. Articolul 32 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie, de formare profesională şi de formare continuă."
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Învăţământul de toate gradele trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane, maximizarea potenţialului individual, formarea de profesionişti de înaltă calificare, dezvoltarea creativităţii, a gândirii analitice, a capacităţilor inovative, întărirea respectului faţă de munca bine făcută, a respectului faţă de semeni, faţă de natură, faţă de istoria, tradiţiile şi valorile civilizaţiei poporului român."
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Dreptul persoanelor de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege."
    După alineatul (4) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (4.1) Învăţământul de stat este ideologic neutru, potrivit legii."
    La alineatul (5) se adaugă o nouă teză, cu următorul cuprins:
    "
    Statul stabileşte standarde de calitate în educaţie pentru fiecare nivel şi formă de învăţământ şi monitorizează respectarea acestora."
    După alineatul (6) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (6.1) Libertatea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice sunt garantate.
    (6.2) Statul asigură educaţia juridică, economică, tehnică, ecologică, muzicală, morală şi sportivă, pe tot parcursul procesului de învăţământ, începând cu învăţământul general obligatoriu, continuând cu învăţământul liceal şi cel profesional, până la terminarea învăţământului superior."
    După alineatul (7) se introduc cinci noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (8) Statul acordă ajutor social şi alte subvenţii de la bugetul public naţional numai persoanelor care au absolvit cel puţin gimnaziul şi au obţinut o calificare profesională încheiată cu diplomă de absolvire.
    (9) Statul asigură şcolarizarea şi calificarea profesională în locurile de detenţie pentru persoanele condamnate în urma unor infracţiuni. Pentru aceste persoane, finalizarea calificării profesionale începută în timpul detenţiei este obligatorie.
    (10) Pentru învăţământul general obligatoriu, statul asigură existenţa şcolii în fiecare localitate, unde există un număr minim de elevi, stabilit prin lege.
    (11) Statul este obligat să recupereze cheltuielile pe care le-a făcut cu şcolarizarea persoanelor care părăsesc ţara înainte de a profesa cel puţin 5 ani în domeniile pentru care au fost educate.
    (12) Statul ia măsuri ca şi în învăţământ performanţa să fie stimulată, prin retribuirea personalului didactic în funcţie de rezultate muncii prestate."

    33. Articolul 33 se modifică şi se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Îmbogăţirea şi rafinarea culturală a românilor este un scop de societate.
    (1.2) Este interzisă, sub sancţiune penală, degradarea conştiinţelor prin intoxicare informaţională şi supunere la condiţii de viaţă degenerative."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea patrimoniului cultural naţional, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume."

    34. Articolul 34 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Dreptul la sănătate fizică şi mentală, precum şi la hrană sănătoasă este garantat."
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins;
    " (1.1) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, statul este obligat să ia măsuri pentru a asigura accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, la apă curată şi la aer curat."
    După alineatul (3) se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (4) Pacienţii au dreptul de a-şi alege medicul curant din lista celor disponibili la unitatea sanitară căreia i se adresează.
    (5) Este interzisă aderarea României la acorduri internaţionale care permit comercializarea de seminţe şi produse alimentare modificate genetic, dacă se creează astfel dependenţă economică faţă de producătorii acestora.
    (6) Statul român este obligat să asigure dezvoltarea unei industrii naţionale farmaceutice competitive, capabilă să furnizeze cetăţenilor medicamente ieftine şi de calitate.
    (7) Statul încurajează şi acordă drept de liberă practică alternativelor medicale validate pe plan internaţional."

    35. Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane la un mediu natural sănătos şi ecologic funcţional, prin:
    a) asigurarea cadrului legislativ, instituţional şi educaţional, care să garanteze exercitarea acestui drept;
    b) protecţia, utilizarea durabilă şi refacerea mediului natural, conservarea naturii vii şi celorlalte resurse naturale;
    c) păstrarea peisajului natural şi cultural, cu valoare de conservare;
    d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice pentru daunele pricinuite mediului natural.
    (2) Statul este obligat să acţioneze la nivel internaţional pentru conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător şi a biodiversităţii prin crearea şi întreţinerea de arii protejate.
    (3) Statul este obligat să asigure educaţia şi instruirea populaţiei în spiritul respectării şi protejării mediului înconjurător.
    (4) Persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a proteja mediul înconjurător.
    (5) Cetăţenii au drept de acces la natură. Statul este obligat să asigure conservarea în regim de proprietate publică a unui spaţiu natural suficient de mare, de care să se poată bucura gratuit cetăţenii ţării.
    (6) Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor.
    (7) Măsurile pentru protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător fac parte din Programul naţional de dezvoltare a României, asumat de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României."

    36. Articolul 36 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Nu au drept de vot persoanele puse sub interdicţie din raţiuni medicale şi nici persoanele condamnate la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre judecătorească definitivă."
    După alineatul (2) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (3) Votul se exercită la urne, prin sisteme informatice protejate sau prin corespondenţă, potrivit legii.
    (4) În componenţa birourilor electorale constituite, potrivit legii, pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor şi a referendumului, la nivel naţional, la nivel de circumscripţie electorală şi la nivel de secţie de votare intră şi câte un reprezentant al asociaţiilor comunitare, desemnat de organele de conducere ale acestora.
    (5) Statul este obligat să asigure educaţia juridică permanentă a cetăţenilor, prin cunoaşterea prevederilor Constituţiei, a organizării şi funcţionării statului şi autorităţilor locale, a drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor legislaţiei electorale. Această educaţie se face atât pe parcursul învăţământului de toate gradele, cât şi printr-o emisiune permanentă, zilnică, la postul public naţional de televiziune, ca şi prin celelalte componente ale Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, potrivit legii".

    37. Articolului 37 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatele (3) şi (5)."
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Parlamentul României sau în organele administraţiei publice locale şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României, preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, preşedinte al Autorităţii Mediatice, preşedinte al Autorităţii Financiare, preşedinte al Autorităţii Electorale, preşedinte al Autorităţii Statistice, preşedinte al Autorităţii Morale, preşedinte al Autorităţii Ştiinţifice, Avocatul Poporului, preşedinte al Curţii de Conturi, preşedinte al Curţii Constituţionale, preşedinte al Consiliului Legislativ, directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul Serviciului Român de Informaţii."
    După alineatul (2) se introduc cinci noi alineate, cu următorul cuprins:

    " (3) Nicio persoană nu poate îndeplini aceeaşi funcţie electivă decât pentru cel mult două mandate, care pot fi şi succesive, potrivit legii.
    (4) Persoana aleasă într-o funcţie publică pe lista unui partid politic, care părăseşte din proprie iniţiativă partidul pe lista căruia a fost aleasă, pierde mandatul, de îndată, potrivit legii.
    (5) Este interzisă condiţionarea participării la alegeri de plata de către candidaţi a unor sume de bani sau de constituirea de depozite bancare.
    (6) Este interzisă introducerea de praguri electorale pentru validarea alegerilor în funcţii elective.
    (7) Este interzisă condiţionarea candidaturilor pentru funcţii publice elective de prezentarea unor liste de susţinători".

    38. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " Cetăţenii români au dreptul de a alege şi a fi aleşi în Parlamentul European, în condiţiile legii şi cu respectarea dispoziţiilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene."

    39. După articolul 38 se introduce un nou articol, 38.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Alegerea membrilor din România în Parlamentul European".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Membrii din România în Parlamentul European sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale şi pe bază de candidaturi independente, conform legii."

    40. După articolul 38.1 se introduce un nou articol, 38.2, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Candidaturile pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European".
    Cuprinsul articolului va fi:
    " (1) Candidaţii la funcţia de membru din România în Parlamentul European trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) să aibă pregătire superioară;
    b) să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 37 alineatul (1);
    c) să aibă vârsta de cel puţin 35 de ani;
    d) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi cetăţeni de moralitate desăvârşită;
    e) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;
    f) să fie propuşi de partide politice legal înregistrate în România sau să candideze ca independenţi;
    g) să prezinte electoratului programul legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de membru din România în Parlamentul European, dacă vor fi aleşi.
    (2) Programul legislativ constituie contractul electoral al candidatului. Programul trebuie să precizeze proiectele de legi pe care candidatul se angajează să le susţină în Parlamentul European în interesul cetăţenilor României. El va fi semnat de candidatul la funcţia de membru din România în Parlamentul European, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor din colegiul în care candidează, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, la Autoritatea Morală şi la Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale."

    41. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Dreptul cetăţenilor de a se întruni paşnic pe domeniul public al localităţilor, în adunări publice, mitinguri, demonstraţii, procesiuni, proteste, sau în orice alte întruniri, este garantat.
    (2) Primarii localităţilor sunt obligaţi să asigure condiţiile necesare pentru desfăşurarea normală a adunărilor publice ale cetăţenilor.
    (3) Locurile aparţinând domeniului public pe care nu se pot desfăşura adunări publice sunt stabilite prin lege. În baza prevederilor legii, primăriile sunt obligate să afişeze la sediile lor lista cu locurile aparţinând domeniului public pe care nu se pot desfăşura adunări publice.
    (4) Organizatorii adunărilor publice au obligaţia să anunţe primăriile, cu cel puţin 3 zile înainte, locul şi intervalul de timp în care se vor desfăşura aceste adunări.
    (5) Nicio lege şi nicio persoană nu poate interzice desfăşurarea unei adunări publice dacă aceasta urmează să se desfăşoare pe un loc neinterzis de lege, fără să se suprapună cu o altă adunare, anunţată anterior.
    (6) Este interzisă, sub sancţiune penală, instigarea unei părţi a populaţiei împotriva altei părţi care protestează paşnic pe domeniul public.
    (7) Este interzisă utilizarea forţei împotriva manifestaţiilor paşnice ale cetăţenilor pe domeniul public.
    (8) Statul este obligat să stimuleze şi să sprijine spiritul civic al cetăţenilor, exprimarea publică a opiniilor legate de problemele societăţii şi participarea activă a acestora la deciziile publice."

    42. Articolul 40 se modifică şi se completează, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Libertatea de asociere":
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Libertatea de asociere în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere este garantată.
    (2) Partidele sau organizaţiile ale căror scopuri ori activităţi concrete sunt îndreptate împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, definite prin Constituţie, ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice, în perioada mandatului, Preşedintele României, preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, preşedintele Autorităţii Mediatice, preşedintele Autorităţii Financiare, preşedintele Autorităţii Electorale, preşedintele Autorităţii Statistice, preşedintele Autorităţii Morale, preşedintele Autorităţii Ştiinţifice, preşedintele şi membrii Curţii de Conturi, preşedintele şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, preşedintele Consiliului Legislativ, directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul Serviciului Român de Informaţii, magistraţii, cadrele militare în activitate, poliţiştii şi celelalte categorii de funcţionari publici. În timpul mandatului, aceste persoane nu pot susţine niciun partid politic.
    (4) Nicio lege sau alt act normativ nu poate îngrădi sau condiţiona dreptul la liberă asociere, în afara restricţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).
    (5) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. Caracterul este secret atunci când obiectivele reale ale asociaţiei nu sunt declarate în statut şi când proiectele asociaţiei cu impact social negativ sunt ascunse.
    (6) Sunt interzise asociaţiile de tip clan, care au ca scop avantajarea membrilor lor asupra restului populaţiei."

    43. Articolul 41 se modifică şi se completează, astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Statul este obligat să construiască o economie naţională care să ofere locuri de muncă pentru toţi cetăţenii apţi de muncă şi care doresc să muncească."
    După alineatul (2), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (2.1) Statul este obligat să adopte legi care să împiedice încheierea de raporturi de muncă sau de serviciu abuzive faţă de angajaţi."
    Alineatul (5) va avea următorul cuprins:
    " (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al contractelor şi acordurilor colective sunt garantate. Nerespectarea normelor de calitate sau de bună conlucrare cu echipele de lucru determină anularea drepturilor acordate de contractul colectiv de muncă."
    După alineatul (5) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (6) Salariaţii au dreptul la egalitate de tratament şi la respectarea demnităţii lor în muncă."

    44. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    După alineatul (2) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (3) Munca voluntară sau aleasă de un contribuabil ca alternativă la plata unor datorii către stat ori autorităţi publice locale nu constituie muncă forţată."

    45. Articolul 43 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Legea stabileşte categoriile de personal, situaţiile, condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate."

    ***
    Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    România
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Default Răspuns la: Consiliul Legislativ - AVIZ referitor la initiativa legislativa a cetatenilor - Constitutiei

    46. Articolul 44 se modifică şi se completează astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Dreptul de proprietate".

    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Dreptul de proprietate, constituit legal şi legitim, precum şi creanţele asupra statutului, constituite legal şi legitim, sunt garantate."

    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Proprietatea este publică sau privată."

    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Proprietatea este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

    Alineatul (6) va avea următorul cuprins:
    " (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc potrivit legii, cu luarea în considerare a preţurilor practicate pe piaţă."

    Alineatul (8) va avea următorul cuprins:
    " (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată."

    Alineatul (9) va avea următorul cuprins:
    " (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, ca şi cele a căror provenienţă nu se justifică sunt confiscate, în condiţiile legii. Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor."

    După alineatul (9) se introduc nouă noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (10) Proprietatea publică aparţine poporului român, sau comunităţilor locale şi este administrată de stat sau de autorităţile locale.

    (11) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile şi pădurile din fondul funciar al poporului, spaţiul aerian, căile de comunicaţie, de uz şi interes public, apele, izvoarele de energie naturală, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, baza materială a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

    (12) Fac obiectul proprietăţii publice şi bunurile create prin munca voluntară, neremunerată, a membrilor asociaţiilor comunitare, precum şi bunurile achiziţionate din fondurile asociaţiilor comunitare. Aceste bunuri aparţin comunităţilor locale şi sunt administrate de autorităţile locale.

    (13) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în folosinţă sau în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

    (14) Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale este şi rămâne în întregime abrogată, ca şi toate actele normative adoptate în aplicarea ei. Statul român este obligat să recupereze întregul capital trecut din proprietate publică în proprietate privată prin aplicarea prevederilor acestei legi.

    (15) La cumpărarea terenurilor situate în extravilan au drept de preemţiune, în ordine: coproprietarii; vecinii persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; alţi proprietari de terenuri situate în extravilanul localităţii care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; alte persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; statul român. Pot cumpăra terenuri situate în extravilan numai statul român şi persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan. Persoanele fizice pot cumpăra terenuri situate în extravilan numai până în momentul în care au ajuns să deţină în proprietate o suprafaţă totală de maximum 20 de hectare de astfel de terenuri.

    (16) Terenurile cumpărate de statul român intră în fondul funciar aflat în proprietatea publică şi în administrarea statului. Terenurile aflate în proprietate publică situate în extravilan pot fi date în arendă sau concesionate numai vecinilor persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situat în extravilan şi care se obligă să exploateze terenul luat în arendă sau în concesiune prin forţe proprii, precum şi cooperativelor agricole care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul localităţii în care sunt situate terenurile date în arendă sau concesiune de statul român, care se obligă să exploateze terenurile luate în arendă sau în concesiune prin forţe proprii.

    (17) Terenurile agricole pentru care nu s-au plătit impozite timp de 3 ani consecutivi, cele care au fost neexploatate timp de 3 ani consecutivi, precum şi cele care au fost supuse intoxicării chimice sunt expropriate şi trecute în proprietate publică.

    (18) Terenurile silvice pentru care nu s-au plătit impozite timp de 3 ani consecutivi, precum şi cele defrişate ilegal sunt expropriate şi trecute în proprietate publică."

    47. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Cetăţenii au dreptul să desfăşoare orice fel de activitate economică, care nu este interzisă de lege, ca persoane fizice sau asociaţi în persoane juridice, autorizate, potrivit legii.

    (2) Nicio lege sau alt act normativ nu poate condiţiona autorizarea desfăşurării de activităţi economice de obţinerea de avize, de orice fel, de la autorităţile executive ale statului sau locale.

    (3) Persoanele fizice şi juridice nu pot fi obligate să plătească taxe pentru autorizarea desfăşurării de activităţi economice în România.

    (4) Autorizarea desfăşurării de activităţi economice este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

    (5) Autorităţile executive ale statului şi cele locale supraveghează modul în care persoanele fizice şi juridice respectă obligaţiile stabilite prin autorizaţiile de funcţionare ca agenţi economici şi solicită instanţelor judecătoreşti sancţionarea celor care se fac vinovaţi de încălcarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti, inclusiv anularea autorizaţiilor de funcţionare.

    (5) Statul român este obligat ca, prin sistemul de distribuire şi redistribuire a venitului naţional, să asigure tuturor cetăţenilor ţării şansa de a deveni proprietari de capital, de a crea şi administra întreprinderi mici, mijlocii şi mari, care să valorifice eficient resursele naturale ale ţării şi să producă bunuri şi servicii de înaltă calitate şi competitivitate."

    48. După articolul 46 se introduce un nou articol, 46.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi "Dreptul la locuinţă".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Statul român sprijină cetăţenii săi să dobândească şi să îşi exercite dreptul de proprietate privată asupra unei locuinţe.
    (2) Locuinţa este constituită din construcţia în care cetăţeanul, împreună cu familia sa, îşi are domiciliul permanent, la care se adaugă anexele gospodăreşti şi terenul aferent.
    (3) Locuinţa nu poate fi ipotecată şi nu poate face obiectul executării silite pentru plata datoriilor contractate de proprietarul ei."

    49. Articolul 48 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Căsătoria se poate încheia numai între bărbat şi femeie, aceştia având vârsta de cel puţin 18 ani."

    50. Articolul 49 se modifică astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Protecţia minorilor".
    Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
    " (1) Minorii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acordă alocaţii pentru minori şi ajutoare pentru îngrijirea minorului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a minorilor se stabilesc prin lege."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi în raporturi de muncă."

    51. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor şi de incluziune, de prevenire şi de tratament, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. Statul ia măsuri să nu se comită abuzuri în stabilirea calităţii de persoană cu handicap."

    52. Articolul 51 se modifică astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii. Dacă se constată justeţea plângerii, ea trebuie să profite tuturor celor aflaţi în situaţie similară, indiferent dacă se află sau nu printre semnatarii petiţiei."
    La alineatul (4) se adaugă o nouă teză, cu următorul cuprins:
    " Nerespectarea acestei obligaţii atrage demiterea imediată din funcţia publică a celui vinovat, potrivit legii."

    53. Articolul 52 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Statul răspunde patrimonial, integral şi nediscriminatoriu, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sau administrative. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor sau funcţionarilor care au săvârşit erorile judiciare şi administrative."
    După alineatul (3) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " 3.1. Statul este obligat să se îndrepte, de îndată, în regres către autorii erorilor judiciare sau administrative cauzatoare de prejudicii."

    54. Articolul 54 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Promovarea intereselor unor persoane fizice sau juridice străine care intră în conflict cu interesele cetăţenilor României este interzisă.
    (1.2) Antiromânismul se pedepseşte, potrivit legii.
    (1.3) Propaganda pentru aservirea României constituie delict împotriva poporului român şi se pedepseşte, potrivit legii."
    După alineatul (2) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
    " (3) Încălcarea jurământului se sancţionează cu încetarea de drept a mandatului sau demiterea din funcţie, după caz, potrivit legii."

    55. Articolul 55 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România împotriva oricărei forme de agresiune, inclusiv împotriva agresiunilor economice şi propagandistice."
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii."
    După alineatul (3) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (4) Cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani sunt membri ai miliţiilor populare, organizate şi instruite potrivit legii, pentru respingerea agresiunilor militare împotriva statului român şi pentru eliminarea consecinţelor dezastrelor.
    (5) Îndatoririle militare ale cetăţenilor României privesc numai apărarea României şi a ţărilor cu care România a încheiat tratate militare de apărare comună.
    (6) Statul român trebuie să îşi continue tradiţia sa de stat neagresor, să militeze ca principiile omeniei, dreptăţii şi echităţii, convenite între cetăţenii săi, să fie aplicate şi în relaţiile dintre state."

    56. Articolul 56 se completează astfel:
    După alineatul (3) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (4) Nimeni nu poate fi obligat să plătească impozit pe venit înainte ca venitul să fie realizat.
    (5) Legile şi hotărârile prin care se stabilesc noi taxe sau impozite, precum şi cele care modifică, completează sau anulează legi şi hotărâri referitoare la taxe sau impozite se adoptă prin referendum."

    57. Articolul 58 se modifică şi se completează astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Rolul şi alegerea".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în relaţiile acestora cu funcţionarii publici.
    (2) Prevederile articolelor 62.1, 81 alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Avocatului Poporului.
    (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege."

    58. Articolul 59 se completează astfel:
    După alineatul (2) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (3) Avocatul Poporului transmite sesizările primite de la cetăţeni, ca şi propriile constatări referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la abuzurile funcţionarilor publici, organelor competente ale Procuraturii, solicitând trimiterea în judecată şi pedepsirea celor care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
    (3) Lipsa de reacţie a organelor Procuraturii la sesizările Avocatului Poporului se pedepseşte, potrivit legii."

    59. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Denumirea articolului va fi: "Raportul anual".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " Avocatul Poporului prezintă Parlamentului, Preşedintelui României şi preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti raportul anual care conţine constatările sale referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la modul în care organele Procuraturii au rezolvat sesizările formulate de el referitoare la abuzurile funcţionarilor publici împotriva cetăţenilor, precum şi recomandările sale privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Raportul anual include şi analiza modului în care cei aleşi în funcţii publice şi-au respectat contractul electoral. Raportul anual se publică până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă, pe site-ul Avocatului Poporului şi în Monitorul Oficial al României."

    60. Denumirea titlului III se modifică astfel:
    Denumirea va fi: "Autorităţile statului".

    61. Denumirea capitolului I din titlul III se modifică astfel:
    Denumirea va fi: "Autoritatea Legislativă".

    62. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Parlamentul exercită puterea legislativă în statul român, în limitele stabilite prin Constituţie.
    (2) Parlamentul nu poate adopta legi, hotărâri sau moţiuni care sunt contrare rezultatului unui referendum naţional valabil.
    (3) Poporul poate aproba legi, prin referendum naţional, în orice domeniu, inclusiv legi prin care să modifice, să completeze sau să anuleze legi adoptate de Parlament.
    (4) Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră, denumită Camera Reprezentanţilor."

    63. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Denumirea articolului va fi: "Alegerea membrilor Parlamentului".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Membrii Parlamentului sunt denumiţi parlamentari şi sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente, conform legii.
    (2) Numărul parlamentarilor este de maximum 300 de persoane."

    64. După articolul 62 se introduce un nou articol, 62.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi "Candidaturile pentru alegerea membrilor Parlamentului".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Candidaţii la funcţia de parlamentar trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) să aibă pregătire superioară;
    b) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;
    c) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;
    d) să prezinte electoratului Programul legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de parlamentar, dacă va fi ales.
    (2) Programul legislativ constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de parlamentar, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electoratului din colegiul în care candidează, pe toată durata campaniei electorale. Un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, la Autoritatea Morală şi la Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale."

    65. Articolul 63 se modifică astfel:
    Alineatele (1)-(4) vor avea următorul cuprins:
    " (1) Camera Reprezentanţilor este aleasă pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.
    (2) Alegerile pentru Camera Reprezentanţilor se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Camerei, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 de zile de la data dizolvării Camerei.
    (3) Camera Reprezentanţilor nou-aleasă se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
    (4) Mandatul Camerei Reprezentanţilor se prelungeşte până la întrunirea legală a noii Camere a Reprezentanţilor. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice."

    66. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Organizarea şi funcţionarea Camerei Reprezentanţilor se stabilesc prin lege. Resursele financiare ale Camerei sunt prevăzute în bugetul de stat.
    (2) Camera Reprezentanţilor îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Reprezentanţilor se alege pe durata mandatului Camerei. Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
    (3) Parlamentarii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei Reprezentanţilor.
    (4) Camera Reprezentanţilor îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. În componenţa fiecărei comisii a Camerei Reprezentanţilor intră şi un reprezentant al Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare.
    (5) Biroul permanent şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a Camerei Reprezentanţilor."

    67. Articolul 65 se abrogă.

    68. Articolul 66 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Camera Reprezentanţilor se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe la 15 ianuarie şi se termină la 31 iulie. A doua sesiune începe la 1 septembrie şi se termină la 15 decembrie.
    (2) Camera Reprezentanţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin o treime din numărul parlamentarilor.
    (3) În caz de mobilizare sau de război, precum şi în cazul instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, Camera Reprezentanţilor îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
    (4) Convocarea Camerei Reprezentanţilor se face de preşedintele acesteia."

    69. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " Camera Reprezentanţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor."

    70. Articolul 68 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Şedinţele Camerei Reprezentanţilor sunt publice.
    (2) Voturile parlamentarilor, la fiecare lege sau hotărâre adoptată de Camera Reprezentanţilor, sunt la vedere, confirmate prin semnătură, şi sunt prezentate pe site-ul Camerei Reprezentanţilor şi în Monitorul Oficial al României."


    71. Denumirea secţiunii a 2-a se modifică astfel:
    Denumirea secţiunii a 2-a va fi: "Statutul parlamentarilor".

    72. Articolul 69 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) În exercitarea mandatului, parlamentarii sunt în serviciul poporului.
    (2) Parlamentarii sunt obligaţi să acţioneze şi să voteze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost aleşi. Parlamentarul care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală poate fi demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii."

    73. Articolul 70 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Denumirea articolului va fi: "Mandatul parlamentarilor".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Parlamentarii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei Reprezentanţilor, cu condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege.
    (2) Calitatea de parlamentar încetează:
    a) la data întrunirii legale a Camerei nou-alese;
    b) în caz de demisie sau de demitere;
    b) în caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;
    c) în caz de deces."

    74. Articolul 71 se modifică şi se completează astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, membru al Camerei Reprezentanţilor şi membru al Parlamentului European."
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice sau private."
    După alineatul (2) se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (2.1) Parlamentarii nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice de drept public sau privat.
    (2.2) Parlamentarul condamnat pentru trafic de influenţă ori alte fapte de corupţie îşi pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii."
    Alineatul (3) se abrogă.

    75. Articolul 72 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Denumirea articolului va fi: "Răspunderea parlamentarilor".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Parlamentarii răspund juridic, individual, pentru încălcarea contractului electoral, dacă voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.
    (2) Parlamentarii răspund juridic, individual, potrivit legii, pentru prejudiciile produse poporului român de legile pentru care şi-au dat votul, în ciuda faptului că legile respective nu au făcut parte din programul legislativ aprobat de popor.
    (3) Răspunderea parlamentarilor pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) este imprescriptibilă.
    (3) Parlamentarul care a încălcat legea penală este urmărit, percheziţionat, reţinut, arestat şi trimis în judecată, potrivit legii. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se fac de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

    76. După articolul 72 se introduce un nou articol, 72.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Demiterea parlamentarilor".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Orice parlamentar poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători din colegiul în care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.
    (2) Parlamentarul este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:
    a) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;
    b) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;
    c) în caz de incompatibilitate;
    d) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales ori când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;
    e) a lipsit nemotivat de la 8 şedinţe ale comisiei permanente a Camerei Reprezentanţilor din care face parte sau de la 4 şedinţe ale plenului Camerei Reprezentanţilor."

    77. Articolul 73 se modifică astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Camera Reprezentanţilor adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare."
    Litera a) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Judecătoreşti, Autorităţii Mediatice, Autorităţii Financiare, Autorităţii Electorale, Autorităţii Statistice, Autorităţii Morale, Autorităţii Ştiinţifice, Curţii Constituţionale, Curţii de Conturi, Avocatului Poporului, Consiliului Naţional de Securitate, Consiliului Legislativ, Serviciului Român de Informaţii."
    Litera c) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora."
    Litera e) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " e) organizarea Guvernului;".
    Litera l) din alineatul (3) se abrogă.
    Litera r) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " r) statutul etniilor din România;".

    78. Articolul 74 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Preşedintelui României, Avocatului Poporului, parlamentarilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.
    (2) Au dreptul de iniţiativă legislativă şi preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, preşedintele Autorităţii Mediatice, preşedintele Autorităţii Financiare, preşedintele Autorităţii Electorale, preşedintele Autorităţii Statistice, preşedintele Autorităţii Morale, preşedintele Autorităţii Ştiinţifice, preşedintele Curţii Constituţionale, preşedintele Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ, directorul Serviciului Român de Informaţii.
    (3) Titularii dreptului de iniţiativă legislativă prezintă propunerile lor legislative Camerei Reprezentanţilor.
    (4) Propunerile legislative vor fi dezbătute şi votate în plen, în două şedinţe diferite, la cel puţin 30 de zile distanţă. Dezbaterile şi votul se vor face pe articole în cadrul primei dezbateri şi pe articole şi ca întreg în cadrul celei de-a doua dezbateri. În mod excepţional, Camera Reprezentanţilor poate aproba, cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, reducerea termenului de 30 de zile.
    (5) În cazul în care Parlamentul respinge propunerea legislativă iniţiată de Preşedintele României, de Avocatul Poporului sau de cetăţeni, Autoritatea Electorală organizează referendum, în 45 de zile de la data respingerii proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de lege respins de Parlament.
    (6) În cazul în care poporul aprobă proiectul de lege respins de Parlament, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate."

    79. Articolul 75 se abrogă.

    80. Articolul 76 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Legile organice şi hotărârea privind regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor Camerei.
    (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Camerei.
    (3) La cererea Preşedintelui României sau din proprie iniţiativă, Camera Reprezentanţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgenţă, stabilită potrivit legii."

    81. Articolul 77 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Înainte de promulgare, Preşedintele României poate cere Camerei Reprezentanţilor, o singură dată, reexaminarea legii."

    82. Articolul 78 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Legile se publică pe site-ul Camerei Reprezentanţilor şi în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
    (2) Accesul la varianta electronică a Monitorului Oficial al României este gratuit şi nu poate fi îngrădit."

    83. Articolul 79 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Consiliul Legislativ este instituţie publică autonomă, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. Avizele Consiliului Legislativ se referă la respectarea principiilor de sistematizare, unificare şi coordonare legislativă stabilite prin lege.
    (2) Consiliul Legislativ colaborează cu iniţiatorii proiectelor de acte normative la definitivarea redactării acestor acte, astfel încât ele să fie conforme cu principiile de sistematizare, unificare şi coordonare legislativă.
    (3) Consiliul Legislativ ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.
    (4) Consiliul Legislativ este condus de un preşedinte, ales de popor.
    (5) Prevederile articolelor 62.1, 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi preşedintelui Consiliului Legislativ.
    (6) Dacă funcţia de preşedinte al Consiliului legislativ devine vacantă ori dacă preşedintele Consiliului Legislativ este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.
    (7) Organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege."


    84. Denumirea capitolului II din titlul III se modifică astfel:
    Denumirea va fi: "Autoritatea Executivă".


    85. În capitolul II al titlului III se introduce secţiunea 1, cu denumirea "Preşedintele României".

    86. Articolul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Preşedintele României conduce Autoritatea Executivă a statului român, în limitele stabilite de Constituţie.
    (2) Preşedintele României reprezintă poporul şi statul român şi este garantul democraţiei, al suveranităţii şi independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
    (3) Preşedintele României răspunde în faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun Autoritatea Executivă a statului.
    (4) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a tuturor autorităţilor statului. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între autorităţile statului, precum şi între stat şi popor."

    87. Articolul 81 se completează astfel:
    După alineatul (1) se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (1.1) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al României trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia lor pe propria răspundere din care să rezulte dacă au cunoştinţă despre funcţiile deţinute în statul român sau în alt stat de către părinţii şi bunicii lor;
    b) să aibă pregătire superioară;
    c) să se fi remarcat ca bun profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;
    d) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;
    e) să prezinte electoratului activitatea lor profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al României;
    f) să prezinte electoratului Programul legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al României, dacă vor fi aleşi;
    g) să prezinte electoratului Programul naţional de dezvoltare a României pe următorii 4 ani, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al României, dacă vor fi aleşi;
    h) să prezinte electoratului structura Guvernului şi lista membrilor Guvernului, precum şi lista candidaţilor pentru funcţiile de prefect, cu care se angajează să realizeze Programul legislativ şi Programul naţional de dezvoltare a României.
    (1.2) Programul naţional de dezvoltare a României, asumat de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României, va include, obligatoriu, şi dinamica anuală a următorilor indicatori economici şi sociali:
    a) produsul intern brut;
    b) valoarea şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului public naţional;
    c) valoarea investiţiilor productive;
    d) numărul locurilor de muncă;
    e) indicele preţurilor de consum;
    f) salariul minim şi salariul mediu pe economie;
    g) pensia medie plătită de Fondul naţional de pensii publice;
    h) numărul locuitorilor ţării;
    i) indicele natalităţii;
    j) datoria externă;
    k) datoria publică.
    (1.3) Documentele prevăzute la alineatul (1.1) litera f) şi g) constituie contractul electoral al candidatului. Ele vor fi semnate de candidatul la funcţia de Preşedinte al României, vor fi tipărite şi puse la dispoziţia electoratului, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestor documente va fi depus la Autoritatea Electorală, Autoritatea Morală, Autoritatea Statistică, Autoritatea Ştiinţifică şi Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.
    (1.4) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Preşedintelui sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 60 de zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte."

    88. Articolul 82 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Reprezentanţilor următorul jurământ: « Jur să îmi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!»"

    89. Articolul 83 se modifică astfel:
    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    " (1) Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului."
    Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    " (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege, în caz de război sau de catastrofă."

    90. Articolul 84 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) Pe durata exercitării mandatului, Preşedintele României se bucură de imunitate."

    91. Articolul 85 se modifică astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Atribuţiile Preşedintelui României".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Preşedintele României îndeplineşte următoarele atribuţii:
    a) numeşte şi revocă pe prim-ministru şi pe membrii Guvernului României;
    b) prezidează şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea sa, în alte situaţii;
    c) semnează tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare poporului;
    d) acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
    e) acreditează reprezentanţii diplomatici ai altor state în România;
    f) este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional de Securitate;
    g) declară mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, pe care o supune aprobării Camerei Reprezentanţilor, în cel mult 24 de ore de la declarare;
    h) în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Camerei Reprezentanţilor, care, dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii;
    i) instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ- teritoriale şi solicită Camerei Reprezentanţilor încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia;
    j) adresează poporului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;
    k) dizolvă Camera Reprezentanţilor, în cazul în care aceasta refuză să aprobe sau să respingă, în termen de 60 de zile de la iniţiere, un proiect de lege propus de Preşedintele României, de Avocatul Poporului sau de cetăţeni;
    l) conferă decoraţii şi titluri de onoare, instituite potrivit legii;
    m) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral, în condiţiile prevăzute de lege;
    n) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
    o) acordă graţierea individuală, cu condiţia ca actul de graţiere să fie justificat temeinic şi cu răspunderea de rigoare, potrivit legii."

    92. Articolul 86 se abrogă.
    93. Articolul 87 se abrogă.
    94. Articolul 88 se abrogă.
    95. Articolul 89 se abrogă.
    96. Articolul 90 se abrogă.
    97. Articolul 91 se abrogă.
    98. Articolul 92 se abrogă.
    99. Articolul 93 se abrogă.
    100. Articolul 94 se abrogă.

    101. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României este suspendat din funcţie de către Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.
    (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. Pe perioada suspendării se suspendă şi imunitatea prevăzută la articolul 84 alineatul (2).
    (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
    (4) Dacă poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în 45 de zile de la data validării rezultatului referendumului."

    102. Articolul 96 se modifică astfel:
    Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
    " (1) Camera Reprezentanţilor, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru trădare.
    (2) Propunerea de punere sub acuzare este iniţiată de majoritatea parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută."
    Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    " (4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
    După alineatul (4) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:
    " (5) Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge hotărârea de punere sub acuzare a Preşedintelui României, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în cel mult 45 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    (6) Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte condamnarea pentru trădare a Preşedintelui României, în cel mult 30 de zile se organizează referendum pentru demiterea Preşedintelui.
    (7) Dacă poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în 45 de zile de la data validării rezultatului referendumului, iar judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au votat pentru condamnarea Preşedintelui României sunt demişi din funcţie."

    103. După articolul 96 se introduce un nou articol, 96.1, astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Demiterea Preşedintelui".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " Preşedintele României este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot."

    104. Articolul 97 se modifică astfel:
    Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    " (2) În termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Autoritatea Electorală va organiza alegeri pentru funcţia de Preşedinte."

    105. Articolul 98 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " (1) Dacă funcţia de Preşedinte al României devine vacantă ori dacă Preşedintele României este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi îndeplini atribuţiile, interimatul se asigură de către preşedintele Camerei Reprezentanţilor.
    (2) Atribuţiile prevăzute la articolul 2.1 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 85 literele a), j) şi k) nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale."

    106. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98, interimatul fiind asigurat de un parlamentar, desemnat de Camera Reprezentanţilor."

    107. Alineatul (2) al articolului 100 se abrogă.

    108. Articolul 101 se modifică astfel:
    Denumirea articolului va fi: "Salariul şi celelalte drepturi".
    Articolul va avea următorul cuprins:
    " (1) Salariul şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.
    (2) Salariul Preşedintelui României este de cel mult 50 de ori mai mare decât salariul minim brut pe economie.
    (3) Niciun funcţionar public nu poate avea un salariu mai mare decât cel al Preşedintelui României."
    ***
    Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

Similar Threads

  1. Aviz al Consiliului Legislativ referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor - M.O.100/10/02/2014
    By Constantin Cojocaru in forum Noua Constitutie a Romaniei - Constitutia Cetatenilor
    Replies: 0
    Last Post: 02-03-14, 12:52 PM
  2. Consiliul Legislativ al Romaniei si drepturile de proprietate ale romanilor
    By Constantin Cojocaru in forum Proiecte, comunicate, organizare, semnale, expuneri, sondaje
    Replies: 0
    Last Post: 20-02-11, 10:21 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •