Aviz al Consiliului Legislativ referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romniei - Monitorul OFICIAL AL ROMANIEI, NR 100/data 10/02/2014

Analiznd iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romniei, formulată de un comitet de iniţiativă n baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de mputernicitul comitetului de iniţiativă cu Adresa nregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. R1937 din 17.12.2013,

CONSILIUL LEGISLATIV, n temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituţiei Romniei, republicată, fiind formulată n temeiul art. 150 din Legea fundamentală. Conform Expunerii de motive, proiectul a fost elaborat astfel nct să reprezinte un model de stat "organic", care permite optimizarea eforturilor cu maximizarea rezultatelor. n fapt, este vorba de o rescriere a Legii fundamentale, pe alte principii, cu alte instituţii fundamentale ori cu menţinerea unora, dar avnd alte atribuţii, fără a ţine cont de principiile care decurg din legislaţia Uniunii Europene, avnd n vedere că Romnia este stat membru al acesteia. Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se ncadrează n categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile art. 151 din Legea fundamentală.

2. Semnalăm că n anul 2013 Consiliul Legislativ a mai avizat o iniţiativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei Romniei, depusă de aceiaşi membri ai Comitetului de Iniţiativă ca şi cei ai prezentului proiect. Avizul Consiliului Legislativ nr. 308 din 22 aprilie 2013 a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 294 din 23 mai 2013. ntre cele două proiecte există nsă numeroase diferenţieri, provenite şi din faptul că actualul proiect cuprinde mult mai multe intervenţii asupra Legii fundamentale dect precedentul.

3. Semnalăm că, de principiu, Constituţia unui stat trebuie să reflecte realitatea prezentului, dar este necesar a previziona, pe ct posibil, şi evenimente viitoare care nasc situaţii nereglementate juridic. n acest context, apare necesară actualizarea normelor legale la noile realităţi, constatndu-se, n acest sens, că "o lege fundamentală este oricnd perfectibilă, trebuie doar cntărit atent momentul (cnd), metoda (cum) şi doza (ce) de perfecţionare care i se administrează".[*1] De aceea, majoritatea revizuirilor constituţionale sunt motivate de considerente interne, fie de natură politică, fie predominant juridică.
*-*-*
[*1] Tănăsescu, E.S., "Revizuirea Constituţiei",(AICI).

Totodată, o revizuire constituţională trebuie să aibă un caracter fundamentat şi realizabil, adaptat condiţiilor materiale, sociale, politice şi juridice existente, n vederea mbunătăţirii lor. Prezentul demers, prin modificările propuse, vizează, mai degrabă, unele condiţii ideale n viaţa unui stat, mbinnd protejarea intereselor cetăţeanului cu diminuarea şi controlul prerogativelor autorităţilor statului. Astfel de prevederi nsă nu pot fi implantate n realităţile interne, unionale şi internaţionale.

4. Este, de asemenea, de relevat faptul că o Constituţie reprezintă baza ntregului sistem juridic al unui stat şi trebuie să aibă un caracter vizionar pentru a răspunde cerinţelor şi necesităţilor actuale şi viitoare care apar n evoluţia unui stat, ea reflectnd stadiul dezvoltării şi modernizării societăţii. Prin Constituţie sunt reflectate interesele tuturor cetăţenilor unui stat, imprimndu-i astfel o valoare supremă ce determină respectul de care trebuie să se bucure Legea fundamentală. n Constituţia unui stat democratic sunt consacrate principiile vieţii economice, sociale, politice şi juridice, care şi au corespondent n valorile fundamentale pe care statul le promovează şi le apără. Ca atare, Constituţia unei ţări reglementează aspectele cele mai importante şi generale ale ordinii juridice ale societăţii, principiile şi liniile directoare, formulate ntr-un limbaj concis, sobru, accesibil şi previzibil, fără detalierea unor aspecte care să ncarce inutil normele constituţionale, aspecte ce vor fi reglementate n detaliu n legislaţia subsecventă. n acest context, precizăm că unele articole nou-introduse cuprind 13, 20, 25 de alineate, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, iar conţinutul acestora nici nu ar putea fi cuprins n Legea fundamentală a unui stat.

Constituţia este principalul izvor de drept al unui stat, fiind clasată mai presus de toate celelalte izvoare de drept. Legile, ca acte juridice ale Parlamentului, sunt elaborate n conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, fiind adoptate cu respectarea normelor fundamentale. Poziţia supraordonată a Constituţiei presupune că aceasta reglementează relaţiile sociale care sunt esenţiale pentru popor, stabilind principiile fundamentale pentru ntregul drept, ramurile dreptului dezvoltnd aceste dispoziţii de principiu. Se constată nsă că prezentul proiect de revizuire ncearcă să reglementeze unele situaţii care nu ar trebui să se regăsească ntr-o constituţie, ci n acte subsecvente, de natura legii.

5. Sub aspectul condiţiilor de elaborare şi redactare a unui act normativ, prezentul proiect nu este redactat ntr-un limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru şi precis, care să excludă orice echivoc (a se vedea n acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018/2010). Astfel, se formulează unele ipoteze juridice care, pe lngă caracterul permisiv, nerecomandat, creează şi situaţii nedorite. Este cazul dispoziţiilor art. 41 alin. (1.1), conform cărora "statul este obligat... să ofere locuri de muncă pentru toţi cetăţenii apţi de muncă şi care doresc să muncească" sau al dispoziţiilor art. 42 alin. (2), conform cărora "munca forţată, prestată n condiţii acceptabile biologic sau moral, este permisă...".

De asemenea, semnalăm că n proiect nu este utilizată o terminologie unitară, n conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind utilizate concomitent noţiunile de autoritate legislativă, Parlament, Camera Reprezentanţilor. De asemenea, constatăm şi reglementarea unor instituţii care, n mod normal, nu trebuie prevăzute n Legea fundamentală, cum ar fi dispoziţiile privind Fondurile naţionale sau cele privind regimul monopolului de stat, rezervele internaţionale, protejarea concurenţei, protecţia consumatorilor, propuse la pct. 161-167, 170-173.

6. Revizuirea Constituţiei este un proces firesc n contextul modificării continue a realităţilor vieţii sociale, nsă aceasta nu poate fi realizată dect cu respectarea limitelor formale şi materiale prevăzute de Legea fundamentală. Aşa cum s-a precizat n doctrină, limitarea puterii constituante derivate de către cea originară "permite, n primul rnd, o mai mare stabilitate a Constituţiei, iar, n al doilea rnd, reprezintă ncă o dovadă a faptului că prin legea fundamentală sunt consfinţite valorile esenţiale ale unei societăţi, unele dintre acestea fiind att de importante nct limitează n acţiunea sa chiar puterea constituantă derivată" [*2]. n acest context, este de subliniat că limitele materiale ale revizuirii se impun indiferent care dintre subiectele de drept prevăzute de art. 150 din Constituţie ar fi iniţiatorul acesteia.

Din acest punct de vedere, se remarcă, n primul rnd, că prezentul proiect cuprinde o modificare a nsăşi dispoziţiei din cuprinsul art. 152 alin. (1) din Constituţie, prin care sunt stabilite limitele materiale ale revizuirii Constituţiei. Astfel, este eliminată interdicţia revizuirii prevederilor privind forma republicană de guvernămnt, norma fiind corelată, de altfel, cu prevederea, n cuprinsul art. 1 alin. (2), din proiect a posibilităţii modificării, prin referendum naţional, a formei de guvernămnt. O astfel de soluţie legislativă este nsă inacceptabilă, ntruct excedează limitelor stabilite de legiuitorul constituant originar. Avem n vedere că, aşa cum s-a subliniat n doctrină, este de domeniul evidenţei "că o constituţie nu este doar o regulă fundamentală, ci că ea se bazează pe o serie de principii intangibile, n absenţa cărora ea şi pierde raţiunea de a fi" [*3]. Astfel, nici modificarea normei care stabileşte limitele revizuirii şi nici modificarea normelor care reglementează valorile stabilite de aceasta drept intangibile nu pot fi acceptate, ntruct o astfel de soluţie legislativă ar fi contrară scopului iniţial al reglementării, constituind deci un abuz de drept [*4]. Menţionăm că schimbarea fundamentală a principiilor care stau la baza ordinii constituţionale actuale nu este imposibilă, dacă voinţa populară o impune, nsă o astfel de modificare nu poate fi realizată pe calea unei revizuiri a Constituţiei, ci doar pe calea nlocuirii acesteia n ntregime.
*-*-*
[*2] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia Romniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 1.456.
[*3] Ibidem, pag. 1.459.
[*4] Idem.
*-*-*

Pe lngă soluţiile legislative deja analizate, proiectul supus avizării cuprinde o serie ntreagă de dispoziţii prin care se depăşesc limitele revizuirii Constituţiei, după cum urmează:

6.1. Norma propusă la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (5), potrivit căreia respectarea hotărrilor judecătoreşti nu este obligatorie n cazul n care acestea "sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului" aduce atingere independenţei justiţiei, valoare fundamentală avută n vedere de art. 152 alin. (2), ntruct lasă la aprecierea unei entităţi nedefinite valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse "judecăţii populare". n plus, adoptarea unui astfel de criteriu şi n ceea ce priveşte supremaţia Constituţiei şi obligativitatea legilor relativizează pnă la eliminare principiile de bază ale statului de drept, anulnd, practic, principiile stabilite n cuprinsul ntregii Constituţiei, care devine astfel o simplă declaraţie de intenţii.

6.2. Norma propusă la art. I pct. 12 pentru art. 8 alin. (3), prin instituirea dreptului constituţional al partidelor politice de a urmări schimbarea ordinii de drept existente, fie chiar şi "pe căi democratice", constituie o ncălcare a limitelor revizuirii Constituţiei, ntruct conferă partidelor politice ndreptăţirea de a iniţia sau de a susţine inclusiv modificări ale Legii fundamentale. Prin aceste dispoziţii se aduc atingere valorilor fundamentale protejate de art. 152, valori care se nscriu, toate, n cuprinsul noţiunii de "ordine de drept existentă".

6.3. La art. I pct. 16, completarea art. 13 cu norme prin care se instituie obligaţia utilizării exclusiv a limbii romne n raporturile cu autorităţile publice, coroborată cu abrogarea art. 120, potrivit art. I pct. 133, precum şi cu lipsa unei norme de excepţie n cuprinsul titlului referitor la autorităţile locale (art. I pct. 158), elimină posibilitatea cetăţenilor aparţinnd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă n relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale n unităţile administrativ-teritoriale n care aceştia au o pondere semnificativă, prevăzută n prezent de art. 120 alin. (2). ntruct această posibilitate reprezintă o garanţie a dreptului la identitate consacrat de art. 6 din Constituţie(2003), suprimarea acesteia ncalcă limitele revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2).

n plus, dispoziţia propusă pentru art. 13 alin. (2), referitoare la dezbaterile publice n limba romnă la toate nivelurile administraţiei publice, nu poate fi acceptată şi pentru că este n contradicţie cu obligaţiile asumate de Romnia prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ncheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum şi prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. n conformitate cu prevederile Cartei, la nivel constituţional se regăsesc n prezent norme care asigură posibilitatea folosirii limbii minorităţilor naţionale n nvăţămnt, justiţie, autorităţile administraţiei publice locale. Şi actualul proiect menţine, de altfel, unele dintre aceste soluţii legislative, cum ar fi, dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 32, potrivit cărora dreptul persoanelor aparţinnd minorităţilor naţionale de a nvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite n această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. n acest context, amintim şi dreptul cetăţenilor romni aparţinnd minorităţilor naţionale de a se exprima n limba maternă n faţa instanţelor de judecată, n condiţiile legii organice, care este consacrat de art. 128 alin. (2) din Legea fundamentală(2003), astfel cum este propus la art. I pct. 142.

6.4. La art. I pct. 19, referitor la textul propus pentru art. 16 alin. (3), relevăm că eliminarea, din cuprinsul textului actual, a tezei a doua, care prevede, n prezent, drept garanţie a egalităţii n drepturi, obligaţia statului romn de a garanta egalitatea de şanse ntre femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reprezintă o suprimare a garanţiei principiului egalităţii n drepturi, depăşind astfel limitele revizuirii Constituţiei. Totodată, prin norma propusă pentru alin. (5) se instituie, n fapt, suprimarea definitivă a dreptului unor categorii de persoane de a ocupa funcţii publice. Observaţia este valabilă şi pentru art. 37 alin. (1), astfel cum este propus la pct. 37, n care trimiterea făcută la art. 16 alin. (5) are ca efect suprimarea unui drept fundamental, ncălcndu-se astfel limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin. (2).

6.5. Normele din cuprinsul art. 20, referitoare la efectele tratatelor internaţionale privind drepturile omului, propuse spre abrogare la art. I pct. 22, reprezintă garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţile cetăţenilor consfinţite prin Constituţie, astfel nct eliminarea lor reprezintă o ncălcare evidentă a limitelor revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art. 152 alin. (2).

6.6. La art. I pct. 26, norma propusă pentru art. 24 alin. (2), coroborată cu includerea avocaturii n cap. III "Autoritatea judecătorească", propusă n cuprinsul art. I pct. 148, are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi asistată de un avocat ales. Avem n vedere faptul că, spre deosebire de formularea actuală, din redactarea art. 24 alin. (2) lipseşte referirea la "avocatul ales", iar potrivit art. 132.1 alin. (4), "cererile de asistenţă adresate de părţile n proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii". ntruct are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, soluţia legislativă propusă prin proiect depăşeşte limitele revizuirii şi nu poate fi acceptată.

6.7. Art. 44 alin. (6), astfel cum este propus la art. I pct. 46, prevede că stabilirea despăgubirilor n cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau al utilizării subsolului proprietăţilor imobiliare pentru lucrări de interes general se face "potrivit legii". Reglementarea propusă nlocuieşte, astfel, prevederea n vigoare potrivit căreia, n aceste situaţii, despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, n caz de divergenţă, prin justiţie. Această dispoziţie reprezintă o garanţie a dreptului de proprietate, care nu poate fi suprimată prin revizuirea Constituţiei. Avem n vedere faptul că, n lipsa oricăror alte limite constituţionale, "legea" la care face referire textul propus prin proiect poate stabili orice fel de criterii de despăgubire, inclusiv unele mai puţin avantajoase pentru proprietar.

6.8. Cu privire la alin. (8) al art. 44, astfel cum este propus la art. I pct. 46, care are ca finalitate eliminarea din Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobndirii averii, semnalăm că norma s-a regăsit şi n proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011, reţinnd că această prezumţie constituie o garanţie a dreptului de proprietate al persoanei. n absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue ntruct, ori de cte ori s-ar invoca dobndirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului. Tocmai de aceea, n cadrul lucrărilor Adunării Constituante, n şedinţa din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispoziţiei privind prezumţia dobndirii licite a averii, nentrunind dect votul a 14 parlamentari, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al Romniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.
Făcnd aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobndirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, ncălcndu-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie.
Curtea a subliniat n acest context cele reţinute n jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, şi anume că reglementarea acestei prezumţii nu mpiedică cercetarea caracterului ilicit al dobndirii averii, sarcina probei revenind nsă celui care invocă acest caracter. n măsura n care partea interesată dovedeşte dobndirea unor bunuri, a unei părţi sau a ntregii averi a unei persoane n mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobndite ilegal se poate dispune confiscarea, n condiţiile legii.


Pe cale de consecinţă, nici norma propusă pentru art. 44 alin. (9) nu poate fi acceptată, ntruct răstoarnă sarcina probei n raport cu reglementarea actuală, impunnd persoanelor să probeze "caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobndirea sau sporirea bunurilor". O astfel de soluţie legislativă constituie, la rndul ei, o suprimare a garanţiei dreptului de proprietate prevăzută n prezent de art. 44 alin. (8) din Constituţie, care impune dovedirea caracterului ilicit al dobndirii bunurilor celui care invocă acest caracter.

6.9. La art. I pct. 75, norma propusă pentru art. 72 instituie răspunderea parlamentarilor prin eliminarea celor două forme actuale ale imunităţii parlamentare. Din acest punct de vedere trebuie subliniat că, analiznd o dispoziţie similară din cuprinsul unui proiect de revizuire a Constituţiei, [B]Curtea Constituţională a subliniat, n Decizia nr. 799/2011,că
...actuala reglementare a imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate n exercitarea mandatului [alin. (1) al art. 72] şi inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) şi (3) ale art. 72], continuă tradiţia statului romn ale cărei baze au fost puse ncă din anul 1864.

Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prevedea n acest sens, n art. VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel şi membrii Adunării Elective, se bucură de "neviolabilitate", ei neputnd fi arestaţi sau judecaţi pe timpul sesiunii parlamentare, cu excepţia flagrantului, şi numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea. Instituţia imunităţii parlamentare a fost preluată şi ntărită de constituţiile următoare, cu excepţia celor din perioada dictaturii comuniste.

Constituţia Romniei din 1991 a consacrat din nou instituţia imunităţii parlamentare, abolită, practic, n perioada 1948-1989, aceasta căpătnd o reglementare de principiu n acord cu constituţiile statelor europene, influenţate ndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată att sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate n exerciţiul mandatului, ct şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit n materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constituţiile Belgiei (art. 58 şi art. 59), Finlandei (art. 30), Franţei (art. 26), Greciei (art. 60-62), Italiei (art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei (art. 71)]. Mai mult, n unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins n flagrant, el nu poate fi arestat dect dacă infracţiunea este pasibilă de o pedeapsă cu nchisoarea de cel puţin 5 ani [constituţiile Croaţiei (art. 75), Macedoniei (art. 64), Sloveniei (art. 83)].

Reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a nfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. n activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gndire, expresie şi acţiune, astfel nct să-şi exercite mandatul n mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite mpotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa n exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor. Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte att mandatul Camerelor, ct şi al fiecărui parlamentar n parte, cu consecinţe grave asupra ndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional. n ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare.
Pe cale de consecinţă, norma propusă pentru art. 72 la art. I pct. 75 depăşeşte limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie şi nu poate fi acceptată.

6.10. La art. 96 alin. (7), astfel cum este propus la art. I pct. 102, dispoziţia referitoare la organizarea unui referendum pentru demiterea Preşedintelui Romniei n cazul n care nalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte condamnarea pentru trădare a acestuia, precum şi cea referitoare la demiterea din funcţie a judecătorilor de la nalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au votat pentru condamnarea Preşedintelui n cazul n care "poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui" aduc atingere independenţei justiţiei. Supunerea unei decizii a instanţelor de judecată unui "control popular" exercitat prin referendum nfrnge orice regulă a statului de drept făcnd inutilă, astfel, recurgerea la justiţie. ntruct independenţa justiţiei reprezintă, potrivit art. 152 din Constituţie, o valoare care nu poate fi afectată prin revizuire, soluţia legislativă propusă prin proiect nu poate fi acceptată.

6.11. Modificarea raportului dintre Guvern şi Parlament, prin prevederea, n cuprinsul art. 102 alin. (2), astfel cum este propus la art. I pct. 110, a subordonării Guvernului faţă de Preşedintele Romniei care i ncredinţează mandatul, şi prin prevederea, n cuprinsul art. 103 alin. (1), propus la pct. 111, a numirii membrilor Guvernului de către Preşedintele Romniei, Guvernul răspunznd numai n faţa acestuia [art. 109 alin. (1), propus la pct. 115] poate fi interpretată ca semnificnd situaţia caracterizată de doctrină drept "falsă revizuire sau fraudă constituţională" [*5], adică "o modificare a regimului politic consacrat n textul iniţial al Constituţiei fără a se schimba n mod corespunzător şi cadrul constituţional" [*6]. n sistemul constituţional actual este "instituţionalizat modelul executivului bicefal sau dualist", potrivit căruia "puterea executivă este repartizată echilibrat ntre şeful statului şi Guvern"[*7] Prin normele propuse nsă, concepţia legiuitorului constituant este radical modificată, Preşedintele Romniei conducnd "Autoritatea Executivă a statului romn" şi răspunznd "n faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun Autoritatea Executivă a statului", astfel cum prevede art. 80 alin. (1) şi (3), propus la art. I pct. 86.

Prin urmare, o astfel de modificare a raportului dintre autorităţile publice generează modificări esenţiale n cadrul regimului politic actual consacrat de Constituţie, putnd fi interpretată ca ncălcnd limitele revizuirii.
*-*-*
[*5)] Cristian Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 204.
[*6)] idem
[*7)] C. Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, Ediţia 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 819.
*-*-*

6.12. Referitor la norma propusă la art. I pct. 115, pentru art. 109 alin. (2), potrivit căreia răspunderea penală a membrilor Guvernului urmează a fi stabilită prin lege, precizăm că soluţia legislativă similară, propusă ntr-un alt proiect de revizuire, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 799/2011 a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că
actuala consacrare constituţională a dreptului Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui Romniei de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvrşite n exerciţiul funcţiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie(2003) instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, avnd deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului său la apărare. Or, prin abrogarea dispoziţiilor menţionate, garanţia constituţională este suprimată, mprejurare ce este de natură a ncălca prevederile art. 152 alin. (1) din Constituţie(2003).
6.13. Redactarea normei din cuprinsul art. 118.1 alin. (3), astfel cum este propus la art. I pct. 128, ar putea fi interpretată n sensul că, n cazul cetăţenilor care ncalcă legile ţării, ar fi justificată ncălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. O astfel de soluţie legislativă nu poate fi acceptată, ntruct nicio mprejurare nu poate justifica ncălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci doar, eventual, restrngerea exerciţiului acestora, n condiţiile art. 53 din Constituţie, rămas nemodificat. Precizăm că, potrivit acestei norme, restrngerea (nu ncălcarea) exerciţiului drepturilor sau al libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară ntr-o societate democratică, dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi dacă nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. ntruct aceste elemente constituie garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevederea, n legea de revizuire, a posibilităţii ncălcării acestora este inacceptabilă n raport cu dispoziţiile art. 152 alin. (3) din Legea fundamentală.

6.14. La art. I pct. 139, referitor la textul propus pentru art. 125 alin. (1), ntruct inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a realizării principiului independenţei justiţiei, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate fi acceptată, ntruct depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consacrate de art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală.

6.15. Norma propusă la art. I pct. 146 pentru art. 131 alin. (1), prin eliminarea referirii la apărarea, de către Procuratură (actualul Minister Public), a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ncalcă limitele revizuirii, prin suprimarea unei garanţii a drepturilor şi libertăţilor.

7. Din analiza proiectului, sub aspectul respectării limitelor revizuirii Constituţiei, reiese că cele mai importante dispoziţii ale acestuia se situează dincolo de "hotarul" stabilit prin prevederile art. 152 din Legea fundamentală. ntruct readucerea respectivelor dispoziţii ntre limitele statornicite prin Constituţie nu este posibilă fără a afecta concepţia generală a proiectului, rezultă că acesta nu poate fi promovat n forma propusă. Cu toate acestea, precizăm că, şi n situaţia n care s-ar avea n vedere reformularea proiectului n scopul respectării limitelor revizuirii, există suficient de multe dispoziţii care, fără a depăşi aceste limite, nu pot fi promovate n forma propusă, fie pentru că instituie soluţii legislative inacceptabile sub aspectul respectării principiilor pe care se fundamentează statul de drept, fie pentru că nu se corelează cu reglementările Uniunii Europene şi cu tratatele internaţionale la care Romnia este parte, fie pentru că excedează cadrului reglementării fundamentale, nvestite cu forţă juridică superioară, cuprinznd norme care nu au caracter de principiu sau de generalitate şi care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii fundamentale, astfel cum se va reliefa n cele ce urmează.

8. Cu privire la textul propus la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (4), precizăm că principiul consacrat de dreptul constituţional este acela al separaţiei şi echilibrului puterilor n stat, şi nu al separaţiei şi echilibrului "autorităţilor statului", aşa cum se prevede n proiect. n acest context, precizăm că autorităţile statului sunt acele persoane juridice de drept public prin care puterea se exercită n stat. Aşa cum s-a subliniat n doctrină [*8], cele trei funcţii principale ale puterii sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească. n acest context, precizăm că textul face referire la autorităţi care exercită funcţii ce nu pot fi asociate cu "puterea de stat" (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală sau ştiinţifică).
*-*-*
[*8] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei Romniei - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 5.
*-*-*

9. Cu privire la art. I pct. 7(ARTICOLUL 3.1: Rentregirea Patriei), precizăm că norma propusă pentru art. 3.1 alin. (1) ridică problema succesiunii statelor din punct de vedere al dreptului internaţional, problemă care apare atunci cnd au loc modificări teritoriale care conduc la apariţia unor noi state. "Mutaţiile pe care un teritoriu este susceptibil să le sufere şi care dau naştere unor situaţii calificate n dreptul internaţional drept succesiune" [*9], sunt: reunirea mai multor state ntr-un singur stat; dezmembrarea unui stat; separarea sau secesiunea şi transferul de teritorii. Statul succesor nu este un simplu moştenitor al drepturilor şi obligaţiilor statului predecesor. n prezent, n dreptul internaţional contemporan, succesiunea statelor este reglementată prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor la tratate, adoptată la Viena n anul 1978 şi prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor n ceea ce priveşte bunurile, arhivele şi datoriile, adoptată la Viena n anul 1983. Mai mult, Guvernul Romniei a ncheiat nţelegeri internaţionale referitoare la acest aspect, cum ar fi Protocolul dintre Guvernul Romniei şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile ncheiate ntre Romnia şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, aprobat prin Hotărrea Guvernului nr. 951/2004. Prin urmare, statul romn nu poate fi continuatorul statului naţional şi unitar menţionat n text, aşa cum se propune prin proiect.
*-*-*
[*9] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 41 şi urm.

Avnd n vederealin. (2) prevede că "poporul romn militează şi acţionează necontenit şi paşnic, pentru Rentregirea Patriei (...) cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional", precizăm că modalităţile de modificare a teritoriului admise de dreptul internaţional contemporan sunt următoarele [*10]: modificările intervenite ca urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat şi formarea unui [*11] sau unor state independente [*12]; alăturarea la teritoriul unui alt stat ori alăturarea unor state, n ntregul lor, la alte state [*13]. Indiferent, nsă, de modalitatea de dobndire sau de modificare a teritoriului, admisă de dreptul internaţional, aceasta trebuie să aibă ca fundament consimţămntul liber exprimat al populaţiei care locuieşte pe teritoriul n cauză [*14]. n caz contrar, s-ar ncălca cel puţin două dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume: neamestecul n treburile interne ale altor state şi dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare, referirea, n cuprinsul normei, la acţiunile poporului romn pentru "Rentregirea Patriei" vine n contradicţie cu principiile dreptului internaţional.
*-*-*
[*10] idem, pag. 147.
[*11] De exemplu desprinderea Norvegiei de Suedia n anul 1905.
[*12] Destrămarea URSS şi a RSF Iugoslavia.
[*13] Cazul celor două state germane n anul 1990.
[*14] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 147.
*-*-*

10. Norma propusă la art. I pct. 9 pentru art. 5 alin. (1.3) se referă la "genocidul antiromnesc de după 1944", fără ca această noţiune să fie circumscrisă vreunei definiţii care să facă posibilă stabilirea criteriilor pe baza cărora s-ar putea realiza constatarea "participării la genocid".

11. La art. I pct. 10, referitor la norma propusă pentru art. 6 alin. (4) şi (5), precizăm că recensămntul reprezintă o operaţiune statistică, astfel nct nu poate avea efect constitutiv de drepturi pentru anumite categorii de persoane, aşa cum se prevede n proiect.

12. La art. 8 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 12, calificarea partidelor drept "persoane juridice de drept privat" nu este corectă, n raport cu statutul constituţional al acestor entităţi. Aşa cum s-a precizat n doctrină [*15], "scopul asocierii n partide politice se delimitează de scopurile celorlalte asociaţii: scopurile partidelor politice sunt, pe de-o parte, formarea şi exprimarea opiniilor politice ale cetăţenilor, manifestarea libertăţii politice a acestora, conturarea şi consolidarea societăţii politice şi, pe de altă parte, obţinerea majorităţii sufragiilor cetăţenilor pentru cucerirea şi exercitarea puterii prin realizarea propriului program politic".
*-*-*
[*15] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia Romniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 84.
*-*-*

13. La art. I pct. 14, referitor la norma propusă pentru art. 11 alin. (2) teza finală, semnalăm faptul că, att la nivel internaţional, ct şi la nivel naţional este reglementată posibilitatea ncheierii, de către stat, a unor tratate care pot fi, n totalitate sau n parte, declarate secrete, n măsura n care acestea cuprind informaţii clasificate. n acest sens, menţionăm şi faptul că, n prezent, Romnia este parte la mai multe instrumente juridice internaţionale care au ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu: Acordul dintre Guvernul Romniei şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000, şi Acordul ntre statele membre ale Uniunii Europene, reunite n cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate n interesul Uniunii Europene, semnat la Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr. 64/2013. Menţinerea prevederii potrivit căreia tratatele nu pot avea clauze secrete ar conduce la nendeplinirea, de către Romnia, a obligaţiilor asumate pe plan internaţional, fiind n contradicţie cu norma prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol. Mai mult, art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, enumeră informaţiile care intră n categoria informaţiilor secrete de stat, aici regăsindu-se, inclusiv, relaţiile şi activităţile externe ale statului romn, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori nţelegeri internaţionale, statul romn şi-a asumat obligaţia de protecţie.

14. La art. I pct. 14, referitor la art. 11 alin. (6), semnalăm că soluţia legislativă propusă ar implica o reanalizare a tuturor tratatelor internaţionale la care Romnia este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, n raport cu noile dispoziţii constituţionale. O astfel de operaţiune juridică este imposibilă, att din punct de vedere al principiilor dreptului intern (tratatele respective făcnd deja parte din ordinea juridică naţională), ct şi din punct de vedere al regulilor dreptului internaţional. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită n cuprinsul normei propuse) ar stabili că anumite tratate sunt "contrare intereselor naţionale", supunerea lor "aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii" ar fi imposibilă, ntruct respectivele tratate sunt deja n vigoare şi produc efecte. Singura modalitate prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar fi prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare a acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către Romnia a obligaţiilor asumate pe plan internaţional.

15. La art. I pct. 20, semnalăm că norma propusă pentru art. 17 alin. (2), referitoare la dubla cetăţenie, nu se ncadrează tematic n obiectul de reglementare al articolului, respectiv "Cetăţenii romni n străinătate". Pe de altă parte, soluţia legislativă propusă este cel puţin discutabilă, avnd n vedere că impune cetăţeanului să decidă cu privire la sfera noţiunii de "interese ale Romniei" şi "să aleagă cetăţenia care i convine".

16. La art. I pct. 29, referitor la art. 29 alin. (1), precizăm că teza finală a normei, prin care se exclude posibilitatea "penalizării" "delictelor de opinie" face imposibilă angajarea răspunderii civile n cazul exprimării unor afirmaţii calomnioase, fapt care nu poate fi acceptat.

17. Norma propusă la art. I pct. 31 pentru art. 31 alin. (2.1) este redactată ambiguu, formularea putnd fi interpretată n sensul instituirii obligaţiei personalului salarizat din fonduri publice de a face publice toate achiziţiile realizate, soluţie legislativă excesivă, n mod evident.

18. La art. 32 alin. (2), astfel cum este propus la art. 1 pct. 32, semnalăm că eliminarea posibilităţii desfăşurării nvăţămntului ntr-o limbă de circulaţie internaţională şi n cadrul unităţilor de nvăţămnt de stat constituie o restrngere a dreptului la nvăţătură, generatoare de discriminare pentru persoanele care nu dispun de posibilităţile materiale de a urma cursurile unor "şcoli private".

19. Norma propusă la art. I pct. 33 pentru art. 33 alin. (1.2), prin referirea la "degradarea conştiinţelor", la "intoxicarea informaţională" şi la "supunerea la condiţii de viaţă degenerative" este lipsită de precizia şi claritatea cerute de stilul normativ.

20. Referitor la art. 34 alin. (1), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că statul nu poate garanta "dreptul la sănătate fizică şi mentală", ci poate avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, aşa cum se prevede n textul actual al art. 34 alin. (1). n ceea ce priveşte referirea expresă la calitatea hranei, precizăm că aceasta nu este necesară, ntruct rezultă din prevederea, n alin. (2), a obligaţiei statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. Totodată, menţionăm că obligaţia statului de a lua măsuri pentru a asigura "accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, apă curată şi aer curat" prevăzută n norma propusă pentru art. 34 alin. (1.1) rezultă din dispoziţiile art. 35, potrivit cărora statul trebuie să asigure cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu nconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. De altfel, precizăm că formularea propusă prin proiect este discriminatorie, ntruct textul se referă exclusiv la "cetăţeni", n vreme ce prin art. 35 alin. (1) dreptul la un mediu sănătos este recunoscut, aşa cum este şi firesc, "oricărei persoane" aflate pe teritoriul Romniei, nu doar cetăţenilor romni.

21. Cu privire la art. 34 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că, odată cu aderarea Romniei la Uniunea Europeană, politica n domeniul comerţului intră n competenţa exclusivă a Uniunii Europene. n acest sens, potrivit art. 207 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, "Parlamentul European şi Consiliul, hotărnd prin regulamente n conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul n care este pusă n aplicare politica comercială comună". n cazul n care trebuie negociate şi ncheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică prevederile art. 207 şi 218 din acelaşi tratat. n consecinţă, interdicţia prevăzută n cuprinsul normei de la alin. (5) al art. 34 este contrară dreptului Uniunii Europene.

22. La textul propus la art. I pct. 43 pentru art. 41 alin. (2.1), sintagma "raporturi de muncă abuzive" este restrictivă, avnd n vedere că există persoane care şi desfăşoară activitatea şi n temeiul altor modalităţi legale dect n temeiul unui raport de muncă, cum ar fi raporturile de serviciu, reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

23. Norma din cuprinsul art. 42 alin. (2), astfel cum este propusă la art. I pct. 44, prin care anumite activităţi sunt considerate "muncă forţată permisă" nu este corelată cu dispoziţiile art. 4 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora desfăşurarea muncii n situaţiile enumerate la lit. a)-c) nu se consideră muncă forţată.

24. Modificarea art. 44 alin. (2) astfel cum este propusă la art. I pct. 46, n sensul excluderii menţionării posibilităţii cetăţenilor străini şi apatrizilor ca, n anumite condiţii, să poată dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu poate fi acceptată, ntruct acordarea acestei posibilităţi este necesară ca urmare a faptului că Romnia este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi şi obligaţii depline. Pentru acest motiv, ţara noastră trebuie să respecte reglementările Tratatelor Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la asigurarea liberei circulaţii a persoanelor (art. 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Această posibilitate a fost acordată prin Legea de revizuire a Constituţiei din anul 2003. Precizăm că, analiznd respectiva normă, Curtea Constituţională, n Decizia nr. 148/2003, a subliniat următoarele:
Integrarea Romniei n Uniunea Europeană presupune respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitoare la libera circulaţie a capitalurilor, la drepturile cetăţenilor europeni de a investi şi de a dobndi bunuri n condiţii de egalitate cu cetăţenii romni. Curtea Constituţională observă că posibilitatea realizării acestor obiective este ngrădită de dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza finală din Constituţia Romniei, prin care se interzice cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobndească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru nlăturarea acestei interdicţii şi pentru instituirea unor garanţii ale dreptului de proprietate privată se propune modificarea art. 41. Prima modificare vizează denumirea articolului, n sensul că, n locul denumirii "Protecţia proprietăţii private", se propune sintagma "Dreptul de proprietate privată". Cea de-a doua modificare vizează chiar alin. (2) al art. 41.

n noua redactare proprietatea privată este garantată şi ocrotită n mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetăţenii străini şi apatrizii pot dobndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai n condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care Romnia este parte, pe bază de reciprocitate, n condiţiile prevăzute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Curtea Constituţională constată că sunt nscrise n această nouă redactare suficiente garanţii constituţionale pentru exercitarea acestui drept n conformitate cu interesul general şi cu respectarea prevederilor acquis-ului comunitar.
Pe cale de consecinţă, este evident că nu poate fi acceptată modificarea art. 44 alin. (2), ntruct se exclude posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor ca, n anumite condiţii, să poată dobndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.

25. Normele din cuprinsul art. 44 alin. (17) şi (18), astfel cum sunt propuse la art. I pct. 46, prin reglementarea exproprierii drept sancţiune pentru nendeplinirea anumitor obligaţii, vin n contradicţie cu alin. (3) al art. 44, rămas nemodificat, potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat dect pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Precizăm că o eventuală extindere, la nivel constituţional, a cazurilor n care se poate dispune exproprierea ar ncălca limitele revizuirii Constituţiei, prin suprimarea unei garanţii a dreptului la proprietate. n acest context, precizăm că şi normele propuse pentru art. 44 alin. (11), precum şi pentru art. 135.1 alin. (2) (propus la art. I pct. 161) au ca efect, de fapt, operarea unor exproprieri n ceea ce priveşte "baza materială a autorităţilor şi instituţiilor publice" sau "capitalul vndut de statul romn pnă la data intrării n vigoare a prezentei legi".

26. La art. I pct. 47, referitor la art. 45 alin. (4), apreciem că soluţia legislativă privind prevederea competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a autoriza desfăşurarea de activităţi economice nu se justifică, ntruct excedează funcţiei judiciare pe care o ndeplinesc respectivele instanţe.

27. Semnalăm faptul că denumirea propusă la art. I pct. 48 pentru art. 46.1, şi anume "Dreptul la locuinţă", nu este n concordanţă cu prevederile art. 31 din Carta socială revizuită, ratificată de Romnia prin Legea nr. 74/1999. Potrivit Cartei, n vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinţă, părţile se angajează să ia măsuri destinate: să favorizeze accesul la locuinţă la un nivel adecvat; să prevină şi să atenueze lipsa locuinţelor n vederea eliminării progresive a acestei situaţii şi să facă accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente. Prin urmare, există o neconcordanţă ntre denumirea articolului şi conţinutul acestuia, ceea ce conduce la dificultate n aplicarea prevederilor Cartei. Precizăm că prin legea de ratificare Romnia a făcut rezervă cu privire la aplicarea art. 31 din Cartă. Pe de altă parte, referitor la norma din art. 46.1 alin. (3), precizăm că gajul nu poate fi constituit dect n ceea ce priveşte bunurile mobile, nu şi imobilele, aşa cum prevede textul.

28. La art. 49, astfel cum este propus la art. I pct. 50, considerăm că prin modificarea propusă, respectiv nlocuirea sintagmei "copii şi tineri" prin cuvntul "minori", se restrnge aria persoanelor care beneficiază de protecţie.

29. La art. I pct. 59, referitor la art. 60, instituirea obligaţiei Avocatului Poporului ca, n raportul anual, să facă aprecieri asupra modului de respectare a "contractului electoral" de către cei aleşi n funcţii publice excedează obiectului de activitate al acestei instituţii, astfel cum este stabilit la art. 58 alin. (1) - propus la art. I pct. 57.

30. Referitor la textul propus la art. I pct. 62 pentru art. 61 alin. (4), potrivit căruia Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră, semnalăm că o astfel de soluţie legislativă a fost prevăzută şi n proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011. Cu această ocazie, instanţa de contencios constituţional a arătat că
această modificare nu pune n discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie, ci reprezintă exclusiv o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei. Nu trebuie ignorate totuşi, n exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului romn şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului n raport cu cea unicamerală.

Curtea a reţinut n acest sens că, n mod tradiţional, Parlamentul Romniei a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată n anul 1864, prin "Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind ntreruptă doar n perioada regimului comunist, cnd reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui Romniei, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act n baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente n materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
31. La art. I pct. 63, referitor la art. 62, este de discutat dacă excluderea dreptului la un loc de deputat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinnd minorităţilor naţionale care nu ntrunesc n alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate n Parlament, prevăzut n prezent de art. 62 alin. (2), nu este de natură a crea o discriminare ntre cetăţenii care aparţin unor minorităţi naţionale. Avem n vedere că, aşa cum s-a subliniat n doctrină [*16], această prevedere constituţională "permite cetăţenilor care aparţin unei minorităţi naţionale să-şi manifeste vocaţia electorală n cadrul unei organizaţii reprezentative". Totodată, n literatura de specialitate [*17] s-a reţinut că norma "reprezintă una din modalităţile prin care cetăţenii romni aparţinnd minorităţilor naţionale şi realizează propriile aspiraţii, la nivelul reprezentanţei naţionale".

*-*-*
[*16] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin Vasilescu, Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Constituţia Romniei - comentată şi adnotată, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 1992, pag. 139.

[*17] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituţia Romniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 612.

*-*-*

32. La art. I pct. 74, referitor la art. 71 alin. (2.2), precizăm că stabilirea pedepsei n cazul săvrşirii unor infracţiuni nu poate fi realizată prin norme constituţionale, ci doar prin norme de drept penal. Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare din cuprinsul proiectului.

33. La art. I pct. 78, referitor la norma propusă pentru art. 74, soluţia legislativă privind eliminarea limitărilor referitoare la domeniul de reglementare a iniţiativelor legislative cetăţeneşti, prevăzute n prezent de art. 74 alin. (2), este discutabilă. Menţionăm că, n doctrină, s-a subliniat că problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea au fost excluse din obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor pentru a se evita propunerile legislative demagogice [*18].
*-*-*
[*18] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei Romniei - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 172.
*-*-*

34. La art. I pct. 83, referitor la art. 79, semnalăm că se propune schimbarea regimului juridic al instituţiei Consiliul Legislativ, din organ consultativ de specialitate al Parlamentului n instituţie publică autonomă, condusă de un preşedinte ales de popor. Prin această schimbare nu mai este precis conturată natura juridică a instituţiei şi nici rolul exact al acesteia. Pe de altă parte, modalitatea alegerii n acest fel a preşedintelui Consiliului Legislativ pare excesivă n raport cu atribuţiile pe care le ndeplineşte.

35. La art. I pct. 87, referitor la art. 81 alin. (1.2), stabilirea prin Programul Naţional de Dezvoltare a Romniei a dinamicii indicatorilor economici şi sociali prevăzuţi la lit. a)-k) este specifică unei economii planificate, şi nu economiei bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă, aşa cum se prevede n cuprinsul art. 135 alin. (1), propus la art. I pct. 160.

36. Norma propusă la art. I pct. 91 pentru art. 85 alin. (1) lit. k), prin instituirea unei sancţiuni radicale - dizolvarea Parlamentului n cazul nerespectării unui termen destul de scurt de 60 de zile n care trebuie să se pronunţe asupra respectivelor proiecte de lege - este de natură a avea efecte negative att asupra calităţii actului de legiferare, ct şi asupra stabilităţii politice a ţării.

37. n cuprinsul normei prevăzute la art. I pct. 127 pentru art. 118 alin. (1) teza finală se prevede faptul că armata romnă nu poate participa dect la operaţiuni militare care au ca scop eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor, ceea ce exclude, ntre altele, şi participarea armatei romne la operaţiuni de menţinere a păcii şi a securităţii internaţionale. Acest fapt contravine prevederilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la art. 43, dispune următoarele: "Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi n conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţă şi nlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale." Prin urmare, menţinerea, n cuprinsul proiectului, a normei, n actuala redactare, va atrage răspunderea internaţională a statului romn, pentru nendeplinirea obligaţilor asumate.

38. La art. 125 alin. (2.2), astfel cum este propus la art. I pct. 139, prevederea sancţiunii revocării din funcţie a judecătorilor "care s-au făcut vinovaţi de decizii greşite", n lipsa oricăror altor circumstanţieri, este de natură a afecta principiul independenţei judecătorilor.

39. Norma propusă pentru art. 127 alin. (5) la art. I pct. 141, referitoare la punerea la dispoziţia publicului, pe internet, a conţinutului dosarelor de judecată, este de natură a ncălca dreptul la viaţă intimă, familială şi privată consacrat de art. 26, soluţia legislativă fiind, pentru acest motiv, inacceptabilă.

40. La art. 134.5 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 154, referirea din teza finală la "sancţiunile prevăzute de lege pentru dare şi luare de mită" este greşită, ntruct sub denumirea de "mită electorală" sunt reunite fapte care nu au vreo legătură cu infracţiunile de luare şi dare de mită.

41. Din redactarea propusă la art. I pct. 157 pentru art. 134.8 alin. (4)-(7) rezultă că Autoritatea Ştiinţifică ar reprezenta o adevărată "forţă conducătoare" a societăţii, ntruct programele asumate de candidaţi, precum şi iniţiativele legislative şi proiectele finanţate de la bugetul public naţional trebuie să se coreleze cu Strategia de dezvoltare a Romniei, elaborată de respectiva Autoritate. O astfel de reglementare, care conferă unei autorităţi o putere supraordonată tuturor celorlalte autorităţi ale statului, este n dezacord cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor n stat.

42. Normele referitoare la autorităţile locale, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 158, cuprind n detaliu att modalitatea de alegere, ct şi organizarea şi funcţionarea respectivelor autorităţi. Precizăm că astfel de reglementări trebuie să se regăsească n lege, şi nu n Constituţie.

43. n ceea ce priveşte instituirea, potrivit art. I pct. 159, a "Asociaţiilor comunitare", apreciem că aceasta nu face dect să multiplice n mod inutil numărul de entităţi care reprezintă interesele comunităţilor locale. Dincolo de această observaţie, trebuie precizat că instituirea, la nivelul Legii fundamentale, prin dispoziţiile art. 134.84 lit. j), a atribuţiei unei entităţi de a organiza "manifestaţii de protest ale membrilor" mpotriva actelor normative, mpotriva autorităţilor publice sau mpotriva operatorilor economici, indiferent de motivul organizării respectivelor manifestaţii, reprezintă o modalitate de instigare la rezolvarea pe calea "presiunii străzii" a unor probleme care trebuie soluţionate prin recurgerea la proceduri şi mecanisme de control prevăzute de lege. Desigur că "dreptul de a protesta" este o componentă esenţială a libertăţii de exprimare, nsă nu este necesară reglementarea, ca "atribuţie" a unei entităţi, de "a organiza manifestaţii de protest".

44. n legătură cu textul art. 135 alin. (2) lit. d), propus la art. I pct. 160, precizăm că norma nu este corectă, ntruct veniturile obţinute din muncă aparţin prestatorilor muncii, prin urmare nu pot fi supuse unei "distribuţii echitabile" din partea statului. Referitor la Fondul Naţional de Capital Distributiv, care urmează "să fie utilizat pentru mproprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv", semnalăm că norma propusă la alin. (2) lit. e) tinde să aducă atingere dreptului de proprietate privată al cetăţenilor, garantat de Constituţie, precum şi proprietăţii publice şi private a statului.

45. La art. I pct. 161, referitor la art. 135.1, norma de la alin. (7) este n contradicţie cu alin. (9) al aceluiaşi articol, potrivit căruia sumele sunt transformate n cote individuale şi alocate prin concursuri de proiecte.

46. Iniţiativa legislativă cetăţenească cuprinde reglementarea unor instituţii care, n mod normal, nu trebuie prevăzute n cuprinsul Legii fundamentale, cum ar fi dispoziţiile privind fondurile naţionale de la art. 135.1, 135.2, 135.3, 135.4, 135.5, 135.6, 135.6, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 161-167. Mai mult, potrivit proiectului, respectivele fonduri ar urma să funcţioneze ca instituţii publice subordonate Guvernului, fără a se preciza calitatea conducătorilor şi, totodată, a gestionarilor acestor fonduri.

47. La art. I pct. 171, referitor la art. 135.10 alin. (1), precizăm că rezervele internaţionale ale unui stat cuprind aur şi valută, nu doar aur, cum greşit s-a reţinut n text.

48. La art. I pct. 176, referitor la art. 138 alin. (3), soluţia de dizolvare a Parlamentului trebuie reanalizată, deoarece n această situaţie lipseşte reglementarea cu privire la sursa de finanţare a cheltuielilor aferente respectivelor alegeri, n cazul n care bugetul nu este aprobat, iar bugetul precedent nu cuprinde capitole pentru astfel de destinaţii.

49. Norma din art. 147 alin. (5), astfel cum este propusă la art. I pct. 185, potrivit căreia poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale, este incompatibilă cu principiile statului de drept. O astfel de prevedere anulează, de fapt, orice semnificaţie a deciziilor Curţii, lipsindu-le de eficienţa necesară. Precizăm că, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională n Decizia nr. 1/2011, niciun instrument juridic prevăzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţă, golirea lui de conţinut determinnd caracterul lui iluzoriu şi, implicit, ncălcarea principiului constituţional al statului de drept.

Avnd n vedere observaţiile formulate, rezultă că prezenta iniţiativă cetăţenească, prin amploarea intervenţiilor legislative care afectează concepţia generală şi caracterul unitar al Constituţiei, n loc să aducă un plus de valoare actualei reglementări nu ar face dect să favorizeze interpretările eronate şi confuziile cu privire la normele din cadrul Legii fundamentale. Totodată, aşa cum s-a arătat, iniţiativa legislativă nu ntruneşte condiţiile necesare unei legi de revizuire a Constituţiei, ntruct depăşeşte limitele impuse de art. 152 din Legea fundamentală(2003) şi cuprinde reglementări contrare principiilor statului de drept şi principiilor rezultate din tratatele internaţionale la care Romnia este parte, astfel nct nu poate fi promovată n redactarea propusă.


PREŞEDINTE
dr. Dragoş Iliescu
Bucureşti, 16 ianuarie 2014.

Monitorul OFICIAL AL ROMANIEI, NR 100/data 10/02/2014: http://www.monitoruloficial.ro/emoni...NDM5MzgyRSszMA