Motto : Nu pot spune cu siguranță că va fi totul mai bine dacă va fi altfel, dar nu pot spune cu siguranță că totul trebuie să fie altfel dacă vrem să fie mai bine . G. Chr. Lichtenberg

In luna martie 2012, publicam (n Samanatorul) articolul Noima schimbării n care avertizam asupra riscurilor de a ncredința politicienilor elaborarea proiectului de revizuire a constituției (1). Din păcate, proiectul prezentat Parlamentului, - confirmnd toate temerile și previziunile exprimate - nu este dect un text tranzacționat ntre politicieni, avnd ca obiect nu att Romnia și poporul ei ct clasa politică dornică să călărească, fără a fi călărită, să mulgă, fără a fi mulsă, să ceară, fără a da, să se nchine prezentului, fără a rodnici trecutul și mai ales fără a grădinări viitorul. Nu-mi propun o analiză amănunțită a celor două texte de constituție, - cea veche și cea trimisă spre validare. Sper s-o facă cei investiți și plătiți pentru aceasta. Mă simt obligat nsă, fie și numai prin referire la articolul evocat, sa pun sub semnul ntrebării și al mirării cteva isprăvi neisprăvite ale revizioniștilor desemnați să revizuiască. Si o voi lua aproape n ordinea articolelor.

Art.1(4) Dacă n Constituția din 2003, textul era succint și cuprinzător, n coordonatele lui esențiale, cel revizuit, - purtnd marca glcevilor politicianiste din ultimul timp și puiește de trei ori rndurile pentru a preciza ceea ce va fi precizat mai adecvat n alte articole și anume de cine sunt reprezentate puterile legislativă, executivă și judecătorească. Numai că, n furia lor anti-Băsescu, nțelepții comisiei lasă statul fără președinte. Articolul nu face nici o referire la acesta, nct stai și te ntrebi : de ce n structura statului și dialectica puterilor, noua progenitură constituțională a eliminat funcția de președinte ? Ne-stimați parlamentari, pricepeți odată că nicăieri n lume, constituția unei țări nu se face ad-hominem și sub impulsul răfuielilor efemere ale unor politicieni efemeri.

- La articolul 6 despre minorități, textului vechi i este adăugat paragraful 1(Reprezentanții legali ai minorităților naționale pot nființa, potrivit legii privind statutul minorităților naționale, organe proprii de decizie și executive, cu competențe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor) , -apendice iresponsabil și rătăcit care pune sub semnul ntrebării nu doar competența comisiei, ci și respectarea jurămntului făcut de toți parlamentarii atunci cnd au fost investiți ca reprezentanți și slujitori ai poporului romn. Cum poți ignora experiența nefericită a ultimilor 23 de ani, cu privire la comportamentul minorităților, n primul rnd cea maghiară și cea țigănească ? Cum poți ignora n continuare apariția și activitatea neleguită a partidelor entice, anti-romnismul violent și revanșard promovat de liderii acestora, autonomismul și refuzul de a accepta articolul 1 din Constitutie, cum pot fi uitate stările conflictuale pe care le-au provocat făra ncetare, fie că s-au aflat la guvernare sau n opoziție, ??!! Binențeles că UDMR, care a cerut introducerea acestui articol, miznd pe naivitatea și tranzacționismul politicianist al majorității, are tot intersul ca n Constituția viitoare să se afle un articol menit să le ofere temeiul legal, nu doar al propriei existențe aberante, - din perspectivă romnească și Europeană - ci al tuturor proiectelor anti-romnești și anti-nationale care le zbrnie prin minte de ani și ani de zile.

Cu un avocat inteligent și machiavelic precum consilierul personal al prim-ministrului Ponta, udemeristul G. Frunda, organele proprii de decizie și executive vor pretinde conform constituției să decidă și să execute ceea ce vor crede dumnealor de cuviință cu privire la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor. Deci pentru autorii revizuirii, cuprinși de orbul găinilor, beteșugul celor tari de urechi și slabi de nger (pentru că ei sunt tari doar n draci), organele de decizie și de execuție ale statului roman și declară incompetența n problemele minorităților și le transferă acestora instrumentele necesare pentru constituirea un soi de stat n stat. Păi, UDMR-ul nici nu dorea mai mult !! Cnd n mai toate țările din Europa conceptul de minoritate națională a dispărut ( n temeiul ideii că cetățenii unei țări, indiferent de sex, religie, origine etnică etc, au aceleași drepturi și aceleași obligații și sunt egali n fața legii), precupeții politici ai Romniei consfințesc prin constituție perpetuarea și agravarea factorilor de tensiune, de criză si de nveninare a societății.

In același spirit iresponsabil și negustoresc este conservată n noua constituție și aberația originală - pe care n-o aflăm la niciunul din statele europene de a reprezenta minoritățile n Parlament, n mod discriminatoriu și nedemocratic. Mai nti că, exceptndu-i pe maghiari și țigani, celelate așa-zise minorități n-au nici consistență numerică, nici identitate comunitară (pentru că ei sunt perfect integrați n societatea romnească, avnd ca toți ceilalți cetațeni romni, inclusiv maghiarii și țiganii, aceleași drepturi și aceleași obligții). Atunci care este logica de a cocoța n parlament, ncălcnd principiile votului universal, persoane fără reprezentativitate, fără obiective specifice, n esență fără legitimitate ? Fiindcă a trimite n Parlament un minoritar care a obținut 1850 de voturi n defavoarea unui ne-minoritar care a obținut 30.000 este o aberație antidemocratică și stupid disciminatorie care a putut ncolți doar n mințile unor ahtiați de putere. A celor care nu se dau n lături de la nimic pentru a cumpăra ct mai multe voturi. De la sacoșa cu păpică, hrtiuța de 50 ori 100 de lei și pnă la confecționarea de partide etnice ori grupuri parlamentare ale minorităților, totul este binevenit la moara voturilor unde se macină tărța poltică de la Revoluție ncoace ? (doamne, și ctă nevoie am avea de făină !..) Si atunci te ntrebi din nou: sunt incompetenți, sunt negustori sau sunt trădători ? Probabil că sunt toate acestea la un loc, dar factorul coagulant este setea de putere, dispuși să și-o satisfacă cu orice preț, așa cum o fac toți bețivii ordinari, stăpniți de setea de băutură.

Art. 32 - De ce a fost nlocuită sintagma precisă nvățămntul de toate gradele cu sintagma ambiguă nvățămntul general ? Pentru a permite căutătorilor de chichițe avocățești să tragă concluzia că, - dacă nvățămntul general se desfășoară n limba romnă - nvățămntul special se poate desfășura n orice limbă ??!! Scăpare inocentă și naivă sau portiță șmecherească pentru cei care caută ieșiri acolo unde porțile sunt nchise ?

Art. 50 - Dacă persoanele cu dizabilități ( deși mai corectă și mai puțin ambiguă era sintagma din constituția actuală, persoanele cu handicap ) se bucură de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului , nseamnă că ei pot alege și pot fi alesi, că pot deveni primari, parlamentari ori președinți ai Romniei ??!! Că se află printre asemenea notabilități nu puțini handicapați (sau după formula revizioniștilor, persoane cu dizabilități) este adevărat. Dar să consfințești n constituție așa ceva, pune numeroase semne de ntrebare asupra celor care au făcut-o. Textul actualei constituții n-avea nevoie de nici o revizuire.

Un număr important de articole sunt expresia disputelor interminabile și insuportabile dintre președinte și șeful guvernului. Si cum la butoane se află oamenii primului ministru, ei revizuiesc constituția ca și cum ar fi destinați să rămnă etern n fotoliile n care se tolănesc. Lor, experiența Adrian Năstase și George Becali, ca să luăm exemplele cele mai reprezentative, nu le spune mai nimic. Ca atare, politicienii puși pe revizie, ajustează constituția ca pe un fel de șut n fund dat lui Tr. Băsescu, nențelegnd lucrul elementar că șutul acesta el l-a primit la referendum și mai ales că noua constituție trebuie să vizeze funcția de președinte și nu chelia actualului fals președinte. Așa că Parlamentul nu mai este doar unica autoritate legiutoare a țării, el este transformat și n forum suprem de decizie (art.61), prelund atribuții ale puterii executive, așa cum ntr-un alt articol și arogă atribuții judecătorești.

Palamentul nu mai poate fi dizolvat de președinte dect dacă drăguțul de Parlament voiește să fie trimis la plimbare, indiferent de prestațiile lui
(art. 89,1). Si cum fotoliile de parlamentari sunt att de excitante, att de profitabile și uneori att de somnifere, firește că, - după o asemenea revizuire haiducească președintele nu va putea dizolva niciodată parlamentul. Așa după cum el nu va putea să dispună asupra propunerilor primului ministru, pentru că atunci cnd acesta propune, el și dispune n același timp. Practic, Președintele este subordonat șefului de guvern. Pentru că, deși articolul 85 (2) prevede, - așa cum e normal - că n caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului ministru() pe unii membrii ai guvernului , apendicele adăugat (art.85-3) anulează prevederile paragrafului anterior : Președintele Romniei nu poate refuza propunerea primului ministru de revocare și numire a unor membri ai guvernului . Atunci dacă primul-ministru și propune și dispune, rolul Președintelui care mai este ?! Să dea poate autografe de aducere aminte celor fără de minte și fără de multe altele ?!

Parlamentul mai este gratificat și cu dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a primului-ministru și a membrilor Guvernului . Cum adică, Președintele n-are acest drept ? Justiția n-are acest drept ? Dar un cetățean simplu căruia primul-ministru sau un membru al Guvernului i-a omort copilul pe trecerea de pietoni n-are dreptul să ceară urmărirea penală a criminalului ?! Stai și te ntrebi, aproape cu scrbă, ce sunt pentru ilustra comisie membrii Guvernului și cu șeful lor? Feți Frumoși cu stea n frunte care n-au a răspunde dect n fața lui Dumnezeu ?

Am lăsat la urmă articolul 1 pentru că acolo se află capodopera de incompetență, prostie și lichelism politic. Reproduc adaosul ridicol la primul articol al Constituției : Romnia recunoaște rolul istoric, n constituirea și modernizarea statului romn, al Casei Regale, al minorităților naționale, al bisericii ortodoxe și al celorlalte culte religioase recunoscute de lege .

Primul semn de ntrebare (și de mirare n același timp) : care este rostul, care este logica acestui apendice cu caracter informativ ? Că doar Constituția nu este un manual de istorie ? Analiza inteligentă, substanțială și amar ironică a lui Sorin Bocancea, din Opinii esențiale pentru Constituția Romniei (IV), 21 iunie 2013, mi se pare un răspuns concludent la care ader fără rezerve. Eu voi ncerca să pun n lumină caracterul aberant al conținutului, ignoranța celor care l-au elaborat și raționamentul politicianist care-i stă la bază.

Deci Romnia revizioniștilor nregimentați recunoaște rolul istoric n constituirea și modernizarea statului romn al minorităților naționale. Am vrea și noi să știm n ce a constat rolul istoric al celor vreo 22 de minorități, n general ? Ct despre rolul istoric al minorității maghiare și evreiești, domnul profesor de istorie, care e și președintele comisiei de revizuire, ar fi putut să-și informeze colegii, școliți cam de mntuială, cu cteva date istorice elementare :


Războiul romnilor pentru Independenţă

- Minoritatea maghiară n-a avut nici un rol (că de istoric, ce să mai vorbim !) la constituirea statului romn, pentru simplul motiv că strămoșii lor călăreți au năvălit n Cmpia Panonică prin sec. al IX-lea. Doar dacă dl. profesor de istorie are documente care atestă că maghiarii ar fi cucerit Imperiul Roman care, la rndul lui, a cucerit Dacia !..

- Rolul istoric al minorității maghiare la modernizarea statului romn trebuie căutat n luptele armatei lui L. Kossuth contra revoluționarilor lui Avram Iancu, n persecuțiile și umilințele suferite de romni atunci cnd Transilvania a fost alipită la Ungaria, n atrocitățile comise de maghiari mpotriva romnilor după Dictatul de la Viena, n confruntările sngeroase de la Tg. Mureș din 1990 și n politica anti-romnească a UDMR și a partidului lui L.Tkes după Revoluția din 1989.

- Contribuția evreilor la constituirea statului romn e ca și aceea a maghiarilor. La modernizare, sigur că au contribuit. Să amintim, ntre altele, campania antiromnească dusă de evreii din Romnia din afara țării pentru ca marile puteri să nu recunoască n tratatul de pace de la Berlin din 1878, independența Pricipatelor Romne, cștigată n războiul din 1877, daca aceste Principate nu modifică aticolul 7 din Constituție. Nu trebuie uitat nici o clipă și contribuția gloriasă, mai mult dect istorică, a evreilor la aducerea și impunerea comunismului bolșevic n Romnia și la răsădirea culturii proletcultiste. Să amintim, de asemenea, terfelirea memoriei lui Mihai Eminescu de către rabinul Moses Rozen care a si determinat interzicerea de către autorităție comuniste a volumelor ultime din ediția critică.

Dar ntrebarea și mirarea supremă este alta. Din ce plămadă sunt frămntați acești constituționaliști de trei parale dacă au putut recunoaște rolul istoric al tutoror celor menționați și au ignorat fără rușine adevărații făuritori ai Romniei ? Păi nainte de a fi recunoscători Casei Regale, cuvine-se domnilor revizioniști , să fim recunoscători ntemeietorilor Basarabi și Mușatini, lui Mircea cel Bătrn și Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare și lui Mihai Viteazul, lui Tudor Vladimirescu și lui A.I.Cuza. E adevărat, ei nu vă pot aduce voturi Numai că n acest articol al rușinii, Romnia nu recunoaște rolul istoric, n constituirea și modernizarea statului romn chiar a celui dinti care merită recunoașterea noastră : poporul romn. Nu v-ați gndit că el, săracul, este cel care vă aduce mereu voturi ?... Cumpărate cu ciubucuri, cu promisiuni, cu bucăți zdrențuite de conștiință, ele vă propulsează acolo unde nu meritați să fiți și unde vă bateți joc de toate valorile.

Oare pnă cnd credeți că veți mai fi suportați ?!

Sper ca Parlamentul să asaneze textul noii constituții și să-i confere acestuia valoarea unei construcții perene destinată n primul rnd viitorului Romniei ntemeiat pe valoare. Altfel, speranța mea se ndreaptă spre cei mulți și mereu nșelați care la referendum să respingă această făcătură constituțională.

Alexandru MELIAN
***

1). Republicăm articolul alături de aceste rnduri pentru ca cititorii, - n primul rnd, cei vizați si responsabili să poată nțelege gravitatea realităților romnești ignorate sau chiar agravate n noul proiect de revizioniștii narmați doar cu cu carnetele de partid ).

NOIMA SCHIMBARII

Există n lumea aceasta schimbări dincolo de voința omului și schimbări determinate de om, prin voința, neputința sau inconștiența lui. Toată istoria omenirii este scrisă n coordonatele acestei ecuații, deși viața este doar o picătură n cuprinsul fără de margini al schimbării universale. Restrngnd universalul la terestru, terestrul la european și europeanul la romn, să observăm că dinamica schimbării și-a impus ecuația ei implacabilă și n configurarea destinului romnesc ; așa cum a făcut-o cu soarta tuturor popoarelor care au trăit sau trăiesc ncă pe planeta noastră. Identitatea și istoria fiecăruia dintre ele a rezultat din raportul dintre dimensiunea obiectivă, fatală a schimbării și cea subiectiv umană, opțională și adeseori arbitrară. Nici una dintre ele nsă n-a acționat identic pretutindeni și n același timp. Nici cataclismele naturale și nici cele umane. De unde unicitatea de esență a popoarelor. Nu acel altfel din instrumentarul manipulator ntru dispreț și boială urt mirositoare al lui L. Boia, ci altfelul existențial născut din diversitate.

Nu e nici o noutate n cele de mai sus, dar dacă mi-am permis să reamintesc asemenea adevăruri elementare, este pentru că adesea ele sunt uitate sau ignorate cu bună știință, din rațiuni rătăcitoare , att de des ispitite de rațiunea umană. A sosit timpul , - și nu de azi de ieri să reflectăm cu luciditate la schimbările ncepute n iarna lui 1989, la cele care s-au succedat n ultimii 22 de ani și mai ales la cele care sunt pe cale să se producă după ultimele alegeri parlamentare. Firește, mă refer la schimbările determinate de om, de voința, de putința și de nțelepciunea lui , de orizonturile avute n vedere și de destinatarii schimbării. Subiectul este imens, att pe orizontala ct și pe verticala lui. Nu mi-am propus să-l abordez acum și aici(1). De altfel, sorocul trecerii nici nu-mi va permite probabil s-o fac vreodată n mod sistematic. Dar simt nevoia din nou să mă adresez, n primul rnd, celor care de peste 22 de ani au administrat , n numele nostru, această țară, și să-i invit să mediteze cu mna pe conștiință, dac-o mai au, la schimbările pe care le-au orchestrat Romniei de la Revoluție pnă astăzi și la consecințele pe care acestea le-au avut asupra a ceea ce ar fi trebuit să fie nceputul renașterii romnești.

Nu fac parte dintre nihiliștii care neagă tot ce s-a realizat ntre 1989 2012. Fiindcă s-au realizat multe și pe multe planuri. Dar sunt alături de toți aceia care se simt profund afectați de faptul că realizările inventariabile nu reflectă nici pe departe resursele naturale, materiale și umane pe care ajunșii la putere le-au avut la dispoziție după răsturnarea regimului Ceaușescu. De toți aceia care se simt profund afectați de bagatelizarea pnă la anulare a criteriului moral n fiecare din articulațiile societății, inclusiv ale familiei, de nivelul lamentabil al clasei politice care se auto-reproduce cu toate moravurile și năravurile ei, de ineficacitatea societății civile, n special a tinerilor de valoare, a intelectualilor autentici, n asanarea vieții politice și a mai tuturor instituțiilor țării poluate de virusul politic.

Aș vrea să amintesc o regulă de aur a viețuirii omenești: orice schimbare autentică are o noimă pe care, dac-o ignori sau o violezi, o transformi din lumină a speranței și izvor de mplinire ntru bine și frumos, n negură a deznădejdii și cauză a eșecului ntru rău și urt. Noima schimbării adecvate presupune răspunsul nțelept, curajos și responsabil la cel puțin trei interogații: de ce? care sunt obiectivele ? pentru cine ? ncercați să evaluați schimbările fără noimă ale regimurilor Iliescu, Constantinescu și Băsescu, din perspectiva acestor ntrebări ! Cum s-au făcut schimbările de regim, de proprietate, de avere, de clasă politică, cum s-au schimbat discursurile politice, rămnnd neschimbate comportamentele politicianiste, cum se schimbă miniștrii și nalții funcționari bine plătiți, cum se schimbă aliații și adversarii ?... Și ntrebările ar putea continua; pentru că nu ntrebările ne lipsesc, ci răspunsurile.

Din această perspectivă aș dori să mă refer la proiectul foarte mediatizat al schimbării constituției. Este o angajare de mare răspundere și de felul n care ea va fi gestionată și rodnicită depind mai toate orizonturile de progres ale viitorului romnesc. De aceea, socotesc că imperativul numărul unu, decizia preliminară cea mai importantă este asigurarea competenței indubitabile și evitarea conflictului de interese n constituirea comisiei de revizuire. Cred că o asemenea comisie trebuie să fie constituită n mod exclusiv din specialiști de primă anvergură n drept constituțional, administrativ și internațional, n domeniul economiei și finanțelor, profesori, medici, academicieni, nici unul dintre ei angajați politic. Punndu-li-se la dispoziție toate condițiile, protejați de presiuni politice și dndu-li-se un termen rezonabil de elaborare a proiectului de revizuire, membrii comisiei vor putea să propună clasei politice și apoi referendumului un corpus constituțional temeinic, riguros și destinat ntregului popor romn iar nu unor partide care s-au dovedit și se dovedesc incapabile să acționeze dincolo de interesul de grup ori de interesul personal al unuia sau altuia din efemerii păpușari politici. O constituție, - vedeți constituția Angliei, de pildă - trebuie să fie o plantă perenă , nu o floricică efemeră care să dureze doar att ct ține sezonul agricol al celor aflați la putere sau să devină n minile unui rătăcit pe scaunul prezidențial cărticica lui să trăiți bine .

Din păcate, acțiunea a nceput dezamăgitor și primejdios. Parlamentul a votat, aproape n unanimitate, o comisie de 23 de politicieni, constituită pe criteriul algoritmului politic, criteriu care aplicat abuziv, fără discernămnt și negustorește, a generat n acești ani post-revoluționari attea aberații și attea contra-performanțe. Nu doar că, citind lista respectivă, te ntrebi ce competență de specialitate ar ndreptăți investirea lor cu asemenea răspundere, dar chiar dacă printre ei s-ar afla juriști, economiști, profesori, medici, - cu diplome și titluri mai mult sau mai puțin valide incompatibilitatea lor este fundamentală și obiectivă.


Să reamintim cele trei interogații pe care noima schimbării le presupune
.

De ce ?
De ce e necesară modificarea constituției ? Pentru că prin lacunele, ambiguitățile și contradicțiile ei a generat, n acești ultimi ani mai ales, o stare conflictuală permanentă ntre instituțiile statului, o infirmizare a suveranității naționale, nu doar n raport cu U.E. (care face parte, pnă la un punct, din regula jocului ), dar și n raport cu Ungaria care tratează Romnia, cu complicitatea celor investiți să-i apere suveranitatea, ca pe un sat fără cini, a transformat țara ntr-un cmp de manevră nestingherit pentru corupție și corupți, pentru condamnați de justiție să ajungă parlamentari și demnitari, pentru semidocți cu studii incerte să devină profesori universitari, doctori și conducători de doctorate, pentru plagiatori să devină miniștri și prim-miniștri, a tolerat apariția și activitatea partidelor etnice, după cum a transformat prevederea corectă de combatere a discriminării minorităților n practica incorectă a discriminării principiilor democratice , a nlesnit enormitatea de a fabrica un parlament aberant prin dimensiune, alegerea nedemocrată a multor parlamentari și promovarea mediocrităților ori a penalilor(2).

Care sunt obiectivele ? Exact cele care derivă din anomaliile mai sus amintite. Pentru că obiectivul focalizator al modificării constituției trebuie să fie edificarea unei construcții constituționale care să asigure pentru ani mulți de acum nainte condițiile și garanțiile viețuirii și dezvoltării armonioase a națiunii romne, n concordanță deplină cu resursele ei naturale, economice și umane, cu istoria și valorile transmise ca moștenire de către aceasta, n concordanță cu o tablă de valori ntemeiată pe principiile adevărului, binelui și frumosului și cu o Europă a patriilor.

Pentru cine ? Pentru poporul romn n integralitatea lui, fără nici un fel de discriminare.

n mod obiectiv judecnd, este capabilă comisia decisă de Parlament să răspundă acestor trei imperative ? Răspunsul nu poate fi dect unul negativ. De ce ? Pentru simplul motiv că tocmai deficiențele constituției care impun modificarea ei au făcut posibilă starea actuală a clasei politice. Cei 23 de politicieni din comisie nu sunt dect panerașul reprezentativ din fructele acestor deficiențe constituționale , agravate de nenumăratele corigențe morale, pe toate palierele societății. Cum ar putea ei să-și fixeze drept obiective prevederi care ar nsemna eliminarea multora de pe eșichierul politic, constrngerea politicianului de a se supune legii și nu de a o viola, acceptarea și promovarea unei generații tinere și nemaculate n politică ? Cum ar putea să gndească o constituție pentru poporul roman cnd ei, de peste 22 de ani, nu fac dect să negustorească n interesul partidului, al șefului, mai mare sau mai mic, al grupului de interese, adesea inter-partinic.

Poporul, Romnia sunt doar niște pretexte, contexte, subtexte, după cum le cade mai bine la socoteală n circurile electorale, panaramele televizate sau discursurile festive. Cum poate o coaliție mpotriva naturii care s-a crpit doar pe un temei demolator ( eliminarea unui președinte catastrofă și a guvernului său de marionete corupte) să coopereze ntr-o operă constructivă, cnd aproape totul, - n afara țintei lor negative, parțial atinse deja, - situează cei doi combatanți principali pe baricade diferite și adverse ? Păi, cum va fi soluționată una din slăbiciunile constituției actuale care se referă la raporturile președinte premier, cnd dl. Antonescu este candidat la președinție iar dl. Ponta e deja prim-ministru, cu toate butoanele la dispoziție ? Cum va putea fi soluționată ilegitimitatea toxică a partidelor etnice, deschis și provocator anti-naționale (vedem ce se ntmplă n aceste zile cu atacurile insultătoare ale lui Tkes, nu mpotriva lui Ponta, efemer și dezamăgitor prim- ministru, ci mpotriva poporului romn, a istoriei și valorilor sale) cnd, n disprețul - nu doar al țării ntregi - dar chiar al tovarășilor de coaliție, Victor Ponta și alege drept consilier personal pe unul dintre fruntașii UDMR, adversar deschis al articolului 1 din constituție (3)?

Cum poate fi interzis constituțional traseismul politic, cu izul lui de trădare și negustorie fără scrupule, cnd noua coaliție a ajuns pentru prima dată la putere tocmai prin metodele pe care le condamnase cu vehemență - și pe bună dreptate - la cei pe care i-au dat jos ? Că atunci, pe principiul te faci frate cu dracul pnă treci podul, manevra, - chiar dacă impardonabilă - putea fi explicabilă conjunctural , după victoria lejeră din alegeri, pactele cu transfugii de profesie din UNPR și cu veșnicii precupeți ai accesului la putere (cred că nu e deloc dificilă identificarea UDMR), dovedesc că principiile morale nu prea au trecere la cei aflați astăzi la butoane, n raport cu meschinele calcule politicianiste privind menținerea la putere cnd coaliția se va rupe. Cum să propună n constituție reprezentanții lui V. Ponta o prevedere care să reglementeze organigrama maximală a guvernului și a instituțiilor de stat, bugetofage și birocrato-file prin natura lor, cnd premierul și-a ajustat după bunul plac, sau după damblaua lui, - cum i place s-o zică din cnd n cnd structura guvernului și a instituțiilor adiacente ? Criteriul numărul 1 : satisfacerea clientelei politice și a amicițiilor de toate felurile. Cum poate fi altfel apreciat faptul că, n timp ce E. Boc, - sub presiunea opoziției și a opiniei publice - și-a desființat Cancelaria primului-ministru, compusă din mai mulți secretari de stat și consilieri, Victor Ponta, ajuns la putere, o renființează, o dotează bine și-l pune șef pe unul dintre apropiații săi (Vlad Ștefan Stoia) ? Si aceasta n condițiile n care există și un Aparat de lucru al primului ministru, frumos garnisit cu personaje bine plătite și, binențeles, un Secretariat general al guvernului, compus din 4 secretari de stat și 14 departamente, compartimente, direcții, fiecare cu personalul aferent. Și exemplele ar putea continua mult și bine, cu referire le miniștrii secretari de stat, le cele 57 de instituții centrale, la componența parlamentului și la privilegiile parlamentarilor etc. etc.

Toate acestea justifică fără rezerve imperativul ca organismul investit să propună conținutul și forma modificărilor din constituție să fie constituit exclusiv din specialiști neangajați politic, de naltă competență și probitate. Validați de pregătirea lor de specialitate și nencorsetați de interese partinice, ei vor putea pune la dispoziția Parlamentului, eventual a comisiei constituite, un proiect de modificare a constituției, - nu știu dacă perfect - dar sunt convins, incomparabil mai solid, mai curat și mai dedicat poporului n totalitatea lui, dect ar pute-o face comisia desemnată sau oricare altă comisie constituită pe aceleași criterii și n același spirit.

De bună seamă, proiectul propus de specialiști comisiei Parlamentului va putea fi fortificat, eventual nuanțat din perspectiva subtilităților politice pe care politicienii le stăpnesc mai bine dect oricine. Uneori att de bine, nct prin intermediul lor și al formulărilor criptate, negrul poate fi prezentat drept alb și invers. Tocmai pentru a fi protejați de asemenea ispite, este nțelept și asigurător ca propunerile comisiei de specialiști și ale comisiei parlamentare să fie date publicității și supuse dezbaterii publice. Abia apoi, Parlamentul, - lund n dezbatere propunerile celor două comisii și sinteza dezbaterii publice să voteze forma finală a propunerilor constituționale, supuse referendumului popular.

Firește, nu sunt att de naiv nct să nu-mi dau seama că actuala majoritate parlamentară poate face tabula rasa cu propunerile venite de la specialiști și impune după bunul plac noua configurație a constituției. Sigur că o poate face. Am speranța nsă că există cel puțin trei factori care vor mpiedeca arbitrariul nlesnit de majoritatea fără concurență a puterii actuale:

1. In pofida imaginii dezagreabile pe care o oferă global clasa politică, - ndeosebi grație multora din cei care s-au strecurat la posturile de comandă există n acest spațiu att de compromis, prin generalizare și absolutizare, bărbați și femei cărora nu li se poate refuza nici stima, nici prețuirea, nici competența și nici atașamentul față țară, fața de oamenii care trăiesc aici și care așteaptă de la aleșii lor să-i slujească și să-i reprezinte. Ei sunt capabili să nțeleagă importanța crucială a modificării constituției și să se angajeze ca acest act să nu fie compromis.

2. Chiar cei care nu fac parte din categoria de mai sus mă ndoiesc că sunt att de lipsiți de luciditate și bun simț nct să nu nțeleagă un fapt elementar : nimeni nu rămne veșnic la conducere și, dacă faci o lege pentru tine cnd ești la putere, ea devine o lege contra ta cnd ajungi n opoziție. Cu att mai mult cu ct e vorba de legea fundamentală a unei țări. De aceea, creditul acordat competenței neafectate de partizanatul politic reprezintă singura soluție viabilă pentru toți politicienii și fiabilă pentru toți cetățenii.

3. Comportamentul n cadrul procesului de schimbare a constituției, va reprezenta pentru fiecare nu doar un simplu episod efemer de bucătărie politică ori socială, ci un reper emblematic de identificare a omului n fața uneia dintre problemele majore ale vieții cetățenești. Or, politicienii știu bine ct poate costa electoral comportamentul iresponsabil ntr-o acțiune fundamentală pentru țară.

In naivitatea mea de bătrn, care n pofida ninsorii de pe creștet nu și-a pierdut cu totul primăvara din suflet, sper ca aceste gnduri să nu aibă soarta seminței căzute pe o piatră golașă.

Alexandru MELIAN
***

Descarcati Raportul Forumului Constituțional:

1.) :: http://rnews.ro/wp-content/uploads/2...2013_draft.pdf

2.) :: http://users.heeloo.ro/4/files/13697...ionaldraft.pdf

***

( Samanatorul.blogspot.com) articolul Noima schimbării

1.Cteva gnduri despre schimbările fără noimă de după Revoluție se află, pentru cei interesati, n studiul publicat de mine n revista online Samanatorul, Abuzul și criza de autoritate (www.samanatorul.ro nr. 1, 4, 9, 11/ian., aprilie, sept.,nov.2012 )

2. Pentru a avea un termen de comparație, iată care este raportul ntre numarul de parlamentari și numărul locuitorilor, n cteva din cele mai importante țări din Europa : ROMNIA - 1 la 32.312 locuitori, ITALIA 1 la 64.300, FRANȚA - 1 la 72.000, OLANDA - 1 la 74.000, SPANIA - 1 la 76.923, GERMANIA 1 la 134.206

3. Pentru detalii asupra acestui subiect, vezi articolul meu, Un nou ministru filomaghiar , publicat pe 15 ian. 2013, pe blogul revistei Samanatorul, http://cleptocratia.blogspot.com

Publicat de Sămănătorul - bloguri pe teme de interes la smbătă, septembrie 14, 2013

***