Results 1 to 2 of 2

Thread: Gata, GIR isi propune sa elibereze TARA de tagma jefuitorilor!

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    România
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Post Gata, GIR isi propune sa elibereze TARA de tagma jefuitorilor!

    GRUPUL INDEPENDENŢILOR ROMÂNI (GIR), îşi propune să elibereze ŢARA de tagma jefuitorilor!

    Gata cu utilizarea banilor şi a statului ca instrumente de jefuire a cetăţenilor!
    Gata cu îmbogăţirea prin hoţie, corupţie şi înşelăciune!
    Gata cu economia oligarhică!
    Gata cu mafia politică!
    Gata cu nomenclaturiştii şi securiştii transformaţi în politicieni!
    Gata cu guvernanţii afacerişti, care s-au îmbogăţit furându-şi propriul popor!
    Gata cu sărăcirea şi umilirea neamului românesc!
    Gata pentru o economie democratică, productivă şi competitivă!
    Gata pentru crearea unui sistem financiar care să apere capitalurile şi veniturile cetăţenilor!
    Gata pentru construirea unui stat popular, care să ne garanteze drepturile şi ibertăţile!
    Gata pentru îmbogăţirea prin muncă, inovaţie şi economisire!
    Gata pentru o clasă mijlocie înstărită, capabilă să deţină puterea economică şi politică şi să-şi impună propriile valori morale: munca, hărnicia, inventivitatea, spiritul de întreprindere, cinstea, demnitatea, solidaritatea socială şi naţională!
    Gata pentru întoarcerea acasă a tuturor românilor care şi-au părăsit ţara şi familiile în căutarea unui loc de muncă!
    Gata pentru prosperitate, demnitate şi credinţă!
    GATA PENTRU ROMÂNIA NOASTRĂ!


    Stimaţi concetăţeni,
    În timpul regimului comunist, în perioada 1948-1989, cetăţenilor României le-a fost interzis dreptul de a avea capital în proprietate privată. Cetăţeanul a avut dreptul să aibă în proprietate privată numai unele bunuri de consum – casă, autoturism, mobilier, etc. Nu şi capital.
    Statul comunist a preluat o parte – circa o treime – din veniturile create de cetăţeni şi a transformat-o în capital real – fabrici, uzine, hoteluri, spaţii comerciale, etc. – care a intrat, formal, conform Constituţiei, în proprietatea comună, a întregului popor, de fapt, atribuţiile dreptului de proprietate fiind exercitate de statul comunist. Aceasta a fost, în fond, esenţa regimului comunist – lipsa dreptului cetăţeanului la proprietate privată asupra capitalului – de aici decurgând şi încălcarea celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

    Abolirea regimului comunist ar fi trebuit să se concretizeze în trecerea imediată şi integrală a capitalului din proprietatea comună (comunistă) a întregului popor în proprietatea privată a celor din ale căror venituri a fost acumulat acest capital, adică în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României. Această formă de privatizare a capitalului acumulat în timpul regimului comunist a fost propusă prin proiectul de reformă cunoscut sub denumirea de „VARIANTA COJOCARU”. A se vedea, în acest sens, lucrările: „PRIVATIZAREA: DE CE? CUM? PENTRU CINE?”, 1990; „IEŞIREA DIN PRĂPASTIE”, 1998; „CRIMA NUMITĂ PRIVATIZARE”, 2008.

    Trecerea imediată – în 1990 – a întregului capital în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României ar fi determinat crearea, în România, a unei economii de piaţă democratice, productive şi competitive, crearea unei clase mijlocii majoritară în societate, care ar fi deţinut şi puterea economică şi pe cea politică şi ar fi asigurat funcţionarea unui stat de drept, cu adevărat democratic, clasă socială care şi-ar fi impus şi propriile valori morale: munca, hărnicia, inventivitatea, spiritul de întreprindere, cinstea, solidaritatea şi responsabilitatea socială şi naţională.

    Guvernanţii României postcomuniste au încălcat drepturile de proprietate ale românilor, au respins „VARIANTA COJOCARU”, au trecut, mai întâi, prin Legea 15/1990, cea mai mare parte – peste 95% – a capitalului naţional acumulat în perioada 1948-1989 din proprietatea comună a întregului popor în proprietatea privată a statului, iar, apoi, prin legile „privatizării”, au trecut, vânzând pe nimic, acest capital în proprietatea privată a străinilor şi a unui grup minoritar autohton format din guvernanţi şi camarila acestora. Au săvârşit, astfel, cel mai mare jaf şi cea mai mare crimă din istorie. Prin această „privatizare”, în România a fost creată o economie oligarhică, în care capitalul este concentrat în proprietatea privată a unui grup minoritar, care nu reprezintă mai mult de 5% din numărul familiilor româneşti, restul neavând capital în proprietate. Este o economie parazitară, în care averile nu s-au acumulat prin crearea de avuţie, ci prin însuşirea şi consumarea avuţiei productive creată înainte de 1989, prin corupţie şi jaf. Este o economie bolnavă, care a creat şi susţine o societate bolnavă.

    Este o economie în care 80% din PIB îl reprezintă profiturile şi numai 20% salariile. Salariile românilor reprezintă sub o pătrime din cele europene, nivelul lor făcând, practic, imposibile economisirea şi investiţiile, acumularea de capital. Profiturile sunt transformate în bunuri de lux sau transferate în afara ţării, rămânând aproape nimic pentru investiţii în România. Aşa-zisa creştere economică din ultimii ani este o nouă şi mare manipulare pe care ne-o servesc guvernanţii noştri, o bună parte din PIB fiind obţinută prin transformarea în venituri a capitalului acumulat până în 1989 şi prin contractarea unei imense datorii externe, care a ajuns la o treime din PIB. În curând, serviciul acestei datorii nu va mai putea fi suportat. Şi statul român, şi naţiunea română sunt în pericol de dezintegrare!

    Prin aşa-zisa cuponiadă, în proprietatea privată a cetăţenilor României a ajuns 3-4% din capitalul naţional acumulat în perioada 1948-1989. Acest capital este administrat de cele cinci SIF-uri. Valoarea capitalului intrat în administrarea SIF-urilor nu s-a degradat, nu s-a diminuat, nu s-a înstrăinat. Valoarea lui a crescut continuu. Fabricile şi uzinele intrate în proprietatea privată a milioane de cetăţeni şi în administrarea SIF-urilor nu au fost închise, nu au fost demolate, numărul locurilor de muncă a crescut. Aceeaşi soartă ar fi avut-o întregul capital românesc dacă, în 1990, ar fi fost trecut în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României şi, în loc de cinci SIF-uri, am fi avut 500 de SIF-uri. Nu ar fi fost distruse 4 milioane de locuri de muncă, nu am fi avut 4 milioane de dezrădăcinaţi şi tot atâtea familii destrămate! Istoria a confirmat valabilitatea VARIANTEI COJOCARU.

    În anul 1948, statul comunist, în mod abuziv, a deposedat cetăţenii României de capitalul pe care-l acumulaseră până la acea dată, acest capital fiind trecut din proprietatea privată a cetăţenilor în proprietatea comună (comunistă) a întregului popor.

    Guvernanţii României postdecembriste au recunoscut abuzul făcut de statul comunist şi i-au despăgubit pe cei care fuseseră deposedaţi de capitalul lor. În anul 1948, statul român l-a deposedat pe Malaxa de capital, iar, după 1990, tot statul român l-a despăgubit pe Malaxa pentru capitalul de care îl deposedase.

    În 1990, statul român a deposedat poporul român de capital şi tot statul român trebuie să-l despăgubească, acum, sau mai târziu. Ce s-a furat nu rămâne furat! Se restituie. Se despăgubeşte.
    Acum avem un precedent, pe care nu l-am avut în 1990!

    Începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, dar marea majoritate a cetăţenilor ţării nu poate beneficia de oportunităţile pe care le oferă această aderare. Uniunea Europeană oferă sprijin financiar nerambursabil (gratuit) cetăţenilor României pentru construirea de noi întreprinderi (afaceri) sau pentru dezvoltarea celor existente. Acest sprijin nu acoperă decât o parte din valoarea investiţiilor în cauză. Restul trebuie să provină din capitalul propriu al întreprinzătorilor.

    Întreprinzătorul român nu are capital propriu, deoarece a fost deposedat de acest capital de guvernanţii postdecembrişti. Din acelaşi motiv, nu are nici garanţii cu care să obţină credite de la bănci, în completarea finanţării nerambursabile, pe care ar putea să o obţină de la UE. În 1990, guvernanţii români, împreună cu ciracii lor din massmedia, afirmau că dacă se va aplica VARIANTA COJOCARU, deci dacă cetăţenii vor primi în mod gratuit capital în proprietate privată, îl vor risipi, fiindcă, ziceau ei, omul preţuieşte numai bunurile în schimbul cărora a dat bani. De mulţi ani, UE acordă cetăţenilor Statelor Membre capitaluri în mod gratuit, fără teama că o să le risipească. Încă o confirmare a valabiliatăţii VARIANTEI COJOCARU!

    Dreptul de proprietate este sacru şi imprescriptibil. Mai devreme sau mai târziu, poporul român va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat, în mod abuziv, de statul român postdecembrist, prin aşa-zisa privatizare. Mai devreme sau mai târziu, economia oligarhică din România va fi înlocuită cu una democratică, productivă, competitivă. Mai devreme sau mai târziu, societatea românească va scăpa de corupţie şi umilinţă, de sărăcie şi dezbinare şi îşi va impune morala sa bazată pe muncă, inovaţie, demnitate, solidaritate socială şi naţională. Cu cât vom începe mai devreme aceste procese, cu atât mai bine. Putem porni pe drumul renaşterii chiar acum, în anul 2008.

    Acum, ca şi în 1990, regenerarea economică, socială şi morală a poporului român nu se poate realiza decât prin rezolvarea corectă a problemei proprietăţii asupra capitalului. Toate „reformele” (justiţie, sănătate, educaţie, etc.) pe care politicienii le „implementează” din 1990 încoace rămân vorbe goale atâta timp cât proprietatea asupra capitalului are caracter oligarhic.

    Soluţia pe care am propus-o în 1990 pentru rezolvarea acestei probleme nu mai poate fi pusă în practică astăzi. Acum, cea mai mare parte a capitalurilor a trecut în proprietate privată. Unele pe cale licită, cele mai multe pe cale ilicită. Nu este practică nici confiscarea în masă a capitalurilor însuşite prin aşa-zisa privatizare. Mulţi şi le-au însuşit licit, plătind preţul corect.

    Procesele prin care vom dovedi caracterul licit sau ilicit al averilor acumulate după 1990 trebuie începute imediat şi finalizate cât mai repede, dar nu putem aştepta finalizarea lor pentru a trece la construcţia economiei şi societăţii care să ne aducă prosperitatea şi demnitatea. Trebuie şi putem să începem această construcţie imediat prin adoptarea unei soluţii la fel de simplă şi corectă ca şi aceea pe care am propus-o în 1990. Atunci puteam trece direct capitalul din proprietatea comună în proprietatea privată a cetăţenilor, cu toate consecinţele care ar fi decurs de aici în plan economic, politic, social şi moral.
    Acum putem ajunge la aceleaşi rezultate trecând în proprietatea aceloraşi cetăţeni, timp de 8-10 ani, un procent de 15-20% din venituri, respectiv din PIB, care să fie investite, transformate în capital.

    Iată cum trebuie să procedăm.

    Vom adopta LEGEA COJOCARU, prin care vom constitui un Fond Naţional de Despăgubiri şi Investiţii (FNDI), alimentat din: resursele financiare încasate de statul român prin vânzarea şi administrarea capitalului care se mai află, încă, în proprietatea sa; sumele încasate prin instituirea unui impozit progresiv pe avere (terenuri şi clădiri), alte surse stabilite prin lege. Cetăţenii vor primi obligaţiuni emise de statul român, în valoare de 20.000 euro de persoană îndreptăţită.
    Prin aceste obligaţiuni, statul va recunoaşte că i-a deposedat pe cetăţeni de capital şi se va obliga să-i despăgubească pentru acest capital, într-o perioadă de 10 ani. Statul va răscumpăra obligaţiunile, treptat, pe parcursul a celor 10 ani, dând cetăţenilor, în schimbul obligaţiunilor, sume băneşti din FNDI, care vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea de proiecte de investiţii, după aceleaşi reguli folosite la finanţările nerambursabile oferite din fonduri UE. Inclusiv pentru completarea finanţărilor nerambursabile primite de la UE.

    In evaluarea acestei propuneri, vor fi avute în vedere următoarele:

    În perioada 2007-2013, România primeşte de la bugetul UE suma de circa 30 miliarde euro, adică 4,3 miliarde euro pe an. Deşi par substanţiale, la prima vedere, aceste sume nu reprezintă, în realitate, nici o zecime din cele ce ar trebui şi ar putea fi investite de cetăţenii României. În perioada 2008-2013, conform Planului Naţional de Dezvoltare, PIB-ul României ar trebui să fie, în medie, egal cu 140 miliarde euro pe an, din care investiţiile ar putea fi de cel puţin 45 miliarde euro pe an, adică circa o treime din PIB. În condiţiile actuale, în care românii sunt lipsiţi de capital, ei nu pot economisi nici o zecime din ceea ce le trebuie.

    Numărul celor îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru capitalul de care au fost deposedaţi de guvernanţii postdecembrişti este de circa 18 milioane persoane.

    Valoarea totală a despăgubirilor propuse este egală cu suma de 360 miliarde euro (18 milioane persoane x 20.000 euro). In anul 2007, la bugetul consolidat al statului român au fost preluate 31% din veniturile create de cetăţenii ţării. În acelaşi an, în Danemarca, ţară dezvoltată a Uniunii Europene, la bugetul consolidat al statului s-au preluat peste 50% din veniturile create de cetăţenii acelei ţări. Nu inventăm roata. Facem ce fac şi alţii, urmărind, însă, să ne rezolvăm problemele specifice.

    Prin impozitul progresiv pe avere pe care îl propun, la Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii vom prelua, anual, 20% din PIB. În următorii 5 ani, 2009-2013, aceasta înseamnă 28 miliarde euro pe an, adică un total de 140 miliarde euro, sau 39% din cele 360 miliarde euro – valoarea totală a despăgubirilor. În aceşti primi 5 ani, vor primi despăgubirea de 20.000 euro nu mai puţin de 7 milioane de români, cei care vor prezenta cele mai competitive proiecte de investiţii. În mod firesc, ca urmare a investiţiilor făcute în perioada 2009-2013, în următorii 7 ani de programare UE, 2014-2020, PIB-ul României va fi mai mare, putând ajunge la o medie de 230 miliarde euro pe an. 20% din această sumă înseamnă 46 miliarde euro pe an. Asta înseamnă mai puţin de 5 ani pentru încheierea procesului de despăgubire. În total, sub 10 ani. Sintetizând, în aceşti următori 10 ani, 2009-2018, vom putea face investiţii suplimentare, în plus faţă de cele pe care le-am face fără aplicarea LEGII COJOCARU, în valoare de 360 miliarde euro.

    Cu aceste investiţii am putea crea cel puţin 3,6 milioane noi locuri de muncă (un loc de muncă la fiecare 100.000 euro investiţi), adică aproape toate locurile de muncă distruse în ultimii 20 de ani prin „reforma” mafiot-oligarhică, suficiente pentru a aduce acasă pe toţi dezrădăcinaţii tranziţiei.

    În cei 10 ani, investiţia de 360 miliarde euro ne va aduce venituri suplimentare (PIB) în valoare de 600 miliarde euro (o unitate de PIB la 3 unităţi de capital investite, ţinând seama şi de eşalonarea în timp a celor 360 miliarde euro). 30% din aceste venituri, adică 180 miliarde euro, vor deveni venituri suplimentare la bugetul de stat. În condiţii normale, adică fără şpăgi, fără corupţie, în medie, ţinând seama de relieful României, putem construi autostrăzi de cea mai bună calitate, cu 10 milioane euro/km. Ne-ar tebui, deci, circa 50 miliarde euro din cele 180, pentru a construi 5000 km de autostrăzi, care vor tăia de 5 ori ţara de la nord la sud şi de alte cinci ori de a vest la est. Ne mai rămân 130 miliarde, din care 50 ne-ar fi suficiente pentru a regulariza toate râurile ţării, pentru a scăpa complet şi definitiv România de inundaţii şi pentru a acoperi aproape integral consumul ţării de energie electrică cu aceea produsă în hidrocentrale. Şi tot ne mai rămân 80 miliarde pentru îmbunătăţirea tuturor celorlalte servicii publice!

    Pentru a înţelege mai bine impactul pe care LEGEA COJOCARU îl va avea asupra vieţii românilor, vă propun să coborâm la nivelul localităţilor ţării şi să facem câteva calcule, pe cât de simple, pe atât de lămuritoare. Să luăm, de exemplu, o comună cu o populaţie de 3.300 de locuitori, din care 2.700 au 18 ani, deci sunt îndreptăţiţi să primească cele 20.000 euro despăgubiri. Aceasta înseamnă 54 milioane euro (2.700 x 20.000). Cu aceşti bani, în acea localitate, se pot construi 54 societăţi comerciale, fiecare cu un capital de 1 milioan de euro – exploataţii agricole, unităţi industriale, de orice fel, unităţi de prelucrare a laptelui, a cărnii, fabrici de ulei, de biocombustibili, de prelucrare a lânii, inului, cânepii, fabrici de textile, de confecţii, unităţi de construcţii, de reparaţii, comerţ, servicii, etc. În medie, pentru crearea unui loc de muncă este necesară o investiţie de 100.000 euro. Cu cele 54 milioane euro, în comuna noastră vor putea fi create 540 noi locuri de muncă, adică aproape un loc de muncă pentru fiecare familie. Mai departe. În medie, 3 unităţi de capital produc o unitate de venit (profituri plus salarii), pe an. Cele 54 milioane euro investite în comuna noastră vor crea venituri în valoare de 18 milioane euro pe an, sau 20.000 euro pe an, pentru fiecare din cele 900 de familii ale comunei. În plus faţă de ce cîştigă ele în prezent. Mai departe. Circa 20% din veniturile create prin investiţiile care vor fi făcute în comuna noastră vor fi preluate la bugetul local, sub formă de taxe şi impozite. Anual, aceasta înseamnă 3,6 milioane euro (18 milioane x 0,20), în plus faţă de veniturile actuale ale primăriei, bani care vor putea fi cheltuiţi pentru modernizarea drumurilor, sistemelor de alimentare cu apă, cu gaze, cu energie electrică şi termică, a serviciilor de canalizare, de salubritate, pentru construirea/ modernizarea de şcoli, grădiniţe, cămine culturale, de copii, de bătrâni, etc., bani care nu vor mai trebui „cerşiţi” de la consiliul judeţean, sau de la guvern. Aceleaşi calcule pot fi făcute şi pentru oraşele ţării, pornind de la numărul locuitorilor acestora. Iată adevărata descentralizare de care are nevoie ŢARA!

    Invit pe toţi primarii localităţilor României să cântărească aceste cifre, cu realism şi responsabilitate, să vadă, astfel, consecinţele pe care adoptarea LEGII COJOCARU le va avea asupra vieţii comunelor şi oraşelor lor, asupra vieţii locuitorilor care i-au ales în funcţia de primar. Să prezinte şi să explice aceste consecinţe concetăţenilor lor. Indiferent de culoarea lor politică.

    Poporul are prioritate! Atât faţă de interesele personale, cât şi faţă de cele partinice. Pentru ca LEGEA COJOCARU să fie adoptată şi aplicată, ca şi toate celelalte legi de care depinde regenerarea noastră economică, socială şi morală, este nevoie ca, în Parlamentul României, majoritatea să fie deţinută de susţinători ai LEGII COJOCARU şi ai PROGRAMULUI DE GUVERNARE construit pe baza acestei legi. În acest scop, s-a creat GRUPUL INDEPENDENŢILOR ROMÂNI (GIR), asociaţie cetăţenească, fără personalitate juridică, constituită în conformitate cu prevederile Art. 40 din Constituţia României, care îşi propune să câştige alegerile parlamentare şi să elibereze ŢARA de tagma jefuitorilor.

    Pot fi membri ai GIR şi pot candida din partea GIR ca independenţi pentru funcţiile de deputat şi senator persoanele care:

    ● îndeplinesc condiţiile prevăzute de Constituţie pentru a fi aleşi ca deputat/ senator;

    ● se angajează, în scris, să voteze LEGEA COJOCARU şi celelalte legi iniţiate de GIR, necesare pentru realizarea PROGRAMULUI DE GUVERNARE construit pe baza acestei legi;

    ● nu au făcut parte din conducerea statului român nici înainte, nici după 1989, nu au participat la distrugerea şi jefuirea capitalului românesc, înşelând şi furând poporul român, nu s-au îmbogăţit făcând „afaceri” cu statul român postcomunist;

    ● sunt acceptate ca membri ai GIR de către Comitetul de Iniţiativă al GIR.

    Public, mai jos, LEGEA COJOCARU privind despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român (Proiect), împreună cu formularul de LISTĂ pentru strângerea de semnături de la persoanele care solicită adoptarea acestui proiect.

    Public, de asemenea, formularul pentru LISTA SUSŢINĂTORILOR candidaţilor GIR la funcţiile de deputat şi senator.

    Vă propun să transformăm acţiunea de strângere de semnături, pentru susţinerea proiectului de lege şi pentru susţinerea candidaţilor independenţi ai GIR, într-o amplă MIŞCARE POPULARĂ, prin care vom selecta noi candidaţi independenţi, membri ai GIR, vom câştiga alegerile parlamentare şi, apoi, toate drepturile de care suntem privaţi de atâta amar de vreme.

    Invit la această acţiune pe toţi cetăţenii cu drept de vot ai României, care nu au făcut parte din conducerea statului român, nici înainte, nici după anul 1989, care nu au participat la distrugerea şi jefuirea capitalului românesc, care nu s-au îmbogăţit înşelând şi furând poporul român. Vă invit să treceţi la organizarea de centre locale de iniţiativă pentru strângerea de semnături: la nivel de străzi, cartiere, sate, comune, oraşe, municipii. Să construiţi centre judeţene de coordonare şi centre zonale de coordonare. Zona va fi constituită dintr-un colegiu uninominal pentru un deputat, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 35/2008.

    Vă veţi alege singuri, în mod democratic, conducătorii de centre locale, zonale şi judeţene.

    Aşteptăm propuneri (şi autopropuneri) de persoane care să devină candidaţi independenţi, membri ai GIR, pentru alegerile parlamentare. Propunerile, însoţite de CV-uri detaliate, vor fi trimise la adresa:[ cojocaruconstantin88@gmail.com ].

    Detaliile referitoare la multiplicarea, completarea, colectarea şi depunerea listelor pentru susţinerea proiectului de lege şi a candidaturilor vor fi publicate pe site-ul www.variantacojocaru.ro, la rubrica ALEGERI 2008.

    Fiţi siguri că, în momentul în care vom fi strâns un număr suficient de semnături, vom găsi modalitatea constituţională prin care vom impune VOINŢA POPORULUI ROMÂN, prin care vom adopta şi aplica LEGEA COJOCARU, ca şi toate celelalte legi de care avem nevoie pentru a trăi în prosperitate şi demnitate.

    Aşa să ne ajute Dumnezeu!
    Dr. Constantin Cojocaru
    Bucureşti,
    1 August, 2008
    Site : www.variantacojocaru.ro
    [*/---------/*]
    Last edited by Greenpeace; 08-12-10 at 04:05 PM.
    Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

  2. #2

    Post Ioan Rosca - Observatii privind programul "GATA"

    Ioan Rosca - Observatii privind programul "GATA"
    Stiu ca nu avem timp mult la dispozitie, dar va expun problema care ma stinjeneste cel mai mult, gindindu-ma la programul dv. de reparatie economica. Am vrut sa pun si pe site-ul dv aceasta intrebare, dar m-am abtinut, ca sa nu creez discutii inoportune.

    Iata chestiunea: nu credeti ca masura impozitarii puternice pe avere va lovi pe toata lumea, inclusiv pe cei care nu au venituri prea mari si pe cei care nu au facut avere jefuind poporul roman? Exista categorii ne-explotatoare (ne-jefuitoare) care ar putea fi lovite de o masura ce nu face diferente in functie de modul de achizitie. De exemplu, cei care au mostenit teren agricol (de la citeva hectare la maxim 50) si nu au avut pina acaum absolut nici o sansa sa-l lucreze cinstit si eficace (datorita spolierii producatorilor de catre mafie si stat). Eu am obtinut (la legea 18/247) de la tatal/bunicul meu 20 hectare arabil in Dorohoi, de pe care nu am putut ridica un ban in 20 de ani, lucrind cu tot felul de sarmani care abia isi scot cheltuielile (pentru ca evident subventiile nu ajung la cei ca mine). In schimb, platesc impozite tot mai mari. Daca se mai realizeaza o crestere, va trebui sa vind pamintul mafiotilor locali, strainilor, etc.

    Prin justitie economica eu inteleg ca fiecare sa cistige pe merit, e baza muncii si comertului corect. A lua de la toti proprietarii o parte din venit este o redistribuire si poate introduce inechitati si descurajari ale muncii. Este unul din motivele pentru care eu favorizez confiscarea, pentru achizitie incorecta. Nu e nevoie sa se faca analiza fiecarui caz de imbogatire miraculoasa. E suficient sa se constate rata excesiva de crestere. Si ma ales e suficient sa se anuleze in bloc vinzarile (privatizarile) facute de un ne-proprietar de drept-statul, asa cum dvs. ati aratat. Daca nu vor capusele sa lase prada din gheare, li se pot face procese pentru ilicit, delapidare, etc.

    In cartea lui Nozick "anarhie stat si utopie" gasim o pledoarie ampla pentru legitimitatea statului ca regulator (economic). Dar prezumtia pe care el cladeste o teorie altfel interesanta este ca avutiile in joc s-au facut cinstit.

    Nu se poate cladi o economie legitima pe avutii furate. Dar repararea trebuie sa nu creeze noi nedreptati, lovind si in cei care nu au jefuit pe nimeni.


    Domnule Cojocaru,
    Nu voi face aici comentarii de detaliu pe marginea platformei dvs, ci ma voi refer sumar la sensul ei de ansamblu si strategia de materializare.

    1.
    a. Dintru inceput va spun ca sint de acord cu strategia de a forta democratia economica cu ajutorul democratiei politice, pentru ca apoi democratia politica sa fie sustinuta de cea economica.

    b. Momentul international e propice pentru intelegerea legitimitatii unei repartitii sanatoase a avutiei, care sa permita participarea in demnitate a cit mai multi.

    c. Iar faptul ca avutia de difuzat provine manifest, in cazul Romaniei, din jefuirea abuziva a celor care ar urma sa o obtina, ca este in fapt o retrocedare nu o confiscare, intareste legitimitatea masurii.

    2.
    a. Cea mai mare calitate a strategiei dvs. de iesire din criza este operationalitatea: nici o alta maniera de a corecta situatia nu poate lucra atit de rapid si profund.

    b. Intelegind asta, nu va propun nici o complicatie a proiectului care sa-i diminueze eficacitatea.

    c. In schimb, cred ca trebuie consolidata atit justificarea (explicarea) legii de reparatie finaciara (pentru convingerea publicului si evitarea manipularilor, neintelegerilor si confiscarilor), cit si incadrarea ei intr-un proiect mai amplu de refacere a Romaniei (pentru a se vedea ce Romanie se are in vedere).

    3.
    Observatia mea fundamentala este de natura sistemica: societatea romaneasca formeaza un tot organic in care fziologia economica, juridica, politica si culturala se intrepatrund intim si se conditioneaza. Ca economist aveti tendinta, sanatoasa, sa puneti axul economic in centru, dar nu trebuie ca acest lucru sa presuspuna sau sa para a presupune neglijarea celorlalte dimensiuni - si asta atit pentru realismul cit si pentru credibilitatea proiectului.

    4.
    a. Astfel, de exemplu, dimensiunea juridica nu poate fi neglijata, din moment ce ea aduce o justificare profunda a priectului. Este deci bine ca sa fie in continuu scoasa in evidenta ilegitimitatea nationalizarii si distribuirii mafiote facute de comunisti dupa 1989. Sa admiteti oportunitatea anularii (in masa sau per piesa) a contractelor ilicite si justetea actiunilor reparatorii in instanta- aratind limpede ca legea dvs. nu le exclude, dar ca, pornind de la realitatea mecanismului juridic greoi/ blocat, ea sare in ajutorul victimelor.

    b. Platforma de reparatie Cojocaru nu trebuie sa apara ca un fel de lustratie, aplicarea ei scutind pe uzurpatori de ancheta si pedeapsa. Aceasta cu atit mai mult cu cit exista categorii de abuzuri pe care legea dvs. nu le va rezolva si care trebuie sa ramina in sarcina justitiei. De exemplu, exista o pletora de mici pungasi care au pus mina ilicit pe casele si terenurile altora, cu sprijinul Comisiilor de aplicare a legilor 18, 10, 247 etc, a judecatorilor corupti si a retelei de recuperatori. Pe cei care nu au ajuns in topul bogatiei, nu-i va afecta legea dvs, care este silita sa se mentina de la un prag in sus de avere, pentru a nu lovi clasa medie… in care salasuiesc multi infractori ce au pus mina pe bunurile altora.

    c. Societatea romanesca are acuta nevoie de primenirea institutiilor sale otravite de injustitie si coruptie (judecatori, procurori, avocati, legiuitori, functionari, politicieni, ziarsti, arhivari, etc).

    Modul in care aceasta banda de uzurpatori a operat jefuirea poporului roman este cel mai puternic argument pentru lustratie. De aceea solutia economica Cojocaru, evitind labirintica justitiara, nu trebuie sa para a exclude reparatia structurala, anchetarea si pedepsrea celor ce au adus tara in actuala stuatie - masuri care trebuie considerate complementare, daca nu chiar corelate la un moment dat.

    5 .
    a. Dimensiunea politica este si ea inevitabila, pentru ca numai pe cale politica se poate impune legea de impozitare reparatorie. Ati vazut deja ca publicul nu neaga legitimitatea legii, dar nu vede cum se poate ea impune unei clase politice dusmanoase. Este bine ca precizati caracterul de parte adversa a partidelor actuale. Dar trebuie sa lansati din timp ideea ridicarii unor miscari/partide noi, care sa treaca legea prin parlament. Altfel veti diminua impresia de realism si operationalitate, lasind loc si unor interpretari fanteziste/tendentioase a adevaratelor dvs. intentii.

    b. Punctul cel mai delicat (calciiul lui Ahile) al proiectului este de factura politica. Este vorba de prezumtia de baza: democratia. Teoretic nimic nu poate impiedica populatia unei tari ca sa impuna ce legi vrea, prin reprezentantii ei alesi, facind si schimbari de Constitutie, la nevoie. In fapt stim bine ca nu se intimpla asa, puterea este confiscata de pseudo-reprezentanti, instrumentul referendumului fiind foarte slab. Art. 74 din Constitutie pune mari restrictii initiativei legislative, da deputatilor dreptul sa faca ce vor si precizeaza : "Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale[]"

    c. Este bine sa observam ca prin integrarea in Europa, Romania a renuntat la "democratia ei locala". Ea este obligata sa respecte decizii europene, chiar daca 19 milioane dintre cetateni vor altfel. De aceea evitati dvs. tehnici ca "nationalizarea", "confiscarea", etc. Dar in orice moment, comunitatea europeana poate lansa alte ordine (de exemplu ne-permtind taxarea averilor dincolo de un anume prag) care sa zadarniceasca proiectul. Ar trebui ca sa avem pregatita o iesire si in aceasta eventualitate. Deci dimensiunea politica ne obliga la rafinarea strategiei globale.

    6.
    a. In ce priveste dimensiunea culturala (informationala, mediatica) - ea nu poate fi subestimata. Nu ajunge sa avem dreptate, trebuie sa convingem auditoriul de oportunitate, fezabilitate si buna credinta.

    b. In acest sens emisiunea de la OTV este o arma cu doua taisuri. Romanii sint foarte sensibili la asociatiile de persoane si grupari, mai putin atenti la idei. Este evident bine ca se lanseaza mesajul- dar in acelasi timp el poate fi compromis, cu sau fara intentie. In acest sens trebuie maxima atentie - si la ce zic indivizii care va insotesc si la ce imagini se pun in ecran si la ce mesaje telefonice sint selectate.

    c. V-as recomanda sa intrati in contact si cu alte posturi de tv. poate se intimpla o minune. OTV-ul compromite ce sprijina. Sau macar sa obtineti o schimbare de ton a emisiunii. Sau macar sa puteti veni insotit de citiva oameni de alta calitate, care sa duca discutia unde trebuie. Sint dispus sa telefonez, sau sa vin, daca e nevoie, desi am avut experiente infioratoare cu acest post. De asemenea , poate ca interventia (convergenta) a unora ca M. C. sau Nica Leon ar fi utila.

    dr. Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar, Piatra Neamt , 18 febr 2009

    Continuare
    Am observat ca ieri s-a intimplat ceva la OTV, stiu ca sinteti foarte ocupat si nu trebuie sa va risipiti. Totusi continui sa va trimit citeva obeservatii, preocupat de cresterii fortei de penetranta a mesajului dv.

    1. Am inteles de ce evitati anchetele punctuale privind ceea ce s-a intimplat cu fiecare obiectiv economic jefuit de stat si apoi distrus sau vindut pe nimic si de ce preferati indicatori macro-economici expresivi. Graficul repartitiei PIB-ului (pensii, salarii, beneficii) si cele comparative cu Europa au mare putere de convingere, pentru ca materializeaza (modeleaza, concretizeaza) cea ce se simte calitativ, confuz.

    2. Tocmai de aceea, fara a pierde timp in cautarea unor detalii punctuale, cred ca bateria de indicatori macro-economici trebuie intarita, cu unii care sa exprime cit mai direct infractiunea pe care o reprosam statului. PIB-ul reflecta indirect si partial operatiile care ne intereseaza.

    Nu avem garantia ca in el sint cuprinse activele preluate de stat si sumele realizate prin vinzarea lor. Iar sumele pierdute prin distrugerea/devalorizarea fiecarui obiectiv economic (punctual, sau prin distrugerea economiei in ansamblu) sau prin inflatia aspiratoare de capital nu sint reperabile limpede in statistica a PIB-ului (care, fara precizari, nu stiu exact ce reflecta ) .

    3. In acest sens v-am semnalat interesul pentru scandalul CAFR (Comprehensive Annual Financial Report) izbucnit in SUA dupa plecarea dvs. (pe Internet se gasesc multe explicatii: http://www.rense.com/politics6/scandal.htm; http://cafr1.com/; http://www.ofm.wa.gov/cafr/;)

    Este, cred eu esential ca in cazul Romaniei, unde veniturile din explotarea si vinzarea bunurilor statului au fost masive, sa reperam si sa folosim indicatori gen CAFR, care nu pot fi decit publici, dar probabil nimeni nu vrea sa se stie de existenta lor. De-abia in acest "buget complet, adevarat" se va vedea explicit partea conservata din averea jefuita populatiei.

    4. In ce priveste pierderile datorate vinderii pe nimic a fiecarui obiectiv, ele ar putea fi estimate si global, comparind evolutia anuala a CAFR-national. O tratare gobala are marele avantaj de a tine cont de pierderile "sistemice", pe care orice insumare punctuala le rateaza.

    Ca inginer la Electronica Bucuresti am putut observa bine efectul destructurarii intregii industrii de care depindea productia de aparate electronice de larg consum. Si apoi am vazut, in casada de consecinte, ce s-a intimplat cu centrele de service din toata tara.

    Aceeasi situatie de devalorizare in cascada s-a produs in toate ramurile, mai ales dupa masura brusca de destructurare a economei, luata de Petre Roman la 19 iunie 1990. Este clar ca o economie distrusa sistemic nu mai avea cum sa produca PIB-urile firesti dupa 1990, care nu pot reflecta (nici CAFR nu poate)- aceasta uriasa pierdere a populatiei . Trebuie gasit deci un revelator bun, un indicator macro-economic precis si expresiv.

    5. O alta probema este modul de explicare si reflectare a devalorizarii jefuitoare. Acea spirala de inflatie care a sifonat banii populatiei, reducindu-i competitivitatea in batalia "privatizarii" si paralizind mica initiativa. Graficul PIB-ului este normat prin recurgearea la Euro, dar evolutia ratei de transfer leu/euro find discutabila (si infractionala) evolutia PIB-ului pe longitudinea timpului pierde din obiectivitate.

    Iar pierderile "dinamice" datorate "suveicilor" si altor "inginerii financiare" (cum ar fi creditarea spre prieteni, cu rate sub cota inflatei- cu falimentarea bancilor de stat) sint si ele greu de captat intr-un indicator global al jafului.

    6. Va semnalez importanta cazului legilor fondului funciar, ca exemplu excelent de jaf statal. Aici circumstanta agravanta este ca averile CAP apartineau chiar formal membrilor (proprietate comuna in devalmasie).

    Pe linga pamint, asociatii acumulasera capital mobil si imobil (utilaje, magazii, animale, sedii, etc) si un credit ascuns la stat (produs de "contracte" ilegale -cu preturi absurde, fixate prin decret, prin fusesera spoliate toamna CAP-urile).

    Toata aceasta avutie CAP a fost expropiata implicit (tacit) prin legea 18/1991 (pentru ca altfel statul nu o putea distribui- ca terenuri "reconstituite" si "constituite" sau ca bunuri vindute amicilor mafiei locale sau trecute la primarii).

    Sute de mii de tarani au ramas fara venituri si chiar fara pensii (furate printr-un mecanism uluitor, pe care l-am descoperit treptat) - find supusi unui adevarat genocid economic (siliti sa "traiasca" cu 30 de dolari pe luna si sa-si ia lumea in cap).

    Programul dv propusese o solutie viabila pentru repararea injustitilor agrare- deci ar trebui estimate si pierderile produse de respingerea lui.

    7. Importanta este si problema exilului, disporei si ratacirii prin lume, in sclavie la altii, pentru o bucata de piine si un ban trimis acasa. Este clar ca pe sumele trimise acasa de acesti nenorociti condamnati la scalvie (exportati) de propriul lor stat s-a bazat o parte semnificativa din supravietuirea economica din acesti ani si e important deci cum se ragaseste acest capital "de plantatie" in indicatori (PIB etc). Guvernantii Romaniei sint un fel de "pesti" sau vinzatori de sclavi care plaseaza carne ieftina de lagar/tun/sex prin Europa. Atacind acest macro-fenomen economic, reflectat in anumiti indicatori, veti rafina analiza globala si veti trezi interesul celor plecati si familiilor lor parasite.

    8. Dupa etapele "privatizarii" si "retrocedarii", a venit etapa tocarii fondurilor europene. In ultimele discursuri, domnul Basescu a dat insistent directia noului val de jafuri: "sariti pe fonduri!" . Structurile mafiote in functiune fac ca majoritatea acestor bani sa nu ajunga la cei care ar vrea sa intreprinda ceva productiv. Astfel, ceea ce teoretic ar compensa pierderile de integrare a Romaniei (si ele ramase fara o calculatie) nu curge spre cei care suporta aceste pierderi ci catre capusele lor. Si acest macro-fenomen de spoliere s-ar cere inteles, explicat si estimat intr-un model expresiv.

    9. In consecinta, ramin la parerea ca activitatea dvs. ar trebui consolidata de o echipa de cercetare interdisciplinara, lucrind, o vreme, benevol, ca in orice activitate patrotica sau umanitara.

    In speranta ca veti primi aceste ginduri ca pe un sprijin, sau un semn de solidaritate,


    Ioan Rosca, Piatra Neamt, 19 februarie 2009

    Doc-original Observatii privind programul "GATA":: http://www.piatauniversitatii.com/ne...orial-1-2009-2

    Harta unei perplexitati (in lucru)[ e-mail: ioan_rosca@yahoo.com] Ioan ROSCA, explicator civic. Cercetator (chercheur, researcher) si formator (formateur, trainer) Inginer (ingénieur, engineer) de sisteme socio-tehnice:: http://www.ioanrosca.com/

    Procesul Comunismului:: http://www.procesulcomunismului.com/

    Platforma Actiunii Pentru Eliberarea Romaniei:: http://www.piatauniversitatii.com/paer/

    Dos. CEDH/CEDO 54615/12/ Ioan Rosca:: http://www.procesulcomunismului.com/cedo/
    [*/----------/*]
    Last edited by Sitting Bull; 09-05-10 at 06:36 PM.

Similar Threads

  1. Un manifest. Despre psihopolitică şi psihojurnalism
    By Arhaeus in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 26-06-11, 07:59 AM
  2. Manifest „Cum e Romania de astazi?”
    By Dakota in forum Planul de Actiune al Miscarilor Sociale (PAMS)
    Replies: 0
    Last Post: 29-05-11, 09:43 AM
  3. Manifest impotriva intunericului - Capitanul
    By Autentic in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 27-01-11, 10:36 PM
  4. Manifest pentru rezistenta
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 10-08-10, 07:26 AM
  5. Serbia de Rasarit. O mare de Români. Români Uitaţi
    By Lexington in forum Românii din Banatul Sîrbesc (Serbia-Voivodina)
    Replies: 0
    Last Post: 31-03-10, 12:49 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •