Results 1 to 2 of 2

Thread: Privatizarea de care are nevoie Romnia-capitolul-III-

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    Romnia
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Thumbs up Privatizarea de care are nevoie Romnia-capitolul-III-

    Privatizarea de care are nevoie Romnia necesită o adevărată mproprietărire a ntregii populaţii cu ntreaga avuţie care, n prezent, este acumulată n unităţile economice de stat şi cooperatiste.
    Nu trebuie să sperie cuvntul de mproprietărire pentru că despre aşa ceva este vorba, de fapt. Timp de mai bine de patru decenii poporului romn i s-a spus că el este proprietar asupra mijloacelor de producţie, asupra avuţiei naţionale.

    A fost ameţit cu frazeologia marxistă despre proprietatea obştească, socială, comună, colectivă etc. A fost minţit ! El nu a fost deloc proprietar n această perioadă istorică. In realitate, toate componentele dreptului de proprietate posesie, decizie, folosinţă au fost exercitate de către clica comunistă, adică de către organele de partid şi de stat. Conducătorii partidului şi statului comunist au fost adevăraţii proprietari asupra avuţiei, asupra capitalului utilizat n economia naţională.
    Acum se pune problema transformării cetăţenilor ţării n proprietari de jure şi de facto asupra rezultatelor muncii lor. Va fi cea mai mare mproprietărire din istorie. Va fi nu o mproprietărire cu terenuri sau cu maşini, sau cu cărămizi, ci o mproprietărire pură", va fi efectuată nu cu stnjenul" sau cu ocaua", ci cu o hrtie de valoare TITLU DE PROPRIETATE (T.D.P.) sau BON DE VALOARE (B.D.V.), denumirea avnd mai puţină importanţă.
    mproprietărirea este nu numai o necesitate etică, socială şi politică, ci mai ales economică : fără ea nu se poate construi şi nu poate funcţiona mecanismul economiei de piaţă, singurul mecanism economic ce creează bogăţie, bunăstare, prosperitate. Nu facem economie de piaţă de dragul economiei de piaţă şi nici mproprietărire de dragul mproprietăririi, ci pentru că altfel NU SE POATE să trăim n abundenţă de bunuri materiale şi spirituale, altfel ne vom scăpa de sărăcie.
    Mecanismul de mproprietărire de care avem nevoie este următorul :

    1. TITLURILE DE PROPRIETATE (TDP-uri)

    1. Pe baza datelor evidenţei contabile existente se va determina valoarea capitalului (patrimoniu, avuţie acumulată sub formă de mijloace de producţie) tuturor unităţilor economice de stat şi cooperatiste existente la data de 31.XII.1989.

    Să presupunem că această valoare este de 16 000 miliarde de lei. (După informaţiile de care dispun, această cifră nu este departe de realitate). Vom emite, deci, 16 miliarde de T.D.P.-uri, fiecare cu o valoare de 1 000 lei.


    2. Pe baza cărţilor de muncă şi a altor documente similare se va determina numărul de ani munciţi de către toţi salariaţii unităţilor economice de stat şi membrii cooperatori de consum, meşteşugăreşti, agricole n perioada 19501989, indiferent de ramură, unitate, nivel de calificare, funcţie etc. Să presupunem că n toţi cei 40 de ani au lucrat 10 milioane de romni, ceea ce nseamnă că, n total, s-au lucrat 400 de milioane de ani.

    3. Prin mpărţirea capitalului (16 000 miliarde lei) la numărul de ani munciţi (400 de milioane ani) se obţine capitalul, creat şi acumulat, ntr-un an de muncă de către un salariat. In presupunerea noastră această valoare este de 40 000 lei.

    4. Prin nmulţirea cifrei de 40 000 lei cu numărul de ani munciţi de fiecare, obţinem valoarea capitalului ce i se cuvine, adică valoarea cu care el va fi mproprietărit. Pentru unul care a muncit 30 de ani, această valoare va fi de 1 200 000 lei, pentru unul care a muncit 20 de ani, această valoare va fi de 800 000 lei ş.a.m.d. Primul va primi 1 2000 de T.D.P.-uri, fiecare cu o valoare de 1 000 lei, al doilea 800 de T.D.P.-uri, la fel, fiecare cu o valoare de 1 000 lei.

    5. Nu este exclusă posibilitatea reţinerii unui anumit procent din valoarea totală a T.D.P.-urilor pentru compensarea, fie şi parţială, a celor care au fost expropiaţi prin naţionalizările din 1948 de averea provenită din muncă.
    In acest fel, n numai două luni de la data adoptării Legii mproprietării (această operaţiune ar fi trebuit să fie deja terminată), cetăţenii Romniei vor deveni proprietari de jure asupra avuţiei naţionale pentru a cărei acumulare s-au chinuit o viaţă ntreagă. Nu nsă şi de facto.

    Prin primirea de T.D.P.-uri, ei snt proprietari, cu document, asupra economiei naţionale n ansamblu. Ei trebuie nsă să devină proprietari, cu document, asupra unei anumite ntreprinderi sau asupra unui anumit activ (clădire, maşină etc). Pentru aceasta mai trebuie parcurse alte două etape : emiterea acţiunilor şi obligaţiunilor şi schimbarea T.D.P.-urilor pe acţiuni, obligaţiuni şi active.

    2. ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI

    Aşa cum am amintit, efectul principal al Legii privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale constă n schimbarea denumirii unora dintre ele n societăţi pe acţiuni şi a altora n regii autonome.

    Societăţile create prin această Lege vor emite acţiuni, a căror sumă a valorilor nominale va fi egală cu valoarea capitalului lor. Toate aceste acţiuni trebuie să ajungă n proprietatea populaţiei, nu numai 30 la sută sau 50 la sută sau 80 la sută, ci 100 la sută : nu după un an, ci imediat după constituire.

    Vom vedea mai jos mecanismul prin care acţiunile vor ajunge n proprietatea maselor de salariaţi, de muncitori, ţărani şi intelectuali, nu a unui grup restrns de favorizaţi, n cea mai mare parte bişniţari.

    Nimic nu justifică reţinerea, fără compensaţie, a unei părţi a avuţiei poporului n proprietatea regiilor autonome, adică, practic, a guvernului.
    Din punct de vedere juridic şi etic, şi această avuţie se cuvine poporului romn şi ea trebuie să intre n proprietatea reală a acestuia. Din punct de vedere economic, menţinerea gratuită a acestei avuţii n proprietatea statului ar nsemna diminuarea posibilităţilor de formare a capitalului particular autohton, adică ngreunarea şi ntrzierea procesului de tranziţie la economia de piaţă.
    Există, ntr-adevăr, raţiuni economice şi sociale care fac necesară menţinerea n gestiunea şi chiar n proprietatea statului a anumitor sectoare economice, pentru o perioadă de timp. Este vorba, pe de o parte, de acele sectoare care au caracter de monopol natural (de exemplu metroul, căile ferate etc), adică unde nu pot exista doi sau mai mulţi concurenţi, pe de altă parte, de acele sectoare care, n perioada de tranziţie, ridică probleme deosebite n ceea ce priveşte controlul preţurilor şi al locurilor de muncă, protecţia socială.
    Aceste sectoare pot fi preluate de către stat n proprietate şi date n gestiunea guvernului. Nu nsă degeaba, ci contra plată, contra unei compensaţii către popor. n plus, lista nominală a unităţilor economice ce vor fi transformate n regii autonome trebuie să formeze obiectul LEGII, nu al hotărrilor guvernului.
    Rezolvarea problemei proprietăţii regiilor autonome se poate realiza prin emiterea de obligaţiuni. Acestea snt tot hrtii de valoare, ca şi acţiunile. Spre deosebire de acţiuni, obligaţiunile snt răscumpărabile, adică emitentul lor, statul, se obligă ca, la un anumit termen, de exmplu după 20 de ani de la emiterea lor, să plătească deţinătorului obligaţiunii valoarea acesteia. n plus, regula este ca emitentul să plătească deţinătorilor de obligaţiuni şi o dobndă anuală, un procent fix 2 la sută, 3 la sută, 4 la sută aplicat la valoarea nominală a obligaţiunii.

    n felul acesta, populaţia se transformă n creditor al statului, n persoana care a dat cu mprumut statului averea ei, a populaţiei, n scopul generos ca statul s-o gestioneze spre folosul general al poporului. Statul se transformă n debitor, n persoană care a luat cu mprumut, de la populaţie, averea respectivă, pentru a o gestiona, n acelaşi scop generos, al binelui general al ţării. Guvernul va purta nsă răspunderea pentru napoierea avuţiei mprumutate. El se va găsi n nu prea comoda situaţie de a da socoteală, nu cu vorbe şi justificări, ci cu bani, cu cifre exacte.

    Legea va trebui, desigur, să prevadă şi posibilitatea ca statul să răscumpere anumite serii de obligaţiuni mai devreme dect termenul de scadenţă al acestora. De exemplu, n 1995, Parlamentul poate hotăr să vndă autostrada Bucureşti Piteşti unei societăţi pe acţiuni particulare. Cu banii luaţi de la societate, de 1 miliard lei, guvernul va răscumpăra seriile de obligaţiuni 51 000 şi 61 000 de la populaţie, ţinnd seama şi de situaţia pieţei monetare la momentul respectiv ş.a.m.d.

    3. SCHIMBAREA TDP-URILOR PE ACŢIUNI, OBLIGAŢIUNI ŞI ACTIVE
    Existenţa TDP-urilor este temporară. Ele vor circula pe piaţă numai pentru o perioadă limitată de timp. Apreciem că această perioadă trebuie să fie de circa 2 ani. Menirea lor este de a asigura transferul proprietăţii de stat la populaţie. Aceasta se va realiza prin schimbarea lor, prin negociere, prin tranzacţii de piaţă, pe acţiuni, obligaţiuni şi active şi produse ale societăţilor publice şi/sau mixte şi regiilor autonome.
    Acţiunile societăţilor publice
    Să revenim la exemplul nostru, cel al societăţii AURORA. Ne amintim că această societate are un capital de 10 000 000 lei, pentru care a emis 10 000 acţiuni, fiecare cu o valoare de 1 000 lei. Este posibil ca cei 100 de salariaţi ai ei să fi primit TDP-uri cu o valoare nominală egală (adică 10 000 000 iei), mai mică, (să zicem, 5 000 000 lei) sau mai mare (să zicem 15 000 000 lei). Ne amintim că TDP-urile exprimă dreptul de proprietate al salariatului asupra ansamblului economiei naţionale, n timp ce acţiunile exprimă dreptul de proprietate asupra unei anumite societăţi. Ne găsim aici la momentul transformării unuia n altul.

    n realizarea acestui schimb trebuie să se acorde salariaţilor societăţilor publice dreptul de preemţiune, adică lor să li se acorde, mai nti, dreptul de a schimba TDP-urile pe acţiunile societăţii n care lucrează. Numai dacă ei nu vor să cumpere, numai dacă mai rămn acţiuni necumpărate de către ei, acestea vor putea fi oferite, spre cumpărare, deţinătorilor de TDP-uri din afara societăţii respective.
    Salariaţii societăţilor, n afară de dreptul de preemţiune, pot beneficia şi de avantajul de a schimba TDP-urile contra acţiuni la valoarea nominală a acestora, adică 10 000 de TDP-uri contra 10 000 acţiuni. Restul acţiunilor, nevndute salariaţilor n cauză, pot fi vndute la licitaţie, la un preţ diferit de valoarea lor nominală, mai mic sau mai mare.

    Exemplu, acţiuni de 2 000 lei vor putea fi vndute contra TDP-uri cu valoare nominală de 4 000 lei sau 1 000 lei.

    Ce se va ntmpa cu o societate n care nici un salariat al ei nu va dori să-şi investească TDP-urile ? Evident, acţiunile rămn toate n proprietatea statului, n gestiunea Agenţiei Naţionale de Privatizare. După ce acţiunile au fost oferite salariaţilor societăţii şi aceştia au refuzat cumpărarea lor cu TDP-uri, Agenţia le va oferi, spre vnzare, prin licitaţie, altora. ntre timp unitatea fiind gestionată de stat.
    Va fi sarcina şi dreptul agenţiei să decidă momentul şi preţul (n TDP-uri) vinderii acţiunilor, n ultimă instanţă ea putnd decide să lichideze, să desfiinţeze unitatea şi să-i pună n vnzare activele rămase (terenuri, construcţii, maşini, utilaje etc), evident, tot contra TDP-uri.

    n toate cazurile, TDP-urile schimbate n acţiuni ale societăţilor publice vor fi imediat anulate şi retrase din circulaţie, ele şi-au ndeplinit misiunea, aceea de transferare a proprietăţii n minile populaţiei, ale particularilor.
    Last edited by Constantin Cojocaru; 08-05-10 at 04:07 PM.
    Absolvent al Colegiului Naţional Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor n economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Constantin Cojocaru's Avatar
    Join Date
    May 2010
    Location
    Romnia
    Posts
    287
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    656

    Thumbs up Re : Privatizarea de care are nevoie Romnia-capitolul-III-

    Acţiunile societăţilor provenite din cooperative

    Legea adoptată recent de Parlament se referă numai la transformarea n societăţi comerciale a unor unităţi economice de stat. Cooperativele — agricole, meşteşugăreşti, de consum — au fost lăsate de-o parte. Prin sistemele de preţuri, impozite şi investiţii practicate de vechiul regim, averea, proprietatea cooperativelor a fost serios afectată, n sensul că o parte din aceasta a fost transferată, fără echivalent, n proprietatea statului.

    Aceasta este motivul pentru care consider că membrii cooperatori ar trebui să participe pe picior de egalitate cu salariaţii unităţilor de stat la procesul general de redistribuire, de individualizare a proprietăţii.

    Aceasta presupune mai nti transformarea cooperativelor n societăţi pe acţiuni, ca şi unităţile de stat. Toţi membrii cooperatori vor primi TDP-uri, ca şi salariaţii, conform mecanismului descris.

    n procesul de schimbare a TDP-urilor cu acţiuni ale noilor corporaţii se va ţine seama de specificul cooperativelor, adică de faptul că membrii cooperatori au contribuit efectiv, n bani sau n natură, inclusiv terenuri agricole, cu „părţi sociale" la formarea capitalurilor cooperativelor respective.

    Aceasta presupune că, mai nti, o parte a TDP-urilor primite de cooperatori, cu valoare nominală egală cu aceea a părţilor sociale, vor fi schimbate automat pe noile acţiuni, restul mecanismului fiind identic cu cel descris la unităţile de stat.
    Să luăm, ca exemplu, C.A.P. „PAJURA" din judeţul Teleorman care la data adoptării legii mproprietăririi dispune de un capital de 3 miliarde lei, format din 2 500 ha de pămnt (2 500 ha X 100 000 lei/ha = 2 500 000 000) şi 500 milioane n vite, grajduri, tractoare, autocamioane etc.

    Pămntul a fost „adus" n ntregime de membrii cooperatori, restul avuţiei a fost acumulată după constituirea C.A.P. Să presupunem că Ion Caraion a „adus" n C.A.P. 10 ha de pămnt, dar nu a lucrat nici o zi n C.A.P., n toţi aceşti ani lucrnd ca mecanic la uzina de şuruburi ASTRA din Alexandria, in timp ce soţia sa Elena Caraion a lucrat 18 ani la C.A.P. „PAJURA".

    Conform socotelilor noastre anterioare, cei doi vor primi cte 720 000 lei, n TDP-uri, n total 1 440 000 lei. n primul rnd. Ion Caraion este ndreptăţit, deoarece a adus n C.A.P. 10 ha de pămnt, să schimbe un milion TDP-uri contra 1 milion acţiuni ale noii societăţi pe acţiuni PAJURA (10 ha X 100 000 lei/ha = 1 000 000 lei).

    Dacă o acţiune are valoarea nominală de 1 000 lei, asta nseamnă 1 000 acţiuni. Evident, el poate schimba numai 500 000 TDP-uri contra numai 500 acţiuni, restul păstrndu-le pentru a le schimba pe acţiuni la societatea ASTRA sau oricare dintre celelalte modalităţi de utilizare a TDP-urilor.

    După ce foştii proprietari de pămnt au cumpărat toate acţiunile pe care vor să le cumpere (n limita valorii pămntului adus n C.A.P.), restul acţiunilor vor fi oferite, contra TDP-uri, celor care au lucrat n C.A.P., proporţional cu numărul anilor lucraţi. Este sigur că mulţi dintre aceştia vor rămne cu multe TDP-uri neschimbate pe acţiuni. Ce vor face cu ele ? Evident, le vor putea investi n acţiuni ale altor societăţi, n obligaţiuni, active etc.

    Adunarea generală a noilor acţionari-proprietari va putea hotăr dacă vor vinde o parte din pămnt, n loturi de dimensiuni corespunzătoare criteriilor de eficienţă economică, prin licitaţie, contra bani, pe care i vor mpărţi ntre ei, proporţional cu numărul de acţiuni ; sau dacă-l vor nchiria anual, sau pe termene mai lungi, de asemenea, contra bani, pe care, de asemenea, i vor mpărţi ntre ei, proporţional cu numarul de actiuni.
    n felul acesta se va rezolva problema pămntului, fara fărmiţarea şi risipirea acestuia, eliminndu-se totodată o mare nedreptate făcută ţărănimii noastre.

    Obligaţiunile regiilor autonome

    Exact acelaşi mecanism, descris mai sus pentru acţiunile societăţilor, va funcţiona şi n cazul obligaţiunilor regiilor autonome, cu menţiunea că, aici, cererea va fi mai mare, dat fiind plusul de garanţie pe care-l oferă statul n ceea ce priveşte răscumpărarea obligaţiunilor şi plata dobnzii.

    Activele societăţilor şi regiilor autonome


    TDP-urile vor putea fi utilizate nu numai pentru cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuni (hrtii de valoare), ci şi pentru cumpărarea de avuţie reală, adică de active ale corporaţiilor publice şi regiilor autonome.

    Consiliile de administraţie ale societăţilor şi regiilor — la nceput vor fi toate numite de guvern — vor putea hotăr, n limitele prevăzute de lege, punerea n vnzare, prin licitaţie, contra TDP-uri, a oricărui activ al societăţilor şi regiilor (terenuri, clădiri, maşini, utilaje etc).

    De exemplu, consiliul de administraţie al societăţii AURORA, care are printre activele sale şi un hotel cu o valoare rămasă de 1 000 000 lei, hotărăşte punerea n vnzare, prin licitaţie, contra TDP-uri, a hotelului respectiv. Să presupunem că la licitaţie se prezintă mai mulţi cumpărători şi unul dintre aceştia oferă 1 500 000 lei sub formă de TDP-uri.

    Este important de ştiut situaţia, structura contului de capital al societăţii AURORA la momentul ncheierii acestei tranzacţii. Contul de capital poate fi constituit din acţiuni fie numai ale statului, fie numai ale particularilor, fie o compoziţie mixtă a acestora, adică şi de stat şi particulară.

    n toate cazurile n care statul mai are ncă acţiuni n societatea respectivă, intrarea TDP-urilor, contra active, va avea ca efect anularea TDP-urilor respective, concomitent cu anularea acţiunilor statului, cu reducerea corespunzătoare a contului de capital al statului.

    n exemplul nostru, să presupunem că, la momentul vinderii hotelului, din cele 10 000 000 lei capital al societăţii, statul mai deţine
    1 000 000 lei, restul de 9 000 000 fiind deja n mna particularilor, deja schimbate n TDP-uri.

    Ca urmare a tranzacţiei de vnzare a hotelului, TDP-uri n valoare de 1 000 000 lei snt anulate şi concomitent se anulează şi acţiunile statului n valoare nominală de 1 000 000 lei, contul de capital al statului devine zero. Aceasta nseamnă că deţinătorii particulari ai restului acţiunilor devin singurii proprietari ai corporaţiei.

    Mai rămn ncă 500 000 lei n TDP-uri. Aceasta reflectă faptul că valoarea rămasă a hotelului nu a fost corect evaluată la data transformării fostei unităţi de stat n societate comercială. Valoarea reală, stabilită prin legea cererii si a ofertei, pe piaţa liberă, este de 1 500 000 lei, şi nu de 1 000 000 lei. Aceşti 500 000 lei reprezintă un activ financiar, un drept al societăţii AURORA asupra unui activ real, un bun existent undeva n economia naţională.

    Ei vor fi nregistraţi n evidenţa contabilă ca atare, ntr-un cont de activ, urmnd a fi folosiţi de consiliul de administraţie al societăţii AURORA pentru cumpărarea de acţiuni n altă societate sau pentru cumpărarea unui alt hotel sau poate a unui microbuz pentru turiştii săi din hotelurile rămase n societatea AURORA, orice de natura mijloacelor de producţie.

    Poate fi avută n vedere şi limitarea schimbului de TDP-uri contra active la nivelul valorii acţiunilor deţinute de stat.
    TDP-urile „ncasate" de către regiile autonome din vnzarea propriilor active vor fi depuse la Banca Naţională, mărindu-se astfel contul de depuneri ale statului din care vor fi răscumpărate obligaţiunile emise pentru patrimoniul regiilor autonome.

    Rezultatul cel mai important al schimbului de TDP-uri contra active este apariţia pe piaţă a unei noi ntreprinderi, n exemplul nostru aceea care a cumpărat hotelul .Aceasta poate fi o ntreprindere personala, un singur individ a avut TDP-uri n valoare de 1 500 000 lei, o asociaţie sau o nouă societate cu capital exclusiv particular.

    Este foarte posibil ca hotelul respectiv să fi fost complet neutilizat, fiindcă avea nevoie de nu se ştie ce reparaţii neprevăzute n bugetul birocraţiei de stat. Putem nsă schimba — n exemplul nostru — hotelul cu zeci de blocuri de locuinţe neterminate, străzi şi drumuri pe care-ţi distrugi maşina sau picioarele, secţii ntregi de fabrici prin care suflă vntul, mii de mijloace de transport trase pe dreapta etc.

    Cu ajutorul TDP-urilor toate aceste „active inactive" ar putea fi transformate imediat n mii de ntreprinderi particulare prospere. Aici este marea „găselniţă" a TDP-urilor, pe care consilierii economici ai guvernului nu pot sau nu vor s-o vadă.
    Cumpărarea de produse

    TDP-urile vor putea fi utilizate nu numai pentru cumpărarea de mijloace de producţie constituite deja n active ale ntreprinderilor existente, ci şi pentru cumpărarea de produse de natura activelor, a mijloacelor de producţie, de exemplu, autobuze de la Braşov, strunguri de la „23 August" etc. n acest tip de tranzacţii, apar unele complicaţii, n esenţă, de natură contabilă, nsă acestea pot fi depăşite prin măsuri legislative şi organizatorice adecvate.

    Un frigider, de exemplu, poate fi utilizat atit ca mijloc de producţie, ntr-o unitate de alimentaţie publică, ct şi ca bun de consum, ntr-o locuinţă. La fel, un autoturism Dacia sau ARO. Cred nsă că putem elabora o legislaţie care, prin sancţiuni aspre, ar putea asigura utilizarea respectivelor produse numai ca mijloace de producţie. Sigur că vor fi şi ncercări de ocolire a legii, nsă mi se pare că are dreptate cel ce-a spus că nu trebuie să riscăm să ne asfixiem n casă de teamă că, deschiznd fereastra, o dată cu aerul curat o să intre şi ţnţarii.

    De data aceasta „ncasarea" de către vnzător, fie el societate publică sau particulară, regie autonomă, asociaţie sau ntreprindere personală nu va mai avea ca efect modificarea vreunui cont de capital, ci a contului de venituri, concomitent cu sporirea unuia de activ, cel de TDP.

    Cu TDP-urile nu pot fi plătite nsă salariile. Soluţia tehnică, din punct de vedere financiar, este aceea a depunerii TDP-urilor „ncasate" pentru vnzări, pentru noi venituri, la banca unde vnzătorul are cont de depuneri care-i va credita (mări) contul de depuneri, adică de bani, n cauză. Din acest cont, vnzătorul şi va putea efectua plăţile normale, inclusiv salariile.

    Şi pe această cale, a cumpărării cu TDP-uri de produse de natura mijloacelor de producţie, se prevede demararea rapidă a unui număr mare de noi ntreprinderi particulare — personale, asociaţii — care să deschidă calea pentru noi locuri de muncă, noi produse şi servicii.

    Din descrierea făcută se observă că TDP-urile nu vor putea fi niciodată schimbate pe piaţa liberă contra bani. Singurul punct n care ele vor fi schimbate n bani, sub formă de depozite la bănci, sub control impus prin reglementări ale Băncii Naţionale, va fi cel al tranzacţiilor generatoare de venituri din vnzări de produse şi servicii.

    Garanţii pentru obţinerea de credite bancare şi contracte de nchiriere

    Fiecare TDP reprezintă o valoare, un drept de proprietate garantat de statul romn. Puterea lui de cumpărare va fi la fel de stabilă ca şi aceea a banilor, a monedei naţionale. Cu această caracteristică, TDP-urile pot fi utilizate drept garanţie pentru obţinerea de credite de la bănci şi diverse contracte de nchiriere — concesiune, arendă, comision, mandat etc. Cu ajutorul TDP-urilor mulţi ntreprinzători particulari vor putea astfel obţine credite de la bănci, altfel niciodată disponibile.

    Orice bancă va şti că n caz de eşec — trebuie să acceptăm posibilitatea acestuia — va deveni proprietara TDP-urilor ce garantează creditele respective avnd deplină libertate n utilizarea acestora, ca oricare alt deţinător. Avem nevoie de un sistem de creditare sănătos, nu cu dobnzi „reduse" şi alte vorbe goale, ci cu dobnzi reale, stabilite pe piaţă, cu bănci responsabile şi realmente autonome n asigurarea agenţilor economici cu banii şi capitalurile de care aceştia au nevoie.

    CONCLUZII
    Comparnd cele două sisteme de privatizare se poate observa că cel de-al doilea prezintă mai multe avantaje, dintre care menţionăm :
    a) eliminarea din procesul de mproprietărire, de distribuire a avuţiei naţionale n proprietatea celor care au creat-o, a posesorilor de bani murdari (privilegiaţii, hoţii, bişniţarii vechi şi noi) ; ei nu vor putea cumpăra, cu banii lor murdari, TDP-uri şi, neavnd TDP-uri, nu vor putea cumpăra nici acţiuni, obligaţiuni şi active reale dect după ce acestea au intrat n proprietatea celor care au muncit cinstit, timp de decenii, la crearea actualei avuţii naţionale ;

    b) formarea rapidă a unui important volum de capital particular romnesc productiv, creativ, nu speculativ, bişniţăresc :
    TDP-urile nu vor putea fi utilizate dect pentru cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuni, ceea ce va nsemna instaurarea adevăratei democraţii economice (demos = popor, cratos = putere), a controlului real al poporului asupra avuţiei ţării, şi prin aceasta, asupra ntregii vieţi sociale şi politice, fie pentru cumpărarea de active, de mijloace de producţie şi utilizarea acestora exclusiv, pentru investiţii, pentru realizarea de bunuri şi servicii ide care ţara are atta nevoie ;
    -prin TDP-uri va fi eliminată starea actuală de dezordine şi indisciplină din unităţile de producţie, vor fi stabilite relaţii clare şi corecte ntre salariaţi, management, sindicate şi guvern ;

    c) ntărirea poziţiei capitalului romnesc n faţa celui străin : ntreprinzătorii particulari străini vor trebui să negocieze afaceri şi societăţi mixte nu cu birocraţii guvernului, ci cu ntreprinzătorii particulari romni, care vor negocia averea lor, nu cea obştească, comună, socială, colectivă etc. ;

    d) prin TDP-uri se asigură mproprietărirea echitabilă şi substanţială a ntregii populaţii a ţării :

    TDP-ul l face pe cel ce l primeşte proprietar asupra avuţiei naţionale ;
    -rămne n puterea lui să hotărască dacă va cumpăra acţiuni la o societate, obligaţiuni la o regie de stat sau să pună piatra de temelie a unei noi ntreprinderi ;
    -va fi primul semn al recştigării adevăratei demnităţi a romnului umilit atta amar de vreme ;
    -TDP-urile vor recompensa munca ; existenţa lor va avea un impact psihologic puternic asupra populaţiei, asupra eticii muncii;
    -tinerii vor şti că snt moştenitorii averii părinţilor lor, care n-au muncit degeaba ;
    -după TDP-uri,' tinerii vor „privi" altfel şi spre muncă şi spre părinţii lor.
    Last edited by Constantin Cojocaru; 08-05-10 at 04:28 PM.
    Absolvent al Colegiului Naţional Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor n economie, specialitatea management.
    Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
    Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
    PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

Similar Threads

  1. Care a fost contribuţia evreilor la instaurarea comunismului n Romnia?
    By Ilie in forum Situaţia Romniei: criza identitară, politică, socială, sistemică
    Replies: 0
    Last Post: 02-04-12, 06:40 PM
  2. Romnia comunistă, spirala tăcerii şi mămăliga care n-a explodat (II)
    By Arhaeus in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 10-03-11, 08:08 PM
  3. Personalităţi care au nfăptuit unirea provinciilor cu Romnia
    By Cicerone Ionitoiu in forum Romnia Mare - Cele trei UNIRI
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 02:22 PM
  4. Tinerii care nu vor lăsa Romnia să moară
    By Valentin Cojocaru in forum 01) Informare, semnale, anunturi publice, proiecte, propuneri, etc
    Replies: 1
    Last Post: 20-09-10, 11:57 AM
  5. Privatizarea efectuata de guvernul Romniei-capitolul-II-
    By Constantin Cojocaru in forum Mecanismele economiei - Privatizarea. De ce? Cum? Pentru cine?
    Replies: 0
    Last Post: 08-05-10, 03:03 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •