Susţin o ncercare de revoluţionare a sistemului. Ideea avansată aici de MCC este incitantă, introducnd un feed-back cetăţenesc: judecătorii necorespunzători ar urma să fie epuraţi de beneficiarii nemulţumiţi ai actelor de justiţie nedrepte. Şi snt cumplit de mulţi

Nu ar fi rău dacă publicul ar putea alege periodic, pe baza unui "program juridic" , şeful cuibului juridic local, care, dacă ar fi nzestrat cu puteri sporite
(şi nu şi-ar trăda mandatul) ar putea face ordine, punnd capăt "independenţei" nelegiuiţilor n robă, care pune ţara pe butuci. Asta pe lngă alte măsuri, strict necesare, şi foarte posibile (dacă s-ar vrea)- de monitorizare şi penalizare a prestării incorecte a serviciului juridic.Una dintre ele, radicală, putnd fi: "Toţi judecătorii care s-au făcut vinovaţi repetat de decizii vădit injuste, date la comanda regimului comunist, sau fără o astfel de comandă - n perioada de după 1990, nu mai pot practica această meserie. Constatarea acestei incompatibilităţi, temei de recuzare generală, se va face n baza unei legi organice, pe care Parlamentul e obligat să o emită n prima sesiune de la adoptarea acestei Constituţii".


Propunerile pe care le-am făcut pentru judecători la articolul 125 se pot aplica
şi procurorilor care s-au făcut vinovaţi de participarea la represiunea comunistă, sau de acoperirea acesteia după 1990, sau de acoperirea delictelor prin care avuţia poporului romn a fost distrusă sau jefuită n timpul "tranziţiei". Pare evident că, la fel cu judecarea judecătorilor şi legiferarea pedepsirii legiuitorilor, şi anchetarea procurorilor pune probleme speciale de procedură, care au nevoie de postament constituţional.

***

TITLUL -III-
Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească (art.124-134)
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti (art.124-130)
SECŢIUNEA a 2-a: Ministerul Public (art.131-132)
SECŢIUNEA a 3-a: Consiliul Superior al Magistraturii (art.133-134)

***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 124: Instanţele judecătoreşti - nfăptuirea justiţiei
(1) Justiţia se nfăptuieşte n numele legii.
(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
al.1 Nu snt de acord! Justiţia se nfăptuieşte n numele mplinirii umane, binelui social şi al dreptăţii. Judecătorul trebuie să decidă n primul rnd n baza faptelor reale, interpretate prin conştiinţa şi inteligenţa sa, subordonate unor valori şi idei (ncepnd cu limbajul)- partajate la un moment dat de colectivitate. Legea este doar un instrument, care reduce nedeterminarea, ambiguitatea, relativismul, tratarea diferită a cazurilor similare. Dar care nu va putea niciodată norma integral realitatea. Un judecător bun trebuie să tranşeze o cauză şi n lipsa legii, sau n situaţia unei contradicţii ntre două prevederi legale de aceeaşi forţă. Să-şi asume răspunderea de a decide ce i pare drept - respectnd eventualele balize legale, şi nu să se derobeze, pentru că o anumită situaţie nu e prevăzută n legi. De aceea e grav că aici este asumat un punct de vedere formalist, cu care snt ndoctrinaţi juriştii, care se văd maşini de interpretat legi şi nu de cntărit fapte, obtuzitate care face mult rău dreptului romnesc.

Un bun exemplu că punctul de vedere strict formal, n care legea e sacrosantă, poate nfunda justiţia n strmbătate oficială, este problema pedepsirii crimelor făcute prin legi. Ca orice prezumţie, aceea că toate legile snt legitime trebuie să cadă, n faţa demonstraţiei contrare. Realitatea trebuie să rămnă deasupra normelor, altfel e otrăvită de ele şi justiţia devine nocivă. Genocidul comunist s-a nfăptuit n numele unor legi scelerate, iar tranziţia fesenistă a mpiedicat reparaţia, prin intermediul altor instrumente juridice, folosite anti-justiţiar. Armata formalistă care a frnat eliberarea societăţii n numele volantului juridic, a pretins că nu putem pedepsi dect ncălcările legilor comuniste, pe care nu am avea voie să le denunţăm retroactiv. Teoria statului şi dreptului se bazează pe ipoteza că societatea şi-a stabilit codul corect şi nu tratează problema legiferării ticăloase, făcute de uzurpatorii puterii. Cu mare greu s-a ajuns după 1990 (şi nu la noi ) la discuţia despre "justiţia de tranziţie"- nevoia unei societăţi de a scăpa din ghearele unui sistem juridic şi legislativ putred, de a face revoluţie juridică. Ceea ce nu nseamnă numai epurarea aparatului judiciar infestat ci şi răsturnarea vechilor prezumţii, condamnarea (emiţătorilor) vechilor legi.

al. 2 Frumos ar fi. Dar nu s-a ntmplat ncă, deci ne aflăm n faţa unei fraze găunoase, ipocrite. Corect ar fi ca să se recunoască, n echitatea juridică, un obiectiv fundamental, care trebuie urmărit - depăşind obstacolele constatate istoric. Şi nu ar strica aici cteva prevederi privind mecanismele care ar putea ameliora factorul de realizare a acestui deziderat. De exemplu, Constituţia ar putea cere ca legiuitorii să construiască un sistem legislativ şi un aparat judiciar care să ofere şanse egale omului sărac şi bogat. Acest lucru nu se ntmplă, dacă victoria ntr-un proces depinde critic de prestaţia avocaţilor, din cauză că tehnicalităţile juridice labirintice mpiedică partea să-şi apere singură interesele, pe baza faptelor şi probelor. S-a ajuns ca, pnă şi limbajul folosit n procese să fie aproape codat, nct neofitul să nu poată comunica cu judecătorul fără un interpret. Iar n final, casta rapace a avocaţilor, a obţinut monopolul, acaparnd actul juridic, ajungndu-se ca legea să oblige participanţii la proces să recurgă la avocaţi.

Pentru ca justiţia să fie egală pentru toţi, cetăţenii ar trebui să primească educaţie juridică n şcoli , iar fluxul legilor să poată fi urmărit şi nţeles de oricine, din moment ce se prezumă că toate snt cunoscute de toţi. Iar pentru ca să fie imparţială, ar trebui ca să fie implementate mecanisme eficace de monitorizare a prestaţiei judecătorilor şi prevăzute penalităţi severe pentru abuzuri. Altfel, nu vom putea scăpa din coşmarul/dezastrul juridic pe care l trăim. n fine, ca să fie operaţională, justiţia nu trebuie să mai oblige judecătorii , excedaţi, să trateze o cauză amplă, n cteva minute.

al 3 Independenţa este o condiţie necesară, dar absolut insuficientă. La ce ne foloseşte că un judecător prost, leneş, rău, ticălos sau coruptibil este independent? Şi faţă de cine se manifestă această independenţă? Faţă de legislativ - nici ntr-un caz, căci "se supune legii" - orict ar fi ea de dreaptă sau nedreaptă. Faţă de executiv (administraţie) cum poate fi independent, din moment ce aceasta i verifică activitatea, i poate influenţa avansarea, i plăteşte salariul şi eventualele "drepturi speciale" (cum ar fi acela la o pensie la care nu a contribuit). Cum va trata "independentul" pe cineva care reclamă despăgubiri pentru abuzuri ale statului, din moment ce acestea ar urma să fie plătite din acelaşi bazin din care vine şi salariul său?

După 1990, opinia publică a fost manipulată, nct să ceară "autonomia" unui corp juridic ne-epurat şi care nu s-a putut reforma dinăuntru, pentru că şi putreziciunea juridică e contagioasă, sistemică, n avalanşă. Uitaţi-vă la drepturile (tarifele) pe care şi le-a acordat casta notarilor - şi veţi vedea ce poate deveni autonomia de clan. Optimismul unora nu ţine cont de anti-selecţia care reproduce cangrena. Procurorii, judecătorii sau avocaţii cinstiţi rezistă greu presiunii de a se da pe brazdă. E nevoie de măsuri radicale pentru reabilitarea justiţiei, pe care Constituţia le-ar putea cataliza. Să le căutăm mpreună.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 125: Instanţele judecătoreşti - Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele Romniei sunt inamovibili, n condiţiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, n condiţiile legii sale organice.
(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din nvăţămntul superior.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Propunere - Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC):
86. Articolul 125 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
(1) Judecătorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii.
Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
(2) Candidaţii la funcţia de judecător trebuie să aibă pregătire juridică superioară, naltă competenţă profesională, vechime n activitatea juridică sau n nvăţămntul juridic superior, stabilită prin lege, n funcţie de instanţa pentru care candidează.
Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din nvăţămntul superior.
După alineatul (3) se introduc două noi alineate, (4) şi (5), cu următorul cuprins:
(4) Orice judecător poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat n colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare dect cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul n care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.
(5) Statutul judecătorilor se aprobă prin lege organică.

ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Din cele scrise la articolul anterior, se poate vedea că susţin o ncercare de revoluţionare a sistemului. Ideea avansată aici de MCC este incitantă, introducnd un feed-back cetăţenesc: judecătorii necorespunzători ar urma să fie epuraţi de beneficiarii nemulţumiţi ai actelor de justiţie nedrepte. Şi snt cumplit de mulţi Din păcate , metoda propusă aici nu-mi pare de loc realistă. Dacă ar exista un judecător ntr-un oraş, poate că alegerea lui ar fi o soluţie. Dar cum să alegi (la cţi ani?) zecile de judecători care funcţionează ntr-o instanţă (judecătorie, tribunal)? Cine i poate şti, pentru a avea o părere avizată, n afară de cei care au avut de a face cu ei n vreun proces, deci snt părtinitori? Nu e clar că partea care a pierdut i va respinge, n timp ce partea care a cştigat i va promova? Dar cetăţenii care nu i-au cunoscut, pe ce baze ar urma să aprecieze? Pnă la punerea la punct a unui sistem sofisticat de feed-back (evaluare, recomandare, etc.) nu văd cum se poate evita decăderea procedurii expuse de MCC ntr-un circ, care ar compromite ideea de putere populară.

Ce s-ar putea face, ar fi numirea, prin alegeri, a preşedinţilor tuturor instanţelor, n baza unei proceduri electorale care ar urma să fie elaborată cu atenţie (pentru a depăşi dificultăţile de principiu semnalate). Nu ar fi rău dacă publicul ar putea alege periodic, pe baza unui "program juridic" , şeful cuibului juridic local, care, dacă ar fi nzestrat cu puteri sporite (şi nu şi-ar trăda mandatul) ar putea face ordine, punnd capăt "independenţei" nelegiuiţilor n robă, care pune ţara pe butuci. Asta pe lngă alte măsuri, strict necesare, şi foarte posibile (dacă s-ar vrea)- de monitorizare şi penalizare a prestării incorecte a serviciului juridic.Una dintre ele, radicală, putnd fi:

"Toţi judecătorii care s-au făcut vinovaţi repetat de decizii vădit injuste, date la comanda regimului comunist, sau fără o astfel de comandă - n perioada de după 1990, nu mai pot practica această meserie. Constatarea acestei incompatibilităţi, temei de recuzare generală, se va face n baza unei legi organice, pe care Parlamentul e obligat să o emită n prima sesiune de la adoptarea acestei Constituţii".

Sau : "Toate abuzurile regimului comunist erau n 1990 imprescriptibile ca părţi ale unui genocid (şi dacă ar fi fost prescriptibile - erau de neprescris, din cauza forţei majore). Nejudecarea lor după 1990 nseamnă complicitate la continuarea/ascunderea genocidului/delictelor, favorizarea infractorilor, naltă tădare - şi trebuie pedepsită ca atare. Nici un membru al puterii de tranziţie (legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară) nu se poate preleva de vreo prescripţie, pentru că forţa majoră continuă pnă cnd justiţia este eliberată. Responsabilii acestui atentat extrem la adresa populaţiei, ţării şi dreptului vor fi judecaţi cu maximă urgenţă, imediat ce acest lucru devine posibil. "
O altă schimbare, cu previzibil efect, ar fi introducerea sistemului cu juraţi.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 126: Instanţele judecătoreşti
(1) Justiţia se realizează prin nalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) nalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(5) Este interzisă nfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi nfiinţate instanţe specializate n anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
al.1 Att? Restul se reglementează prin codul de procedură civilă sau penală şi prin alte legi ? Nu mi se pare normal ca o Constituţie care se confruntă cu realitatea degradării justiţiei să lase atta plajă de manevră. Ar trebui ca măcar misiunea instanţelor şi căile de verificare ale mplinirii ei, să fie meticulos definite.

al. 2. Aceeaşi observaţie. Temelia codului civil şi penal ar trebui să fie pusă n Constituţie. Extrem de ciudat este, de exemplu, că nu există nici un rnd despre meseria de avocat. Nu e cazul ca degradării "reprezentării" , de către o castă care parazitează actul juridic, să i se opună o prevedere constituţională?

al. 3 Ideea că există o ierarhie a instanţelor, n materie de interpretare a legii, poate veni n contradicţie cu autonomia lor şi cu viziunea neformalistă a dreptului. Cred că fiecare judecător trebuie să rămnă singurul interpret al sistemului de legi, putnd primi de sus numai recomandări (pentru uniformizare, mai există şi recursul n interesul legii). O decizie care greşeşte n analiza faptelor sau a legilor, poate fi casată la apel (recurs). Problema, neabordată la noi metodic, fiind reacţia faţă de numărul prea mare de rateuri ale unui judecător. Nu riscă nimic răsturnnd adevărul pe dos, distrugnd vieţi, protejnd criminali. De aceea au ajuns să se comporte ca nişte stăpni, uitndu-şi postura de servitori ai celor care au nevoie de dreptate.

al. 4 Cu ce mandat constituţional? Să conserve sistemul actual, sau să facă o schimbare radicală?

al. 5 Percep o potenţială contradicţie aici, sau o stratagemă şireată, tipică pentru gestionarii experimentaţi ai ambiguităţii, care ne-au legat minile, cu drept interpretabil la comandă. Dacă nu snt permise "instanţele extraordinare", ce snt acele " instanţe specializate n anumite materii ", cu participarea "după caz, a unor persoane din afara magistraturii"? Cum ar trebui, de exemplu, să se facă judecarea judecătorilor incorecţi, n instanţe ordinare sau speciale? Dar judecarea celor care au emis legi cu efect antisocial (genocidar)? Dar a celor care au uzurpat instituţiile statului, folosind justiţia mpotriva dreptăţii şi binelui public ?

al. 6 Contenciosul administrativ este instrumentul prin care un cetăţean poate reacţiona la abuzurile făcute n numele statului, de un funcţionar. De aceea el trebuie garantat efectiv, prin precizarea că se aplică penalităţi drastice dacă victimei i este refuzat acest drept, transformnd cetăţeanul liber n prizonier al statului. Fără tertipuri - cum ar fi cel folosit pentru a priva de dreptul la daune, victimele aplicării abuzive a legilor fondului funciar (n numele faptului că legea specială a scos din funcţie - ca sediu de drept- legea contenciosului). n general , noua Constituţie nu ar trebui să mai fie discretă privind starea deplorabilă n care a ajuns justiţia, să pretindă fără echivoc ca aceasta să fie scoasă neapărat din această stare.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 127: Instanţele judecătoreşti - Caracterul public al dezbaterilor
Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Aş adăuga, pentru a susţine constituţional transparenţa şi conservarea unor dezbateri publice, de care depind destinele unor oameni ( ntr-o ţară cotropită de corupţie):
a.) Tot ce se discută n şedinţe, corect consemnat de grefier, este public şi trebuie să poată fi consultat de oricine care vrea să verifice, consultnd dosarul, calitatea actului juridic consumat. Eventualele documente cu caracter secret (strict personal) depuse la dosar - pot fi protejate, dar numai n situaţii de excepţie, cu motive temeinice. Se vor lua măsuri ca serviciul de arhivă să devină funcţional.
b
.) Dezbaterile vor fi nregistrate integral (măcar sonor, dar de preferat - video) şi nregistrările vor putea fi consultate de oricine, prin proceduri de precizat.
c
.) Probele prelevate prin procedurile descrise la alinatele a si b, vor putea fi folosite oricnd n analiza prestaţiei judecătorilor.
d
.) Sistemul judiciar va depune eforturi consistente, pentru ca bazele de date produse n procese sa fie puse la dispoziţia publicului, prin Internet (vezi precedentele ca JURINDEX).
e
.) Este interzisă distrugerea dosarelor judecate, pe o perioada de 50 de ani de la ncheierea procesului. După care, o comisie specială va decide care dintre ele vor fi conservate n continuare. Abuzul şi eroarea judiciară snt imprescriptibile, deci au nevoie de probe.
f
.)Prin rotaţie şi sondaj, se vor transmite, pe posturi publice de televiziune, procese de la instanţele din ţară.

Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 128: Instanţele judecătoreşti - Folosirea limbii materne şi a interpretului n justiţie
(1) Procedura judiciară se desfăşoară n limba romnă. (2) Cetăţenii romni aparţinnd minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime n limba maternă n faţa instanţelor de judecată, n condiţiile legii organice.
(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel nct să nu mpiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu nţeleg sau nu vorbesc limba romnă au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi n instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; n procesele penale acest drept este asigurat n mod gratuit.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Deci nu ajunge că avocatul romn al unui străin nţelege, are şi partea drept la reacţie promptă, la urmărirea discuţiei. Dar atunci, aşa cum am mai spus , şi cetăţenii romni trebuie să poată nţelege continuu tot ce se spune n instanţă! Ceea ce nseamnă că trebuie cerut, prin Constituţie, ca limbajul juridic să fie adus la nivelul inteligibilităţii medii (inclusiv prin predarea lui n şcoli) şi judecătorii să facă efortul de a traduce părţilor, pe loc, "tehnicalităţile" de care uzitează avocaţii, uneori cu scopul premeditat ca partea adversă să nu poată reacţiona imediat.

La limită eu aş prefera o ţară n care nu există avocaţi, ci judecătorii, mult mai mulţi, ajută părţile să comunice, extrăgnd adevărul, ca nişte rezolvitori de probleme - activi! Repet observaţia că, dacă snt necesari avocaţi, atunci cei care nu şi-i pot permite pe cei buni, nu au aceleaşi şanse cu bogaţii şi dreptul nu mai are legătură cu dreptatea. Poate deci, nu ntmplător, Constituţia veche nu suflă un cuvnt despre avocaţi. Ca să nu recunoască găunoşenia pretenţiei că justiţia ar fi egalitară. Dar o Constituţie onestă, ar trebui să ia o poziţie clară. Ce fel de drept doreşte: participativ, al cetăţenilor care şi susţin cauzele, sau elitist, bazat pe specialişti care să funcţioneze ca translatori. incontrolabili de partea "reprezentată" (şi cu alte interese dect ea)?


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 129: Instanţele judecătoreşti - Folosirea căilor de atac
mpotriva hotărrilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, n condiţiile legii.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Tipic tehnicii de a nu spune nimic, prin delegare vagă, fără obligaţii. Era att de greu să se asume aici, explicit, principiul dreptului fiecăruia la cale de atac? Dar ne aflăm n faţa unei Constituţii care, deşi reprezintă temelia sistemului juridic, nu prevede nici măcar că anumite cauze (care şi de ce) vor fi tratate n procese penale şi altele n procese civile, şi n ce spirit trebuie concepute codurile. nct ele se pot mbuca oricum pe acest "eşafodaj". Ce să mai vorbim de relaţia instanţelor cu procurorii, lăsată şi ea la libera modelare a legiuitorilor "organici"? Nici măcar modul n care poate fi invocată Constituţia ca temei drept, direct n instanţe - nu e precizat. Nu ştii ce citeşti: o poveste despre cum ar trebui să fie, sau legea fundamentală pe baza căreia ţi poţi apăra drepturile.

Dacă s-ar explicita totdeauna temeiul (scopul, ţinta) prevederilor legale, inclusiv a celor constituţionale, am putea verifica şi pretinde respectarea spiritului lor. De exemplu, nţelegnd că nu e admisibil, n principiu, ca un abuz să nu poată fi corectat, vom sesiza că e anticonstituţională pretenţia că o decizie "administrativă", anterioară legii contenciosului, nu poate fi atacată, din cauza absenţei unei căi de atac - prevăzute explicit. Sau că, invocarea prescripţiei ca temei al perenizării unei nedreptăţi, trădează de fapt spiritul Constituţiei. Sau că amnistia nu are de ce fi aplicată chiar la cei care au dat-o s.a.m.d.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 130: Instanţele judecătoreşti - Poliţia instanţelor
Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă n serviciul lor.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Cam criptic. Dacă vrei, poţi interpreta şi altfel dect putem presupune că s-a doritŞi poate nu totdeauna ne-am nşela. Cu atţia judecători trecuţi prin şcoala de securitate de la Bran, nu ar fi de mirare să aibă la dispoziţie şi resurse nebănuite. Deşi se pare că, mult mai des, ei snt la dispoziţia poliţiei secrete. Aş dori ca n alt paragraf să se spună explicit ce vor păţi cei care ncearcă să-şi folosească poziţia specială (CSM, SRI, procuratură, ministere etc.) pentru a influenţa deciziile judecătoreşti. Eu mă opresc aici, pentru că observaţiile mele la acest titlu, ar ocupa un spaţiu disproporţionat. Experţii n drept ( teoria statului şi dreptului) ar trebui nsă să pună la punct aşa cum se cade, secţiunea juridică a Constituţiei, miezul ei, care n actuala versiune, nu a ajutat refacerea sănătăţii sociale - de sus n jos.

Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 2-a: Ministerul Public
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 131: Ministerul Public - Rolul Ministerului Public
(1) n activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public şi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi n parchete, n condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lngă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, n condiţiile legii.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Al. 1 Sună frumos. Te ntrebi de ce nu se ntmplă asta Pentru că actuala Constituţie nu este dect un şir de lozinci, de declaraţii de intenţie, nensoţite de precizări privind modul de implementare, sau măcar de obligaţii ferme pentru cei care ar urma să facă precizări, n legi organice sau ordinare.

al. 3 Despre misiunea poliţiei judiciare, şi chiar a poliţiei, nu era cazul să aflăm mai multe de la Constituţie? Poate nu toţi i-am uitat pe miliţieni.

Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 2-a: Ministerul Public
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 132: Ministerul Public - Statutul procurorilor
(1) Procurorii şi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din nvăţămntul superior.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Propunere - Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC):
87. Articolul 132 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
(1) Procurorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii. Ei şi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
(2) Candidaţii la funcţia de procuror trebuie să aibă pregătire juridică superioară, naltă competenţă profesională, vechime n activitatea juridică sau n nvăţămntul juridic superior, stabilită prin lege, n funcţie de instanţa pentru care candidează.

După alineatul (2) se introduc două noi alineate, (3), (4) şi (5), cu următorul cuprins:
(3) Funcţia de procuror este incompatibilă cu cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din nvăţămntul superior.

(4) Orice procuror poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat n colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare dect cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul n care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(5) Statutul procurorilor se aprobă prin lege organică.


ؔ
Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele
:
Aceleaşi ca faţă de propunerea MCC a alegerii periodice a tuturor judecătorilor. Deocamdată - net nefezabil. Poate doar şefii Parchetelor, n baza unor proceduri electorale specifice. Mai bine am explicita aici criteriile de incompatibilitate, mecanismele de selecţie, verificare, demitere, penalizare. Sau modul de a se ajunge la operaţionalitate, ntr-o ţară n care numărul delictelor este buimăcitor. Unde puteau ajunge, "cu celeritate", cei cţiva procurori care au cercetat milioanele de delicte ale unui genocid, continuat cu o tranziţie criminală .?

Propunerile pe care le-am făcut pentru judecători la articolul 125 se pot aplica şi procurorilor care s-au făcut vinovaţi de participarea la represiunea comunistă, sau de acoperirea acesteia după 1990, sau de acoperirea delictelor prin care avuţia poporului romn a fost distrusă sau jefuită n timpul "tranziţiei". Pare evident că, la fel cu judecarea judecătorilor şi legiferarea pedepsirii legiuitorilor, şi anchetarea procurorilor pune probleme speciale de procedură, care au nevoie de postament constituţional.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 3-a: Consiliul Superior al Magistraturii
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 133: Consiliul Superior al Magistraturii - Rolul şi structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi n adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti n domeniul dreptului, care se bucură de naltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările n plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lngă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi rennoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărrile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Preşedintele Romniei prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.
(7) Hotărrile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Propunere - Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC):
88. Alineatele (2), (3) şi (4) ale articolului 133 se modifică, astfel:
Alineatul (2) va avea următorul cuprins:
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 5 judecători aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;
b) 5 procurori aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;
c) 6 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti n domeniul dreptului, care se bucură de naltă reputaţe professională şi morală, aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;
d) ministrul justiţiei, preşedintele naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lngă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi prelungit sau nnoit, dintre membrii prevăzuţi la alineatul (2) literele a)-c).
Alineatul (4) va avea următorul cuprins:
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.

ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
Nu mi se pare normal ca o instituţie att de importantă să aibă definiţia de la aliniatul 1 actual. Ce nseamnă de fapt că CSM e garantul independenţei justiţiei? Prin ce mecanisme, care nu ar funcţiona fără CSM, mpiedică acesta influenţarea anchetelor şi proceselor, de pe alte ramuri ale puterii? Aş prefera să aflăm din acest articol ce trebuie să facă CSM şi nu ce trebuie să mpiedice Ori asta nu se spune, rămne, ca de obicei, să fie stabilit "dincolo"Nu era mai bine să se spună aici ce prghii va avea CSM pentru a face ordine n justiţie? Independenţa nu e scop, ci doar un mijloc pentru ca să se atingă scopul final, care nu este respectarea legilor, ci ca justiţia, respectnd legile, să facă dreptate- pentru ca societatea romnească să se nsănătoşească.

n ce priveşte mecanismul electoral introdus de MCC, n acest punct focal mi pare fezabil şi legitim. nţeleg că astfel, poporul ar avea un cuvnt de spus asupra ierarhiei judiciare. Poate că ar fi suficient să aleagă CSM-ul, ca să nu se mai recurgă la alegerile la nivel local, nici măcar pentru preşedinţii de instanţă; cei 19 aleşi la vrful piramidei avnd dreptul să facă curat n toate judecătoriile, prin numirea (tot pe perioade limitate) a unor preşedinţi de Judecătorii, Tribunale şi Parchete - dedicaţi justiţiarismului.


Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
TITLUL -III- Autorităţile publice
CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA a 3-a: Consiliul Superior al Magistraturii
Constituţia Romniei - ARTICOLUL 134: Consiliul Superior al Magistraturii Atribuţii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui Romniei numirea n funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, n condiţiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii ndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, n domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. n aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lngă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3) Hotărrile Consiliului Superior al Magistraturii n materie disciplinară pot fi atacate la nalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii ndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, n realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.
(Constituţia Romniei 2003)
ؔ Propunere - Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC):
89. Alineatul (1) al articolului 134 se modifică, astfel:
Alineatul (1) va avea următorul cuprins:
(1) Consiliul Superior al Magistraturii avizează candidaturile pentru funcţiile de judecători şi procurori, cu excepţia celor stagiari, n condiţiile legii.

ؔ Ioan Rosca[/] Observaţiile/sugestiile mele:
M-aş aştepta să fie definit mai clar mandatul CSM.
al.1 Ce nseamnă exact "propune" (varianta actuală) sau "avizează" (varianta MCC)? De ce snt exceptaţi stagiarii şi cum snt selectaţi ? (Apropo - nimic despre pepiniera noilor jurişti, despre orientarea facultăţilor de drept, locul din care ar trebui să vină salvarea, sau despre combaterea corupţiei care duce la anti-selecţia din breaslă?) Dacă se renunţă la alegerile la nivel local, cine numeşte, transferă sau destituie judecătorii? Preşedintele - la recomandarea CSM , sau CSM , fără intervenţia preşedintelui (care nu ar trebui să interfereze cu puterea judecătorească autonomă, mai ales dacă e şeful executivului)? Sau ar susţine MCC şi un preşedinte absolut, care numeşte şi judecătorii, după ce a numit prefecţii şi miniştrii ?

al. 2 Mi se pare obscură această explicaţie. Despre ce fel de judecată se vorbeşte aici? Una publică, similară celor obişnuite, terminată cu sentinţe penale sau civile? Sau o spălare de rufe n familie? Una n care am vedea n sfrşit pedepsiţi pe cei care au compromis justiţia şi ar fi lansată marea curăţenie? De cte ori s-a ntmplat pnă acum? "Procedura stabilită prin lege organică". poate prevedea orice?

al 3. Nu pricep cum poate ICCJ, subordonată CSM (care, dacă nţeleg bine, numeşte şi judecătorii ICCJ?) să răstoarne n apel hotărrile unde CSM a fost prima instanţă. Ce poate ieşi din acest cerc vicios?

al. 4 Putea să se spună mai puţin? Nu avem dreptul la o garanţie constituţională că are cine şi cum să-i controleze, penalizeze, revoce - pe judecătorii şi procurorii incorecţi?

Detalii (dezbatere publică articol) pe Forumul CONSTITUŢIONAL - Revizuirea Constituţiei Romniei
***
Structura Constitutiei :

TITLUL -I- Principii generale (art.1-14)

TITLUL -II- Drepturile, libertăţile şi ndatoririle fundamentale (art.15-60)
CAPITOLUL -I- Dispoziţii comune (art.15-21)
CAPITOLUL -II- Drepturile şi libertăţile fundamentale (art. 22-53)
CAPITOLUL -III- ndatoririle fundamentale (art. 54-57)
CAPITOLUL -IV- Avocatul Poporului (art.58-60)

TITLUL -III- Autorităţile publice (art. 61-134)
CAPITOLUL -I- Parlamentul (art. 61-79)
SECŢIUNEA 1-a : Organizare şi funcţionare (art. 61-68)
SECŢIUNEA a 2-a: Statutul deputaţilor şi al senatorilor (art. 69-72)
SECŢIUNEA a 3-a: Legiferarea (art. 73-79)

CAPITOLUL -II- Preşedintele Romniei (art.80-101)

CAPITOLUL III- Guvernul (art.102-110)

CAPITOLUL IV- Raporturile Parlamentului cu Guvernul (art.111-115)

CAPITOLUL -V- Administraţia publică (art.116-123)
SECŢIUNEA 1-a: Administraţia publică centrală de specialitate (art.116-119)
SECŢIUNEA a 2-a: Administraţia publică locală (art.120-123)

CAPITOLUL -VI- Autoritatea judecătorească (art.124-134)
SECŢIUNEA 1-a: Instanţele judecătoreşti (art.124-130)
SECŢIUNEA a 2-a: Ministerul Public (art.131-132)
SECŢIUNEA a 3-a: Consiliul Superior al Magistraturii (art.133-134)

TITLUL -IV- Economia şi finanţele publice (art.135-141)
TITLUL -V- Curtea Constituţională (art.142-147)
TITLUL -VI- Integrarea euroatlantică (art.148-149)
TITLUL -VII- Revizuirea Constituţiei (art.150-152)
TITLUL -VIII- Dispoziţii finale şi tranzitorii (art.153-156)

[***]