Results 1 to 6 of 6

Thread: Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Silviu Pricope's Avatar
    Join Date
    Nov 2012
    Location
    Bucureşti
    Posts
    20
    Blog Entries
    1
    Rep Power
    367

    Lightbulb Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

    De multe ori n analizele şi judecăţile pe care le fac, oamenii pleacă de la premise false, şi de aceea concluziile la care ajung sunt fatalmente greşite. Este şi cazul analizelor care presupun schimbarea sistemului social, a celor născute dintr-o nemulţumire latentă cu privire la raporturile sociale existente actualmente n societate. Majoritatea indivizilor inteligenţi aflaţi de o parte sau alta a baricadei politice constată că ceva este n neregulă cu mersul actual al civilizaţiei şi ncearcă, de cele mai multe ori doar superficial, să analizeze de ce şi mai ales cum, am ajuns n această stare. Şi pentru că nu pleacă n aceste analize de la sursă, de la originea fenomenului, ajung să folosească n raţionamentele lor noţiuni pe care nu le nţeleg cu adevărat, pentru simplul motiv că ele sunt folosite de cele mai multe ori greşit şi manipulatoriu de mainstream-ul informaţional actual. Este perfect adevărat argumentul că nu trebuie să inventăm de fiecare dată roata, pentru că altfel nu ar mai exista nici un progres raţional. Dar oare aceste roţi pe care le folosim n vorbirea curentă şi analizele noastre, chiar ne sunt ele utile? Ne ajută să nţelegem fenomenele care ne nconjoară? Utilitatea unei roţi obişnuite poate fi verificată foarte simplu de oricine. Dar utilitatea nţelegerii unei noţiuni abstracte cum este Statul, poate fi verificată n mod similar? Ei bine, nu. Deoarece este o noţiune complexă, cei mai mulţi oameni şi construiesc mental o imagine, care de cele mai multe ori este falsă, dar care binenţeles din coincidenţă! corespunde modului n care establishmentul actual doreşte să o nţelegem. Oare de ce?

    ndeobşte imaginea celor mai mulţi dintre oameni, referitoare la Stat este aceea a unei structuri sociale cu rol de coordonare a bunului mers al treburilor unei societăţi dintr-o ţară anume. O structură care controlează un anumit teritoriu şi o populaţie, asigurnd funcţionarea relaţiilor sociale corecte dintre indivizi. Dar dacă nu este aşa şi o asemenea definiţie este menită doar să mascheze cu totul şi cu totul altceva? Chiar şi la o privire aşa din avion, putem vedea că actualmente, Statul nu coordonează bunul mers al societăţii şi nici nu veghează la respectarea stabilirii unor relaţii sociale corecte ntre indivizi. Cu toţii observăm lucruri care merg anapoda, măsluirea jocului economic n care anumite entităţi sunt privilegiate n detrimentul individului obişnuit, entităţi care primesc o porţie mai mare din resursele comune dect li s-ar fi cuvenit n mod obişnuit şi aşa mai departe.

    Evident, politicienii, politologii, profesorii de economie din universităţi, funcţionarii Statului, trompetele din mass-media şi alţii actori mai mari sau mai mici care mnăncă o pine albă de pe urma conformării la regulile actuale ale jocului ne vor prezenta mereu motivele pentru care nu se ntmplă lucrurile fireşti şi normale. ntotdeauna va exista o criză, ameninţarea unui duşman comun, relaţiile internaţionale, transformările complexe care au loc pe piaţa de capital, reaua noastră voinţă, adversarul politic şi multe altele asemenea, motive de care cred sincer că v-aţi săturat. Dar dacă toate acestea nu sunt dect pretexte? Dacă noi le primim aiurea pe post de explicaţii, pentru că nu facem un minim efort să observăm consecvenţa Statului n neplicarea lucrurilor care justifică tocmai raţiunea lui de a exista. Este absurd să credem că toate condiţiile naţionale şi internaţionale şi planetele se aliniază de fiecare dată n aşa fel nct să fim mereu n dezavantaj. Poţi nţelege o dată. Poţi nţelege de două ori că există motive obiective care fac ca anumite lucruri să nu se ntmple. Dar chiar aşa de fiecare dată? O dată n care să aibă de cştigat şi omul simplu n detrimentul celor care deţin controlul n societate, chiar nu există? Ei bine este un mister pentru mine, cum oameni nzestraţi cu o anumită inteligenţă nu şi pun astfel de ntrebări simple.

    Nu pot să nu ntreb evident retoric oare nu v-a trecut niciodată prin cap că toată această mascaradă politico-socială are un scop tocmai opus celui declarat? n fine nu are rost să pun astfel de ntrebări. Pe de altă parte, de multe ori am avut senzaţia că oamenii nu sunt conştienţi de rolul nociv al guvernului şi Statului n viaţa lor şi că se implică nejustificat de mult n lupta politică, care, n ciuda discursului media contemporan nu are alt scop dect legitimarea puterii şi autorităţii unei structuri artificiale, asupra celor mai multe aspecte ale vieţii oamenilor. Evident pentru o afirmaţie att de tranşantă este nevoie de explicaţii.

    Să ncepem cu nceputul. Avuţia (prosperitatea) poate fi dobndită şi sporită n două moduri absolut distincte: fie prin creaţie proprie (homesteading), producţie şi schimburi contractuale, fie prin exproprierea şi exploatarea celor care o produc efectiv sau a contractanţilor. Orict de mult am căuta, nu există nici o altă cale. Ambele metode sunt naturale pentru omenire. ncă din preistorie, au existat triburi care au ales sporirea forţei armate, n timp ce alte triburi mai paşnice, şi-au investit energia mai mult n producţia de bunuri sau agricultură, dect n dezvoltarea capacităţii beligerante. Şi nu de multe ori, avuţia creată de aceştia din urmă, trecea prin forţa armelor n stăpnirea primilor. Deci nimic nou sub soare. Pe lngă interesul profund uman de a produce şi a face comerţ, a existat dintotdeauna şi un interes n achiziţionarea non-productivă şi non-comercială de proprietate şi avuţie. Mai pe şleau spus, n furtul mai mult sau mai puţin mascat al acestei avuţii create de alţii. Şi n decursul dezvoltării economice, aşa cum primul tip de interes poate duce la formarea de ntreprinderi productive, firme, asociaţii, bresle şi corporaţii, cel de-al doilea tip poate conduce la un alt tip special de ntreprinderi pe scară largă şi poate da naştere la guverne şi state.

    Să analizăm un pic diferenţele dintre astfel de ntreprinderi productive şi cele al căror interes este doar achiziţionarea non-productivă şi non-contractuală de avuţie (furtul acesteia). Dimensiunea şi creşterea unei ntreprinderi productive sunt controlate, pe de o parte, de cererea consumatorilor voluntari de pe piaţă, iar pe de altă parte de competiţia cu ceilalţi producători, care obligă n mod continuu fiecare firmă să opereze cu cele mai mici costuri posibile, dacă doreşte să se menţină pe piaţă. Pentru ca o astfel de ntreprindere să crească n dimensiune, cele mai urgente nevoi ale ale consumatorilor trebuie satisfăcute n cele mai eficiente moduri. Numai cumpărările voluntare ale consumatorilor i susţin dimensiunea. Dezvoltarea unei ntreprinderi productive ntr-un sistem ideal corect nu trebuie să aibă alt fundament dect ncrederea consumatorilor care i achiziţionează n mod liber bunurile sau serviciile produse.

    Constrngerile asupra celuilalt tip de instituţie Statul sunt de un cu totul alt tip. Pe de-o parte, este n mod evident absurd să spunem că apariţia şi creşterea sa sunt determinate de cerere n acelaşi sens ca şi n cazul unei firme de pe piaţă. Nu se poate spune prin nici o gimnastică a imaginaţiei că proprietarii iniţiali de avuţie, producătorii sau contractanţii angajaţi n schimburi voluntare, care trebuie să renunţe la (o parte din) ceea ce deţin n favoarea statului (de exemplu prin taxe şi impozite), au cerut un astfel de serviciu. Mai degrabă sunt constrnşi n a-l accepta, şi aceasta este dovada concludentă a faptului că serviciul nu este deloc solicitat. Pe de altă parte, nici nu se poate spune că statul este ngrădit de competiţie aşa cum este o firmă. Pentru că, spre deosebire de aceasta, statul nu trebuie să-şi menţină costurile sub un anumit nivel, ci l poate depăşi (cum de altfel se ntmplă mereu), deoarece este n măsură să transfere surplusul de costuri către cetăţeni prin impozitare sau reglementndu-le comportamentul. Astfel, atunci cnd apare un stat, acest lucru se-ntmplă n ciuda faptului că nu este nici cerut, nici eficient.

    Aici se cuvine o paranteză. Evident că discursul contemporan oficial ne spune că de fapt impozitele sunt benevole şi că oamenii doresc să cotizeze la sacul fără fund al Statului, pentru că de fapt aceste cotizaţii se ntorc la ei prin ceea ce Statul le pune la dispoziţie: infrastructură, justiţie, securitate, etc. Vom vedea n continuare cum şi de ce se face acest lucru. Vă rog doar să vă scoateţi din minte orice urmă de bunăvoinţă pe care aţi putea-o bănui din partea Statului. Att.



    n loc să fie ngrădită de cost şi de cererea de pe piaţă, creşterea unei firme exploatatoare (aşa cum este şi Statul) se supune constrngerilor opiniei publice: achiziţiile non-productive şi non-contractuale de proprietate (mai pe şleau furtul acestora) necesită coerciţie, iar coerciţia creează victime. E posibil ca rezistenţa să fie durabil suprimată n cazul unui individ (sau grup de indivizi) care exploatează unul sau poate doi, trei alţi indivizi (sau un grup de aproximativ aceeaşi mărime). E de neconceput nsă să ne imaginăm că doar prin forţă se poate anihila rezistenţa n cazurile destul de familiare cnd minorităţi restrnse expropriază şi exploatează populaţii de zeci, sute sau mii de ori mai numeroase. Pentru ca acest lucru să se ntmple, o astfel de firmă trebuie să aibă, pe lngă forţa coercitivă, şi sprijinul publicului. O majoritate a populaţiei trebuie să-i accepte operaţiunile ca fiind legitime. Această acceptare poate varia de la entuziasmul activ pnă la resemnarea pasivă. Dar o acceptare trebuie să existe, nţelegnd prin aceasta că o majoritate trebuie să fi renunţat la ideea de a rezista activ sau pasiv oricărei ncercări de impunere a achiziţiilor non-productive şi non-contractuale de proprietate. n loc să-şi manifeste furia n legătură cu astfel de acţiuni, să-i dispreţuiască pe cei ce le comit şi să nu facă nimic pentru a le facilita succesul (ca să nu mai vorbim de a ncerca să-i mpiedice), o majoritate trebuie, n mod activ sau pasiv, să le sprijine. Opinia publică favorabilă trebuie să contrabalanseze rezistenţa proprietarilor victimizaţi, astfel nct orice mpotrivire activă să apară ca deşartă, inutilă. Şi scopul statului, prin urmare, şi al oricărui angajat al statului care doreşte să contribuie la asigurarea şi mbunătăţirea propriei poziţii n cadrul statului este şi trebuie să fie acela al maximizării avuţiei şi veniturilor procurate prin exploatare prin inducerea unei opinii publice favorabile şi prin crearea de legitimitate.

    Cu alte cuvinte, forţa brută nu este suficientă. A fost aplicată n formele de guvernare foarte vechi (de exemplu, sclavagismul), dar avntul economic al societăţii (şi deci a bazei de avuţie din care se efectua exproprierea de proprietate de şi către elita conducătoare) era foarte mic, datorită lipsei de cooperare a sclavilor. Prin forţa lucrurilor, aceştia alegeau să colaboreze doar pnă la limita salvării integrităţii personale. Lipsa iniţiativei n societate era un factor endemic, iar dezvoltarea economică anemică. Trecerea de la sclavagism la formele moderne de guvernămnt s-a făcut treptat, iar schimbările ntotdeauna s-au produs n scopul maximizării expolierii homesteader-ilor, de către o elită care s-a retras din ce n ce mai mult n umbră, devenind practic invizibilă la ora actuală n mainstream-ul informaţional al societăţii.

    Pentru a face aceste lucruri, două măsuri complementare stau la-ndemna Statului n ncercarea lui de a realiza inducerea unei opinii publice favorabile şi crearea unei aure de legitimitate.


    Mai nti, propaganda ideologică. Mult timp şi efort se consumă pentru a convinge publicul că lucrurile nu sunt realmente aşa cum par: exploatarea este de fapt libertate; impozitele sunt de fapt voluntare; relaţiile non-contractuale sunt de fapt relaţii conceptual contractuale; nimeni nu conduce pe nimeni şi toţi ne guvernăm laolaltă; fără stat nu există nici lege şi nici securitate; iar săracii ar pieri, etc. Toate aceste dogme acceptate fără crcnire de majoritatea membrilor societăţii sunt pe ct de puternice, pe att de false. Şi n al doilea rnd: redistribuirea. Dar despre asta n episodul viitor, pentru că este o noţiune esenţială n nţelegerea fenomenului.

    (Sursa: http://silviupricope.wordpress.com/2...e-este-statul/ )
    Viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gndi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. orice "soluţie structurală economică" sau orice alt model nu poate fi implementat fără nţelegerea paradigmei care animă o societate la un moment dat. De fapt, schimbările au loc att de greu, deoarece majoritatea oamenilor luptă mpotriva acestora dintr-un motiv pe care nu-l nţeleg nici ei. Pur şi simplu luptă n mod inconştient să apere paradigma prezentului! La nivel social se ntmplă ceva interesant. O schimbare de paradigmă nu are loc aşa uşor. nti şi nti apar o grămadă de semnale că paradigma actuală nu mai corespunde realităţii şi obiectivelor propuse iniţial. Acestea ntr-adevăr sunt semnalate de o minoritate, pentru că - nu-i aşa? - nţelepciunea de a vedea astfel de inadvertenţe nu este o caracteristică globală a ntregii populaţii. Declicul se produce nsă la atingerea unei mase critice. Din acel moment abia, principiile noi paradigme sunt acceptate n mod accelerat de un număr din ce n ce mai mare de oameni. Imago mundi: Blog personal Silviu Pricope

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Remus Constantin Raclău's Avatar
    Join Date
    Jul 2011
    Location
    Perugia / Italia
    Posts
    179
    Blog Entries
    24
    Rep Power
    276

    Arrow Răspuns la: Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

    STATUL - Ce credeam, cum este şi cum ar trebui să fie...
    De multe ori n analizele şi judecăţile pe care le fac, oamenii pleacă de la premise false, şi de aceea concluziile la care ajung sunt fatalmente greşite.
    Această afirmaţie este corectă, dar de cele mai multe ori procesul este invers, adică att cei pro stat ct şi cei mai liberiști pleacă n raţionamentul lor de la propriul interes şi caută justificări valide, construindu-şi adevărul care le convine.

    n opinia mea şi dumneavoastră plecaţi de la o premisă greşită, fără să intenţionez nsă a vă acuza că sunteţi de o parte sau de alta, n primul rnd pentru că fiecare e liber să gndească cum vrea, conform propriei conştiinţe şi apoi pentru faptul că aici supunem judecăţii idei şi nu persoane. Spuneam că plecaţi de la o premisă greşită n raport cu ceea ce cred eu că este statul - cu teoria statului (filozofia conceptului de "stat"), dar corectă n raport cu trista practică din zilele noastre. Voi ncerca să mă explic. Dumneavoastră spuneţi:
    ndeobşte imaginea celor mai mulţi dintre oameni, referitoare la Stat este aceea a unei structuri sociale cu rol de coordonare a bunului mers al treburilor unei societăţi dintr-o ţară anume. O structură care controlează un anumit teritoriu şi o populaţie, asigurnd funcţionarea relaţiilor sociale corecte dintre indivizi.
    Să vedem ce zice teoria: Locuitorii unui anumit teritoriu - (bine şi precis delimitat prin graniţe, recunoscute de vecini şi de comunitatea internaţională) - denumit "țară" - se numesc cetăţeni. Cetăţenii unei ţări, participă volens-nolens n primul rnd la diviziunea socială a tuturor sarcinilor menite a rezolva totalitatea necesitaţilor colective şi individuale (nimeni nu le poate face singur pe toate). Şi aici ne referim la necesităţi de ordin primordial (necesităţi existenţiale legate de hrană, locuinţă, mbrăcăminte, sănătate şi previdenţă socială ), la cele de ordin spiritual (educaţie, cultură, credinţe), la cele legate de securitatea persoanei şi a comunităţii (apărare, ordine şi justiţie socială) precum şi la necesităţile pretinse n mod mai mult sau mai puţin obiectiv legate de plăceri, confort, civilizaţie şi progres.

    Pentru acoperirea tuturor acestor necesităţi, att la nivel individual ct şi colectiv, este necesară asigurarea unui climat social liniştit, precum şi a unor resurse materiale corespunzătoare. Prin urmare s-a ivit necesitatea obiectivă a nfiinţării unei entităţi cu rol administrativ, care să aibă pe deoparte sarcina de a asigura şi gestiona resursele materiale și umane necesare satisfacerii tuturor nevoilor sociale, iar pe de altă parte aceea de a coordona bunul mers al societăţii şi de a veghea la desfăşurarea unor relaţii armonioase şi corecte, att ntre membrii ei, ct şi ntre entităţile economice sau sociale create, ori ntre acestea şi simplii cetăţeni. Noua structură administrativă a primit numele de "STAT", funcţiile din interiorul aparatului de stat fiind ocupate pe bază de competențe acertate prin concursuri publice deschise şi corecte (sună bine, nu?).

    Cel puţin la nivel teoretic, "Statul" este deci o structură administrativă creată de către cetăţenii unei ţări, n urma unei convenţii sociale ncheiate ntre aceştia, n folosul, n interesul şi sub controlul lor, prin care i-au fost stabilite cu precizie atribuţiile, competențele şi limitele. Prin aceeaşi convenţie, cetăţenii au decis ca n numele binelui comun să-i acorde statului mputerniciri şi privilegii speciale, deasupra tuturor cetăţenilor şi a oricărei entităţi private. Totodată au decis să pună această structură administrativă sub controlul strict al cetăţenilor, prin nfiinţarea unor entităţi publice democratice, din care unele să aibă sarcina şi privilegiul de a stabili regulile care să fie aplicate de stat n exercitarea atribuţiilor sale, iar altele cu rol de control al activităţii acestuia.

    Dar noţiunea de "stat" mai are o semnificaţie şi anume aceea de ţară, ca urmare a ntinderii limitelor de competență teritorială pe ntreg teritoriul naţional. Astfel, graniţele naţionale au devenit graniţe de stat, (controlate de acesta), iar teritoriul naţional, a devenit teritoriu statal. (Atenţie! Teritoriu statal şi nu teritoriu "de stat", n sensul că se afla sub controlul statului şi nu n proprietatea acestuia). De asemenea, pentru a eficientiza activitatea "statului" au fost stabilite n acelaşi mod şi entităţi ale statului la nivel teritorial, subordonate şi coordonate de autorităţile centrale de stat, cu organismele aferente de control public şi n teritoriu.

    Prin urmare faptul că statul "controlează un anumit teritoriu şi o populaţie", şi că "asigură funcţionarea relaţiilor sociale corecte dintre indivizi", se face n baza unor reguli stabilite de cetăţeni şi sub controlul public al acestora. TEORETIC!... Pentru că PRACTIC:

    "Chiar şi la o privire aşa din avion, putem vedea că actualmente, Statul nu coordonează bunul mers al societăţii şi nici nu veghează la respectarea stabilirii unor relaţii sociale corecte ntre indivizi. Cu toţii observăm lucruri care merg anapoda, măsluirea jocului economic n care anumite entităţi sunt privilegiate n detrimentul individului obişnuit, entităţi care primesc o porţie mai mare din resursele comune dect li s-ar fi cuvenit n mod obişnuit şi aşa mai departe."
    Aceste constatări, corecte dealtfel, se datorează faptului că STATUL a fost deturnat de la scopul său original şi prin fel de fel de tertipuri a fost practic confiscat şi scos treptat dar complet de sub controlul public, profitndu-se de slaba educaţie civică a populaţiei şi pe acest fond, de lipsa de reacţie a acesteia pe deoparte, dar şi de slăbiciunile şi imperfecţiunile sistemului democratic, att n ceea ce priveşte concepţia filosofică a acestuia, dar şi a punerii defectuoase n aplicare a acestuia.

    Practic acest lucru a fost posibil printr-o acţiune foarte bine planificată şi coordonată de către forţe şi persoane care pun interesele lor personale, mai presus de cele publice - pe care și le subordonează, acţiune ntinsă pe o foarte lungă perioadă de timp, n care s-a lucrat foarte eficient, ştiinţific şi ca la carte, prin manipulare, dezinformare şi privare de informare, la distragerea atenţiei opiniei publice pe deoparte, şi prin fel de fel de alte tipuri de acţiuni menite a contribui la scăderea interesului acesteia faţă de treburile obştii, pnă la pierderea ncrederii, scrbirea totală şi lehamitea generalizată a populaţiei faţă de politică, şi mai ales faţă de "reprezentanţii" acesteia.

    Oamenii au fost dresaţi treptat să creadă că STATUL - devenit ntre timp o noţiune abstractă - este duşmanul lor, că este autocefal şi că acţionează autonom n interes propriu, fără nici un control şi fără nici o coordonare, din partea nimănui. Lucru ct se poate de fals, ntruct STATUL a devenit un instrument n minile unor grupuri de interese economice private, personalul competent şi fidel principiilor unui stat care deserveşte n mod util şi prompt populaţia, fiind nlocuit cu personal al cărui unic merit este disponibilitatea şi fidelitatea faţă de interesele economice private conducătoare.

    Ceea ce s-a urmărit s-a şi realizat, dovadă a naltului profesionalism cu care s-a lucrat: statul asistent şi omniprezents-a transformat n final ntr-un stat absent - mut, orb şi surd - total ineficient atunci cnd vine vorba de interesul public, dar foarte activ, eficient şi atent cu interesele celor care ştiu cum şi au cu ce să-şi cumpere sau să-şi impună influența. Oamenii l percep ca atare şi din instinct de conservare răspund ostil, prin acţiuni individuale de ocolire a legii, de insubordonare civică şi de evaziune fiscală, ceea ce contribuie n mod inconştient la amplificarea şubrezirii şi la scăderea autorităţii acestuia n societatea contemporană.

    Trebuie să fim foarte atenţi n tratarea acestei teme, pentru a cărei abordare obiectivă ar trebui mai nti să deschidem o amplă dezbatere publică pe principii democratice n legătură cu rolul care ar trebui atribuit statului n societatea contemporană, n care fiecare participant să-şi exprime propria poziţie şi părere, n funcţie de propriul interes, de propria poziţie socială, de aspiraţiile sale, pe baza culturii şi a educaţiei civice primite şi acumulate, ca elemente definitorii ale conştiinţei sale sociale.

    Organizatorul unui astfel de demers s-ar găsi nsă ntr-o certă dificultate fie şi numai după simpla enumerare a acestor minime cerinţe necesare unui dialog competent şi conştient: care cultură a dialogului, care educaţie civică, de unde informaţii, de unde cunoştinţe acumulate şi n final, care conştiinţă socială?Atta vreme ct educaţia civică şi cultura politică sunt lăsate pe mna mass-mediei comerciale şi comercializabile, nu ne putem aştepta la altfel de rezultate. La noi nu există formatori de opinie ci manipulatori partizani, nu există arta dialogului ci nebunia scandalului, nu există interes public ci egoism privat. Nu spun că pe la alţii nu e tot aşa, dar parcă la noi s-a cam ntrecut măsura... Şi pentru acest fapt nu sunt vinovate doar autorităţile sau grupurile de interese interesate (sic), ci mai ales marea masă a populaţiei aflată ntr-o avansată stare vegetativă, lipsită de idealuri şi de voinţă, fără cultura implicării, a participării şi asocierii, cu mania protagonismului (de fapt a vedetismului), a gndirii superficiale, plină de zeflemea, a individualismului de tip "descurcăreţ", a micii ciupeli şi ... mă opresc aici pentru că nu face obiectul temei dezbătute.

    Aşa că n opinia mea, problemele legate de funcţionarea statului sunt pe deoparte urmare a deficiențelor de educaţie civică, de informare corectă, de nţelegere a rolului şi rostului cetăţeanului n societatea modernă, iar pe de altă parte, urmare a deficiențelor de aplicare a democraţiei. Mai ales a democraţiei, prin aplicarea căreia se poate susţine rezolvarea tuturor celorlalte probleme legate de viaţa ntr-o comunitate. Dacă se rezolvă problema democraţiei, dacă se reușește punerea ei la punct, atunci se va rezolva implicit şi problema existenţei, a competențelor şi a funcţionării statului!...
    Last edited by Remus Constantin Raclău; 17-05-13 at 10:07 PM.
    Miscarea Pentru Bunul Simt "MBS", se vrea un mijloc de atitudine in plan social; o miscare pentru normalitate,apolitica, deshisa tuturor persoanelor care nu vor sa uite ca SUNTEM OAMENI; o miscare fondata pe principii de etica, morala, respect, onoare, decenta, echitate, adevar. O miscare in interiorul careia adevaratele valori si meritocratia sa se simta acasa. O miscare civica pe orizontala, fara ierarhii, fara cariere, fara oportunisti. http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.it/

  3. #3
    Rang-N-03(col)
    Silviu Pricope's Avatar
    Join Date
    Nov 2012
    Location
    Bucureşti
    Posts
    20
    Blog Entries
    1
    Rep Power
    367

    Default Răspuns la: Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

    n primul rnd doresc să vă mulţumesc pentru comentariul dvs. extrem de pertinent. n esenţă, dvs. nu contraziceţi critica pe care am adus-o actualului sistem, ci doar vă manifestaţi opoziţia cu privire la nencrederea n noţiunea de Stat, pe care am manifestat-o n mesajul iniţial. Dvs. credeţi că n esenţă Statul este benefic cetăţenilor, dar că el a fost deturnat de la rolul său de garant al asigurării şi gestionării resurselor materiale şi umane necesare satisfacerii tuturor nevoilor sociale, iar pe de altă parte, de coordonare a bunului mers al societăţii şi de veghere la desfăşurarea unor relaţii armonioase şi corecte, att ntre membrii ei, ct şi ntre entităţile economice sau sociale create, ori ntre acestea şi simplii cetăţeni.

    Aproximativ aceeaşi poziţie am ntlnit-o de curnd ntr-un mesaj (sincer nu mi amintesc acum sursa acestuia) n care se explica cum societatea este condusă de două sisteme diferite de putere. Pe de o parte, Sistemul I avnd rolul acesta de garant explicat mai sus (rolul teoretic al Statului) şi pe de altă parte, un Sistem II care prin exacerbarea a tot ce este mai rău n Om şi prin diverse tertipuri bazate pe lipsa de reacţie a unei populaţii anesteziate de demagogie, ajunge să domine Sistemul I şi implicit societatea n ansamblu. O viziune foarte apropiată de realitatea zilelor noastre, n care Sistemul I totalitatea instituţiilor democratice ale Statului, mpreună cu Justiţia independentă de ingerinţe externe, plus structurile de apărare ale ţării, care asigură securitatea cetăţenilor şi independenţa deciziilor politice este infiltrat şi căpuşat de o structură de tip mafiot (Sistemul II), căţărată n poziţiile de conducere ale structurilor Sistemului I, care astfel l deturnează de facto de la rolul său teoretic, urmărind interese oculte, private, n totală contradicţie cu cele sociale. Exact ceea ce spuneţi şi dvs.:
    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    STATUL a fost deturnat de la scopul său original şi prin fel de fel de tertipuri a fost practic confiscat şi scos treptat dar complet de sub controlul public, profitndu-se de slaba educaţie civică a populaţiei şi pe acest fond, de lipsa de reacţie a acesteia pe deoparte, dar şi de slăbiciunile şi imperfecţiunile sistemului democratic, att n ceea ce priveşte concepţia filosofică a acestuia, dar şi a punerii defectuoase n aplicare a acestuia.
    Concluzia ar fi că, lupta trebuie dusă pentru curăţarea Sistemului I de influenţa nefastă a Sistemului II care domină de facto societatea. Nu spun că acest obiectiv ar fi de neglijat şi de aceea i nţeleg perfect pe cei care urmează acest drum.

    Mesajul dvs. are clare accente de partizanat pentru Statul teoretic (fundamentat ideologic pe o teorie asupra căreia nu aveţi nici un dubiu privind corectitudinea acesteia) spunnd că:
    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Oamenii au fost dresaţi treptat să creadă că STATUL - devenit ntre timp o noţiune abstractă - este duşmanul lor, că este autocefal şi că acţionează autonom n interes propriu, fără nici un control şi fără nici o coordonare, din partea nimănui. Lucru ct se poate de fals, ntruct STATUL a devenit un instrument n minile unor grupuri de interese economice private, personalul competent şi fidel principiilor unui stat care deserveşte n mod util şi prompt populaţia, fiind nlocuit cu personal al cărui unic merit este disponibilitatea şi fidelitatea faţă de interesele economice private conducătoare.
    vina, pentru starea actuală fiind doar dominaţia Sistemului II asupra Sistemului I, dominaţie efectuată n mod dolosiv bazndu-se pe slăbiciunile şi imperfecţiunile sistemului democratic, pe slaba educaţie civică a populaţiei şi pe lipsa acesteia de reacţie.

    Eu nsă merg cu analiza un pic mai n profunzime, deoarece n studierea atentă a fenomenului am ajuns la o concluzie interesantă, şi anume, că modul n care este implementat actualmente rolul teoretic al Statului (fundamentul său ideologic) este tocmai CAUZA care permite apariţia Sistemului II care n final subjugă Sistemul I. Evident putem porni şi de la premiza că Sistemul I este OK din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere ideologic, şi să ncercăm să-l eliberăm de influenţa nefastă a Sistemului II, dar oare nu ar fi demnă de analiză şi posibilitatea ca tocmai ideologia pe care se bazează fundamentarea Sistemului I, permite de fapt acapararea acestuia de o grupare care conduce de fapt mascat ntreaga societate? Dacă totuşi fundamentul ideologic actual al Statului este cel care creează condiţiile apariţiei Sistemului II? Dacă totuşi Sistemul I este creat n mod intenţionat aşa, ca un paravan ideologic pentru dominarea societăţii de un grup ocult de interese, caruia n lipsa unei asemenea motivări ideologice, i-ar fi imposibil să domine societatea n ansamblu la modul n care o face astăzi? Oare nu merită să ne gndim şi la aceste lucruri?

    n final, poziţiile noastre converg n mod miraculos pentru că şi dvs. puneţi n discuţie fundamentele pe care se bazează ideologia Statului democratic:
    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Trebuie să fim foarte atenţi n tratarea acestei teme, pentru a cărei abordare obiectivă ar trebui mai nti să deschidem o amplă dezbatere publică pe principii democratice n legătură cu rolul care ar trebui atribuit statului n societatea contemporană, n care fiecare participant să-şi exprime propria poziţie şi părere, n funcţie de propriul interes, de propria poziţie socială, de aspiraţiile sale, pe baza culturii şi a educaţiei civice primite şi acumulate, ca elemente definitorii ale conştiinţei sale sociale.
    evident cu rezerva că o astfel de dezbatere nu are sorţi de izbndă ntr-o societate n care educaţia civică şi cultura politică sunt lăsate pe mna mass-mediei comerciale şi comercializabile; lucru cu care sunt 100% de acord.

    Opinia dvs. finală, este şi cea cu care rezonez cel mai tare:
    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Aşa că n opinia mea, problemele legate de funcţionarea statului sunt pe deoparte urmare a deficiențelor de educaţie civică, de informare corectă, de nţelegere a rolului şi rostului cetăţeanului n societatea modernă, iar pe de altă parte, urmare a deficiențelor de aplicare a democraţiei. Mai ales a democraţiei, prin aplicarea căreia se poate susţine rezolvarea tuturor celorlalte probleme legate de viaţa ntr-o comunitate. Dacă se rezolvă problema democraţiei, dacă se reușește punerea ei la punct, atunci se va rezolva implicit şi problema existenţei, a competențelor şi a funcţionării statului!...
    ntr-adevăr, şi eu consider exact acelaşi lucru că Dacă se rezolvă problema democraţiei, dacă se reușește punerea ei la punct, atunci se va rezolva implicit şi problema existenţei, a competențelor şi a funcţionării statului!. De aceea, am şi deschis aceste orizonturi noi de analiză, pentru a ieşi din nchistarea ideologică n care se zbat majoritatea dezbaterilor sistemice actuale. Departe de mine gndul de aspune că sunt deţinătorul Adevărului absolut. Aş putea spune chiar că nu ştiu nimic şi cu ct analizez mai mult fenomenul cu att mi dau seama de creşterea ignoranţei care mă caracterizează. Cu toate acestea, cteva ntrebări fundamentale trebuie puse, pentru că de multe ori rezolvarea unor dileme stă tocmai n ntrebările puse pentru rezolvarea ei.
    Viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gndi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. orice "soluţie structurală economică" sau orice alt model nu poate fi implementat fără nţelegerea paradigmei care animă o societate la un moment dat. De fapt, schimbările au loc att de greu, deoarece majoritatea oamenilor luptă mpotriva acestora dintr-un motiv pe care nu-l nţeleg nici ei. Pur şi simplu luptă n mod inconştient să apere paradigma prezentului! La nivel social se ntmplă ceva interesant. O schimbare de paradigmă nu are loc aşa uşor. nti şi nti apar o grămadă de semnale că paradigma actuală nu mai corespunde realităţii şi obiectivelor propuse iniţial. Acestea ntr-adevăr sunt semnalate de o minoritate, pentru că - nu-i aşa? - nţelepciunea de a vedea astfel de inadvertenţe nu este o caracteristică globală a ntregii populaţii. Declicul se produce nsă la atingerea unei mase critice. Din acel moment abia, principiile noi paradigme sunt acceptate n mod accelerat de un număr din ce n ce mai mare de oameni. Imago mundi: Blog personal Silviu Pricope

  4. #4
    Rang-N-03(col)
    Remus Constantin Raclău's Avatar
    Join Date
    Jul 2011
    Location
    Perugia / Italia
    Posts
    179
    Blog Entries
    24
    Rep Power
    276

    Default Răspuns la: Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

    De acord cu analiza. Continuam! ...Ce credeam, cum este şi cum ar trebui să fie...
    Interesul n achiziţionarea non-productivă şi non-comercială de proprietate şi avuţie, mai pe şleau spus - furtul mai mult sau mai puţin mascat al acestei avuţii create de alţii - poate conduce la un alt tip special de ntreprinderi pe scară largă şi poate da naştere la guverne şi state.
    Ma bucura exprimarea "poate da", intrucat nu considera certa o asemenea actiune, ci o trece la capitolul probabilitati. Ar fi trista si deosebit de periculoasa punerea in practica a unei astfel de probabilitati, iar darea ei ca certa ar fi putut trezi suspiciuni de partizanat globalist interesat de compromiterea ideii de stat national, cu mesajul: " Fratilor! Renuntati la statul vostru hot, care se face ca va "pastoreste" in timp ce va beleste pe tot pamantul - teritoriul - tara pe care locuiti si haideti "sa dam mana cu mana" sa formam natia globala si sa facem pe tot pamantul o tara de tip: "un singur gand - o singura vointa!..."

    Si in acest caz o intrebare fireasca se naste automat: "A cui vointa?" Si-apoi, OK, sa zicem ca renuntam la stat! Si-atunci se naste un lant intreg de intrebari: "Ce punem in loc? Pe ce baze? Cu ce sustinere? Cum va functiona aceasta structura inlocuitoare a statului? Cum va putea un Guvern Mondial unic sa rezolve dintr-un loc unic, aflat uneori la mii sau chiar zeci de mii de kilometri, ceea ce n-au fost in stare a rezolva (de mult mai aproape) guvernele statelor nationale, sustinute de majoritati parlamentare legitime rezultare in urma unor alegeri democratice prin voturi liber exprimate? Cat de obiectiv, de corect si de eficient va fi un astfel de guvern? Cat de aproape va fi acesta fata de oameni si cum va veni el in intampinarea nevoilor acestora?" Si-as putea continua tot asa o noapte intreaga...

    Si tineti cont de urmatorul aspect: cu cat democratia se aplica pe suprafete mai mari, cu atat devine mai putin eficienta, mai greu de aplicat si mai dificil de controlat si cu atat mai mult se departeaza centrul de putere de om si de nevoile lui!

    Micile democratii pe plan local pot functiona eficient intrucat oamenii vin in contact unii cu ceilalti si-si pot alege si controla in mod eficient liderii, dintre persoanele cunoscute. La nivel national se vede deja o degenerare a acestui concept, prin anomalii de aplicare si functionare: delocalizarea candidatilor si propunerea acestora pe baze publicitare, mutarea lor in alte colegii in caz de compromitere, impunerea rezolvarii cu prioritate a problematicilor de nivel national in detrimentul celor locale, (favorizam padurea taind ratiile copacilor), etc... Asadar micile democratii locale, pot determina de jos in sus (esenta democratiei) si din aproape in aproape, o mare democratie, la nivel national. Reciproca nu este valabila intrucat "democratia" propusa (impusa de fapt) de sus in jos se numeste dictatura.

    Concluzia logica: ar fi o utopie sa credem ca un organism global care ar inlocui statele ar putea functiona pe principii democratice...

    ... este n mod evident absurd să spunem că apariţia şi creşterea statului sunt determinate de cerere n acelaşi sens ca şi n cazul unei firme de pe piaţă. Nu se poate spune prin nici o gimnastică a imaginaţiei că proprietarii iniţiali de avuţie, producătorii sau contractanţii angajaţi n schimburi voluntare, care trebuie să renunţe la (o parte din) ceea ce deţin n favoarea statului (de exemplu prin taxe şi impozite), au cerut un astfel de serviciu. Mai degrabă sunt constrnşi n a-l accepta, şi aceasta este dovada concludentă a faptului că serviciul nu este deloc solicitat.
    Cu tot respectul, dati-mi voie sa am o parere exact contrarie si sa ma explic de ce:

    - in primul rand consider gresita ipoteza de la care se pleaca:
    "proprietarii iniţiali de avuţie"... Acesti "proprietari" si aceasta "avutie" nu au aparut din senin si nici nu au existat dintotdeauna. Oamenii au proprietati pe un anumit teritoriu si daca se tine seama de faptul ca oamenii au o durata de viata infinit mai mica decat teritoriul, indiferent cui apartine acesta, ajungem la concluzia ca acestia s-au nascut deja pe teritoriul unui stat.

    Stat care le-a creat conditiile necesare crearii si dezvoltarii unei afaceri producatoare de avutie: mai intai, statul i-a platit pe medicii si asistentele care l-au asistat la nastere in institutii sanitare construite tot sub obladuirea statului; apoi l-a primit in gradinite, scoli, licee si eventual facultati, unde i-a dat educatori, invatatori si profesori si unde i-a fost creat un ambient propice studiului si educatiei; si tot statul l-a aparat de raufacatori si i-a asigurat ordinea si linistea publica, veghind la starea lui de sanatate si punandu-l la adapost de navalirile dusmane; statul i-a creat un mediu social propice schimburilor economice, reglementand relatiile dintre operatorii de pe piata; si tot el i-a crescut , educat si pregatit profesional pe angajatii sai, avand grija si de sanatatea acestora. Si tot statul le plateste perioadele de inactivitate temporara sau in caz de boli ori accidente, precum si perioada de inactivitate finala printr-o binemeritata pensie.

    Dar toate acestea costa si statul mai si trebuie sa o ia de la capat cu o noua generatie. Si de unde banii necesari, daca nu din impozitarea celor care au beneficiat deja de serviciile sale, intr-un proces continuu si firesc de solidaritate trans-generationala: parintii mei au platit impozite din care eu am crescut si cu care am fost educat si pregatit profesional pentru ca sa pot munci si sa le asigur pensiile lor si cresterea copiilor mei. Bineinteles ca discursul este mai complex, dar m-am rezumat la exemple care pot face o idee despre esenta sistemului statal. Aplicarea sistemului de impozite si taxe nu se face haotic, ci se bazeaza pe niste principii juste si foarte sanatoase si reprezinta esenta civilizatiei si a culturii sociale, pe care nu mai stau sa le enumar, dar o pot face daca tine cineva cu tot dinadinsul.

    Si din nou vin si intreb: Care ar fi alternativa? Privatizarea totala si absoluta? Lipsa sistemului de impozitare cu plata integrala a oricarei miscari, actiuni sau servicii? Cu ce garantii si in ce conditii? In ce fel de ambient social? In ce conditii de securitate? Cine isi va permite si cine nu, sa faca parte dintr-un astfel de sistem? Si cine nu-si permite cum va reactiona (tinand cont si de instinctul de supravietuire)? Cum si cu ce mijloace se va asigura linistea, ordinea si pacea sociala?

    Faptul ca persoane care s-au vazut cu sacii in caruta si acum nu mai vor sa-i plateasca pe cei care i-au creat conditii si l-au ajutat sa-si cumpere caruta si care i-au si incarcat-o, vi se pare corect? Si iar ma opresc deocamdata si aici cu intrebarile ...
    ... spre deosebire de o firma, statul nu trebuie să-şi menţină costurile sub un anumit nivel, ci l poate depăşi (cum de altfel se ntmplă mereu), deoarece este n măsură să transfere surplusul de costuri către cetăţeni prin impozitare sau reglementndu-le comportamentul. Astfel, atunci cnd apare un stat, acest lucru se-ntmplă n ciuda faptului că nu este nici cerut, nici eficient.
    Din nou se pleaca de la o premiza gresita, si anume aceea ca deficitul bugetar ar fi o regula. Total gresit. Deficitul bugetar este o anomalie aparuta initial in vremuri de criza dar devenita o practica curenta a timpurilor prezente, practicata de guverne incompetente incapabile sa gestioneze corect bugetele nationale si/sau de guverne rau intentionate cu scopul de a-si ascunde furtisagurile si cheltuielile clientelare exagerate prin care se sifoneaza resursele publice in interes privat. O societate cu cetateni responsabili si bine educati in spirit cetatenesc, ar sanctiona imediat o astfel de practica. Dar la noi cine sa o faca?
    Vă rog doar să vă scoateţi din minte orice urmă de bunăvoinţă pe care aţi putea-o bănui din partea Statului. Att.
    Mai, oameni buni! Chiar nu vrea nimeni sa inteleaga ca statul nu este un organism viu, ci ca este o unealta? Cu ce e vinovat ciocanul ca in loc sa fie folosit la batut cuie in constructii este folosit la daramat pereti sau mai rau, la dat in cap? Statul este bun sau rau in masura in care oamenii organizati care pretind ca il administreaza sunt buni sau rai!
    n loc să fie ngrădită de cost şi de cererea de pe piaţă, creşterea unei firme exploatatoare (aşa cum este şi Statul) se supune constrngerilor opiniei publice: achiziţiile non-productive şi non-contractuale de proprietate (mai pe şleau furtul acestora) necesită coerciţie, iar coerciţia creează victime.
    In primul rand statul nu este o firma exploatatoare ci o entitate publica prestatoare de servicii care are atat ca actionari cat si ca clienti cetatenii unui stat. Daca cetatenii sunt atat de dobitoci incat sa legitimizeze in consiliul de administratie (sub denumirea de guvern), al firmei niste hoti, si daca nu sunt in stare sa inteleaga hotia si sa se organizeze eficient pentru a scapa de ei nici macar atunci cand s-au prins ca sunt necinstiti, atunci isi merita soarta...

    In final tin sa fac precizarea ca inteleg pe deplin ratiunile care au stat la baza unor ipoteze de lucru tendentioase si voit provocatoare si le accept ca atare ca fiind utile scopului urmarit. In acelasi timp am dorit sa atrag atentia asupra acestor anomalii (foarte prezente in viata reala) si sa propun compararea acestora cu teoria statului de drept social, tocmai pentru a facilita punerea pe tapet a unor ipoteze de lucru mai umaniste si mai adaptate unei societati civilizate.
    Miscarea Pentru Bunul Simt "MBS", se vrea un mijloc de atitudine in plan social; o miscare pentru normalitate,apolitica, deshisa tuturor persoanelor care nu vor sa uite ca SUNTEM OAMENI; o miscare fondata pe principii de etica, morala, respect, onoare, decenta, echitate, adevar. O miscare in interiorul careia adevaratele valori si meritocratia sa se simta acasa. O miscare civica pe orizontala, fara ierarhii, fara cariere, fara oportunisti. http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.it/

  5. #5
    Rang-N-03(col)
    Silviu Pricope's Avatar
    Join Date
    Nov 2012
    Location
    Bucureşti
    Posts
    20
    Blog Entries
    1
    Rep Power
    367

    Default Răspuns la: Statul - ntre adevăr şi minciună, capitolul -I-

    Excelente comentariile dvs. domnule Raclău şi mă bucură faptul că aţi intrat n această discuţie/polemică cu mine. Haideţi să vedem, dacă reuşim mpreună să producem o sinergie a viziunilor noastre. Să o luăm pe rnd.

    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Ma bucura exprimarea "poate da", intrucat nu considera certa o asemenea actiune, ci o trece la capitolul probabilitati. Ar fi trista si deosebit de periculoasa punerea in practica a unei astfel de probabilitati, iar darea ei ca certa ar fi putut trezi suspiciuni de partizanat globalist interesat de compromiterea ideii de stat national, cu mesajul: " Fratilor! Renuntati la statul vostru hot, care se face ca va "pastoreste" in timp ce va beleste pe tot pamantul - teritoriul - tara pe care locuiti si haideti "sa dam mana cu mana" sa formam natia globala si sa facem pe tot pamantul o tara de tip: "un singur gand - o singura vointa!..."
    Am lăsat intenţionat această urmă de incertitudine, pentru că ncă mai cred n adevăratele valori general umane prezente n conştiinţa majorităţii oamenilor, chiar dacă aceştia sub imperiul paradigmei actuale sund educaţi la nivel global n spirit contrar acestora. Cu toate acestea, nu cred că evoluţia formelor de organizare umană a urmat un proces firesc, normal, nealterat şi neviciat de ingerinţe externe, un proces care a exprimat voinţa reală a oamenilor, ci din contra unul profund viciat, manipulat şi orientat n sens opus acestor idealuri. Ceea ce vreau să spun este faptul, că formele de organizare socială ale oamenilor astăzi nu exprimă voinţa lor, ci voinţa unei Elite care doreşte să controleze aceste mase de indivizi. Dar despre asta voi reveni n continuare. Strict n legătură cu paragraful dvs. trebuie să semnalez ceva foarte important. Faptul că fac o critică att de percutantă noţiunii de Stat (pe care dvs. l vedeţi ca un stat naţional) nu nseamnă absolut deloc că sunt adeptul unui Stat global, a unei viziuni de control la nivel universal. Departe de mine acest gnd. Militez poate la fel de mult ca şi dvs. mpotriva unei asemenea creaţii care este de fapt scopul final al super-elitei care controlează elitele actuale (n fond, simpli executanţi nu totdeauna conştienţi de scopul final şi de rolul pe care l joacă ei n acest proces).

    De aceea, ntrebările dvs.:
    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Si in acest caz o intrebare fireasca se naste automat: "A cui vointa?" Si-apoi, OK, sa zicem ca renuntam la stat! Si-atunci se naste un lant intreg de intrebari: "Ce punem in loc? Pe ce baze? Cu ce sustinere? Cum va functiona aceasta structura inlocuitoare a statului? Cum va putea un Guvern Mondial unic sa rezolve dintr-un loc unic, aflat uneori la mii sau chiar zeci de mii de kilometri, ceea ce n-au fost in stare a rezolva (de mult mai aproape) guvernele statelor nationale, sustinute de majoritati parlamentare legitime rezultare in urma unor alegeri democratice prin voturi liber exprimate? Cat de obiectiv, de corect si de eficient va fi un astfel de guvern? Cat de aproape va fi acesta fata de oameni si cum va veni el in intampinarea nevoilor acestora?" Si-as putea continua tot asa o noapte intreaga...
    ...sunt şi cele care nici mie nu-mi dau pace, atunci cnd analizez acest scop anti-uman al super-elitei. Este evident că un Super-Stat la nivel global (sau a unor Super-State pe modelul Orwellian din 1984 aflate permanent n conflicte simulate, menite doar a ntări controlul asupra maselor inconştiente) nu va avea alt rol dect să-şi conserve monopolul controlului asupra populaţiei. Acesta este visul super-elitei care vede o lume fără conflicte, indivizii fiind fasonaţi pe modelul vieţii sociale a insectelor sau pe modelul descris n mod minunat de Aldous Huxley n Brave New World. O lume n care sclavii moderni nu-şi doresc (şi nici nu au cum) să-şi depăşească condiţia. O lume n care destinul indivizilor este trasat de la bun nceput de la naştere (sau chiar mai devreme), o lume n care conflictele interioare la nivel individual se rezolvă prin adormirea conştiinţei cu ajutorul drogurilor chimice sau de tipul ideilor adnc ancorate n subconştientul fiecăruia, printr-un dresaj de tipul celui efectuat astăzi de om asupra animalelor. Dar nu despre asta vreau să vorbim... despre lumea lor ideală pe care vor să ne-o vndă pentru binele nostru. nţeleg fenomenul foarte bine şi nu sunt nici măcar un simpatizant al acestor idei profund anti-umane.

    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Si tineti cont de urmatorul aspect: cu cat democratia se aplica pe suprafete mai mari, cu atat devine mai putin eficienta, mai greu de aplicat si mai dificil de controlat si cu atat mai mult se departeaza centrul de putere de om si de nevoile lui!

    Micile democratii pe plan local pot functiona eficient intrucat oamenii vin in contact unii cu ceilalti si-si pot alege si controla in mod eficient liderii, dintre persoanele cunoscute. La nivel national se vede deja o degenerare a acestui concept, prin anomalii de aplicare si functionare: delocalizarea candidatilor si propunerea acestora pe baze publicitare, mutarea lor in alte colegii in caz de compromitere, impunerea rezolvarii cu prioritate a problematicilor de nivel national in detrimentul celor locale, (favorizam padurea taind ratiile copacilor), etc... Asadar micile democratii locale, pot determina de jos in sus (esenta democratiei) si din aproape in aproape, o mare democratie, la nivel national. Reciproca nu este valabila intrucat "democratia" propusa (impusa de fapt) de sus in jos se numeste dictatura.

    Concluzia logica: ar fi o utopie sa credem ca un organism global care ar inlocui statele ar putea functiona pe principii democratice...
    Cu aceste idei ale dvs. rezonez deplin. Ele exprimă o realitate care nu poate fi negată. Cu toate acestea, Statul actual nu face nimic pentru a le pune n practică n viaţa socială. Mai mult de-att, luptă prin toate mijloacele pentru distrugerea pe toate căile a oricărei urme de democraţie reală. Cnd spun, democraţie, mă refer la sensul propriu al noţiunii şi anume puterea şi voinţa oamenilor, n totală opoziţie cu termenul actual folosit n main-stream-ul informaţional, termen care nu mai păstrează ABSOLUT nici o urmă din sensul original fluturat doar n mod demagogic şi manipulatoriu sub nasul oamenilor mult prea puţin preocupaţi de aceste chestiuni de fineţe. Aveţi dreptate cnd spuneţi că democraţia reală, participativă nu şi păstrează sensul şi scopul, dect n cazul comunităţilor mici unde indivizii se cunosc ntre ei, unde sensul noţiunii de autoritate are un caracter raţional şi unde manipulările la care s-ar preta un lider lipsit de onestitate ar ieşi la iveală mult mai repede. Cu toate acestea, deşi aceste lucruri sunt vizibile şi din poziţia dvs., vă păstraţi doza aceea de partizanat pentru un Stat care nu face altceva dect să distrugă prin aceste mijloace orice urmă de democraţie reală. De asta nu nţeleg de ce vă simţiţi oarecum dator să apăraţi noţiunea actuală de Stat.

    n continuare, mesajul dvs. intră cu adevărat n chestiuni profunde şi nu pot dect să mă bucur cnd văd că ideiile şi cuvintele mele nu sunt nghiţite pe nemestecate.

    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    - in primul rand consider gresita ipoteza de la care se pleaca:"proprietarii iniţiali de avuţie"... Acesti "proprietari" si aceasta "avutie" nu au aparut din senin si nici nu au existat dintotdeauna. Oamenii au proprietati pe un anumit teritoriu si daca se tine seama de faptul ca oamenii au o durata de viata infinit mai mica decat teritoriul, indiferent cui apartine acesta, ajungem la concluzia ca acestia s-au nascut deja pe teritoriul unui stat. Stat care le-a creat conditiile necesare crearii si dezvoltarii unei afaceri producatoare de avutie: mai intai, statul i-a platit pe medicii si asistentele care l-au asistat la nastere in institutii sanitare construite tot sub obladuirea statului; apoi l-a primit in gradinite, scoli, licee si eventual facultati, unde i-a dat educatori, invatatori si profesori si unde i-a fost creat un ambient propice studiului si educatiei; si tot statul l-a aparat de raufacatori si i-a asigurat ordinea si linistea publica, veghind la starea lui de sanatate si punandu-l la adapost de navalirile dusmane; statul i-a creat un mediu social propice schimburilor economice, reglementand relatiile dintre operatorii de pe piata; si tot el i-a crescut , educat si pregatit profesional pe angajatii sai, avand grija si de sanatatea acestora. Si tot statul le plateste perioadele de inactivitate temporara sau in caz de boli ori accidente, precum si perioada de inactivitate finala printr-o binemeritata pensie.

    Dar toate acestea costa si statul mai si trebuie sa o ia de la capat cu o noua generatie. Si de unde banii necesari, daca nu din impozitarea celor care au beneficiat deja de serviciile sale, intr-un proces continuu si firesc de solidaritate trans-generationala: parintii mei au platit impozite din care eu am crescut si cu care am fost educat si pregatit profesional pentru ca sa pot munci si sa le asigur pensiile lor si cresterea copiilor mei. Bineinteles ca discursul este mai complex, dar m-am rezumat la exemple care pot face o idee despre esenta sistemului statal. Aplicarea sistemului de impozite si taxe nu se face haotic, ci se bazeaza pe niste principii juste si foarte sanatoase si reprezinta esenta civilizatiei si a culturii sociale, pe care nu mai stau sa le enumar, dar o pot face daca tine cineva cu tot dinadinsul.
    Sincer vă spun, sunteţi primul interlocutor care atunci cnd am exprimat aceste lucruri mi-a adus aceste argumente pertinente. Nu pot dect să vă mulţumesc pentru acest lucru. Toţi ceilalţi se simţeau cumva datori să apere noţiunea de Stat, pe modelul: Aşa au fost mereu lucrurile pe aici. Habar n-am de ce, dar altfel nu se poate!.

    Legat de argumentele şi viziunea dvs. pot spune că le nţeleg perfect şi că o eventuală soluţie pe care am putea-o găsi nu trebuie să arunce şi copilul din copaie, odată cu apa murdară, iar eu sunt dispus să discut cu oricine pentru a crea o soluţie sinergică, mai bună dect fiecare din soluţiile individuale preconizate de fiecare n parte. Deoarece am nţeles perfect poziţia dvs. n această problemă, daţi-mi voie acum să-mi exprim şi eu viziunea referitoare la această grijă a statului faţă de proprii cetăţeni. Am pus intenţionat n ghilimele această sintagmă, deoarece nu cred n bunele intenţii ale acestuia. Sau mai bine zis, nu văd Statul ca o entitate creată n acest scop. Ar fi dificil de negat sau ignorat argumentele prezentate de dvs. n paragraful citat mai sus şi de aceea mi permit să fac o analogie, care va clarifica mai bine ceea ce am de zis.

    Să luăm exemplul unei ferme de animale. De vaci, de exemplu. Fermierul şi subordonaţii săi se ngrijesc de respectivele văcuţe, astfel nct acestea să fie permanent sănătoase, vaccinate, să aibă suficient furaj, apă potabilă, paie, adăpost contra intemperiilor naturii şi aşa mai departe. Dar asta nu trebuie să ne facem să credem că ferma respectivă a fost creată pentru ca respectivelor văcuţe să le fie asigurate aceste lucruri, din bunăvoinţă sau din dragostea de animale pe care o nutreşte fermierul şi subordonaţii săi. Pur şi simplu, scopul este exploatarea economică a respectivelor animale, iar asigurarea acestor condiţii nu face dect să sporească eficienţa economică a fermei. Fermierul a observat că văcuţele sănătoase, bine hrănite, adăpate, nestresate dau mai mult lapte dect cele pe care le laşi n plata Domnului să pască pe marginea drumului buruieni. Acesta este n opinia mea şi motivul pentru care Statul se ocupă de lucrurile evidenţiate de dvs.

    Binenţeles că la mijloc nu este doar un calcul meschin. Sistemul este att de mare şi de complex, nct anumiţi oameni care nu fac parte din echipa fermierului chiar fac ceea ce trebuie, ca urmare a ndemnurilor izvorte din ideologia justificativă a Statului. Această ideologie este att de umanist exprimată, nct şi găseşte ecou n sufletul multor oameni de bună credinţă, care aleg să-şi facă datoria cu pricepere n meseria pe care şi-au ales-o, fără a face parte din gaşca dominatoare. Astfel, chirurgul operează pacienţi chiar dacă are salariu mic, pompierul salvează vieţi chiar dacă salariul său nu compensează riscurile meseriei, asistentul social se ngrijeşte de cei defavorizaţi, chiar dacă are un salariu mizer şi aşa mai departe. De aceea, nu trebuie să-i punem pe toţi n aceeaşi oală. Discuţia aici este foarte lungă.

    Pe de altă parte, mai există un element care demonstrează lipsa de onestitate a Statului, diferenţele esenţiale ntre politicile sale operative şi cele oficiale (ceea ce spune şi ceea ce face de fapt!) şi faptul că scopul existenţei acestuia nu este grija faţă de proprii cetăţeni. Cel mai bine a exprimat Rothbard acest lucru, cnd a spus:

    <<Pentru ce categorii de crime urmăreşte şi pedepseşte statul mai drastic făptaşii: cele mpotriva cetăţenilor privaţi, sau cele mpotriva sa nsuşi? Cele mai grave delicte din lexiconul statului sunt, aproape invariabil, nu prejudiciile aduse persoanei şi proprietăţii, ci periclitarea intereselor sale, de pildă prin trădare, dezertarea soldaţilor din armată, sustragerea de la recrutare, conspiraţii n vederea răsturnării guvernului. Criminalii sunt urmăriţi sporadic, cu excepţia cazurilor cnd victima este vreun poliţist, sau, Gott soll hten, vreun şef de stat asasinat; neplata unei datorii private este, dacă se pune măcar problema, mai degrabă ncurajată, dar evaziunea fiscală de la impozitul pe venit este pedepsită cu maximă severitate; falsificarea banilor statului este combătută mult mai acerb dect falsificarea cecurilor private, etc. Toate aceste probe arată că statul este cu mult mai interesat de menţinerea propriei sale puteri, dect de apărarea vieţilor cetăţenilor privaţi.>>

    Ct despre problema impozitării, ca singură alternativă pentru realizarea acestor deziderate, dar şi o istorie a impozitării, acestea vor fi tratate separat altădată, deoarece este extrem de important să nţelegem cu adevărat ce se petrece n lumea n care trăim şi mai ales este nevoie să ne eliberăm de nişte mituri care ne ncorsetează şi care nu ne permit să căutăm alte opţiuni.


    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Si din nou vin si intreb: Care ar fi alternativa? Privatizarea totala si absoluta? Lipsa sistemului de impozitare cu plata integrala a oricarei miscari, actiuni sau servicii? Cu ce garantii si in ce conditii? In ce fel de ambient social? In ce conditii de securitate? Cine isi va permite si cine nu, sa faca parte dintr-un astfel de sistem? Si cine nu-si permite cum va reactiona (tinand cont si de instinctul de supravietuire)? Cum si cu ce mijloace se va asigura linistea, ordinea si pacea sociala?

    Faptul ca persoane care s-au vazut cu sacii in caruta si acum nu mai vor sa-i plateasca pe cei care i-au creat conditii si l-au ajutat sa-si cumpere caruta si care i-au si incarcat-o, vi se pare corect? Si iar ma opresc deocamdata si aici cu intrebarile ...
    Şi aici puneţi din nou degetul pe rană, pentru că toate aceste ntrebări sunt profund legitime.

    Ceea ce vă rog eu este un singur lucru: să faceţi n aşa fel nct, o critica la fel de legitimă adusă sistemului actual să nu vă facă să deveniţi partizanul acestuia, doar pentru că momentan nu s-au formulat dect disparat răspunsuri la aceste ntrebări. Pur şi simplu recunosc că aceste ntrebări nu-şi au momentan un răspuns clar documentat, formulat şi acceptat, dar şi dvs. trebuie să recunoaşteţi că astfel de discuţii au loc de foarte puţină vreme. Pur şi simplu nu a existat timpul necesar ca oamenii să reflecteze la ele.


    Sunt două probleme total diferite aici:

    1) Actualul Sistem este nedrept, nu urmăreşte conservarea şi propăşirea valorilor general umane, justificarea sa ideologică n spatele unor idealuri nalte avnd rolul de a masca adevăratele intenţii ale unei Elite dominante şi

    2) Eventualele alternative care ar putea nlocui acest Sistem nu sunt bine formulate şi fundamentate. (Nici nu au cum să fie, pentru că nu a existat răgazul ca umanitatea să se aplece asupra rezolvării unor astfel de probleme. Sistemul actual este rodul a milenii de dominaţie şi de rafinare continuă a metodelor de control. Nu puteţi cere acelaşi lucru alternativelor care abia dacă sunt luate n discuţie n ultima perioadă)

    Aceste două probleme sunt fundamental diferite, iar nţelegerea fiecăreia nu e condiţionată dect parţial de cealaltă. Este normal să nu ne apucăm să dărmăm Sistemul actual, pnă ce nu avem o alternativă viabilă. Altfel ne-am asemui unuia nemulţumit de casa pe care o are şi pe care se hotărăşte să o dărme, neavnd construită o alta n loc. Discuţia despre cum pot fi rezolvate aceste probleme este iarăşi foarte lungă şi ne putem imagina o multitudine de soluţii, de la experimentarea alternativelor n cadrul unor sisteme izolate mici şi pnă la transformarea pas cu pas a Sistemului actual, astfel nct acesta să poată deveni ceea ce ne dorim cu adevărat. Dar nainte de toate acestea, este important să nţelegem problemele, să le definim ct mai bine, astfel nct să avem o şansă de a le rezolva. A respinge critica unui Sistem, doar pentru că alternativele nu sunt clar definite, nu mi se pare o opţiune nţeleaptă, deoarece conduce la nchistare. Fiecare clipă pierdută şi nefolosită la rezolvarea concomitentă a acestor două probleme nu conduce dect la ntărirea Sistemului actual şi la pierderea unor şanse de schimbare.

    Quote Originally Posted by Remus Constantin Raclău View Post
    Mai, oameni buni! Chiar nu vrea nimeni sa inteleaga ca statul nu este un organism viu, ci ca este o unealta? Cu ce e vinovat ciocanul ca in loc sa fie folosit la batut cuie in constructii este folosit la daramat pereti sau mai rau, la dat in cap? Statul este bun sau rau in masura in care oamenii organizati care pretind ca il administreaza sunt buni sau rai!

    In primul rand statul nu este o firma exploatatoare ci o entitate publica prestatoare de servicii care are atat ca actionari cat si ca clienti cetatenii unui stat. Daca cetatenii sunt atat de dobitoci incat sa legitimizeze in consiliul de administratie (sub denumirea de guvern), al firmei niste hoti, si daca nu sunt in stare sa inteleaga hotia si sa se organizeze eficient pentru a scapa de ei nici macar atunci cand s-au prins ca sunt necinstiti, atunci isi merita soarta...
    Aceste argumente aduc n discuţie viziunea aceea de care am vorbit n mesajul anterior (şi căreia nu mai găsesc nicicum sursa/originea/autorul) despre Sistemul I şi Sistemul II. Ceea ce spuneţi dvs. este faptul că Sistemul I este absolut OK, şi că lucrurile au degenerat aşa, doar pentru acest sistem a fost căpuşat de un Sistem II (elitele şi super-elitele de care vorbesc eu). Spre deosebire de dvs. eu spun că şi Sistemul I are hibele lui, pentru că ncă de la naşterea sa i s-au plantat n mod evident intenţionat! seminţele care au făcut posibilă acapararea sa de către Sistemul II. Aceste seminţe reprezintă anumite principii de bază pe care s-a constituit acest eşafodaj. Eu nu cer dect să le analizăm şi să vedem dacă chiar avem nevoie de ele şi dacă chiar sunt acolo ca să ne slujească un interes al nostru al oamenilor, sau unul al elitelor care ne controlează. Att. Dacă hotărm că le vrem acolo, nici o problemă. Dar de ce să nu le discutăm? Oare nu avem de-a face aici cu o condiţionare att de puternică, nct numai chestionndu-le să ne pară un subiect suficient de tabu, pentru a-l evita?
    Viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gndi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. orice "soluţie structurală economică" sau orice alt model nu poate fi implementat fără nţelegerea paradigmei care animă o societate la un moment dat. De fapt, schimbările au loc att de greu, deoarece majoritatea oamenilor luptă mpotriva acestora dintr-un motiv pe care nu-l nţeleg nici ei. Pur şi simplu luptă n mod inconştient să apere paradigma prezentului! La nivel social se ntmplă ceva interesant. O schimbare de paradigmă nu are loc aşa uşor. nti şi nti apar o grămadă de semnale că paradigma actuală nu mai corespunde realităţii şi obiectivelor propuse iniţial. Acestea ntr-adevăr sunt semnalate de o minoritate, pentru că - nu-i aşa? - nţelepciunea de a vedea astfel de inadvertenţe nu este o caracteristică globală a ntregii populaţii. Declicul se produce nsă la atingerea unei mase critice. Din acel moment abia, principiile noi paradigme sunt acceptate n mod accelerat de un număr din ce n ce mai mare de oameni. Imago mundi: Blog personal Silviu Pricope

  6. #6
    Rang-N-03(col)
    Remus Constantin Raclău's Avatar
    Join Date
    Jul 2011
    Location
    Perugia / Italia
    Posts
    179
    Blog Entries
    24
    Rep Power
    276

    Default Statul ce credeam, cum este si cum ar trebui sa fie

    n primul rnd vreau să clarific şi să fac publică o chestiune n ceea ce mă priveşte, fapt care vă va ajuta să găsiţi o justificare corectă a opiniilor mele: Nu sunt o persoană foarte educată: am studiat doar att ct să "am habar" despre una sau despre alta (a se vedea articolul autobiografic "O struţo-cămilă"), şi ct să-mi permit să identific o problemă şi să-i ntrevăd posibile rezolvări, fără să mă las ncorsetat de inevitabilele tipare. Sunt mai degrabă intuitiv, dect cognitiv. De multe ori mi propun şi uneori chiar reuşesc - din păcate nu mereu - să desfrunzesc mental un copac şi să văd sub coroana lui stufoasă - să intuiesc din aproape n aproape, plecnd de la frunze (de la aparenţe) şi mergnd n sensul invers al creşterii copacului (al apariţiei şi dezvoltării unei probleme), pe firul crenguţelor, al crengilor, al cracilor groşi şi al trunchiului masiv, drumul corect către rădăcini (cauzele problemei). Este ceea ce vă invit şi pe dumneavoastră să ncercaţi şi o să vedeţi ct o să fiţi de satisfăcuţi atunci cnd veţi şi reuşi. Mi se spune că am o imaginaţie bogată şi că sunt destul de inventiv n rezolvarea unor probleme ale căror fundamente le cunosc. Chestie genetică: tata are 2 brevete de inovaţii şi unul de invenţie. Nu s-a ales cu nimic ntruct le-a produs la locul de muncă pe vremea "odiosului" și ele au fost atribuite colectivului de oameni ai muncii. Am o experienţă de viaţă bogată, trăiesc ntr-un ambient eterogen şi nu am probleme n a frecventa şi a mă adapta comportamental şi conversaţional la orice mediu, de la cele mai de jos şi pnă la cele de sus.

    După cum ştiţi, sunt iniţiatorul "Mişcării pentru Bunul Simţ" pe care intenţionam să o pun n practică, dar am rămas foarte dezamăgit de vibraţiile anemice strnite de o asemenea idee "n rndul maselor" şi de piedicile mai mult sau mai puţin pe față din partea "internetului" fapt pentru care am crezut de cuviinţă să iau unele măsuri n sensul schimbării denumirii blogului din "Mişcarea ..." n "Nostalgie pentru Bunul Simţ". Următorul pas a fost acela al scoaterii tuturor articolelor cu tentă politica din arhiva blogului, ntruct este singurul mediu la care nu reuşesc să mă adaptez şi pe care nu-l nţeleg, iar la ceea ce nţeleg nu sunt dispus să mă adaptez. Ideea era ca o ducem oricum destul de greu chiar şi fără să ne permitem să fim nesimţiţi unul faţă de celălalt. mi plac confruntările pe tărmul ideilor şi sunt dispus să particip la orice dialog civilizat şi constructiv, sub rezerva timpului deosebit de redus aflat la dispoziţie (lucrez pe TIR n Italia, circa 13-15 ore pe zi) şi a nevoii de mişcare după orarul lung de şedere n scaun la volan.

    Nu am citit aproape nimic din autorii clasici ai sociologiei sau din teoriile mai noi sau mai vechi care circulă actualmente pe net. Nu fac parte din nici o organizaţie sau grup şi nu sunt la curent cu mişcările locale, naţionale sau mondiale pe această temă, nu le-am citi şi cu att mai puţin studiat, strategiile, teoriile, manifestele, sau orice alt document programatic. Nu am avut şi nici nu aş avea timpul necesar să o fac n mod temeinic. Respect pe oricine a avut şi mai are timpul să studieze, să nţeleagă şi mai ales pe cine are vocaţia să transmită mai departe şi/sau să pună n practică cele aflate. Am nsă urechi să aud, ochi să văd şi un dram de minte pentru a ncerca să nţeleg ce-i cu mine şi cu cei din jurul meu şi ncerc să intuiesc ce se ntmplă şi ncotro ne ndreptăm. Din instinct de conservare şi supravieţuire, dar mai ales din instinct de perpetuare a speciei.

    Aşadar, ceea ce scriu şi susţin este fructul modest al propriei mele capacităţi de observaţie, al propriei mele experienţe şi al propriei mele gndiri. Bune - rele, corecte - greşite, ideile sunt ale mele şi sunt aşa cum sunt. N-am pretenţia că am ntotdeauna dreptate, şi nici nu mi-a trecut vreodată prin minte să ncerc să reduc pe cineva la tăcere, obligndu-l să fie de acord cu mine. Nu am idei preconcepute şi sunt deschis la orice idee care aduce un plus de bine semenilor mei şi un plus de siguranţă pentru viitorul copiilor mei. Unii m-au trimis la ... plimbare, alţii m-au invitat n mod delicat să-mi văd de "lungul nasului", că are cine să gndească n locul nostru. Dar cum eu am nasul cam scurt şi nu prea ajung să-l bag n oalele altora, lăsaţi-mă să gndesc măcar pentru mine şi pentru ai mei. Ct despre cei cu nasul lung şi obrazul gros ... e plină lumea de neamurile lui Pinocchio şi niciunul dintre ele nu se mulţumeşte cu puţin!...

    Eu unul, n virtutea dreptului la liberă exprimare, att ct mai există şi ct va mai exista, voi continua să-mi expun şi să-mi susţin n mod obiectiv ideile fără a ţine morţiş să am dreptate. Declar deschis că sunt dispus să mă las lămurit de argumentele valide şi logice şi că le voi ataca "fără milă" pe cele care nu vor reuşi să mă convingă nici ca pălmaş şi nici ca simpatizant al intelectualului.

    Acum, după ce v-am lămurit ct de ct ce-i cu mine, voi trece din nou la fapte "de taste"...

    ... nu se poate spune că statul este ngrădit de competiţie aşa cum este o firmă.
    Aici aş avea unele obiecţiuni obiective (sic! - ştiţi deja că-mi place uneori să mă joc cu cuvintele). Autorul articolului pierde din vedere realitatea zilelor noastre, n care att firmele private ct şi persoanele particulare sunt libere să circule cel puţin n Europa, dacă nu peste tot n lume. Am motive să cred că veţi fi cu toţii de acord cu mine cnd voi afirma că "statele", nţelese că entităţi administrative, sunt n concurenţă unele cu altele pentru atragerea de capitaluri (de investiţii n proiecte de infrastructură) şi de investitori puternici n economie, capabili de a produce plusvaloare impozitabilă. Aşa au apărut paradisurile fiscale, n ţări fără resurse naturale (altele dect peisajul exploatabil n turism), a căror singură speranţă de venituri este crearea de sisteme fiscale ultra avantajoase şi de facilităţi pentru deschiderea unor firme noi sau de filiale ale unora deja existente si de succes, prin proceduri birocratice minime şi cu controale cvasi inexistente.

    De asemenea sunt sigur că aţi auzit de fenomenul delocalizării, prin care firmele nemulţumite de regimul fiscal şi de condiţiile sociale din ţara de origine, şi transferă afacerea n ţări cu un regim fiscal mai relaxat sau n cele cu condiţii sociale mai favorabile și n care angajaţii pot fi plătiți cu salarii mai mici.

    Şi dacă firmele nemulţumite de administraţia unui stat au la dispoziţie soluţia delocalizării, persoanele fizice nemulţumite de condiţiile de muncă, de cştig şi de trai oferite de statul n care s-au născut se prevalează de dreptul lor de a emigra către țări care le oferă perspective pentru o viaţă mai bună şi un viitor mai sigur pentru copii lor. Eu nsumi sunt un astfel de exemplu şi din păcate nu unul singular. Şi culmea, după cum vedeţi, tocmai eu, unul dintre cei profund nemulţumiţi de statul "mamă" (vitregă n cazul meu) n care m-am născut şi m-am format ca om, mă găsesc n postura de a apăra ideea de stat, a necesităţii existenţei unui stat clădit nsă pe alte baze şi condus n mod clar de alte persoane, pe alte principii şi n cu totul alt mod, pentru un stat aflat n slujba cetăţeanului şi controlat n mod real de cetăţenii săi şi nu pentru actualul tip de stat - opresor şi profitor.

    Şi mai culmea dect att este faptul că tatăl meu care a avut de suferit din partea statului nainte de revoluţie - fost deţinut politic pentru şase ani şi jumătate, n floarea tinereţii sale - este cel mai mare partizan al ideii de stat. Copil orfan de la doi ani de tată şi de la opt de mamă, a fost crescut şi educat de stat, care i-a fost şi mamă şi tată şi educator şi sponsor, care i-a dat de mncare, l-a mbrăcat, l-a nvăţat meserie şi i-a dat de lucru şi care l-a scos la pensie după ce şi-a făcut datoria faţă de neam şi de ţara şi nu nţelege nici n ruptul capului cum a fost posibil ca toate fabricile şi uzinele să aibă permanent de lucru pe vremea unui stat condus de un cizmar, cum era posibil ca toate ogoarele să fie lucrate mecanizat şi irigate la timp, scoţnd produse agricole sănătoase, cum de se putea ca acel stat att de hulit astăzi, să dea case la toată lumea, contra unor chirii simbolice şi să dea de lucru la absolut toată populaţia, şomajul fiind interzis prin lege.

    Şi nu poate nţelege cum e posibil ca astăzi, ntr-un stat condus de persoane cu mult mai multe studii dect cele patru clase elementare ale "primului cizmar al ţării", cu experţi şi doctori n economie, drept sau agricultură, fabricile să falimenteze pe capete sau să se vndă pe doi lei, iar foştii lor angajaţi să fie daţi n şomaj, plătiţi cu ajutoare la limita foamei, şi să fie constrnşi să emigreze n masă către state mai bine organizate şi mai atente cu contribuabilii săi...
    De fapt nțelege el foarte bine, dar refuză să accepte și să se resemneze!

    Statul se află de asemenea ntr-o concurenţă acerbă cu firmele private pentru a atrage competențe n structurile sale, ncercnd să ţină pasul cu firmele private n ceea ce priveşte salariile şi alte avantaje materiale sau de poziţie socială aducătoare de prestigiu (și de ce să nu recunoaștem - de plocoane). Şi apoi, cel puţin la nivel teoretic, statul se află n concurenţă cu el nsuşi, n bloc sau disparat - prin entităţile administrative subordonate - n ceea ce priveşte diversele sale forme de funcţionare şi de manifestare, care ar putea fi preferate sau impuse uneori cu forţa de marea masă a cetăţenilor săi. Unităţile administrative, de servicii sau executiv lucrative ale statului sunt ntr-o acută concurență ntre ele pentru obţinerea unor fonduri guvernamentale (bugetare) ct mai substanţiale, care să le permită a-şi ndeplini menirea ntr-un mod ct mai puţin stresant pentru angajaţii lor şi ct mai eficient pentru beneficiarii acestora...

    După toate cele afirmate mai sus, mai puteţi susţine domnule Pricope, ca statul nu este constrns de concurenţă?

    Bun! Acum să trecem la următoarea afirmaţie cu ceva "fisuri" de interpretare:

    <<Pentru ce categorii de crime urmăreşte şi pedepseşte statul mai drastic făptaşii: cele mpotriva cetăţenilor privaţi, sau cele mpotriva sa nsuşi? Cele mai grave delicte din lexiconul statului sunt, aproape invariabil, nu prejudiciile aduse persoanei şi proprietăţii, ci periclitarea intereselor sale, statul fiind cu mult mai interesat de menţinerea propriei sale puteri, dect de apărarea vieţilor cetăţenilor privaţi.>>
    Logic aveţi dreptate şi este şi normal să fie aşa. Spuneam ntr-una dintre intervenţiile trecute, că din punct de vedere conceptual statul a fost investit "de către cetăţenii săi", n numele binelui şi a intereselor comune ale acestora, cu puteri şi privilegii speciale, deasupra tuturor cetăţenilor n mod individual şi a tuturor entităţilor economice private sau de stat subordonate administraţiilor locale sau a celei centrale de stat. n baza acestui principiu, o crimă mpotriva statului este considerată crimă mpotriva tuturor cetăţenilor statului şi pedepsită ca atare, cu un plus de circumstanţe agravante. Ct despre crimele comise de infractori contra cetăţenilor privaţi, nimeni nu poate spune că sunt tolerate sau că se lasă necercetate sau nepedepsite (exceptnd crimele cu autori necunoscuţi - binenţeles - care nsă nu se prescriu niciodată).
    Ceea ce vă rog eu este un singur lucru: să faceţi n aşa fel nct, o critică la fel de legitimă adusă sistemului actual să nu vă facă să deveniţi partizanul acestuia, doar pentru că momentan nu s-au formulat dect disparat răspunsuri la aceste ntrebări.
    Vă rog să nu confundaţi susţinerea ideii unei administraţii de stat n folosul şi n slujba oamenilor - subordonat acestora - cu susţinerea sistemului care a dat naştere statului actual, care este la polul opus faţă de ideea teoretică normală a unui stat asistenţial şi servitor. Susţin acel tip de stat, pe care eu - cetăţeanul - l pot controla şi-l pot ndrepta către satisfacerea nevoilor medii ale majorităţii concetăţenilor mei.

    Mă văd nevoit să mă repet ntr-o formă diversă de astă dată: din punct de vedere conceptual, statul - ca entitate administrativă - a apărut ca urmare a unei convenţii ntre cetăţenii unui stat - ca unitate teritorială. ntr-o astfel de convenţie, făcută ntre un număr att de mare de persoane, este imposibil, dar absolut imposibil - din motive logice şi obiective, ca toţi aceştia să fie pe deplin satisfăcuţi de absolut toate prevederile acestei convenţii şi/sau de modul lor de punere n practică. Aceasta nseamnă că vor exista tot timpul un anumit număr de cetăţeni nemulţumiţi, total sau mai degrabă parţial, de sistemul legislativ al unui stat, de modul de aplicare al acestuia, de modul de organizare al statului sau de funcţionarea acestuia. n fapt nu cred să existe vreun cetăţean 100% mulţumit, după cum nu cred să existe vreun cetăţean 100% nemulţumit. Fiecare dintre noi avem un "prag" deasupra căruia nevoile noastre de confort şi de securitate personală se considera satisfăcute.

    n consecinţă prin convenţia ncheiată ntre cetăţenii unui stat, se urmăreşte binele comun, reprezentat de necesitatea de a se satisface un număr ct mai mare de cetăţeni, la un nivel cel puţin mediu, filosofia statului urmărind să ndeplinească o medie a dorinţelor şi nevoilor fiecărui cetăţean n persoană, restul urmnd a se considera o concesie făcută majorităţii (celorlalţi cetăţeni), n mod conştient, de către fiecare individ n parte. Prin urmare n fiecare cetăţean va exista un anumit procent de satisfacţie - probleme şi nevoi situate (ca nivel de rezolvare) deasupra pragului de confort şi securitate personală - şi un alt procent, de nemulţumire comparativ cu media de satisfacţie stabilită la nivel statal, urmărindu-se ca la marea majoritate a cetăţenilor procentul de satisfacţie să fie superior celui de nemulţumire.

    Binenţeles că cei relativ sau total nemulţumiţi sunt mai vocali, ntruct urmăresc să-şi impună propriile nevoi şi necesităţi la nivel de medie naţională şi au nevoie să-şi creeze o masă suficientă de susţinători pentru a putea produce această schimbare, n timp ce masa de cetăţeni relativ sau total mulţumiţi nu au nici un motiv să se agite, ei găsindu-se peste pragul propriu de confort şi siguranţă.


    Ct despre Sistemul I şi Sistemul II. Ceea ce spuneţi dvs. este faptul că Sistemul I este absolut OK, şi că lucrurile au degenerat aşa, doar pentru acest sistem a fost căpuşat de un Sistem II (elitele şi super-elitele de care vorbesc eu). Spre deosebire de dvs. eu spun că şi Sistemul I are hibele lui, pentru că ncă de la naşterea să i s-au plantat n mod evident intenţionat! seminţele care au făcut posibilă acapararea sa de către Sistemul II. Aceste seminţe reprezintă anumite principii de bază pe care s-a constituit acest eşafodaj. Eu nu cer dect să le analizăm şi să vedem dacă chiar avem nevoie de ele şi dacă chiar sunt acolo ca să ne slujească un interes al nostru al oamenilor, sau unul al elitelor care ne controlează. Att. Dacă hotărm că le vrem acolo, nici o problemă. Dar de ce să nu le discutăm? Oare nu avem de-a face aici cu o condiţionare att de puternică, nct numai chestionndu-le să ne pară un subiect suficient de tabu, pentru a-l evita?
    Nu am susţinut nimic din ceea ce afirmaţi aici; este o deducţie a dumneavoastră că aş fi făcut-o, bazată pe confuzia pe care v-am explicat-o mai sus şi pe interpretarea eronată a ideilor expuse de mine şi pentru asta mi cer scuze: nseamnă că mai am mult de lucrat la logică şi la exprimare. Schimbarea filosofiei de funcţionare a statului şi aplicarea acesteia este privilegiul democratic al poporului suveran, al cetăţenilor statului, cu condiţia primordială ca aceştia să fie bine informaţi asupra subiectului şi conştientizaţi de rolul, rostul şi puterea lor.

    Nu ştiu de ce, dar am oareşice dubii că se va reuşi curnd o astfel de acţiune...
    Last edited by Remus Constantin Raclău; 26-05-13 at 03:20 AM.
    Miscarea Pentru Bunul Simt "MBS", se vrea un mijloc de atitudine in plan social; o miscare pentru normalitate,apolitica, deshisa tuturor persoanelor care nu vor sa uite ca SUNTEM OAMENI; o miscare fondata pe principii de etica, morala, respect, onoare, decenta, echitate, adevar. O miscare in interiorul careia adevaratele valori si meritocratia sa se simta acasa. O miscare civica pe orizontala, fara ierarhii, fara cariere, fara oportunisti. http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.it/

Similar Threads

  1. Statul ntre adevăr şi minciună, capitolul -II- Politicile redistributive
    By Silviu Pricope in forum Razboiul sensurilor: teze, idei, - conceptele fundamentale!
    Replies: 0
    Last Post: 22-05-13, 01:44 PM
  2. O minciună de dreapta: chiar și cu cota unică, bogaţii tot plătesc mai mult impozit!!
    By Indianapolis in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 1
    Last Post: 29-10-11, 08:44 PM
  3. ntre mareşal şi rege cine sunt adevăraţii trădători?
    By Antyrus in forum Rentregirea Romniei
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-11, 08:38 AM
  4. Cartea Adevărului Anuarul Diplomatic şi Consular al Romniei Ediţia 1990
    By Charlemagne in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 2
    Last Post: 27-04-11, 04:02 PM
  5. Doi şi-un sfert din adevăr: Toţi oamenii preşedintelui
    By Lucky Luke in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 25-06-10, 05:11 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •