Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: ntrebări esenţiale (V) A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Avatarul lui Silviu Pricope
    Data nscrierii
    28.11.2012
    Locație
    Bucureşti
    Posturi
    18
    Mesaje blog
    1
    Putere Rep
    363

    Lightbulb ntrebări esenţiale (V) A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?

    Din tot ce vedem n jurul nostru n Romnia, precum şi din expunerile anterioare a reieşit n mod evident că această ţară are nevoie de o Schimbare. Continuarea pe acelaşi drum ca şi pnă acum nu are cum să producă efecte pozitive, orict de mult ne-am ruga, ne-am zbate n mod steril, am crcoti pe la colţuri, am njura politicienii noştri sau am crede ntr-o minune cerească. Norocul, şansa sau hazardul au şi ele rolul lor, dar este complet lipsit de nţelepciune să ne punem speranţa doar n aşa ceva. O veche vorbă romnească spune că norcul şi-l mai face şi omul cu mna lui.

    Fiind evidentă această nevoie de schimbare, următorul pas care urmează să-l facem este să nţelegem cum se produce aceasta. Majoritatea oamenilor nu acordă atenţie acestui lucru, nu sunt atenţi la cauzele care l produc şi nici la condiţiile care trebuie să fie ndeplinite pentru a se produce această schimbare. Ei conştientizează doar consecinţele/urmările acestor schimbări sociale, de cele mai multe ori tardiv, cnd deja este inutil să mai acţioneze sau să se opună, fiind doar forţaţi să se adapteze noilor condiţii. Şi astfel, precum frunzele mnate de vnt, indivizii se supun curentelor sociale manipulate din umbră de diverse interese, de fiecare dată altele dect cele ale lor, ale familiei şi comunităţii n mijlocul cărora trăiesc.


    Iniţial trebuie să nţelegem că nu suntem nici primii şi nici ultimii care şi doresc o Schimbare. Pornind de la schimbările din interiorul organizaţiilor şi terminnd cu schimbările sociale de mare amploare, toate au constituit preocuparea multor oameni de ştiinţă, şi ar fi păcat să ignorăm toate realizările din acest domeniu, ncercnd să redescoperim roata sau să adoptăm un mecanism de tip ncercare-eroare aşa cum s-a făcut pnă acum. De aceea voi ncerca să prezint pe scurt teoria n domeniu. Ştiu că nu vă place, dar s-ar putea să găsiţi n ea explicaţia eşecurilor noastre de pnă acum.

    Teoria spune că există o formulă a a schimbării. Aceasta a fost creată de Richard Beckhard şi David Gleicher şi rafinată de Kathie Dannemiller ntr-un articol din 1992, publicat n The Journal Of Applied Behavioral Science, 28(4), 480-498 (Changing the way organizations change: A revolution of common sense Schimbnd modul n care se schimbă organizaţiile: O revoluţie a bunului simţ). Denumită uneori şi formula lui Gleicher, aceasta furnizează un model pentru evaluarea punctelor tari sau slabe ce pot determina o Schimbare. Deşi e departe de a raspunde la toate aspectele concrete pe care le presupune o schimbare, este un pas nainte deoarece reuşeste să dea o idee asupra mecanismelor care determină şi de care depinde o schimbare.


    Formula Schimbării arată cam aşa (factorii sunt traduşi astfel ca formula nu are aceleaşi litere ca şi n varianta engleză):

    (N x V x P) > R
    n esenţă, trebuie să nţelegem că dacă produsul acestor trei factori:
    N = nemulţumirea asupra felului n care decurg lucrurile acum

    V = Viziunea asupra a ceea ce este posibil să se realizeze
    P = Planul, primii pasi care trebuie urmaţi n direcţia schimbării

    este mai mare dect:
    R= rezistenţa la schimbare
    atunci schimbarea poate avea loc.
    De obicei, orice schimbare, de la cele individuale şi pnă la cele organizaţionale sau sociale se produce pe fondul unei nemulţumiri legate de modul n care decurg lucrurile n prezent. Dacă sunt nemulţumit de nivelul venitului actual voi ncerca să schimb acest lucru. Dacă lucrurile merg prost ntr-o firmă, administratorul acesteia va ncerca să schimbe ceva, să reducă cheltuielile, să crească productivitatea muncii, etc. Dacă relaţiile de muncă din cadrul unei echipe se deteriorează nemulţumind pe membrii acesteia, liderul şi/sau echipa va ncerca să schimbe această stare de fapt prin identificarea cauzelor şi remedierea activă a problemelor. Dacă un popor este nemulţumit de modul n care este condus va ncerca să schimbe acest lucru votnd opoziţia sau ieşind n stradă. Şi aşa mai departe. nsă, formula schimbării ne spune foarte clar că acest lucru nu este de ajuns. Nemulţumirea singură nu are nici cea mai mică şansă să producă o schimbare, deoarece lipsesc celelalte ingrediente esenţiale. Este necesar ca această nemulţumire să fie nţeleasă, să-i fie nţelese cauzele şi să existe un sentiment de urgenţă/necesitate asupra nevoii de a lua măsuri pentru a remedia situaţia. Cu alte cuvinte, trebuie identificată o viziune care să-i capteze pe cei nemulţumiţi, astfel nct aceştia să aibă motivaţia de a acţiona n direcţia schimbării. Fără această viziune comună asupra a ceea ce trebuie ntreprins, Schimbarea nu are loc datorită efectului disipativ al energiilor (indivizilor), care sunt slab sau deloc canalizate ntr-o direcţie comună. Cu toate acestea, chiar şi dispunnd de o nemulţumirea foarte mare şi de o viziune concretă asupra a ceea ce ne dorim, este foarte probabil să nu reuşim să producem schimbarea dorită dacă nu avem şi un Plan de acţiune sau avem unul insuficient de corect sau prost făcut.


    Pentru a intra n planul concretului, să luăm exemplul unui individ nemulţumit de nivelul scăzut al veniturilor sale. Este foarte nemulţumit şi şi doreşte o schimbare n viaţa sa. Pentru asta are mai multe opţiuni la dispoziţie: să se roage, să meagă la biserică să dea acatiste, să perieze şeful pentru o poziţie mai bună n cadrul organizaţiei din care face parte, să mintă, să nşele, să fure de la alţii sau să ncerce să producă o schimbare profundă la nivel individual, astfel nct să poată cştiga mai mult n mod cinstit, n acord cu normele morale ale societăţii. Nu mă voi ocupa aici de primele dintre aceste opţiuni, din motive mai mult dect evidente. Deci individul nostru şi doreşte o mărire a veniturilor sale, deoarece este nemulţumit de nivelul lor actual, şi doreşte să facă acest lucru n mod cinstit. Următorul pas pe care trebuie să-l facă este să-şi construiască o viziune realistă asupra viitorului aşa cum şi-l doreşte. Evident se poate visa mpărat, Bill Gates, Gigi Becali sau prim-ministru, doar că aceste viziuni asupra viitorului nu sunt realiste şi nu va găsi n el energiile necesare pentru a le pune n aplicare. Dar dacă şi formulează o viziune cinstită şi realistă, n acord cu posibilităţile sale, cu mijloacele pe care le ale la dispoziţie, cu abilităţile de care dispune şi aşa mai departe, cu siguranţă se va afla cu mulţi paşi nainte pe calea Schimbării dorite. n acest moment, individul nostru are o mare nemulţumire legată de situaţia actuală şi de o viziune realistă şi corectă asupra ceea ce şi-ar dori. Oare ce i mai lipseşte? Evident un Plan de acţiune care să-l apropie de viziunea pe care şi-a creat-o asupra viitorului. Un individ inteligent va concepe acest plan, n acord cu posibilităţile de care dispune şi abilităţile sale pe care va ncerca să le pună n valoare. Mnat din spate de energia furnizată de nemulţumirea iniţială şi călăuzit n faţă de ţelul propus (viziunea) şi avnd n mnă o hartă a mediului n care acţionează şi o busolă (Planul), orice Rezistenţă poate fi astfel nvinsă şi Schimbarea produsă.


    Putem să mai privim formula schimbării de mai sus şi n alt mod. Deoarece N, V şi P se nmulţesc, putem spune că valoarea mică a unuia din aceşti termeni influenţează decisiv produsul total. Deci degeaba, Nemulţumirea este mare şi Viziunea corect definită, dacă Planul este zero sau aproape de zero. Schimbarea nu are cum să se producă. La fel, degeaba am o Viziune minunată şi un Plan extraordinar, dacă Nemulţumirea lipseşte sau este foarte mică şi deci imboldul necesar să fac ceva nu există. De aceea se spune uneori că binele este duşmanul mai binelui. Schimbarea iarăşi nu are cum să se producă n aceste condiţii.

    n concluzie, toţi aceşti trei termeni sunt foarte importanţi n ecuaţia schimbării, iar ignorarea unuia sau mai multora nu poate conduce dect la eşec.


    Revenind la situaţia actuală din Romnia, realitatea ar putea fi descrisă astfel, n termenii celor exemplificate mai sus: n societatea romnească de azi există un fond foarte mare de Nemulţumire cu privire la modul n care decurg lucrurile, o Viziune incorentă, incompletă şi slab argumentată de către cei care doresc şi/sau planifică o eventuală Schimbare şi o lipsă acută a oricăror Planuri realiste şi viabile care ar putea fi urmate pentru a determina Schimbarea. Astfel, cei care se ntreabă aiurea ct mai suportă acest popor obidit? sau cum de nu iese lumea n stradă? sau cum de nu se schimbă nimic, cu toate că lumea este nemulţumită? poate şi găsesc răspunsul la aceste ntrebări care se vor retorice, n discursul contemporan descurajant. De asemenea, cunoaşterea acestei formule a schimbării chiar şi la nivel empiric de către cei care nu-şi doresc o asemenea schimbare, cei care doresc conservarea acestui status-quo sau cei care au de cştigat de pe urma acestuia constituie de asemenea un impediment n calea Schimbării. Astfel, atunci cnd Nemulţumirea populaţiei atinge cote alarmante şi există semnale privind o ct de mică organizare a nemulţumiţilor, tot ceea ce trebuie să facă establishment-ul actual este, fie să ncurce această organizare (prin insinuarea unor semnale venite din partea trompetelor de serviciu (romnii sunt proşti, romnii sunt laşi, romnii nu se pot organiza, este imposibil, etc), fie să scadă această nemulţumire la un nivel acceptabil, prin acordarea de doi lei la pensie sau prin mecanisme similare). n timp ce totul este calculat la ei, noi stăm şi ne mirăm că nu ne iese nimic. Răspunsul e simplu: de vină este ignoranţa celor care vor să facă ceva să schimbe lucrurile n bine.


    n mod intenţionat, am lăsat la sfrşit termenul din dreapta al (in)ecuaţiei (formulei schimbării). n el sunt incluse toate acele elemente care se opun oricărei tendinţe de modificare a sistemului. De cele mai multe ori tindem să ignorăm aceste elemente, orbiţi de strălucirea Nemulţumirii pe care o considerăm suficientă pentru a genera Schimbarea. Iar ignorarea acestor elemente constituie de cele mai multe ori cauza eşecului. n Rezistenţa la schimbarea n bine a Romniei putem include mai multe elemente, dintre care se remarcă: manipularea activă şi constantă a populaţiei, inducerea sentimentului de neputinţă n largi pături sociale ademenite mai degrabă să se adapteze unui sistem strmb, dect să lupte pentru o Schimbare prezentată de cele mai multe ori drept imposibilă, alianţa invizibilă, dar deosebit de trainică ntre toţi cei care urmăresc conservarea puterii, n timp ce dezbinarea domneşte n rndul celor care li se opun, măsluirea reperelor morale, intoxicarea pnă la refuz a maselor cu sub-cultură, mentalităţi mafiote, cancanuri, şi n general cu şuvoaie imense de informaţii incorecte, irelevante şi inutile sub care cu greu şi pot croi drum informaţiile de tip contrar. n general, Rezistenţa la schimbare a sistemului cuprinde cam tot ce a fost prezentat n manifestul domnului Roşca: De ce nu avem A.E.R.?. Acesta este cvasi-complet şi ar fi inutil să mai insist asupra acestor aspecte.


    n concluzie, ar trebui să nţelegem că Schimbarea, şi n general schimbarea socială nu este un proces aleatoriu care apare aiurea fără nici un control. Există factori care influenţează şi provoacă Schimbarea, dar şi factori care se opun acesteia. Căutarea sporirii influenţei primilor şi denunţarea ultimilor, odată cu lupta activă de reducere a influenţei acestora din urmă, ar trebui să constituie unelte indispensabile din trusa activistului social. Ignorarea acestor fapte incontestabile, nu poate conduce dect la ncremenirea n Neschimbare şi/sau la deturnarea Nemulţumirii populare prin diverse cosmetizări de faţadă a sistemului, care au loc periodic prin exerciţiul electoral. n fond, schimbarea unor oamenii cu alţi oameni de aceeaşi factură, ntr-un sistem de putere nealterat de acest machiaj periodic.

    (Sursa: http://silviupricope.wordpress.com/2...ce-schimbarea/)
    Viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gndi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. orice "soluţie structurală economică" sau orice alt model nu poate fi implementat fără nţelegerea paradigmei care animă o societate la un moment dat. De fapt, schimbările au loc att de greu, deoarece majoritatea oamenilor luptă mpotriva acestora dintr-un motiv pe care nu-l nţeleg nici ei. Pur şi simplu luptă n mod inconştient să apere paradigma prezentului! La nivel social se ntmplă ceva interesant. O schimbare de paradigmă nu are loc aşa uşor. nti şi nti apar o grămadă de semnale că paradigma actuală nu mai corespunde realităţii şi obiectivelor propuse iniţial. Acestea ntr-adevăr sunt semnalate de o minoritate, pentru că - nu-i aşa? - nţelepciunea de a vedea astfel de inadvertenţe nu este o caracteristică globală a ntregii populaţii. Declicul se produce nsă la atingerea unei mase critice. Din acel moment abia, principiile noi paradigme sunt acceptate n mod accelerat de un număr din ce n ce mai mare de oameni. Imago mundi: Blog personal Silviu Pricope

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Avatarul lui Remus Constantin Raclău
    Data nscrierii
    25.07.2011
    Locație
    Perugia / Italia
    Posturi
    142
    Mesaje blog
    22
    Putere Rep
    271

    Implicit Răspuns la: ntrebări esenţiale (V) A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?

    De ce nu avem AER ?

    Raspunsul meu e simplu: pentru ca nu avem lideri naturali si nu avem miscari naturale ...
    Un lider natural se naste spontan din miezul unei miscari naturale.
    O miscare naturala se naste spontan, in momentul in care o nemultumire reala si naturala (sau o suma de nemultumiri) isi atinge apogeul.

    Apogeul starii de nemultumire se atinge atunci cand un cumul de nemultumiri reale si naturale devin acute si presante ca urmare a nesadisfacerii - totale sau partiale a - unei (unor) nevoi obiective, sau ca urmare a sadisfacerii necorespunzatoare a acesteia (acestora), determinand raspandirea si propagarea lor in proportie de masa.

    Acum sa le luam pe rand:

    O nemultumire este reala atunci cand omul o simte in mod direct, pe pielea lui - nemultumire directa - aceasta fiind si cea mai puternica. Pe langa aceasta mai sunt insa si forme indirecte de nemultumire reala, atunci cand aceasta isi are originea in compatimirea sau in spiritul de solidaritate cu nemultumirea unei alte persoane - nemultumire solidara, (in care subiectul nu are nici o stare de nemultumire personala, dar resimte o stare de disconfort (social) pentru nemultumirea altcuiva. Tot un tip de nemultumire reala este si aceea in care omul resimte o stare de disconfort dar nu reuseste nici sa o exprime si nici sa-i individualizeze cauzele sau originile, constientizand-o doar in momentul in care o aude exprimata clar si precis de catre o alta persoana - nemultumire contagioasa.

    O nemultumire poate fi considerata ca fiind naturala daca (si numai daca) se produce spontan, atunci cand in urma activitatilor obisnuite si cotidiene, intr-un context de intamplari normale, de rutina, si in ambientul sau obisnuit,o persoana nu mai obtine satisfactiile scontate.

    O nemultumire care nu ia nastere in mod spontan este o - nemultumire falsa. Acest tip de nemultumire este considerata ca fiind ne-naturala (creata artificial) si poate fi indusa subliminal - nemultumirea indusa - sau provocata in scop diversionist - nemultumire de acoperire - (de regula o nemultumire din motive banale, neimportante si usor de rezolvat), pentru a distrage atentia de la nemultumirile reale, naturale, acute si presante pentru care exista un interes major de a nu se gasi rezolvare.

    Nemultumirile reale si naturale devin acute si presante atunci cand ajung sa fie predominante in subconstientul unei persoane, fara nici un orizont de rezolvare, facand ca ceea ce erau pana atunci simple preocupari si griji sa devina angoase.
    Angoasele determina o puternica stare de disconfort psihic si de iritabilitate in plan personal: omul simte nevoia presanta de a impartasi celor din jurul sau starea sa personala de disconfort, provocandu-le si acestora, prin contaminare, o stare de disconfort.

    Daca motivele invocate de persoana care isi propaga astfel nemultumirea sunt insusite si de cei care le asculta sub una dintre cele trei forme de nemultumiri reale (directa, solidara sau contagioasa) atunci sunt create conditiile crearii unei miscari naturale.

    Daca din randul nemultumitilor se ridica prin forte proprii si prin meritul sau, o persoana altruista, cu o inalta constiinta civica si morala, cinstita si corecta, nesantajabila (cu un trecut limpede), cu un bun nivel de cunoastere a fenomenelor socio-economice, cu reale capacitati de sinteza, cu o buna intuitie si cu o buna capacitate de proiectie in viitor, o persoana inventiva, cu un ascutit spirit de echipa si de initiativa, un fin diplomat cu certe calitati empatice, cu un discurs limpede, logic cursiv si captivant - in public, si care stapaneste bine arta dialogului - in privat, o persoana dedicata cauzei colective, cu spirit de sacrificiu, care reuseste sa adune in jurul sau o echipa motivata de aceleasi idealuri impreuna cu care reuseste sa sistematizeze nemultumirile tuturor persoanelor pe care le reprezinta, sa le identifice in mod corect cauzele declansatoare si sa enunte posibile cai plauzibile de rezolvare,astfel incat acestea sa determine o evolutie ulterioara previzibila - pozitiva si perfect realizabila,
    si sa le explice toate acestea oamenilor, pe intelesul lor, atunci avem de a face cu un lider natural.

    O miscare naturala nu poate lua nastere in alta parte decat in partea de jos a societatii, acolo unde se acumuleaza nemultumirile reale si nu se poate produce altfel decat numai de jos in sus, cu sprijinul si participarea maselor coagulate in jurul unui lider natural.

    In concluzie,
    se poate observa cu usurinta ca, puse cap la cap, toate afirmatiile de mai sus, referitoare la calitatile si conditiile de indeplinit pentru a avea o miscare si un lider natural se transforma intr-un adevarat LANT AL SLABICIUNILOR societatii romanesti contemporane, de-a lungul caruia, persoanele interesate in perpetuarea actualei stari de fapt pot interveni cu succes oriunde si oricand, alterandu-l, slabindu-l si in final, rupandu-l, profitand de pacatele, poftele si slabiciunile noastre, si mai ales de lipsa noastra de cultura civica, sub toate aspectele sale ...
    Ultima modificare făcută de Remus Constantin Raclău; 07.06.2013 la 09:51.
    Miscarea Pentru Bunul Simt "MBS", se vrea un mijloc de atitudine in plan social; o miscare pentru normalitate,apolitica, deshisa tuturor persoanelor care nu vor sa uite ca SUNTEM OAMENI; o miscare fondata pe principii de etica, morala, respect, onoare, decenta, echitate, adevar. O miscare in interiorul careia adevaratele valori si meritocratia sa se simta acasa. O miscare civica pe orizontala, fara ierarhii, fara cariere, fara oportunisti. http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.it/

  3. #3
    Rang-N-03(col)
    Avatarul lui Silviu Pricope
    Data nscrierii
    28.11.2012
    Locație
    Bucureşti
    Posturi
    18
    Mesaje blog
    1
    Putere Rep
    363

    Lightbulb Răspuns la: ntrebări esenţiale (V) A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?

    Stimate domnule Raclău,

    Fine şi pertinente observaţiile dvs. ca ntotdeauna, de altfel. Analiza formelor de nemulţumire este pur şi simplu sclipitoare.


    Haideţi acum să le luăm pe rnd, să vedem dacă putem contopi aceste două viziuni, asupra aceleiaşi probleme: producerea Schimbării.


    Citat Postat n original de Remus Constantin Raclău Vezi post
    De ce nu avem AER ?

    Raspunsul meu e simplu: pentru ca nu avem lideri naturali si nu avem miscari naturale ...
    Un lider natural se naste spontan din miezul unei miscari naturale.
    O miscare naturala se naste spontan, in momentul in care o nemultumire reala si naturala (sau o suma de nemultumiri) isi atinge apogeul.

    Nu este nici o surpriză pentru mine faptul că aduceţi n discuţie, LIDERUL. Ceea ce mă preocupă pe mine este faptul că l consideraţi esenţial n generarea acestei schimbări. Departe de mine gndul de a spune că un adevărat LIDER NATURAL nu este important. Eu spun doar, că preocuparea de găsi un astfel de lider şi desconsiderarea altor acţiuni de alt gen, pnă la găsirea acestuia nu este un lucru pozitiv. Mi se pare că astfel se pune căruţa nainte boilor. O mişcare generatoare de schimbare, nemanipulată, care are un scop clar definit este n mod evident compusă din oameni, nu din roboţi. Este de asemenea evident, că liderul natural apare ntotdeauna n orice colectivitate umană avnd un scop comun. Fie că este vorba de colectivul de la muncă sau de un colectiv de voluntari nhămaţi la o acţiune comună... acest lider natural apare, indiferent de situaţie. Este foarte posibil ca liderul natural să fie diferit de cel nzestrat efectiv cu autoritatea formală. Liderul natural şi exercită influenţa n cadrul grupului nu prin prisma funcţiei pe care o deţine, ci prin nrurirea pe care o are asupra acestuia, datorată capacităţilor sale, prestigiului, diplomaţiei, dedicaţiei sale, spiritului său de sacrificiu, abnegaţiei de care dă dovadă. Deci, nu avem A.E.R. NU pentru că nu avem lideri, ci doar pentru că nu avem - luate mpreună - nemulţumirea (att de corect şi de complet analizată de dvs.) şi viziunea comună asupra scopului propus şi pentru că nu avem un plan.


    Eu văd un pic diferit lucrurile, deoarece nu aştept un astfel de LIDER NATURAL care să vină să creeze (el singur) aceste lucruri pe care trebuie să le facem MPREUNĂ: viziunea şi planul. Liderul va apărea invariabil ntr-un astfel de proces. Nu mi fac nici cea mai mică problemă.

    Viziunea dvs. (şi vă rog să mi spuneţi dacă greşesc sau exagerez cu ceva) are n prim plan un LIDER, suficient de capabil şi de abil, care este n stare să prezinte o viziune nchegată asupra scopului propus, şi este n stare să elaboreze un plan de acţiune pentru atingerea acestuia, ambele unanim acceptate de membrii grupului, care se regăsesc n ele. Toate acestea, evident ţinnd cont n mod sincer de membrii grupului, de părerile lor pe care caută să le integreze unitar, bazndu-se pe dialog şi diplomaţie, pe exemplul personal şi aşa mai departe. Astfel, dispunnd de un grad nalt de nemulţumire (care constituie motorul), de o viziune nchegată asupra scopului de atins (linia de finish) şi de un plan (o hartă), Schimbarea are cum să se producă, conform formulei din mesajul iniţial.


    Legat de această viziune, eu am cteva comentarii şi cteva rezerve deopotrivă. n primul rnd, nu mă mpac cu viziunile paternaliste ale unui tătuc care trebuie să se ngrijească de copii săi fără minte. n al doilea rnd, trebuie să spun că ar fi extraordinar să se ntmple aşa; să apară un astfel de om care să poată realiza aceste lucruri. Dar oare nu cumva putem face şi mai bine de-att??? n loc să aşteptăm pur şi simplu ridicarea unui astfel de lider din rndul nostru, nu ar fi mai bine să creăm condiţiile ca el să apară? Şi acest lucru l putem face pur şi simplu apucndu-ne de treabă n cea mai pură anarhie posibilă. (O mică paranteză aici: ANARHIA nu are nimic n comun cu haosul, aşa cum suntem nclinaţi să credem, sub imperiul paradigmei actuale care ne repetă asta n mod obsesiv. Anarhia (după cum i spune şi numele a narhos) nseamnă doar LIPSA AUTORITĂŢII. Dar despre asta voi vorbi cu altă ocazie, mai pe larg.) ntr-un astfel de cadru ideal pe care ar trebui să-l creăm, orice idee este bună, orict de absurdă ar părea iniţial, pe modelul teatrului magic din Lupul De Stepă (Hermann Hesse). Nimeni nu controlează pe nimeni şi nimeni nu dictează nimănui. Nimeni nu este supus oprobiului public pentru că a spus o prostie. Nimeni nu este privit cu ochii daţi peste cap, dacă n secunda următoare susţine o idee contrară celei iniţiale. Nimeni nu cştigă puncte, nimeni nu pierde nimic, ci TOŢI CŞTIGĂ TOTUL. n astfel de condiţii, n mod NATURAL apare şi liderul, pur şi simplu pentru că acest lucru este firesc să se ntmple. Deci, n loc să aşteptăm să apară un astfel de lider pe care să-l urmăm... nu mai bine l creăm noi n mod firesc şi natural? Nu ştiu!?... ntreb şi eu... Tot aşteptnd să se ridice (doar prin propriile forţe) un astfel de lider, pe care să-l urmăm, nu mai bine l ajutăm şi noi să apară? Tot sistemul actual şi toate armele de auto-apărare şi auto-conservare ale acestuia doar asta fac: MPIEDICĂ PRIN TOATE MIJLOACELE APARIŢIA UNUI ASTFEL DE LIDER, pentru că i este clar că puterea lui de influenţă asupra oamenilor este pericol mortal la nsăşi existenţa establisment-ului. Astfel, libera exprimare devine metodă de ostracizare şi njurare a eventualilor lideri care ar putea apărea, iar mass-media aservită metodă de acaparare a conştiinţei publice (ferită astfel de orice influenţă nocivă nealiniată).


    Citat Postat n original de Remus Constantin Raclău Vezi post

    Apogeul starii de nemultumire se atinge atunci cand un cumul de nemultumiri reale si naturale devin acute si presante ca urmare a nesadisfacerii - totale sau partiale a - unei (unor) nevoi obiective, sau ca urmare a sadisfacerii necorespunzatoare a acesteia (acestora), determinand raspandirea si propagarea lor in proportie de masa.

    Acum sa le luam pe rand:

    O nemultumire este reala atunci cand omul o simte in mod direct, pe pielea lui - nemultumire directa - aceasta fiind si cea mai puternica. Pe langa aceasta mai sunt insa si forme indirecte de nemultumire reala, atunci cand aceasta isi are originea in compatimirea sau in spiritul de solidaritate cu nemultumirea unei alte persoane - nemultumire solidara, (in care subiectul nu are nici o stare de nemultumire personala, dar resimte o stare de disconfort (social) pentru nemultumirea altcuiva. Tot un tip de nemultumire reala este si aceea in care omul resimte o stare de disconfort dar nu reuseste nici sa o exprime si nici sa-i individualizeze cauzele sau originile, constientizand-o doar in momentul in care o aude exprimata clar si precis de catre o alta persoana - nemultumire contagioasa.

    O nemultumire poate fi considerata ca fiind naturala daca (si numai daca) se produce spontan, atunci cand in urma activitatilor obisnuite si cotidiene, intr-un context de intamplari normale, de rutina, si in ambientul sau obisnuit,o persoana nu mai obtine satisfactiile scontate.

    O nemultumire care nu ia nastere in mod spontan este o - nemultumire falsa. Acest tip de nemultumire este considerata ca fiind ne-naturala (creata artificial) si poate fi indusa subliminal - nemultumirea indusa - sau provocata in scop diversionist - nemultumire de acoperire - (de regula o nemultumire din motive banale, neimportante si usor de rezolvat), pentru a distrage atentia de la nemultumirile reale, naturale, acute si presante pentru care exista un interes major de a nu se gasi rezolvare.

    Nemultumirile reale si naturale devin acute si presante atunci cand ajung sa fie predominante in subconstientul unei persoane, fara nici un orizont de rezolvare, facand ca ceea ce erau pana atunci simple preocupari si griji sa devina angoase.
    Angoasele determina o puternica stare de disconfort psihic si de iritabilitate in plan personal: omul simte nevoia presanta de a impartasi celor din jurul sau starea sa personala de disconfort, provocandu-le si acestora, prin contaminare, o stare de disconfort.
    O analiză de pus n ramă. Excelentă de-a dreptul.


    Citat Postat n original de Remus Constantin Raclău Vezi post

    Daca motivele invocate de persoana care isi propaga astfel nemultumirea sunt insusite si de cei care le asculta sub una dintre cele trei forme de nemultumiri reale (directa, solidara sau contagioasa) atunci sunt create conditiile crearii unei miscari naturale.

    Aş vrea să accentuez ncă o dată faptul, că DOAR nemulţumirea singură, nu are şanse să producă Schimbarea. n cel mai rău caz posibil, poate produce revolte violente sau răsturnări "cosmetice" de situaţie, dar niciodată o Schimbare veritabilă. După cum am avut ocazia să experimentăm, revolta singură (fără viziune şi fără plan) a revoluţionarilor autentici din Decembrie 1989 (a celor care se săturaseră efectiv de regimul nebun aflat la putere) a eşuat lamentabil. Spre deosebire de aceştia, cei care au avut un PLAN pregătit dinainte, precum şi o viziune asupra modului n care urmează să se desfăşoare lucrurile (chiar adaptată din mers... cnd au văzut că opoziţia la ntinarea idealurilor comuniste este extrem de mare şi necontrolabilă) au avut cştig de cauză. Revoluţionarii au rămas cu frustrarea şi cu buza umflată. Eu personal nu-mi doresc să particip la nimic menit să sporească doar NEMULŢUMIREA populară şi care nu face nimic n vederea creării unei VIZIUNI comune şi a unui PLAN de implementare a acestei viziuni. Este foarte simplu să inflamezi spiritele n turmă, dar de pe urma acestei agitaţii nu vor cştiga dect cei care sunt pregătiţi.


    Citat Postat n original de Remus Constantin Raclău Vezi post

    Daca din randul nemultumitilor se ridica prin forte proprii si prin meritul sau, o persoana altruista, cu o inalta constiinta civica si morala, cinstita si corecta, nesantajabila (cu un trecut limpede), cu un bun nivel de cunoastere a fenomenelor socio-economice, cu reale capacitati de sinteza, cu o buna intuitie si cu o buna capacitate de proiectie in viitor, o persoana inventiva, cu un ascutit spirit de echipa si de initiativa, un fin diplomat cu certe calitati empatice, cu un discurs limpede, logic cursiv si captivant - in public, si care stapaneste bine arta dialogului - in privat, o persoana dedicata cauzei colective, cu spirit de sacrificiu, care reuseste sa adune in jurul sau o echipa motivata de aceleasi idealuri impreuna cu care reuseste sa sistematizeze nemultumirile tuturor persoanelor pe care le reprezinta, sa le identifice in mod corect cauzele declansatoare si sa enunte posibile cai plauzibile de rezolvare,astfel incat acestea sa determine o evolutie ulterioara previzibila - pozitiva si perfect realizabila, si sa le explice toate acestea oamenilor, pe intelesul lor, atunci avem de a face cu un lider natural.

    Excelentă definiţia dvs. cu privire la acest LIDER NATURAL. Dar, reiterez ncă o dată faptul că este imposibil ca acest lider să apară DE LA SINE, n condiţiile actuale. (Dacă ar apărea, mie personal mi s-ar părea extrem de ciudat, considernd că este vorba de o creaţie de laborator). De aceea, eu militez pentru a-i crea condiţiile să apară, să nmugurească şi să se maturizeze n mijlocul nostru.



    Citat Postat n original de Remus Constantin Raclău Vezi post

    In concluzie,
    se poate observa cu usurinta ca, puse cap la cap, toate afirmatiile de mai sus, referitoare la calitatile si conditiile de indeplinit pentru a avea o miscare si un lider natural se transforma intr-un adevarat LANT AL SLABICIUNILOR societatii romanesti contemporane, de-a lungul caruia, persoanele interesate in perpetuarea actualei stari de fapt pot interveni cu succes oriunde si oricand, alterandu-l, slabindu-l si in final, rupandu-l, profitand de pacatele, poftele si slabiciunile noastre, si mai ales de lipsa noastra de cultura civica, sub toate aspectele sale ...

    Deşi corectă 100%, opinia dvs. este oarecum pesimistă. Eu prefer să văd partea plină a paharului. Credeţi că cei cu care ne confruntăm, nu sunt şi ei oameni? Credeţi că sunt mai inteligenţi dect noi sau au alte calităţi care să-i facă să merite poziţia de dominaţie actuală pe care o exercită asupra populaţiei? Pur şi simplu, trebuie să tragem aer n piept, să ne dăm doi paşi n spate, să analizăm corect sistemul şi angrenajul social şi să găsim modalităţile efective de a-l Schimba.
    Viziunea oamenilor asupra realităţii ar trebui să se schimbe, la fel ca şi modul lor de a percepe realitatea, modul de a gndi şi, mai ales, valorile la care aderă aceştia. orice "soluţie structurală economică" sau orice alt model nu poate fi implementat fără nţelegerea paradigmei care animă o societate la un moment dat. De fapt, schimbările au loc att de greu, deoarece majoritatea oamenilor luptă mpotriva acestora dintr-un motiv pe care nu-l nţeleg nici ei. Pur şi simplu luptă n mod inconştient să apere paradigma prezentului! La nivel social se ntmplă ceva interesant. O schimbare de paradigmă nu are loc aşa uşor. nti şi nti apar o grămadă de semnale că paradigma actuală nu mai corespunde realităţii şi obiectivelor propuse iniţial. Acestea ntr-adevăr sunt semnalate de o minoritate, pentru că - nu-i aşa? - nţelepciunea de a vedea astfel de inadvertenţe nu este o caracteristică globală a ntregii populaţii. Declicul se produce nsă la atingerea unei mase critice. Din acel moment abia, principiile noi paradigme sunt acceptate n mod accelerat de un număr din ce n ce mai mare de oameni. Imago mundi: Blog personal Silviu Pricope

Subiecte similare

  1. ntrebări esenţiale (IV) A.E.R.: Mişcare Socială sau Revoluţie Spirituală?
    De Silviu Pricope n forumul Actiunea pentru Eliberarea Romniei (A.E.R.)
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 25.04.2013, 11:38
  2. ntrebări esenţiale (III) A.E.R.: Cum ar trebui să arate un eventual Scop pe care să ni-l propunem
    De Silviu Pricope n forumul Actiunea pentru Eliberarea Romniei (A.E.R.)
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 19.04.2013, 09:17
  3. ntrebări esenţiale (II) Cum de nu vedem aberaţiile introduse intenţionat n sistem?
    De Silviu Pricope n forumul Actiunea pentru Eliberarea Romniei (A.E.R.)
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 19.04.2013, 09:09
  4. ntrebări esenţiale (I) Societatea romnească
    De Silviu Pricope n forumul Actiunea pentru Eliberarea Romniei (A.E.R.)
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 26.02.2013, 14:14
  5. Romnia n bugetul Uniunii Europene. Privire de ansamblu, cifre esenţiale
    De Lucky Luke n forumul Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 20.12.2011, 15:46

Liens sociaux

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •