n ultima perioadă am avut ocazia să descopăr n mediul onlinecteva iniţiative absolut redutabile n acest domeniu al Schimbării n bine a Romniei. Am avut ocazia să văd că nu sunt deloc puţini cei care luptă ntr-un fel sau altul pentru atingerea acestui deziderat. Sătui de populismul de care dau dovadă politicienii, de confiscarea partidelor şi a instituţiilor statului de către o gaşcă de mafioţi puşi pe căpătuială, oamenii au nceput să se organizeze singuri. Timid şi ntr-un mod lipsit de pragmatism, dar totuşi din ce n ce mai vocal. Dar ceea ce este şi mai interesant este că bulgărele protestatar a nceput să se rostogolească la vale n mediul online, fiecare zi aducnd noi şi noi opinii, noi şi noi bloguri sau grupuri de discuţie, noi şi noi oameni cu preocupări diverse, dar animaţi de un scop comun, chiar dacă nu definit n mod concret. Acum cţiva ani, astfel de voci erau izolate, pe diverse forumuri sau bloguri, respectivii indivizi fiind priviţi cu oarecare milă sau taxaţi drept anarhişti utopici. Pe-atunci era la modă să fii cu ăla sau cu ălălaltul orice altă alternativă fiind exclusă din start , iar poziţiile principiale erau tratate cu falsă condescendenţă, fiind percepute drept naivităţi ale unor indivizi necunoscători n ale politicii. Astăzi, din contra, a devenit trendy să fii mpotriva tuturor, iar exprimări de genul: ntreaga clasă politică a făcut şi a dres ţin paginile forumurilor şi blogurilor activiştilor de tot soiul. Generalizările greşite şi n general, lipsite de fundament au luat locul criticilor punctuale aduse unul altuia de către toţi actorii politici.

Astfel, am avut ocazia să observ că se ncearcă diverse forme de coagulare a acţiunilor şi energiilor colective, majoritatea avnd drept finalitate implicită o ipotetică Mişcare Socială, care să schimbe starea de fapt insuportabilă din Romnia. Albă ca Zăpada nu a apărut, dar se pare că s-a lucrat intens la crearea condiţiilor propice pentru apariţia ei.


Cred că suntem cu toţii de acord că Romnia a ajuns ntr-un punct n care este necesară o schimbare. Şi cnd spun asta nu mă refer la o simplă cosmetizare realizată prin efemere balansări ale puterii ntre diverse formaţiuni politice, ci la o schimbare de substanţă la nivel economic, politic şi social. Odată stabilită această necesitate este normal să ne ntrebăm cum anume putem face ca această Schimbare să aibă loc? Pentru asta, sociologia şi teoria politică ne pune la dispoziţie un instrument democratic deosebit de puternic:Mişcarea Socială. Existnd o bogată literatură n acest domeniu puternic teoretizat, nu trebuie dect să studiem cu atenţie acest fenomen şi să ncercăm să-l punem n valoare.

De obicei, oamenii au senzaţia că Mişcările Sociale iau naştere aşa din neant, atunci cnd oamenilor le ajunge cuţitul la os şi că ele reprezintă forme de agregare a conştiinţei publice născute n mod spontan ca răspuns la diverse inechităţi sociale sau alţi factori care ţin de antagonismul dintre cei care guvernează şi cei guvernaţi. Nimic mai fals!!! Trebuie să nţelegem că pentru a avea succes aceste Mişcări Sociale trebuie atent planificate şi manipulate n direcţia corespunzătoare. Fără o analiză strategică, fără o viziune, fără un plan bine pus la punct şi fără o canalizare concentrată a eforturilor tuturor participanţilor ntr-o direcţie comună, orice mişcare socială este sortită eşecului. Poate citind aceste rnduri, toţi activiştii de care este plin internetul, vor renunţa la naivitatea lor şi vor nţelege de ce se năruie mereu tot ceea ce ncearcă ei să ntreprindă. Poate vor nţelege de ce lumea nu vine alergnd sub stindardul lor, chiar dacă ei sunt mnaţi de cele mai bune intenţii. Poate vor nţelege că nu este vorba de o tară a acestui popor, de o carenţă n educaţie, de prostie sau de o naivitate a populaţiei (aşa cum trompetele establishment-ului ncearcă să ne convingă pe toate canalele), ci pur şi simplu de o carenţă a lor, a celor care iniţiază astfel de acţiuni n mod pompieristic, fără viziune, fără cel mai elementar plan de bătaie, dar animaţi de un optimism şi un entuziasm pe care şi l-ar dori ct mai contagios posibil. Ei bine lipsa planificării atente şi a viziunii de ansamblu nu poate fi suplinită la infinit de acest entuziasm (uneori prostesc) dect pe perioade scurte şi total nesemnificative. n popor există o vorbă care defineşte complet o astfel de situaţie: un simplu foc de paie, şi de astea nu am dus deloc lipsă n ultimii 23 de ani. n plus, toate aceste acţiuni insuficient pregătite nu fac altceva dect să ntărească convingerea strecurată insidios pe toate canalele media de falsa intelectualitate romnească lipsită de cel mai elementar sentiment patriotic romnii nu sunt n stare să se unească pentru un scop comun, că mămăliga la romnii nu explodează, că avem nevoie de alţii să ne facă revoluţiile şi aşa mai departe. Cunoaşteţi toate aceste mesaje care vă bombardează zilnic şi nu are rost să insist.




nchid această paranteză şi revin la problematica Mişcărilor Sociale pentru a oferi cteva elemente de susţinere a unui eventual Plan de Eliberare a Romniei. Ca definiţie, Mişcările Sociale sunt acţiuni colective prin care populaţia este informată, alertată, educată şi mobilizată, de-a lungul anilor sau chiar decadelor, să provoace factorii de putere dintr-o ţară şi intreaga ei societate n vederea rezolvării unor probleme sociale sau carenţe şi să restabilească valorile sociale necesare. Ele sunt instrumente puternice ale păstrării democraţiei şi presupun angrenarea societăţii n direcţia rezolvării unor probleme sociale critice. Mişcările sociale sunt comune n istoria oricarei ţări şi au nsoţit adesea schimbările de regim politic, dar şi eforturile permanente de a face societatea un loc n care fiecare să poată trăi mplinindu-şi potenţialul de care dispune. n general, oamenii manifestă reticenţă n demersul lor de a iniţia şi/sau participa la aceste Mişcări Sociale, deoarece se simt descurajaţi de complexitatea problemei n discuţie şi pentru că au senzaţia că nu există o metodologie clară de implementare a unei Mişcări Sociale de succes sau un instrument analitic pentru organizarea şi evaluarea performanţelor acestora. Lipsa acestui instrument analitic practic care să descrie lungul proces pe care trebuie să-l parcurgă o mişcare sociala de succes descurajează membrii militanţi ai mişcării şi limitează eficienţa miscarii sociale pe care o sustin.

Fără un cadru de referinţă care să explice pas cu pas procesul pe care mişcările sociale trebuie să le urmeze, mulţi membrii ai mişcării nu reuşesc să identifice succesele deja obţinute, nu reuşesc să şi stabilească corect scopurile pe termen scurt sau lung, nu reuşesc să dezvolte eficient strategii, tactici, programe şi nu reuşesc să evite greşeli comune ce pot aparea n organizarea unei mişcări sociale. Deja n democraţiile de tradiţie aceste lucruri au fost bine puse la punct, iar campaniile de acest gen ncepnd cu cele destinate schimbărilor punctuale şi terminnd cu cele electorale sunt deja iniţiate, conduse, analizate şi mobilizate utiliznd instrumente ştiinţifice clare, care şi-au demonstrat nu o dată, utilitatea. Ei bine, aceste lucruri care ţin de teoria politică au nceput să apară timid şi la noi. De exemplu, pe site-ul: http://sansapentruromania.wordpress.com/ puteţi găsi un Plan de Acţiune a Mişcărilor Sociale (care explică pas cu pas stadiile prin care trece o mişcare socială de succes, cum trebuie iniţiată, cum trebuie mobilizaţi oamenii, cum trebuie acţionat, cum răspund mediile puterii la aceste provocări venite din partea unor outsideri, care sunt principalii factori care pot conduce la insucces şi aşa mai departe), puteţi găsi metode de organizare a protestelor astfel nct acestea să aibă un impact maxim, puteţi găsi o metodologie de dezvoltare a organizaţiilor online, puteţi găsi cum se face organizarea unei campanii, a unei iniţiative, prezentarea unor analize sau a unor modele decizionale, a factorilor care generează schimbarea şi multe alte lucruri intersante. Practic sunt puse la dispoziţia activiştilor nişte instrumente deosebit de eficiente, astfel nct aceştia să nu mai treacă prin stadiile descoperirii roţii, ori de cte ori iniţiază astfel de acţiuni, permiţndu-le să se concentreze pe esenţa acestor acţiuni şi nu pe redescoperirea unor lucruri, care deja au ieşit la lumină din experienţa multor altor Mişcări Sociale de succes care au avut loc n lume.

De aceea mi permit să recomand entuziaştilor care mnaţi doar de sloganuri de genul: Nu se mai poate aşa! Trebuie să facem ceva! să analizeze cu discernămnt complexitatea acestei probleme, pentru a lua decizii n deplină cunoştinţă de cauză şi pentru a preveni irosirea unor energii umane valoroase datorită dezamăgirilor personale inerente care urmează oricăror mişcări sociale insuficient pregătite/planificate şi/sau prost administrate.

Voi reveni asupra problematicii Mişcărilor Sociale şi cu alte ocazii, deoarece abia am atins tangenţial această chestiune. Momentan am cteva rezerve legate de faptul că aceste mişcări sociale nu atacă adevăratele problemele de fond ale societăţii, ci doar urmăresc doar obiective să le spunem mercantile şi mai ales, că nu dispun de forţa intrinsecă care să nu permită confiscarea lor de către interese ascunse/particulare. Cu toate acestea, această metodă de acţiune socială este de preferat n locul acţiunilor sterile lipsite de vitalitate şi viziune, dezorganizate, insuficient pregătite, de care este plin internetul. Dar despre aceste lucruri voi reveni cu siguranţă pe viitor.

Alături de Mişcările Sociale, planificate, care mobilizează largi pături ale populaţiei, punndu-le n mişcare pentru ndeplinirea unui obiectiv clar conturat, Schimbarea se poate realiza şi printr-o altă metodă: Revoluţia Spirituală. n esenţă, Revoluţia Spirituală presupune o schimbare de paradigmă profundă la nivelul societăţii, menită a aduce Schimbarea pe căi insesizabile analizei ştiinţifice de tip sociologic, care poate să explice doar a posteriori ce s-a ntmplat de fapt. De aceea, nu există un instrument analitic care să prevadă rezultatele, fie şi cu o anumită probabilitate aleasă a priori. Spre deosebire de Mişcările Sociale care sunt ndrumate şi care urmează o reţetă clar stabilită de la bun nceput, Revoluţiile Spirituale nu pot fi ghidate, iar rezultatele nu sunt dect arareori şi n mică măsură predictibile. Ceea ce a urmat apariţiei creştinismului, a culturii Renaşterii, filozofiei mecaniciste nu a putut fi prevăzut la nivelul cunoaşterii umane din momentul apariţiei lor. Ele sunt explicate astăzi, le sunt determinate cauzele şi efectele, sunt strict inventariate şi explicate din punct de vedere istoric, dar nimic din ce exista la momentul apariţiei lor nu putea prevedea atunci, cum vor evolua ele. Revoluţia Spirituală presupune o reconceptualizare a esenţei societăţii umane, nu doar o adaptare a ei. Ea presupune o schimbare de substanţă n percepţia şi viziunea indivizilor vizavi de marile probleme ale umanităţii, şi nu doar o schimbare a metodelor şi scopurilor folosind aceleaşi instrumente instituţionale adaptate noilor cerinţe şi ţeluri, aşa cum procedează Mişcările Sociale.

Să ne nţelegem. Cnd spun Revoluţie Spirituală nu mă refer la ceva care se află n apanajul exclusiv al religiei, indiferent care este aceasta. Religia şi spiritualitatea nu sunt excluse aici, dar nici nu formează pilonul central al acesteia. Revoluţia Spirituală se referă mai mult la schimbarea spiritului unei epoci, dect la o schimbare de natură religioasă. Se referă mai mult la schimbarea modului n care omul priveşte natura şi planeta Pămnt, resursele pe care le are la dispoziţie, mecanismul şi procesul economic, schimbările calitative ale acestuia, conflictul social, accesul la resurse, paradigmele pe care ne fundamentăm viaţa şi aşa mai departe. Revoluţia Spirituală este cea care poate face oamenii să-şi zărească lanţurile care i mpiedică să-şi dezvolte potenţialul de care dispun, să-şi vadă condiţionările la care n mod subtil sunt supuşi şi la care aderă de bunăvoie, datorită unei paradigme păguboase moştenite pe cale culturală, paradigmă care lucrează de fapt mpotriva noastră a tuturor.




n ncheiere, şi revenind oarecum pe pămnt şi la scopurile A.E.R. trebuie să nţelegem ambele metode care pot produce Schimbarea n societatea noastră. Ambele dispun de valenţe nebănuite şi presupun căi, doar superficial explorate. Activiştii sunt sfătuiţi să-şi formuleze o viziune ştiinţifică asupra Mişcărilor Sociale pe care le doresc iniţiate şi să nveţe din experienţa acumulată de-a lungul istoriei. Sunt sfătuiţi să-şi planifice atent acţiunile, pentru a preveni derapajele şi insuccesul datorat uzurii psihice. Sunt sfătuiţi să-şi formuleze o viziune coerentă asupra Scopului propus şi un plan atent elaborat, deoarece acestea sunt ingredientele care au lipsit n aceşti 23 de ani, pentru a produce o Schimbare de substanţă. Aceasta nu s-a produs din simplul motiv că există o formulă imuabilă a schimbării, care depinde direct proporţional de aceşti factori.


Dar despre asta, ntr-un post viitor.

(Sursa: http://silviupricope.wordpress.com/2...ie-spirituala/)