Ca orice demers, şi acesta de Eliberare a Romniei presupune nainte de toate definirea unui ţel. Altfel nu facem altceva dect să adăugăm o voce n plus la toată această cacofonie şi babilonie informaţională care ne nconjoară. O astfel de ntreprindere nu este uşor de realizat, nu este nici simplă, şi nu ar trebui să fie ndeplinită n mod simplist. Suntem asaltaţi din toate părţile de chemări efemere sub steagul diverselor acţiuni de care este plin internetul şi, cu toate acestea, niciodată nu este finalizat nimic, doar arareori diverse acţiuni punctuale constituie o reuşită şi de cele mai multe ori oamenii sfrşesc prin a abandona dezgustaţi aceste chemări la luptă datorită veleităţilor personale ale unor indivizi, a unei proaste organizări, a unei definiri incomplete sau greşite a scopului propus şi aşa mai departe. Toate aceste nereuşite cimentează şi conduc la dezamăgirea şi lehamitea indusă n mod pervers şi intenţionat n cadrul societăţii, producnd uzura activiştilor reali care şi văd risipite eforturile n ncercări sterile şi lupte inutile cu morile de vnt. Cauzele care conduc la aceste rezultate au fost excelent sistematizate de dl. Ioan Roşca n manifestul: De ce nu avem A.E.R.? (punctul F), şi nu mai revin asupra lor.

De aceea, nainte de a ntreprinde absolut orice, este esenţial să ne definim un scop, un ţel anume care să dea un sens existenţei acestei acţiuni. Fără aşa ceva nu facem altceva dect să repetăm greşelile trecutului, nlocuindu-l pe Ion cu Vasile şi furniznd Sistemului actual doar anticorpii prin care poate elimina orice altă acţiune ulterioară din partea noastră. De aceea, este esenţială (şi poate nu voi sublinia aici suficient de clar, pe ct mi-aş dori, acest lucru) definirea unui scop care să nu mai permită deturnarea sensului acţiunilor noastre revendicative.


Pentru a face acest lucru, trebuie să pornim de la cteva principii de bază:

- Eventualul scop pe care ni-l propunem NU TREBUIE să fie punctual (salariu mai mare, interzicerea exploatării gazelor de şist, Jos Băsescu (Ponta, Antonescu, Papa de la Roma)!), privatizarea intreprinderii X sau sau naţionalizarea intreprinderii Y, reducerea numărului de parlamentari, şi aşa mai departe. A ne defini scopul ntr-un asemenea fel, nu va conduce dect la limitarea orizontului nostru şi la sporirea şanselor Sistemului de a ne anihila acţiunea, fie prin deturnarea sensului acesteia, fie prin adaptarea sa cameleonică la noua realitate, n cazul unui puţin probabil succes din partea noastră. Astfel, degeaba l schimbăm pe Băsescu, dacă alternativa este Ponta, degeaba obţinem un salariu mai mare, dacă puterea de cumpărare ne scade (prin taxarea noastră suplimentară ascunsă de vălul inflaţiei sau alte mecanisme subtile similare). Deci trebuie să ne ferim din răsputeri să ne definim un scop punctual. Sau cel puţin, eu nu-mi doresc să particip la aşa ceva.

- De asemenea, ca un corolar al celor expuse mai sus, eventualul scop pe care ni-l propunem trebuie să fie
absolut PRINCIPIAL, n acord cu legile imuabile ale universului (de ex. nu putem să ne propunem să curgă prosperitatea din cer fără să facem nici un efort) şi cele ale moralei şi eticii. Din definirea acestui Scop, trebuie să lipsească orice urmă de particularizare, pentru că altfel nu vom lupta dect pentru interese particulare, chiar dacă acestea nu sunt definite explicit.

- Acest Scop trebuie să fie definit simplu, şi să nu permită deturnarea sensului său prin interpretări dialectice abuzive (Nu degeaba există n filozofie sintagma: prin apele tulburi ale dialecticii), aşa cum s-a ntmplat, nu o dată, de-a lungul istoriei (ca să dau doar două exemple aici: termenul de DEMOCRAŢIE, care nseamnă efectiv puterea poporului, s-a transformat fără să ne dăm seama, n puterea unora asupra poporului sau termenul de ECONOMIE, care dintr-o ştiinţă a eficienţei şi economiei de resurse a devenit una a maximizării profitului pe baza risipei acestora detalii aici sau/şi aici).

- n altă ordine de idei, acest Scop sau Obiectiv trebuie să poată fi astfel definit, nct să poată fi defalcat n sub-obiective cuantificabile, fie prin analiza cantitativă a unor modele matematice, fie prin simpla observaţie obiectivă, lipsită de orice speculaţie. Printr-un asemenea demers, se asigură posibilitatea administrării judicioase a acţiunii şi feed-back-ul necesar reglării acesteia (toţi participanţii pot vedea astfel, dacă intrăm n bălării sau eventualele corecţii necesare).

- Scopul nu trebuie definit vag,concreteţea fiind cuvntul de ordine. A ne fixa drept scop ceva de genul: o educaţie mai bună, un sistem sanitar mai performant, reducerea risipei bugetare şi altele asemenea nu ne-ar face dect să semănăm cu cei care vocalizează aiurea truisme precum: mai bine bogat şi sănătos, dect sărac şi bolnav sau ar fi bine să fie bine. Chiar dacă ne dorim o educaţie mai bună pentru toţi, eliminarea risipei sau un sistem medical mai performant, acestea trebuie să vină ca o consecinţă a atingerii adevăratului Scop, nu trebuie să constituie un scop n sine. Scopul odată atins trebuie să ne ofere cu mult mai mult dect atingerea acestor dorinţe, de altfel fireşti ale noastre, ale tuturora.

- O altă caracteristică esenţială a modului cum este definit acest Scop este imuabilitatea acestuia. Acesta nu trebuie definit relativ la o persoană/instituţie/grup, nu trebuie să fie supus perisabilităţii pe o perioadă ct mai lungă posibil (pentru a ne feri de capriciile modei n gndirea omenească (Da! Chiar există şi aşa ceva!)), şi trebuie să permită posibilitatea de a fi preluat cu uşurinţă de oricine, oricnd. De aceea, conducerea unicefală a Acţiunii este exclusă din start. Mai degrabă văd o organizare pe principiul Open Source a acesteia, ca o colaborare ntre egali şi nu pe principii de subordonare ierarhică. Esenţa sa nu trebuie să stea n informaţii ascunse altor oameni, ntr-o tradiţie transmisă din generaţie n generaţie pe cale ocultă de o grupare care dirijează din umbră Acţiunea. Procednd astfel, nu ne-am deosebi absolut deloc de cei care ne dirijează astăzi. mi este clar, că o astfel de cerinţă este cel puţin pentru unii dintre dvs. de neconceput. Undeva acolo n adncimea forului dvs. interior, poate vă visaţi eroi civilizatori demni de adulaţia mulţimilor, sau un just mpărţitor al dreptăţii demn de admiraţia publică sau un erou care va străluci n paginile ncă nescrise ale istoriei viitoare, iar această cerinţă vine deja ca o piedică n ndeplinirea acestui vis. Sunt conştient de asta.

n ncheierea acestui preambul la definirea Scopului, nu mă pot abţine să nu formulez cteva ntrebări de bun simţ: Oare suntem n stare să definim un astfel de Scop care să respecte criteriile de mai sus? Oare chiar ne dorim aşa ceva din tot sufletul sau tot acest efort revoluţionar al nostru ca individ are ca motivaţie sub-conştientă să ne iasă şi nouă ceva din asta (faimă, prosperitate, notorietate, satisfacerea unei curiozităţi, etc.)? Pnă nu punem la punct aceste lucruri este absolut inutil şi perfect ilogic să ne risipim energia pentru ceva att de grandios


(Sursa: http://silviupricope.wordpress.com/2...ni-l-propunem/ )