Confuzia ideologică tot mai accentuată din mediul pseudointelectual al ONG-ismului românesc, confuzie care devine tot mai influentă în spațiul public, ușurează acceptarea în mainstream a unor curente totalitare de tip Occupy Wall Street. Este tot mai clar că fascismul și extrema stângă sunt două fațete ale mentalității revoluționare, că diferențele dintre ONG-urile de stânga, care îndeamnă la “nesupunere civică” (Miliția Spirituală: “Despre datoria de a nu te supune”) și marșurile Noii Drepte, țin exclusiv de criterii estetice. Acestea au o rădăcină comună, ura și/sau disprețul pentru Civilizația Occidentală. Pentru a înțelege de ce comunismul și nazismul sunt frați siamezi, care nu pot exista unul fără celălalt și au fost atât de des aliați împotriva civilizației, citiți textul lui Olavo de Carvalho, “Perversiuni definitorii ale mentalității revoluționare”

Aleksandr Dughin: “Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre.[...] Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stânga, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion.”

Ziarul SPADA e editat și distribuit de “patrioții” din așa numita “Mișcare conservatoare” din Republica Moldova. Grupul e adeptul “Revoluției conservatoare” și parte integrantă a mișcării eurasiatice, despre care Olavo de Carvalho spune că este născută din național-bolșevismul lui Eduard Limonov, “în care acesta voia să adune tot ce este antioccindetal, reminiscenţele comuniste, Biserica Ortodoxă, extrema dreaptă europeană antiamericană, reminiscenţele naziste şi musulmanii. Toate împreună ar fi cea de-a Treia Romș (care e Rusia), al Treilea Reich şi Internaţionala a 3-a, toate împotriva Occidentului.” Despre Aleksandr Dughin, ideologul eurasianismului și un fel de guru pentru Vladimir Putin, Olavo de Carvalho mai spune că “a transformat ideologia naţional-bolşevică într-un plan geopolitic strategic, adoptând perspectiva unei uniuni eurasiatice, alăturând Europa şi Asia contra Statelor Unite, crezând cu pioşenie că Europa se va uni cu Rusia împotriva Statelor Unite”.

Imaginea din dreapta, aleasă de “conservatorii” de la Moscova… scuze, Chișinău, pentru a ilustra prima pagină din SPADA se numește “The Hand That Will Rule The World, One Big Union”, e un desen propagandistic realizat în 1917 de Ralph “Bingo” Chaplin pentru sindicatul comunist american “Industrial Workers of the World”(IWW). IWW găsea în revoluția bolșevică din 1917 o sursă de inspirație. Aici puteți citi o scrisoare trimisă către IWW în 1920 de Internațioanala Comunistă de la Moscova. Detalii imagine, aici și aici | Aici e desenul pe situl “Industrial Workers of the World”

Responsabil cu “Departamentul Informare şi Propagandă” al “Mișcării conservatoare” și editor al ziarului SPADA e Octavian Racu, cel care ne-a onorat cu vizita de curînd, pentru a sări în ajutorul camarazilor de pe Critic Atac și ca să ne vorbească despre pericolul pentru omenire numit Statele Unite ale Americii, “capitala financiară a lumii care a devenit ceea ce este cu preţul a zeci şi sute de milioane de morţi”. Pentru Octavian Racu “Revoluția conservatoare” e “calea revoltei împotriva lumii moderne. Revolta împotriva capitalismului, împotriva culturii de masă, împotriva clasei politice, împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate” - sau mai simplu, “conservatorii” revoltați împotriva “vieții de căcat” (“Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare!”).


Nostalgia partidul unic și neo-sovietele


Președintele “Mișcării conservatoare”, Vitalie Jereghi, a fost până de curând liderul Noii Drepte din Republica Moldova. E și autorul primului articol din numărului 10 al ziarului “SPADA” – o puteți găsi mai jos. În articol, Vitalie înfierează proletar… scuze, “tradiționalist”, toate partidele parlamentare din R. Moldova și sistemul parlamentar în totalitatea lui, “o schemă meschină” care deturnează “energia, creativitatea și forța tinerilor inteligenți și culți” de la “identificarea unui rost naţional, moral, politic”. Nu mai crede în procesele electorale, din vremea studenției (nu de foarte mult timp, totuși, la cei 25 de ani ai săi) “însă le admit (ca spectator) ca o necesitate temporară“. Și cum ar putea sa creadă, când partidele politice sunt toate simple “pârghii ale sistemului electoral antinațional“, cu alte cuvinte, parlamentul și pluripartidismul sunt simple comploturi burgheze… scuze, neoliberale. Sunt aruncați laolaltă și fără discernămînt „democraţii”, „liberalii”, „comunişti” și „unionişti” (ghilimele îi aparțin autorului).

În penultima pagină a ziarului SPADA puteți citi “Platforma Mișcării Conservatoare”, o înșiruire de cerințe și măsuri care mie îmi amintesc de Occupy Wall Street, dar cu iz ortodoxist. Mai în detaliu în Manifestul de pe situl inițiativei, miscarea.md. La capitolul “Viața politică” se cere “Lichidarea partocrației şi oligarhiei”. Știm deja părerea președintelui Mișcării despre sistemul parlamentar, o “schemă meschină”. Ce e de făcut, tot de la el aflăm: “tinerilii inteligenți și culți” trebuie să înceteze să-și mai “irosească potența în activități efemere”, trebuie să se “prindă într-o singură forță socială și politică” și să ceară “ALTCEVA”. “Altceva”, mai exact o Mare Adunare Națională ca “organ național reprezentativ suprem”, care să înlocuiască partidele corupte.

Manifestul constatată nivelul extrem de scăzut al încrederii moldovenilor în partide și parlament și trage unica concluzie pe care o poate trage un revoluționar, anume că “sistemul alegerilor directe trebuie să fie înlocuit cu alegeri indirecte, prin intermediul unui organ reprezentativ suprem – Marea Adunare Naţională”. Marea Adunare Națională urmează să “reprezinte autoritatea supremă prin intermediul căreia poporul își exercită în mod direct controlul asupra puterii executive şi legislative.” Așa deci!

Manifestul seamănă izbitor de mult, pînă la confundare, cu părți din prima Constituție comunistă a României, impusă de Rusia sovietică în 1948. Din Articolul 37 al Constituției comuniste aflăm că Marea Adunare Națională e “Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane”. Art. 38: “Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane.” Marea Adunare Națională, ca organ sprem, joacă rolul partidului unic. Scutit astfel de experiența degradantă a meschinelor procese electorale, care nu făceau decât să “pericliteze unitatea şi să mențină starea de ură şi dezbinare”, poporul dezrobit poate trece la lucruri mai importante.

Platforma cere, la fel ca în China, implementarea controlului strict al internetului; la fel ca în Coreea de Nord, crearea unei rețele naționale de intranet prin care probabil Marea Adunare Națională(MAN) va înștiința poporul privind ultimele realizări; iar în școli, MAN va face totul în jumătate de cincinal pentru “Purificarea ideologică a sistemului educaţiei naţionale”. Cum spunea Octavian Racu, revoluționarul conservator virtuos nu trebuie să lupte doar împotriva “vieții de căcat”, ci și “împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate”. Pe politică externă, Moldova ar trebui să strîngă relațiile cu Turcia, Iranul și China, parteneri strategici ai Uniunii Eurasiatice. De pe pagina de facebook a Mișcării aflăm că România ar trebui să facă un parteneriat cu Iranul pentru a rezolva problema energetică, “ar oferi României o perspectivă de lider regional important, dar şi independenţă faţă de monopolul Gazpromului.” Dependența energetică față de Gazprom, adică față de guvernul Rusiei, va fi înlocuită cu dependența față un regim turbat islamist, partener de nădejde al guvernului Rusiei. Dependență de Rusia prin proxy.

N-am nici un fel de cunoștinte în domeniu, deci mi-ar fi foarte greu să îmi dau cu părerea în detaliu despre cum ar arăta Constituția Moldovei scrisă de Vladimir Putin… scuze, Alexandr Dughin… of, am greșit, Noua Drea.. ăsta.. Mișcarea Conservatoare. Știu doar că scopul e ca parlamentul să fie desființat și, la fel ca în 48, să se instaureze un fel de dictatură a proletariatului… of, tot timpul greșesc, dictatură a “tradiționaliștilor inteligenți și culți”. Acum câteva zile, Octavian Racu recomanda pe facebook un eveniment, Seminar de introducere în psihologia dominării – „Calea spre supremaţie”.

****************
De studiat:
Sapada - Publicatie national-bolsevica din Moldova, propaganda ruseasca
Tezele Mișcării Conservatoare
Manifestul Mișcării Conservatoare

**********

De la ruși vine iarna

Vorbeam de “Marea Adunare Națională” și de asemănările dintre Manifestul “conservatorilor” moldoveni și constituția României Comuniste. Asemănarile nu sunt întîmplătoare. Mișcarea Conservatoare din R. Moldova e un simplu subsidiar al Eurasiei lui Dughin, deci pot spune fără teama de a greși prea mult, că după 2 decenii de democrație parlamentară moldovenească, așa cum e ea, dominată de comuniști, Rusia face lobby pentru reîntoarcerea partidului unic printr-o reîmpachetare vag diferită a acelorași idei și ambiții.

Alexandr Dughinși Eduard Limonov sunt membri fondatori ai Partidul Național Bolșevic din Rusia, un ghiveci ideologic confuz de elemente contradictorii ținute laolaltă de un anti-occidentalism delirant. Național Bolșevismul e o sinteză între comunism, nazism și o formă “barbarizată” de ortodoxie. După despărțirea de Limonov, Dughin a încorporat aceste idei în eurasianism, la care a adăugat componenta internațională.

Într-un interviu acordat unui jurnalist polonez în 1998, Dughin se declara un admirator entuziast al bolșevismului, leninismului și stalinismului și spunea că Eurasia va fi o sinteză între comunism și ortodoxie. În ochii lui Alexandr Dughin, comunismul și bolșevismul au reprezentat lupta “barbariei rusești pentru sacru în lume”. Întrebat cum se împacă anti-ortodoxismul comunismului, demolarea bisericilor, torturarea și uciderea clericilor, deportarea credincioșilor în Siberia și ateizarea forțată, cu lupta pentru sacru, Dughin spune că Stalin nu a făcut decât să distrugă partea “foarte occidentalizată” a ortodoxiei, “îmbibată de spiritul occidental, alienată de națiune. Visul mesianic poate exista și înafara Bisercii Ortodoxe, poate înflori și în alte forme. Comunismul a fost încercare de a elibera acest mesianism de o înțelegere pur religioasă.” Dughin continuă spunând că “în următoarea expansiune, ar trebui să profităm de toate experiențele noastre, atât pur religioase cât și socialiste[...] Dacă îmi exprim necondiționat entuziasmul pentru bolșevism, Lenin și Stalin, nu este pentru că l-aș considera un sistem perfect, ci pentru că la acea vreme era unica noastră soluție [...] Următorul pas va fi comunismul ortodox – Eurasianism, misionarism, pan-slavism, tătarofilie…”

“Revoluția conservatoare” trebuie să distrugă capitalismul și lumea modernă pentru a satisface ambițiile expansioniste delirant-anti-occidentale ale ideologului lui Vladimir Putin, Alexandr Dughin - printre altele, admirator al lui Zelea Codreanu, și în general pentru a satisface ambițiile expansioniste ale conducătorilor Rusiei de azi, aceiași care pînă în urmă cu 20 de ani erau la cârma Uniunii Sovietice. “Zecile și sutele de milioane” de oameni uciși de Rusia în numele comunismului nu par să fi temperat ambițiile conducerii neosovietice de la Kremlin. Perestroika, atâta cât a fost, devine o simplă deviere spre occidentalism din trecut, și în loc să ia calea transformării dintr-un stat mafiot într-un stat de drept, Rusia devine tot mai nostalgică după perioada sovietică și se afundă în totalitarism. Fostul ofițer KGB, Vladimir Putin, a spus de curând că “cine nu regretă Uniunea Sovietică nu are inimă”, și aici este în total acord cu mentorul lui, Alexandr Dughin. Într-un interviu dat în 1998, Dughin schița linia de atac: “Europa are astăzi de ales: eurasianismul sau atlantismul. Ori merge cu Rusia, ori cu America. Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaj, de dat foc, de aruncat în aer poduri. Adevaratul antiglobalism este distrugere şi teroare. (…) Desigur, trebuie citite cărți, dar nu este suficient. Trebuie creată o gherilă. Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stângă, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este sa facem o adevărată revoluţie.”


Fra
ții lor de dincoace de Prut

Eclecticismul ideologic al lui Alexandr Dughin, care își împarte nediscriminatoriu simpatiile între naziști și comuniști, noua stângă și noua dreaptă, islamism și ortodoxie, are francize și în România. Există mai multe exemple, dar voi insista asupra unuia singur, pentru care am o slăbiciune aparte. Este vorba de grupul Critic Atac, în primul rând prin reprezentantul său de seamă Claude Karnoouh, un revoluționar aventurier eșuat pe maluri mioritice la începutul anilor ’90. O personalitate excentrică și contradictorie, evreu și notoriu negaționist al Holocaustului, antiamerican, anti-israelian, membru al Rețelei Voltaire, organizație cu orientare islamistă și antisemită, despre care Liviu Crăciun scria acum mai bine de un an(Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta ) “După atentatele din 11 septembrie 2001, poziția rețelei a fost că acestea au fost opera… unei conspirații interne americane. Legăturile strânse cu Iranul și cu Hezbollah au dus la retragerea unora dintre reprezentanții stângii franceze din asociație. În 2005 se retrag chiar și comuniștii, acuzând deviația islamistă și antisemită a mișcării și instalarea ca director al consiliului director a D-lui Claude Karnoouh, negaționist notoriu.” Asemeni lui Alexandr Duhin are simpatie pentru Alain de Benoist. Este în Comitetul de Redacție al revistei Krisis și este colaborator la celelalte reviste conduse de Alain de Benoist, întemeietorul “Nouvelle Droite” (Noua Dreaptă)”. Claude Karnoouh publică interviuri alături de de Alain Benoist și Alexandr Dughin în revista italiană Diorama Letterario, filiala italiană a Noii Drepte. În România, Claude Karnoouh este admirat și se bucură de un respect deosebit în mediul ONG-stic și universitar, fiind invitat la diferite chermeze academice la Facultatea de Istorie a Universitații București (Miliția Spirituală: “Viitorul e în mâinile voastre, voi sunteți elita!”), dar și la Facultatea de Sociologie, UNATC, etc.

Liviu Crăciun spune că Claude Karnoouh joacă în România, momentan, în tabăra extremei stîngi. Puțin probabil, vom vedea mai jos de ce. E una din figurile centrale ale Critic Spanac, un site populat din ambundență cu diferite tipuri de comuniști, leniniști sau gramscieni. Critic Atac e condus de sovietologul-zeamă-lungă Vasile Ernu, care zilele trecute a făcut o vizită în Republica Moldova pentru a reprezenta România într-un demers de întărire a pretiniei româno-ruse, printr-o dublă lansare de carte și un interviu extensiv dat unei televiziuni afiliate Partidului Comuniștilor din Moldova (“Vasile Ernu: Anticomuniștii ar trebui să dea bani comuniștilor care i-au făcut oameni. România este un proiect artificial”).

Pentru farmec suplimentar, Vasile Ernu a condimentat dialogul româno-rus și cu dialog între demențe ideologice. La două zile de la evenimentul din Chișinău, Vasile Ernu schimba prietenește mesaje cu dughinistul Octavian Racu, despre care am vorbi mai sus (captură de Vlad M). Mai mult decât atât, dubla lansare de carte l-a avut ca partener pe Zahar Prilepin, membru al Partidului Național Bolșevic înființat de Alexandr Dughin și Eduard Limoniv (aici și aici). Iată că cercul se închide, prin Vasile Ernu comunismul își dă mîna cu nazismul, Noua Stîngă îmbrățișează călduros Noua Dreaptă, totul sub aripa protectoare maicii Rusii.

Sursa În Linie Dreaptă

*************
[/] 14Dragos // Aceasta “noua dreapta” moldoveneasca are aceleasi origini ca si cea fatata la Bucuresti: Vantu. Primul sediu al asa-zisei miscari “Noua Dreapta” a fost intr-unul din birourile Gelsor. Au aceeasi origine financiara ca si episodica UFD a lui Vosganian. Deloc de ignorat este si patronajul din umbra (prin Ion Coja) a lui Virgil Asztalos Magureanu.
***********
**********
Mircea Toma şi Miliţia Spirituală: “Jos Dumnezeu! Viitorul e în mîinile voastre, voi sînteți elita!”
Vasile Ernu: Anticomuniștii ar trebui să dea bani comuniștilor care i-au făcut oameni. România este un proiect artificial
“Romania, o țară a terorii pîna USL ajunge la putere definitiv.” Stînga între Mircea Dogaru și Critic Atac :
Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta
"Scrisoare catre prietenii mei romani. Zece ani mai tarziu." -- Claude Karnoouh, ion iliescu si Gaspar Miklos Tamas ( Institutul Revolutiei Romane )
Sfîrșitul Revoluțiilor Portocalii și teama hipsterimii filoruse de “mantra neoliberală”

***********
[] Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare! Octavian Racu : “Vreau să-ţi dau o veste proastă tinere. Viaţa ta este un mare căcat. Nu pentru că nu ai avea un mercedes, un iphone şi o casă cu piscină aşa cum vezi în filmele care se produc intenționat pentru a hrăni creierul tău cu iluzii deșarte. Lipsa acestora este un nimic pe lângă faptul că viaţa ta este un adevărat coşmar, un spectacol, alcătuit din iluzii, dorinţe neîmplinite, false iubiri şi false patimi. Eşti străin de tine, de trăirile tale, nu mai vorbim de înstrăinarea de cei din jur şi celor din jurul tău faţă de tine. Iar cel mai rău este faptul că îţi este frică să ieşi din această lume.

În fiecare zi încerci să te convingi că totul este normal selectând insistent mass-media care ţi-ar spulbera starea de nesiguranţă, îndoielile tale cu ajutorul unor informaţii care sunt, de fapt, de prisos. Îţi creiezi idoli politici care îţi vor aduce „schimbarea” ştiind prea bine că nici o schimbare nu va veni, te închini la ei pentru că această închinare îţi alungă starea de frică şi incertitudine. „Dacă nu ei, atunci cine?”, te întrebi mereu şi prin aceasta nu faci decât să confirmi nimicnicia existenţei tale. În realitate, în sinea ta, ştii, înţelegi că retoricile electorale despre „marea schimbare” sunt o mare minciună. Totul va rămâne la fel. Ei vor rămâne acolo sus, tu vei rămâne să te zbaţi acolo unde ai fost. De fapt, nu este nevoie să îţi explic toate acestea, le ştii fără să-ţi spun. Ştii, dar totuşi accepţi şi taci. Nu doar te hrăneşti cu această otravă, dar şi o repeţi celor din juru tăul şi cu toţii, într-un hipnoz colectiv, din care nimeni nu îndrăzneşte să iasă, repetaţi în cor aceleaşi “adevăruri”. În cele din urmă, îţi este frică să-ţi pui o simplă întrebare “dacă nu eu, oare cine?”.

Preferi să minţi şi să fii minţit, pentru că în caz în care nu îţi vei administra doza zilnică de minciună, te-i fi simţit neajutorat, demoralizat, distrus. Încerci să te convingi mereu că sursa de informare pe care o consulţi este „cea mai obiectivă”, „cea mai echidistantă” ştiind prea bine că nu este aşa. Îţi este frică să recunoşti că eşti dependent de falsa realitate pe care ei te-au „ajutat” să ţi-o construieşti, eşti un sclav, un piesă a unei maşinării, nimic mai mult. Îţi este teamă de un viitor încert şi această frică te transformă într-un mieluşel ascultător.

Nu te-ai întrebat niciodată de unde este această frică? În cazul în care te-ai întrebat, te felicit, este primul tău pas de ieşire din MATRIX. Realitatea este că toate alegerile tale sunt nişte iluzii. Totul este ales înaintea ta, în locul tău. Tot ce îmbraci, mănânci, priveşti la televizor, partidul pe care îl votezi nu sunt alese de tine, ci de cineva acolo sus, creind iluzia că tu decizi ceva. Nu, nu vorbesc de Dumnezeu. Dumnezeu este prea sus ca tu să îţi aminteşti de el. Vorbesc de vârful piramidei, adevăraţii tăi stăpâni, oamenii care joacă cu oamenii ca şi cu pionii pe tabla de şah. Ei îţi crează visele, ei îţi crează idei politice, ei îţi crează idoli în care tu crezi hipnotizat. Pentru ei nu este o problemă dacă într-o bună zi te vei dezamăgi în elita politică impusă de ei. Odată ce te vei dezămăgi, vor veni alte figuri „salvatoare”, pe care tu le vei primi cu braţele deschise. Se vor schimba păpuşile, iar păpuşarii vor rămâne aceeaşi. Va mai rămâne încă un lucru neschimbat, starea ta de zombi care rătăceşte cu mintea stinsă prin canalele tv sau web site-uri tâmpite. Ei îţi vorbesc şi îţi dau libertatea, o „libertate” pe care au inventat-o ei pentru tine. Eşti „liber” să alegi doar „libertatea” pe care îţi oferă ei. Desigur, aceasta este viaţa ta şi tu o poţi trăi aşa cum vrei tu. Eşti stăpân pe viaţa ta sau cel puţin aşa crezi tu. Vei rămâne cu această credinţă până ce vei muri singuratic, privind cu amar la viaţa pe care ai trăit-o.

Dar există o altă cale. Calea revoltei împotriva lumii moderne. Revolta împotriva capitalismului, împotriva culturii de masă, împotriva clasei politice, împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate. Pentru a nu mai fi străin de propria ta fiinţă trebuie să devii străin de înstrăinarea ta şi să simţi cum îţi pulseaza viaţa prin vine. Gândeşte-te mereu la moarte, acea bătrână cu coasa care poate veni oricând, oriunde. Oare ai vrea ca ea să vină pe nepregătite, fără ca tu să fi realizat ceva cu adevărat important în această viaţă? Gândeşte-te la moarte şi acest gând te va hrăni, îţi va da forţa necesară. Nu îţi pierde timpul cu lucruri mărunte, nesemnificative.

Înainte de a înghiţi o idee, gândeşte-te bine, oare va spulbera aceasta MATRIX-ul în care sunt adânciţii fraţii tăi? Nu risca să devii unealta a Sistemului. Nu visa să înlouieşti un stat explotator cu un alt stat explotator. Tot de ce ai tu nevoie este eliberarea persoanei tale şi a celor din jur de starea de conformism. În acelaşi timp, nu te transforma în teribilist. Eliberarea vine din interiorul naturii tale. Devii biruitor în momentul în care Lumea nu mai are nici o putere asupra ta, când eşti liber pentru căutări, nu atunci când distrugi clădirile statului noaptea pentru ca dimineaţa să te trezeşti din nou sclav.

Devino militant al unei noi revoluţii care nu coboară, ci înalță. Este vorba de Revoluţia Conservatoare. Revoluţia din tine însuţi care va însemna reîntoarcerea la trăirile adevărate, la instinctele primare, la viaţa reală pe care au simţit-o cândva strămoşii tăi. Reînviind, vei simţi cum reînvie universul din jurul tău, oamenii, natura. Reînviind devii o bombă care răspândeşte viaţă în jur. ”
**********
Falsa opoziţie dintre comunism şi nazism - Olavo de Carvalho

Nici un comunist nu are dreptul să facă nazist pe nimeni pentru că nazismul niciodată nu ar fi ajuns să fie un pericol pentru umanitate dacă nu ar fi existat ajutorul și stimulii oferiți de Uniunea Sovietică. Germania a ajuns să aibă o armată capabilă de a intimida o lume întreagă nu doar pentru că Uniunea Sovietică i-a dat arme în secret, ci și pentru că a creat un teritoriu pe teritoriul Rusiei unde armata germană se putea antrena. Nazismul ca forță istorică, importantă la nivel mondial, nu ar fi ajuns niciodată să existe fără asta. Răspunsul [dat unui comunist care te acuză de nazism n.t.] este “Nazist ești tu, voi sînteți vinovați de tot.” Acesta ar fi răspunsul educat, dar trebuie să refuzi această explicație, atunci cînd un individ rău intenționat încearcă să te vopsească drept fascist sau nazist. În al doilea rînd, ei ignoră diferența dintre fascism și nazism, iar ca să îți faci o idee de această diferență, în ziua în care Hitler a fost ales, singurul guvernant european, șef de stat european, care i-a telefonat pe toți ceilalți, inclusiv pe Papă, spunînd: “Ce facem acum că ajuns la putere acest nebun. Trebuie să facem ceva, trebuie să facem ceva să îl dăm jos de acolo”… Știți cine era acest șef de stat? Benito Mussolini. Iar pentru că nimeni nu a răspuns, nimeni nu a vrut să facă nimic, Mussolini a ajuns la concluzia că Hitler era mai puternic și era mai prudent să se alieze cu el, decît cu toți acei lași. Adică, toți guvernanții democrați ai Europei l-au aruncat pe Benito Mussolini în brațele lui Hitler. Ei sînt vinovați de acest lucru, la fel de vinovați ca și Benito Mussolini. În al treilea rînd, nu putem uita că fascismul și nazismul sînt capitole interne ale istoriei mentalității revoluționare. Amintiți-vă de conferința unde eu am definit revoluția ca pe un proiect de schimbare radicală al societății ce trebuie realizat prin concentrarea puterii.

Nazismul și fascismul sînt în mod evident regimuri revoluționare, de aici relația ambiguă pe care acestea au avut-o mereu cu comuniștii, uneori colaborînd unii cu alții, alteori colaborînd pentru a omorî terți, cum este normal în interiorul mișcării revoluționare. Mișcarea revoluționară trăiește din diviziunile și conflictele sale interne. Cine a omorît mai mulți comuniști decît Stalin și Mao Zedong? Ei au fost cei mai mari asasini de comuniști. De aceea este o mare naivitate să crezi că Stînga Revoluționară e slabă pentru că este divizată deoarece diviziunea internă, conflictul intern sunt elemente esențiale pentru creșterea mișcării revoluționare.

Dacă toată mișcarea revoluționară ar fi fost coerentă, ar trebui să dea socoteală pentru faptele sale. Ea trebuie să se mențină într-o stare de confuzie permanentă pentru a evita confruntarea cu oroarea faptelor sale și ca să aibă mereu un număr de țapi ispășitori interni prin care întreaga mișcare să se poată purifica.

Toată această dominație pe care acești oameni au avut-o asupra unor conservatori, liberali, etc, este nu doar rezultatul lașității, dar și al ignoranței din lipsa de pregătire. Cel puțin, de ce trebui să acceptăm ca toate să se definească în termenii inamicului, în loc să impunem noi definițiile noastre? De exemplu, de ce “fascist” trebuie să fie o insultă mai gravă decît “comunist”? Dacă însumezi victimele tuturor regimurilor fasciste din lume, nu ajungi nici la 5% din numărul victimelor comunismului, iar dacă incluzi acolo și victimele nazismului, nu ajungi nici la un sfert din victimele comunismului.

Gelu Trandafir: Cred că un alt lucru care este ocultat, nu neapărat ocultat, dar nu este menționat foarte des, este chiar titulatura partidului nazist al lui Hitler, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist.

Olavo de Carvalho: Marea diferență este că exista un socialism naționalist și un socialism internaționalist. Asta e singura diferență.

VIDEO : http://vimeo.com/26152612#

Olavo de Carvalho | arhivă autor
-Ř- Dezarmați copiii!
-Ř- Dreapta, stânga și moderația
-Ř- Cine comandă în lume?
-Ř- Electorat și militantism
-Ř- Gândiţi-vă la asta
-Ř- Militantism şi realitate
-Ř- Nevoia de militantism
-Ř- Nevinovat ca un făt
-Ř- Discuție pe șleau despre avort
-Ř- Logica avortismului
-Ř- Sclavi din fire
-Ř- Mentalitatea revoluționară
-Ř- Între Lucifer și Satana
-Ř- Punctul slab al democrației liberale
-Ř- Viitorul pe care ni-l promite Rusia
-Ř- Principiile politicii conservatoare
-Ř- Falsa opoziţie dintre comunism şi nazism
-Ř- Olavo de Carvalho despre capitalism
-Ř- Despre mccarthy-ism și succesul propagandei comuniste
-Ř- O sută de ani de pedofilie
-Ř- Lupul, mielul şi falsificarea istoriei
-Ř- Diferenţa dintre un revoluţionar şi un reacţionar (video)
-Ř- Olavo de Carvalho la Bucureşti
-Ř- Despre datoria de a insulta
-Ř- Spirala tăcerii şi banalizarea crimei
-Ř- Atracţia răului, fascinaţia intelectualilor şi a tinerilor pentru Stânga
-Ř- Naţionalismul american
-Ř- Până la urmă, împotriva cui luptăm?
-Ř- Olavo vs. Dughin – SUA şi Noua Ordine Internaţională
-Ř- Olavo de Carvalho VS Aleksandr Dughin
-Ř- Revenind la cauza primă
-Ř- Inamicul e unul singur
-Ř- Dumnezeu şi Dr. Hawking
-Ř- Răţuşca cea urâtă
-Ř- Perversiuni definitorii ale mentalității revoluționare
-Ř- Prostie criminală
-Ř- De ce nu sunt liberal
-Ř- Christopher Hitchens împotriva Papei
-Ř- O sută de ani de pedofilie
*****************