Spuneam n articolele anterioare că este nevoie să ne răspundem la cteva ntrebări esenţiale şi să nţelegem cu adevărat situaţia complexă n mijlocul căreia ne aflăm, nainte de a purcede la orice analiză sau acţiune A.E.R.

După cum i spune şi numele, A.E.R. reprezintă o acţiune de eliberare a Romniei, iar primele ntrebări esenţiale care trebuie să ia naştere sunt: De cine ANUME trebuie eliberată Romnia? şi Cine poate/ar trebui să elibereze Romnia?

La prima ntrebare, grupuri de tot felul, indivizi sau forţe politice deopotrivă vor ncepe definirea inamicului.

Unii vor spune că de vină sunt forţe externe Romniei, care urmăresc colonizarea acestei ţări, exploatarea nemiloasă a resurselor şi forţei de muncă de aici. Alţii vor indica forţele externe care şi iau lumina de la Răsărit de la fratele nostru Ivan, care nu vrea să ne piardă din zona sa de influenţă. Alţii vor spune că de vină pentru toate aceste nedreptăţi pe care le vedem n Romnia este o clică oligarhică, creată odată cu acapararea puterii politice de către F.S.N. la sfrşitul anului 1989. Alţii vor da vina pe mentalităţile păguboase ale poporului romn, care ntotdeauna a preferat descurcăreala n detrimentul principiilor aplicate energic şi continuu, sau colaboraraţionismul n detrimentul poziţiei ferme n faţa oricărei ingerinţe de natură externă. Alţii vor pune tot răul pe seama trusturilor mass-media create cu unicul scop de a manipula opinia publică, de a creea agenda cetăţeanului, de a promova ideile şi principiile clasei conducătoare şi de a adormi vigilenţa naţiunii prin emisiuni sub-culturale.

Alţii vor pune totul pe seama cozilor de topor de care sforarii din umbră nu au dus lipsă n acţiunea lor desfăşurată pe aceste meleaguri. Vor fi indicaţi ca inamici, att partidele politice, ct şi ideologiile lor dominante, găştile care au acaparat instituţiile statului, vechea pătură funcţionărească care şi trage seva din vechea ornduire socialistă şi care nu a cedat nicio clipă puterea, serviciile secrete născute din cenuşa vechii Securităţii sau mafia politico-economică care foloseşte capitalul strns n mod oneros pentru menţinerea, crearea continuă şi rafinarea unui aparat manipulativ care menţine prizonieră o ntreagă naţiune.

Şi toţi ar avea dreptate! Şi n acelaşi timp toţi ar fi ntr-o profundă eroare, confundnd efectele cu respectivele cauze care le-au generat.


De aceea, pentru a putea contura un răspuns la această ntrebare, trebuie mai nti să definim actorii care şi joacă rolul pe această scenă imensă şi complexă care este societatea romnească. Astfel, avem de o parte o masă amorfă de oameni, cei mai mulţi aflaţi la limita subzistenţei, care luptă din răsputeri cu lipsurile şi sărăcia, fiind dispuşi mereu la compromisuri. Aceştia sunt acei oameni care se mulţumesc mereu cu firimiturile care pică de la masa celor bogaţi, pentru că nu au resursele de a se organiza şi nici educaţia necesară pentru a nţelege mecanismul social căruia i sunt victime.




Aceştia sunt veşnicii votanţi care trec de la o legislatură la alta, de la ideologia de stnga la cea de dreapta şi napoi. Sunt cei mulţi care semnează cecurile n alb politicienilor, legitimndu-le practic puterea. Sunt cei care nu nţeleg complexitatea corpusului social şi nici rafinamentul metodelor de manipulare cărora le cad pradă victime, mereu şi mereu cu aceeaşi inocenţă. Departe de mine, gndul de a-i nvinovăţi sau dezvinovăţi ntr-un fel, ei putnd fi ncadraţi mai degrabă la categoria victimelor, dect la categoria celor vinovaţi de starea societăţii romneşti. Este adevărat că prin intermediul votului pe care l acordă cu ocazia alegerilor electorale au un cuvnt greu de spus n condiţiile acestei mascarade a democraţiei care se desfăşoară sub ochii noştri, dar trebuie să nţelegem că cei care i manipulează sunt de fapt cei care le creează cadrul şi condiţiile de a acţiona n acest fel, votnd n orb, pe criterii cel puţin idioate, chiar pe cei care i oprimă. Să-l numim pe exponentul acestei categorii drept: ţugulanul romn.



Apoi, avem o categorie specială de romni, numită ndeobşte clasa de mijloc a Romniei. Aceştia sunt cei care n mare măsură şi-au rezolvat problemele legate de nevoile primare aflate pe treapta inferioară a piramidei lui Maslow. Sunt cei care au un acoperiş deasupra capului, un venit relativ mic, dar oarecum stabil. Sunt cei care formează clasa cea mai activă a consumatorilor.



Sunt cei care au un nivel de educaţie formală mai ridicat dect ţugulanul romn, dar chiar şi aşa, doar arareori şi de cele mai multe ori doar ajutaţi, reuşesc să ntrevadă ţesătura fină a mecanismului manipulatoriu care ţine prizonieră ntreaga naţiune. Din păcate, deşi uneori iau contact cu Adevărul, nu sunt dispuşi să meargă n amonte cu raţionamentul care ar devoala pe adevăraţii sforari care regizează această piesă de teatru ieftină. Şi asta din mai multe motive. Pe de o parte, avem de-a face cu o teamă instinctuală de a nu pierde chiar şi puţinul pe care l au, n cazul unei opoziţii sociale ct de ct vocale. Apoi, avem de-a face cu un mecanism mai rafinat de manipulare căruia i sunt şi ei victime un mecanism care nu se mai bazează şi nu este declanşat de instincte şi nevoi primare, ci de nevoi mai elevate, aflate pe treptele superioare ale piramidei lui Maslow (nevoi legate de securitate, proprietate, familie, etc.). Metodele de manipulare care acţionează asupra lor sunt de cele mai multe ori de natură economică şi de factură ideologică, ei fiind principalul consumator de ideologie al societăţii romneşti. Aceştia sunt cei care se inflamează n aceeaşi măsură, fie mpotriva puturoşilor care votează cu partidul X sau Y, fie mpotriva rapacităţii bogătanilor şi a puterii lor economice bazate pe jaf şi spoliere a claselor sărace lipsite de apărare. Sunt veşnica masă de manevră a partidelor politice, veşnic dispuşi să creadă că un anumit partid sau ideologie le va rezolva problemele.



Sunt cei care laolată cu adevăraţii sforari ai societăţii pun umărul la manipularea şi folosirea ţugulanului romn n diverse scopuri. Sunt cei care deşi l dispreţuiesc pe ţugulan, l folosesc fără scrupule atunci cnd au nevoie. Evident la o scară mai mică şi ntr-o măsură mai redusă, proporţională cu puterea pe care o deţin n cadrul societăţii. Sunt cei care, deşi intuiesc caracterul nedrept al principiilor pe care e construită societatea romnească, caută din răsputeri să se adapteze cerinţelor acesteia, pentru a nu fi excluşi de la mpărţirea bucatelor. Ei nu ştiu exact de ce trebuie să acţioneze ntr-un anumit fel, dar experienţa socială şi istorică de pnă acum i face să intuiască că adernd la principiile strmbe (pe care inconştient se simt datori să le apere) vor beneficia de avantaje şi de o felie mai mare din plăcinta prosperităţii produse n ansamblu de societate. Din păcate, sunt şi cei care nu realizează mecanismul manipulatoriu perfid care acţionează astfel asupra lor: făcndu-i să cedeze (prin această aderare la nişte principii strmbe) mult mai mult dect primesc n schimb.

La o radiografie mai atentă a societăţii romneşti, deasupra acestei clase de mijloc găsim un grup de oameni foarte bine adaptaţi principiilor actuale ale societăţii. Aceştia reprezintă grupul social cel mai bine educat, nu att din punct de vedere formal, ct mai ales din punctul de vedere al experienţei de viaţă. Aici găsim deopotrivă academicieni, profesionişti desăvrşiţi ai diverselor domenii, dar şi afacerişti versaţi, mafioţi sau politicieni de succes.



Ce au n comun toţi aceştia nu este un anumit nivel al inteligenţei, ci nivelul foarte ridicat al adaptării la cerinţele sistemului. Găsim la fel de bine politicieni abili, foarte proşti din punct de vedere cultural, precum şi academicieni deosebit de inteligenţi, dar cu grave carenţe de ordin moral. Nivelul inteligenţei nu este un criteriu de apartenenţă la una din clasele descrise mai sus. Putem avea la fel de bine, o persoană extrem de inteligentă care face parte din categoria ţugulanilor (datorită unor condiţii şi experienţe de viaţă speciale), dar şi un prost notoriu ajuns politician de succes. Ceea ce i ţine laolaltă pe aceşti bine adaptaţi ai societăţii romneşti, este mobilul comun: accesul la o felie mai mare a plăcintei, de cele mai multe ori mult mai mare dect mărimea pe care ar fi obţinut-o n mod normal, n condiţiile unei societăţi fireşti, sănătoase, bazate pe principii corecte şi durabile.

Este de la sine nţeles, că această categorie specială este cea care are un interes enorm n menţinerea acestui status quo, deoarece astfel primesc n aparenţă mult mai mult dect oferă. Ceea ce trebuie să facă este să apere cu ndrjire paradigma actuală, trebuie să mintă şi manipuleze pe cei care produc efectiv prosperitatea pentru ca aceştia să cedeze benevol şi fără tensiuni sociale cea mai mare parte a acesteia, trebuie să rafineze cntinuu aceste metode de manipulare şi să pună umărul la consolidarea acestui sistem, prin toate mijloacele. Din rndul acestora se recutează cozile de topor, vectorii de opinie, ideologii de serviciu, jurnaliştii care promovează anumite interese şi aşa mai departe.

Pe aceeaşi treaptă cu ei i găsim pe adaptaţii pasivi, pe cei care, deşi nu participă activ la sprijinirea aparatului manipulator, nţeleg despre ce este vorba, dar preferă o poziţie expectativă pentru că riscurile acţionării ntr-un sens sau altul sunt foarte mari.




Pe de o parte, lupta efectivă şi concretă cu Sistemul este exclusă din start, deoarece şi şi riscurile asociate acestei acţiuni sunt foarte mari (pierderea poziţiei sociale, a statusului economic, compromiterea carierei profesionale, etc.). Pe de altă parte, susţinerea făţişă a acestui Sistem şi integrarea benevolă n cadrul aparatului manipulator care l controlează este de asemenea exclusă, pentru că astfel de oameni intuiesc că n spatele tuturor acestor lucruri vizibile, există o mnă invizibilă care controlează natura şi umanitatea. De multe ori de-a lungul istoriei schimbările au fost att de abrupte şi de mari, nimic din ceea ce fusese anterior neputnd constitui o explicaţie a priori a acestei schimbări. De aceea, aceşti oameni se păstrează n expectativă, beneficiind de avantajele conferite de apartenenţa la această categorie privilegiată, mimnd neimplicarea sau ocolind cu bună ştiinţă asocierea cu elementele care controlează de fapt Sistemul.

Din rndul acestora, dintr-o masă amorfă de indivizi neimplicaţi defel, ntr-un sens sau altul, se ridică n mod constant activiştii de tot felul care au răsărit ca ciupercile după ploaie n ultima vreme, mnaţi de bune intenţii, acţionnd mai mult sau mai puţin anonim, precum şi pe cei care ncearcă din umbră să schimbe cte ceva. Aceştia sunt cei care au trecut datorită nţelegerii (fie ea şi fragmentată) vectorilor de forţă ai Sistemului de la categoria de adaptaţi, la cea de neadaptaţi. Aceştia sunt cei cărora compromisurile cerute li se par mult prea mari, comparativ cu ceea ce ar primi n schimb. Sunt fie visătorii utopici, fie persoanele avnd un caracter puternic. Sunt cei care ntrevăd Adevărul şi ncearcă să facă ceva, pe măsura posibilităţilor, inteligenţei şi instrumentelor de care dispun. De asemenea, aceştia sunt cei cărora le sunt confiscate Mişcările, Grupurile şi Organizaţiile atunci cnd acestea capătă o oarecare notorietate, iar scopurile acestora nu sunt din cele aliniate Planului.

Deasupra tuturor nsă i vom găsi pe adevăraţii sforari ai Romniei. Organizaţi temeinic pe criterii oculte sunt cei care regizează revoluţii şi schimbări de garnituri politice. Sunt cei care preiau controlul la vrf al ORICĂREI mişcări politice care depăşeşte la un moment dat un anumit procent (de prag) n ncrederea electoratului. Sunt cei care la adăpostul unor organizaţii discrete sau secrete hotărsc destine, controlează sistemul politic şi cel economic, precum şi ntregul angrenaj instituţional al statului. Controlaţi din afara Romniei de puteri superioare lor, sunt cei care hotărăsc agenda cetăţeanului romn, hotărăsc subiectele de discuţie aflate la ordinea zilei, sunt cei care controlează fluxul informaţional naţional, cei care planifică pe termen lung drumul Romniei şi cantitatea de prosperitate ce trebuie exportată periodic n afara ei.




Chiar şi descrisă astfel, societatea romnească nu poate fi oglindită fidel de o astfel de prezentare. Categoriile prezentate mai sus se ntrepătrund şi sunt ntr-o dinamică complexă. Indivizii trec periodic dintr-o categorie n alta, n funcţie de abilităţile lor individuale, de şansă sau ghinion, sau datorită unor cerinţe speciale datorate Planului de ansamblu de control al societăţii. Ţugulanul de astăzi poate deveni adaptatul de mine şi invers. Cteva lucruri nsă, nu se schimbă niciodată. Dintre acestea putem aminti momentan, doar două: secretul absolut al detaliilor Planului de Ansamblu şi faptul că prosperitatea trebuie produsă continuu de cei mulţi şi ignoranţi, care trebuie mpiedicaţi să o folosească/risipească n scopuri care nu sunt aliniate Planului. Dar asupra acestor lucruri vom reveni cu alte ocazii.Sursa: http://silviupricope.wordpress.com/2013/02/26/intrebari-esentiale-i-societatea-romaneasca/