Results 1 to 2 of 2

Thread: Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut- avem un soi de anti-

  1. #1

    Lightbulb Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut- avem un soi de anti-

    (./.) Tiberiu Chirila [/./] Pentru a functiona, economia are nevoie de un flux constant de tranzactii, corolar, trebuie sa existe o nevoie constanta de tranzactii. Aceasta nevoie este satisfacuta de un consum constant, insa, cu cat consumul este mai mare, cu atat cresc profiturile si astfel tendinta de a incuraja un consum cat mai mare posibil. Astazi, companiile au ajuns in situatia de a vinde periodic o noua versiune al aceluiasi produs intreg in loc sa vanda un produs care poate fi imbunatatit folosind conceptul modular, fiindca asa este mai profitabil (exemplu iPhone).

    Acest fenomen duce la accelerarea epuizarii resurselor pamantului. Devine tot mai evident ca actualul model economic este incompatibil cu modul de operare a naturii. Practic am ajuns sa avem un soi de anti-economie: in loc sa economisim, consumam resurse cat mai rapid posibil, in loc sa distribuim resursele acolo unde este nevoie, le irosim acolo unde este cel mai profitabil, atat in detrimentul oamenilor cat si a naturii.

    Cum ar fi daca maine s-ar descoperi un leac pentru cancer foarte ieftin? Din punct de vedere medical ar fi un succes legendar, insa din punct de vedere financiar ar fi un dezastru colosal pentru furnizorii de medicamente, tratamentul pentru cancer fiind extrem de profitabil. Nu putem spune ca avem o economie atunci cand aceasta prospera prin suferinta oamenilor si prin distrugerea mediului doar pentru a maximiza profiturile.

    In natura, totul se naste si moare, sistemele economice nu fac exceptie. Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut. Usor, usor nu mai face fata realitatilor perioadei in care am intrat. Capitalismul e ca o ciorba, o vreme este hranitoare si gustoasa, insa la un moment dat expira si daca vom continua sa o consumam dupa acest punct pentru a o manca, devine otrava.


    (./.) Ioan Rosca [/./]100% de acord. Dar, desi de ani de zile incerc sa ma documentez si sa medietez la asta, nu intuiesc care va fi leacul la aceasta evolutie cancerigena a economiei si de aici- a societatii- si de aici a conditiei umane.

    Exista multe obstacole, dar doua imi par covirsitoare:

    a. Viciozitatea intrinseca a conditiei sociale umane, atunci cind se traieste in mase tot mai mari. Degradabilitatea fiind pe deplin dovedita de degaradarea- constatabila in istorie.

    b. Impotrivirea opusa schimbarii de catre cei care profita de actuala stare de lucruri si de limitele semnalate la punctul 1

    Grav este ca aceste doua boli se impletesc si sustin reciproc. Mafia profitorilor foloseste din plin faptul ca socialitatea gregara e degradabila/degradanta. Iar combatantii anti-profitori pierd partida pentru ca reduc totul (simplist) la punctul b, fara a sesiza si combate si obstacolul a.

    (./.) Constantin Cojocaru [/./] Domnule Chirila, cam incurcati borcanele, ca si locul boilor si al carutei. Sigur, ar fi bine daca ne-ati spune si noua prin ce institutii de invatamant economic v-ati carat pasii in anii adolescentei. Evident, nu sunteti obligat.

    Ziceti, dumneavoastra, asa: "cu cat consumul este mai mare, cu atat cresc profiturile si astfel tendinta de a incuraja un consum cat mai mare posibil". Unde ati invatat asta si unde ati vazut asa ceva in viata reala?. Stiti ce este ala "consum" si ce sunt alea "profituri"?, Va ajut eu sa va reamintiti ceea ce ar fi trebuit sa invatati prin anii 2,3 ai unei facultati economice.

    Profiturile reprezinta partea din veniturile create in economie care este insusita de proprietarul capitalului, iar salariile reprezinta cealalta parte a veniturilor, aceea insusita de proprietarul fortei de munca.

    CONSUMUL este procesul prin care veniturile, adica profiturile si salariile, sunt cheltuite pentru cumpararea de bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor de trai ale proprietarilor acestor venituri. Deci, nu cresterea consumului determina cresterea profiturilor, ci, invers, cresterea profiturilor face posibila cresterea consumului.

    Problema cu care se confrunta economia actuala, inclusiv si indeosebi cea romaneasca, este nu cresterea consumului, in sine, ci cresterea consumului parazitar al proprietarilor de capital, al oligarhiei. Mai complet spus, problema consta in aceea ca, datorita oligarhizarii economiei, a concentrarii capitalului in mainile unui pumn de oligarhi, creste ponderea profiturilor, scade ponderea salariilor, creste consumul parazitar al oligarhiei, scade rata economisirii si a investitiilor, creste somajul, creste saracia celor multi. Asta este problema.

    Solutia problemei nu consta in reducerea consumului, ci in schimbarea radicala a modului de distribuire (impartire) a veniturilor create in economie,prin schimbarea raportului dintre salarii si profituri, in favoarea salariilor, prin crearea unui fond de investitii de coeziune nationala, prin reducerea profiturilor incasata de oligarhie, prin investitii, crearea de locuri de munca, cresterea productiei, cresterea salariilor, cresterea consumului, din salarii si numai apoi si din profituri, cu reducerea si, in final, eliminarea consumului parazitar al oligarhiei.Asta este solutia, pe care o gasiti, prezentata riguros, in textul Legii Cojocaru.

    Mai ziceti dumneavoastra, apoi: "Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut".

    Prin "capitalism" economistii definesc societatea in care oamenii isi produc cele necesare traiului, in principal, cu ajutorul capitalului, al bunurilor create de ei, de oameni chiar cu acest scop, sa creze bunuri si servicii destinate satisfascerii nevoilor lor de trai. Spre deosebire de alte societati, in care, de exemplu, oamenii si-au procurat cele necesare traiului culegand fructe facute de natura, sau vanand animale, crescute de aceiasi natura. Sau, mai tarziu, folosind ca principal mijloc de productie omul, sclavul si, mai apoi, pamantul.

    Cu precizarea ca aceste bunuri care formeaza capitalul se pot afla in proprietate COMUNA si atunci traim intr-o societate comunista, in proprietatea PRIVATA a unei minoritati oligarthice, adica un capitalism oligarhic, ca cel pe care il avem, acum in Romania, sau in proprietatea PRIVATA a majoritatii, aici avem capitalismul democratic, cum este cel pe care il propun eu prin Legera Cojocaru.

    Va trebui sa va hotarati. Ce vreti: comunism, capitalism oligarhic, capitalism democratic, sau intoarcerea la vanat si pescuit, la sclavagism, la feudalism, sau ati inventat un sistem de productie fara capital, fara unelte, fara masini, fara tehnologii?

    Astept lamuriri.

    (./.) Ioan Rosca [/./] Domnule Cojocaru, Din cite stiu, domnul Chirila este abia iesit din adolescenta. Dar eu sint mai batrin. Si totusi consider ca mesajul lui este pertinent, ca reflecta bine problematica actuala, blocajul unei specii deraiate. In timp ce reactia dv. (nu foarte toleranta, asa ca intervin si eu mai putin delicat) tradeaza un anume anacronism, o inchistare, o obtuzitate. Nu va impartasesc (de loc) credinta in inepuizabilitatea resurselor, cred ca veniti din spate cu mitul dezvoltarii fara limite, remarc acum ca reduceti criza socio-economica la problema raportului saraci-bogati. E mai complicat. Mult mai complicat decit ar vrea promotorii diverselor formule de slavare.

    Chiar credeti ca sint aiureli remarcile domnului Chirila (de altfel- un loc comun in meditatia actuala privind alienarea economica) privind nocivitatea consumismului pilotat de obsesia cistigului de capital? Chiar credeti ca planeta asta poate duce 8 miliarde de rapitoare isterizate pe toate caile sa cistige maxim ca sa consume maxim? Fie ele si transformate in "intreprinzatori" prin legea Cojocaru, distrugind planeta democratic?

    (./.) Silviu Pricope [/./] Domnule Cojocaru, cu tot respectul nu prea sunt de acord cu modul în care puneţi problema. O frază mi-a atras în mod deosebit atenţia în comentariul dvs.: "Deci, nu cresterea consumului determina cresterea profiturilor, ci, invers, cresterea profiturilor face posibila cresterea consumului".

    Chiar dacă aşa spune teoria economică dogmatică, eu mă uit în jurul meu - şi dacă nu cumva trăim pe planete diferite - văd tocmai contrariul. Există o relaţie de interdependenţă între cele două noţiuni: profit şi consum care cresc sau descresc oarecum direct proporţional. Însă, consumul poate (şi chiar este!) crescut actualmente prin metode ARTIFICIALE, cum ar fi amanetarea viitorului. Practic noi ne vindem viitorul astăzi pentru a spori consumul şi pentru a spori pe cale de consecinţă profiturile care în proporţie covărşitoare rămân în buzunarele oligarhiei de care vorbeaţi.

    Manole Silviu [/./]C-tin Cojocaru, dar 'creditele exagerate doar cu buletinul' adica bani veniti aparent moca ati auzit? Acesti bani exista si creaza o crestere economica falsa dar care creeaza profituri uriase?

    (./.) Ioan Rosca [/./] As fi recunoscator daca cineva imi poate sugera o carte buna de economie "directa" (ne-"financiarizata") care sa abordeze, ca baza a rationamentelor ulterioare, problema raportului dintre nevoile umanitatii si resursele disponibile. Caci sa nu uitam, banii, creditele, cecurile, capitalul si alte nascociri practice nu sint decit intermediari intre cele doua realitati ultime, instrumente prin care distribuim adevaratele bunuri.

    Pe linga problema distributiei echitabile , ar trebui sa stim si daca avem suficiente resurse regenerabile pentru toti, sau mai exact, pentru citi oameni poate asigura planeta asta un trai decent? Cine pretinde ca stie raspunsul, sa ne arata cum a procedat in estimare. Nu ma refer aici la "produsele" generabile nelimitat sau cu consum mic (cum ar fi oceanul de cintecele rock, fluviul de jocuri video, valurile de fustite la moda, tatuajele pe piele, multimea de bilete la meci, carticelele, discursurile banalistilor etc).

    Ma refer la bunuri necesare si care nu se inmultesc fara cost, ca softul. Cine a calculat necesarul pentru un om si de aici a dedus cita "dezvoltare" poate duce planeta asta? Nu e tot una daca intr-un compartiment trebuie sa -si faca loc 2 calatori, 8, 16 sau o suta.... Chiar daca aceste calcule ar fi relative, tot e mai bine decit actuala escamotare a subiectului, de loc nevinovata. Calculul nevoii totale ar fi interesant si pentru un sub-sistem, cum ar fi Romania. El ne-ar arata cit de pertinenta este problema pusa de domnul Chirila.

    (./.) Manole Silviu [/./] …pai cititi cele 10 porunci si gasiti raspunsurile pe care le cautati. Sau mai pe scurt cuvintele ecleziastului: sa ai masura in toate. Adica tot acolo ajuni si cu un logan si cu un bmw ;)

    (./.) GD Toma -[/./] ... domnule Tiberiu, …nu e că "economia are nevoie de"..., nu ştiu ce, pentru a funcţiona. Ci unui anume angrenaj îi este necesar un echilibru apt să distribuie forţele (re)generate la nivelul acelei întregităţi (întregitate mai mult sau mai puţin concretă şi/sau formală). Situaţia în care admitem că ea, "economia, are nevoie de"..., nu ştiu ce, face să întoarcă rolurile. Astfel: angrenajul se reduce la a funcţiona de dragul economiei, şi nu cum ar trebui: economia să funcţioneze de dragul angrenajului. Sunt, acestea de până aici, chestiuni definite abstract, care, însă, pot fi convertite mai pe înţelesul tuturor aproximativ aşa:

    Aţi văzut completaritatea reciprocă existentă în natură. Faptul că alimentul oarecare se alterează, pe noi ne scârbeşte. Faptul că există ţânţari, pe noi ne enervează. Ceea ce pentru noi, în mare parte dintre lucrurile ce ţin de biologic, este de o anume valenţă, este de o valenţă opusă în cazul restului de biologicităţi. Sigur. Există aici şi excepţii. Albina, de exemplu, ni se aseamănă foarte mult. Curăţenia de care avem noi nevoie, reprezintă o necesitate şi a albinei. În timp ce complexul care pentru noi înseamnă curăţenie, pentru alte vieţuitoare înseamnă, de fapt, murdărie. Cu atât mai mult cu cât noi implicăm tot felul de substanţe chimice în lupta pentru propria noastră curăţenie. Mă refer la detergenţi, parfumuri etc. Ajungem, aşadar, la o anume relativitate a lucrurile. Dar să nu ne lăsăm înşelaţi. Este vorba de o relativitate destul de restrânsă. Pentru că natura se află ca şi Scop al naturii. În orice caz, nu omul (aşa cum ne îngâmfăm noi să credem). Natura deci există pentru ea însăşi, la nivel de care orice lucru vine şi piere în virtutea mecanismelor ascunse care echilibrează lucrurile de aşa manieră că atât moartea, cât şi viaţa = continuitate a naturii.

    Jucărioarele pe care a început omul să le fabrice, şi prin care, iată, măreţul chip şi asemănare de zeu, s-a transformat în virus ce a îmbolnăvit planeta, astfel că, poluată, artificializată, divizată pe grupări înarmate până în dinţi, şi gata, gata, să se omoare unele pe altele, natura pare să se îndrepte către un sfârşit al ei - aceste aparent manipulări ale naturii de către om, sunt, în realitate, iluzii. În esenţă, ele sunt tot jocul naturii. Există în natură o raţiune încă şi mai subtilă. Este vorba de tendinţa naturii către a se diversifica. Diversificarea însemnând modul prin care natura îşi asigură la perfecţiune probabilităţile de a perpetua. De ce am spus aiureala de până aici? Încerc să vă explic.

    Noţiunea de societate ar desemna ceva echivalent lucrurilor pe care le-am evidenţiat cu privire la natura în general. Şi la nivel de societate este necesar să existe un echilibru capabil să menţină angrenajul la un nivel de distribuire a forţelor de maniera în care societatea să aibă ceva similar acelei reciproce completarităţi ce animă natura în general. E doar o comparaţie a liniilor de ansamblu, nu e acuma că societatea trebuie să aibă, ca în natură, vânători şi pradă. Aici e tot şpilul. O societate trebuie sau ar trebuie să funcţioneze exact invers naturii. Dacă în natură violenţa aduce perpetuare, diversificare, perfecţionare a ei, perpetuarea, diversificarea, perfecţionarea unei societăţi sunt condiţionate tocmai de opusul a ceea ce se întâmplă în natură. Anume: completaritate în virtutea realităţilor, dacă sunt, că eu ofer ceea ce nu au alţii, pentru a primi în schimb ceea ce nu am eu, dar au alţii. Şi asta s-ar chema că eu şi acei alţii formăm o întregitate formală, un angrenaj la nivelul căruia putem vorbi de economie. Problemele, însă, abia de acum, încolo, apar.

    (./.) GD Toma -[/./] ... în primul rând pentru că oamenii au în caracterul lor vrerea de a fi stăpâni nu numai pe lucruri, ci stăpâni şi peste alţi oameni. Când natura a stabilit că vulpea va înşfăca de ceafă găina, ca să o mănânce, ea, de fapt, a fost ceva pe care putem să-l comparăm cu o domnişorică sensibilă şi plină de sfială. Când a stabilit că omul nu numai că îşi va elimina adversarul, ci-l va face sclav, mai desconsiderat decât multe obiecte pentru care oamenii ajung să se ucidă între ei, natura deja s-a transformat într-un curvoi bătrân, uns cu toate alifiile, şi lipsit de orice bunsimţ. Este acesta unul din aspectele ce au făcut şi fac din societăţile în general o maşinărie care funcţionează după principiile pe care le-am văzut la nivelul naturii în general. Astfel că omul, în loc să se ridice deasupra naturii, dimpotrivă inventează mereu, consolidează, menţine ziduri înalte care închid unicul şi simplul Adevăr, anume: omul e un animal. Şi va fi cu atât mai animal, cu cât va refuza să-şi vadă animalitatea. Pentru că numai văzându-şi animalitatea, omul doar aşa va putea să vadă că această animalitate presupune condiţionări, necesităţi proritare, tocmai de satisfacerea sau nonsatisfacerea cărora depinde gradul lui de bestialitate.

    Dar, în al doilea rând, mai e şi chestia asta că unul care îşi sparge oasele muncind la a face şanţuri, este considerat un paria al societăţii. Pe când nişte fătălăi cărora tembelia acestei lumi a făcut că oamenii îi numesc sfinţi călugări, iată, nu oferă nimic societăţii, în afară de mansturbările creierelor lor mici şi goale. Şi, totuşi, cel ce munceşte trăieşte pe apucate. Pe când, fătălăul, arde şi face să fie arse ori stocate resurse uluitoare. În aceeaşi situaţie se află şi puzderia aceasta de inşi ce se mândresc că au studii. Drept pentru care pretind să trăiască paraziţi. Ignorându-se faptul că intelectualismul acesta nu oferă nimic în schimb. Pentru că dacă ar fi oferit, pot să pun pariu că într-o ţară ca România, cei ce ar fi muncit ar fi fost mulţumiţi. Dar nu e nimeni mulţumit în România. La oamenii din popor, mă refer.

    Logica ne arată, prin urmare, că stabilimentele ce varsă anual inşi aşazişi cu studii, nu sunt lucruri normale, benefice. Sunt sindroame care ar trebui eliminate. Voi da un exemplu simptomatic a ceea ce susţin eu. Ion Roşca a postat trimiterea la articolul : http://www.evz.ro/detalii/stiri/Cum-...r-1004502.html

    În acest articol MARIANA GHEORGHE, şefa Petrom, ne spune că aşazisa comoară din Marea Neagră ar însemna asigurarea gazelor numai din producţia internă, pe o perioadă doar bănuită că ar putea să treacă peste 6-7 ani. Şi aceste gaze "ar putea avea o valoare de circa 15 miliarde de euro".

    Dar... Că există şi un dar... "Şefa Petrom spune, însă, că, pentru a demara exploatarea, este nevoie de investiţii anuale de circa 3-4 miliarde de euro..." Păi, să mă ierte idolu'! Ori sunt eu prost, ori matematica e curvă. Că (numai) 3 miliarde (pe an) multiplicat cu (să zicem) 6 = 18. 18 miliarde, adică - un purcoi de bani tocat de dragul sintgamei ce sună frumos, anume: aceste gaze "ar putea avea o valoare de circa 15 miliarde de euro" Şi mai rămâne în urmă o chestie urâtă. Când gazul se va termina, după acei ipotetici 6-7 ani, ce se întâmplă cu acei cărora cu "un miliard de euro investiţie în petrol şi gaze" li se va asigura "26.000 de locuri de muncă pe an". Cu alte cuvinte spus: 26000 x 6 (ani) = ?
    Vedeţi? Aşa descoperim brusc ce înseamnă capitalismul.

    Eu rămân adesea uluit când observ că ştiu şi înţeleg atât de puţine lucruri, încăt mi-e imposibil să gândesc o direcţie spre care să se îndrepte, cel puţin ideal vorbind, o societate. Complexitatea naturii, însă, dacă stăm să-i vedem adevărata faţă, ne poate oferi o sumedenie de coduri destul de simplu de descifrat. Esenţial este să descoperim sensul just al acestor descifrări. Şi, de asemenea, lucrurile toate formează mozaicuri, fiecare dintre aceste mozaicuri prezentând nişte figuri, care, dacă le vedem, ne pot ajuta să facem lumină acolo unde e noapte. Depinde de distanţa de la care vrem să privim aceste mozaicuri. Există acele construcţii din vechime ce se desluşesc ca şi figuri inteligibile doar din avion. Aşa e şi cu lucrurile. Dacă e să privim de la lungimea nasurilor academicienilor români, de exemplu, cu siguranţă că problemelor României vor fi întotdeauna nişte fantome. Prin urmare: Soluţiile vor fi, la fel, fantome. Dacă e să privim lucrurile de aproape, de pe poziţia omului din popor..., ei! Se va desluşi repede marele adevăr că România nu de academicieni duce lipsă. Ci de oameni. Mai rămâne deci să aprind o lumânare, şi să merg cu ea aprinsă prin lume. Că aruncători cu pietre în mine, sigur se vor găsi destui...

    (./.) Tiberiu Chirila [/./] La partea cu consumul am lasat exemplu produsul iPhone pentru a se intelege ce vreau sa spun. Sefii marilor corporatii au calculat ca e mai profitabil pentru ei daca incurajeaza consumul excesiv. In loc sa vanda un telefon performant la 5 ani care sa poata fi imbunatatit la magazin, o fac anual pentru ca lumea il va cumpara oricum. La fel si cu masinile: sunt oameni care au 50 de masini in garaj pe care nu le folosesc aproape deloc. Nu degeaba echipele de fotbal isi schimba echipamentul anual. Se vand mai multe tricouri daca apare un model nou periodic. Si uite asa irosim resurse... Cat despre facultate, eu fac astrofizica.

    (./.) Ioan Rosca [/./] Domnule Toma, …Gindurile dv. despre animalitate, spiritualitate si ... teorie, imi rascoala o veche intrebare. Cum va explicati schimbarea de ton a dumnezeului tradus in noul testament, fata de cel vechi? De la "iubiti-va intre voi" (iubitorii mei) pentru a fi mai puternici contra dusmanilor vostri (inclusiv.... ucigindu-le copiii) se trece cuantic la "iubiti cit mai larg", fiti cit mai buni ...cu oricine. Si de aici pina la a suferi pentru ca se supravietuieste ucigind si folosind.... nu mai e mult. Este acest salt, dupa dv., un pas spre o potentiala noblete sau o cadere bicisnica din luciditate, o imbatare in elucubratia unei iubiri universale, contrazisa de realitatea noastra biologica?

    (./.) Constantin Cojocaru [/./] Domnule Rosca,vad ca ati trecut la jugniri directe. Asta e. Asa am aflat si eu ca sunt anacronic, inchistat, obtuz. Sunteti primul care imi descopera aceste componente ale personalitatii mele. Dupa 70 de ani de viata. Va las sa va simtiti in voie cu "viciozitatea intrinseca a conditiei sociale umane" si cu idea ca lumea in care traim este formata din "8 miliarde de rapitoare isterizate pe toate caile sa cistige maxim ca sa consume maxim". Eu am o parere total diferita despre majoritatea celor 8 miliarde de pamanteni. La doi dintre aceste miliarde de pamanteni le datorez nasterea, viata, implinita, dedicata muncii si cunoasterii, o viata pe care am trait-o, straduindu-ma, la randul meu, sa-i ajut pe ceilalti sa traiasca o viata implinita. Am fost mintit, furat, jignit, escrocat, dar nu de majoritatea celor 8 miliarde, ci de cativa namernici" isterizati pe toate caile sa cistige maxim ca sa consume maxim". Sa lasam timpul sa ne spuna care dintre noi este mai anacronic, mai inchistat, mai obtuz. Voi interveni numai atunci cand voi considera ca se poate dialoga civilizat, fara jugniri. Mult succes.

    (./.) Maria Ratiu [/./] Dle Constantin Cojocaru, nu trebuie sa v simtiti ofensat. Sunt doar elucubratii intelectuale ceea ce se discuta mai sus, nimic altceva si nimic concret material. Dl Ioan Rosca a rapuns la tonul d-voastra si v-a contrazis ideea exprimata, dar nu s-a referit la persoana d-voastra. Eu cel putin asa am inteles. Sunt cateva paaje in discursul d-voastra cu care nu toti sunt deacord sau nu toti le accepta cum de ex. mie nu-mi place conceptul de "capitalismul democratic" depre care eu am auzit des vorbindu-se la orele de socialism stiintific in liceu si la Fcultate... Eu am facut Politehnica si am lucrat in fabrica, in productie mult timp si de aceea poate ca mie "capitalismul democratic" ca expresie imi suna destul de fals. Dar sunt sigura ca d-voatra ati abordat aceasta tema ca finantist, in scopul generos al Legii Cojocaru si deci va este o expresie draga... Mie nu.

    (./.) Maria Ratiu [/./] Dle GD Toma …faceti o varza din tot: sociologie, ecologie, un pic de politica, religie si...iese o filo-zofie din tot ce spuneti... Sigur ca spre ce sau unde se indreapta societatea umana e dificil sa afli asa...doar di ce se vede in jur cu ochiul liber. "cu cat stii mai mult cu atat iti dai seama ca nu stii nimic"... Tema este insa f. frumoasa si cred ca sunt biblioteci intregi de citit si vieti de gandit ca sa ajungi la un rapuns asa, intr-o singura linie de desen... Adica am avea nevoie de o mare capacitate de sinteza. Oricum judecand omul ca pe un animal social care este pe de alta parte si specie dominanta a Planetei Terra este un bun inceput. Spor la treaba!!!

    (./.) Ioan Rosca [/./] Aveti dretate doamna Ratiu, remarca mea (cam taioasa) a fost stirnita, pe de o parte, de tonul adoptat de domnul Cojoaru pentru a raspunde tinarului domn Chirila, care a dat glas unei ingrijorari majore a generatiei sale, din care nici eu nici domnul Cojocaru nu mai facem parte- si ca atare avem toate sansele sa comunicam greu cu ea . Daca am consona mai usor, nu cred ca domnul Cojocaru ar mai trata ironic problema distrugerii resurselor neregenerabile din cauza consumerismului cancerigen produs de fuga dupa profit finaciar.

    Pe de alta parte , e o contrapunere mai profunda aici, o adevarata ciocnire de perceptiii despre rostul vietii. Fraza care mi-a stirnit opozitia este: "Deci, nu cresterea consumului determina cresterea profiturilor, ci, invers, cresterea profiturilor face posibila cresterea consumului." Capitalul - mama a tuturor lucrurilor, fie el si mai just distribuit- imi repugna - sufleteste si intelectual. Nu vreau sa uit ca nu e decit un instrument, folosit tot mai nociv, care duce la dezumanizare daca e transformat in scop ultim. O astfel de sintagma economicista, denota, continui sa cred, o gindire de economist pur si putin invechit (si pentru mine acest lucru nu e jignitor- si eu sint invechit, inchistat si anacronic), denota o viziune "ingusta" - in sensul de specializare excesiva. Asa apare situatia cuiva ca mine- adept al cercetarii interdisciplinare a sistemelor socio-economico-tehnico-spirituale. Combat toate reductionismele, nu numai pe cel "economic".


    Regret faptul ca l-am suparat pe domnul Cojocaru prin termenii folositi. Dar ma mentin pe pozitia cuiva care nu doreste o lume pilotata de gestiunea capitalului si redusa la preocuparea pentru optimizarea profiturilor. Vom crapa dezmosteniti, urititi, alienati, nefericiti- pe muntele de bani cu care inlocuim bunurile reale. Goana dupa profit (in sens economicist) , inclusiv prin exacerbarea consumului inutil si chiar nociv - e pe cale de a ne distruge .

    (./.) GD Toma -[/./] ... domnule Ioan, lucrurile la care vă referiţi sunt chestiuni doctrinare. Vrăjeală (mai simplu spus). Şi naziştii aveau vrăjeala lor. Susţineau, şi unii chiar credeau sincer în prostia cum că germanii erau o rasă superioară. Cum au venit comuniştii care, se ştie, nu prea i-au înghiţit pe popi, cum popii au făcut o suceală mică, dar în maniera de a fi acceptaţi de comunism. Această suceală mică însemnând fraternizarea cu regimul, astfel că, mână în mână, popii şi securiştii au avut mare grijă de spiritualitatea românească. Cei pe care acum popii îi prezintă ca inşi din mafia lor, ce-ar fi suferit din cauza comunismului, nu au suferit în sensul că s-au ridicat pentru a lua apărarea românilor. Ci au suferit pentru că au intrat în conflict cu regimul din cauza neînţelegerii la împărţitul prăzilor. Prin urmare, ce spiritualitate? La slăninoşii ăia? Hai să fim serioşi! Nu e că omul are două suflete în el, ca să se aţină că ar fi mai cu moţ decât animalul oarecare. Omul este sau poate fi ceva mai inteligent decât animalul oarecare. Atât. Aşazisa spiritualitate vine din faptul că omul se plictiseşte. Când trăieşte bine. Omului care trăieşte rău nu-i arde de chestiuni spirituale. Dar este facil de cumpărat, facil de amăgit, facil de dresat. În România, de exemplu, aşazişii Martori ai lui Iehova au pătruns puternic în ultimii 20 de ani, şi cred că ştiţi de ce. În orice caz nu e pentru că unii români ar fi avut brusc nişte revelaţii spirituale. Ci, foarte simplu, mafioţii ăia veniţi de peste ocean, plin de lovele de la fraieri, dădeau noilor convertiţi, ba o pătură, ba un lighean, un kil de ulei etc... Imaginaţi-vă situaţia că peste, să zicem, 300 de ani, religia de Stat în România ar fi vrăjeala Martorilor lui Iehova. Vă daţi seama ce narări poetizate ar fi băgate în istorie, prin care să se arate importantităţile "mulţumită" cărora românii vor fi devenind Martori ai lui Iehova. Cam aşa s-a întâmplat şi cu aşazisa BOR actuală.

    Denumirea de Imperiu Bizantin este o formulă modernă. Nu a existat această formulă în vremea aşazisului Imperiu Bizantin. Se chema Romania. Când capitala Constantinopole a căzut în mâna invaziei musulmune, aristocraţia neclericală şi luminată a emigrat în Italia de astăzi, şi a generat ceea ce în istorie se numeşte Renascentism. Aristocraţia clericală, în schimb, nu era agreată de mafia catolicilor, astfel că a emigrat spre Carpaţi, unde a instaurat Ţara Romanească, ei încă pretinzând că sunt stăpânii Romaniei ce s-a prăbuşit cauză a islamului. Şi, desigur, sperând într-o reinstaurare a fostului imperiu. Numai că, între timp, s-a ridicat altă putere la răsărit, Rusia, şi speranţa în reinstaurarea fostului imperiu aşazis Bizantin, nu a mai avut nicio şansă. Termenul de Ţara Romanească, prin slavizare, a ajuns Ţara Romînească, şi, în general, derivaţiile ce proveneau de la fosta aristocraţie clericală din Romania, au prins sunetul slav dat de litera î - romîn, romînesc... Vedeţi? Idoli străini, tradiţii străine, stăpânire străină peste populaţiile ce, vezi Doamne, ar fi de origine latină, prin amestecul dacilor, cu romanii. Prostii. Romanii nu i-au romanizat pe daci. Nu obişnuiau să facă asta. Romanii erau oameni pragmatici şi liberali, mai deloc mistici, tradiţionalişti, naţionaliştii etc. Ci dacii au fost exterminaţi, li s-au extirpat orice rădăcină şi orice urmă, de această schizofrenie numită ortodoxism romanesc (romînesc). Aceasta este marea problemă a tuturor popoarelor din Balcani, adică a popoarelor ce au fost stăpânite de Constantinopole. Fantoma vechii Romanii, speranţa secretă a tuturor bisericilor ortodoxe de a recuceri Balcanii, pentru a reinstaura tirania şi noaptea obscurantismului. Vedeţi, aşadar, că aşazisa spiritualitate a slăninoşilor ăia este doar chestiune politică.

    ... domnule Constantin, să ştiţi că nu mi-ar displace faptul că mâine, poimâine, aţi fi ales Preşedinte al României. Ştiţi de ce? Nu pentru că mi-aţi fi neapărat simpatic. Ci dintr-un motiv mult mai realist. Orice aţi face, mai rău decât ăştia de până acum, nu veţi fi. Dar nici mai bun. Şi vă voi spune de ce. Dvs. poate că sunteţi un om de ispravă. Problema este, însă, că România stă la cheremul unor mase de inşi împotriva cărora niciun Preşedinte, şi niciun Guvern, nu se poate ridica. Pentru că dacă ar face-o, şi-ar pune în cap forţe protestative cum România n-a mai cunoscut. E vorba de cler, de securitate, de aşazişii oameni de cultură... Ca să poată crede, un politician român, că va reforma ţara, cu aceştia va avea de furcă. O reformare deci a României numai cu armata se poate face. V-aş consilia, prin urmare, să cultivaţi cât mai multe şi cât mai bune relaţii cu militarii.

    În altă ordine de idei, eu, să ştiţi, respect omul. Dacă arăt cum suntem fiecare dintre noi, nu e pentru a denigra şi a mă denigra pe mine însumi. Suntem pe o platformă care asta îşi propune: discuţii pe teme de politic. Or, un politician nu e că trebuie să fie poet. Dimpotrivă. Politica în general trebuie să vadă omul cu toate realităţile lui. Căci realităţile omului singur înseamnă o multiplicare şi răsmultiplicare a acelor realităţi, când vorbim de o societate. Şi politicii îi revine sarcina de a enunţa Legi. Dacă politica enunţa Legi în virtutea unor realităţi poetizate, eu pun pariu că nu poate exista o societate care să funcţioneze. Nu e că un medic trebuie să fie ruşinos în faţa unui pacient care vine la el cu sculament. Ci, dimpotrivă, cred că ar trebui să-i spună aceluia verde în faţă: eşti un porc!

    (./.) Constantin Cojocaru [/./] Domnule Rosca, incep sa inteleg de ce dialogul nostru devine dificil, uneori. Vad ca va repugna notiunile de capital, de PIB si cresterea PIB-ului, de profit si cresterea profitului, de consum si cresterea consumului. Cred ca se impune sa lamurim, atat cat se poate, aici, ce inteles dau eu si cei din breasla mea acestor termeni.

    Capital inseamna, in primul rand, capital productiv, adica avutie productiva: terenuri, constructii, masini, echipamente, fabrici, uzine, spatii comerciale, de birouri, banci, hoteluri etc, BUNURI create de om si folosite de el pentru a produce alte bunuri, sau servicii, pe care sa le consume, sau sa le vanda la piata. Mai direct, capitalul unui fermier este format din terenurile, pe care le foloseste in ferma, constructiile aferente, tractoare, semanatori, combine, samanta, motorina, etc. Despre acest CAPITAL vorbesc eu atunci cand folosesc cuvantul capital, fara alta adaugire. Mai exista si capital FINANCIAR (de exemplu, actiunile care ar fi emise de fermierul nostru pentru capitalul productiv pe care l-am descris mai sus, actiuni care ar fi oferite la vanzare), si capital BANESC ( banii pe care fermierul nostru ii are la banca, in vederea cumpararii unui nou tractor).

    Ramanem la exemplul fermierului, care, utilizand capitalul sau, sau al altora, daca ferma este o societate comerciala, si forta de munca, produce grau, pe care il vinde la pita. Incaseaza, sa zicem, 100.000 de euro. Primul lucru pe care il face fernierul este sa-si recupereze CAPITALUL, care s-a consumat in procesul de productie a graului. Motorina a fost consumata, samanta la fel, tractoarele s-au uzat, etc. Din cele 100.00 de euro incasata pe grau, el pune de o parte 40.000,, pentru cumpararea unui nou capital productiv. Pentru o scurta perioda de timp, cele 40.000 de euro au fost capital BANESC, transformandu-se, apoi, in capital PRODUCTIV, sau capital pur si simplu. Restul de 60.000 de euro, inca sub forma de BANI, reprezinta PIB-ul creat de fermierul nostru. Acest PIB se imparte in cele trei venituri PRIMARE create de fermierul nostru, ca si de toti agentii economici ai acestei lumi: o parte, sa zicem, de 10.000 de euro, se fac venituri la stat, ca impozit pe productie, o alta parte, de 30.000 de euro, se duc, ca salarii, la angajatii fermierului si 10.000 se duc la fermier, sau la actionarii fermierului, ca profit.

    Nu ne mai complicam, aici, cu faptul ca o parte din salarii si profituri se duc la stat pentru redistribuire, pentru plata salariilor bugetarilor, a pensiilor si veniturilor sociale. PIB-ul creat ramane acelasi, numai ca vom avea mai putine profituri si salarii, ca urmare a faptului ca o parte din PIB se va duce la pensii si venituri sociale.

    Proprietarii VENITURILOR ( salarii, profituri, pensii, venituri sociale) provenite din PIB-ul creat de fermierul nostru CONSUMĂ aceste venituri, adica folosesc banii pe care i-au primit pentru a cumpara bunuri si servicii, cu care sa-si satisfaca nevoile de trai: mancare, imbracaminte, intretinere etc. O alta parte o ECONOMISESC, o transforma in CAPITAL BANESC, care poate ajunge la fermierul nostru, pe care acesta il foloseste ca sa cumpere CAPITAL PRODUCTIV, noi tractoare, cu care sa creeze noi locuri de munca si sa produca mai mult PIB, adica mai multe venituri, mai multe salarii, profituri, pensii, venituri sociale.

    Acum intelegeti, domnule Rosca, de ce cresterea economica, adica cresterea PIB-ului, a veniturilor, este starea de NORMALITATE a unei economii sanatoase, a unei societatii sanatoase, de ce CONSUMUL nu determina cresterea VENITURILOR (salariilor, profiturilor, pensiilor, veniturilor sociale), ci, invers, cresterea VENITURILOR determina cresterea CONSUMULUI? Asta nu inseamna acceptarea virusarii starii de normalitate a economiei cu practici care au ca rezultat spolierea salariatilor, a pensionarilor si, chiar, a proprietarilor de capital, de catre STAPANII capitalului FINANCIAR si BANESC, prin inginerii de tipul "privatizarilor', inflatiei, camatei, speculatiilor bursiere etc.

    De asta am facut referire la incurcarea borcanelor si la punerea carutei si a boilor la locul cuvenit. Nu din rautate, sau lipsa de toleranta, ci din respest pentru stiinta.


    (./.) Tiberiu Chirila [/./] Inteleg explicatia, insa eu ma refeream la incurajarea consumului excesiv in locul celui sanatos dupa cum am explicat in comentariul meu de mai sus. Oricum, important e ca s-a clarificat treaba.

    Am o intrebare totusi: V-ati gandit la vreun mecanism care sa adapteze economia (presupunand ca masuri gen legea cojocaru se aplica cu succes) la fenomenul somajului tehnologic la nivel global? Intreb pentru ca aceast fenomen de viitor o sa ruineze sistemul economic; masinile vor inlocui oamenii in marea majoritate ale joburilor repetitive ce nu necesita factorul uman (exemplu: creativitatea). Nu toti suntem pictori, programatori, sportivi, etc, iar aceia ce vor fi inlocuiti nu vor mai avea venituri in timp ce productia va exploda datorita eficientei masinilor.

    (./.) Constantin Cojocaru [/./] Domnule Chirila, de cateva zile, pe site-ul www.variantacojocaru.ro se dezbate, pe larg, acest subiect, al relatiei dintre progresul tehnologic si somaj. Puteti participa la acea dezbatere. Pe scurt, nu progresul tehnologic genereaza somaj, ci dezechilibrul dintre capital si munca, respectiv incetinirea ritmului investitional ca urmare a intensificarii caracterului destructiv si parazitar al capitalismului oligarhic. Mecanismul de care intrebati este chiar Legea Cojocaru. Acest proiect prevede retinerea unei parti consistente din PIB, 15-20%, pentru investitii, pentru cearea de noi capitaluri, in proprietatea privata a majoritatii, a clasei mijlocii. Cresterea mai rapida a capitalului decat a fortei de munca va asigura nu numai absobtia intregii populatii in campul muncii, dar si cresterea gradului de dotare cu capital a acestei forte de munca, deci cresterea productivitatii, a veniturilor, bunastarii. In ultimul secol, masinile au inlocuit milioane de locuri de munca. Totusi numarul de locuri de munca a cresct. La fel si bogatia, avutia creata. Din nefericire, o parte din ce in ce mai mare a acestei avutii este consumata parazitar de minoritatea oligarhica, in timp ce milioane de oameni nu au ce manca si imbraca. In consumul parazitar intra si purtarea razboailor.
    ***

    (./.) Silviu Pricope [/./] Una din primele lecţii de economie ne arată clar că societatea umană dispune de o cantitate limitată de resurse şi de una nelimitată de nevoi, iar economia ca ştiinţă caută să găsească mecanismele prin care – cu această cantitate limitată de resurse – se pot satisface cât mai multe din nevoile oamenilor. De aceea, cunoaşterea proceselor economice, a mecanismelor lor de dezvoltare, precum şi a cauzelor care canalizează energia oamenilor în anumite direcţii, presupune bineînţeles cercetarea trebuinţelor sau nevoilor economice. Această cercetare este bineînţeles, una interdisciplinară, deoarece filozofii, sociologii, ecologii, psihologii, teologii sau alte categorii de specialişti văd în mod diferit aceste trebuinţe, luând în calcul factori diferiţi, preţuind mai mult sau mai puţin anumite valori, şi aşa mai departe. Caracterul interdisciplinar se datorează şi complexităţii din ce în ce mai crescânde a acestor trebuinţe economice care se cer satisfăcute. Explic : http://silviupricope.wordpress.com/2...omica-actuala/

    (./.) Ioan Rosca [/./] Adevaratii savanti stiu ce e aceea hypercomplexitate. Ei nu pretind ca stiinta ar rezolva ceea ce nu poate. Ei stiu ca economia este inca un domeniu al opiniilor, ca nu e inca o stiinta "tare", capabila de planificari sau macar de predictii. Mai stiu si despre aporii, contradictii, ambiguitati , limitari epistemologice. Cind va intilniti cu cineva care pretinde a sti cum se rezolva uriasul complex de ecuatii vagi pe care il stirneste problema economica- sa stiti ca e un fariseu.

    (./.) Silviu Pricope [/./] Aveţi dreptate! Însă la ora actuală ceea ce putem vedea în jurul nostru este faptul că dogma economică nou creată a fost îmbrăţişată fără discernământ de lumea întreagă cu fervoarea unei credinţe religioase. Banii sunt singurul criteriu demn de luat în calcul, iar casta preoţiei a „religiei” nou formate este constituită din economiştii care justifică permanent practica sa de promovare a unor politici care adâncesc pretutindeni dezastrul social şi ecologic. Pur şi simplu, economia a fost redusă la un « scut ideologic împotriva introspecţiei inteligente şi a responsabilităţii civice » şi în cele mai multe universităţi s-a insuflat studiului economic un element puternic de indoctrinare ideologică. Dar despre asta voi scrie în partea a doua a acestui articol.


    (./.) Ioan Rosca [/./] Ideologizarea "stiintei economice" e mai veche, macar odinioara ii spunea franc "economie politica", fara atitea pretentii gaunoase de rigoare si atitea mofturi academice. Este foarte grava indoctrinarea cu religia economicista, conform careia fuga tuturor dupa cistiguri maxime, ne duce irezistibil spre lumina, calauziti de "mina invizibila" care, chipurile, face dreptate naturala, si -ce misterios- nu ar permite lipsei de scrupule sa se manifeste plenar (asa cum de fapt constatam ca se intimpla nemilos) .

    In anii '80 ca inginer, eram invatat sa produc lucruri trainice, cu fiabilitate cit mai mare si cu viabilitate maxima (chiar fata de uzura "morala"). Ne mindream cind faceam ceva solid, utilizabil multi ani. Dar nu asa a facut Bil Gates miliardele... Si vazind cit e de eficace noua atitudine, s-au apucat toti sa-si manipuleze clientii.Acum, inginerii sint invatati sa produca lucruri care sa se strice dupa iesirea din garantie. Iar populatia e imbecilizata pe toate caile, incit sa-si arunce hainele de pe ei cit mai repede, sau sa-si schimbe calculatorul ca ciorapii, sau sa cumpere compulsiv jocuri video sau sa asculte tembel mii de versiuni ale aceluiasi cintecel rock, scuipat pe mii de canale. Actiunile unei firme , sau chiar avutia unei tari, se insutesc sau devin nule, fara nici o legatura cu productia, cu bunurile, cu munca. Se vind ca "produse financiare" probabilitati ca anumite probabilitati sa creasca. Ca sa lansezi o afacere iti trebuie de o suta de ori mai mult capital decit in 1950....Si corporatiile cresc continuu, punind mina pe parlamente, media, creiere. Unele tari traiesc... din productia de bani. Iar bancile acapareaza proprietati reale. plamadind credite din nimic.

    Asta e fructul instalarii "gindirii finantiste", de care ar trebui sa ne eliberam, inainte de a ne distruge complet societatea. Mi-e frica de o lume condusa de economisti.
    *******

    Preluat de pe grupul ''Actiunea pentru Eliberarea României'' (AER): http://www.facebook.com/groups/367470513272109/

  2. #2

    Default Re : Capitalismul ne-a ajutat sa progresam, insa vremea lui a trecut- avem un soi de

    Catalin Avramescu /Alternative economice pentru bunastare (partea I) [/…/] Cred ca multi oameni si-au pus intrebarea: de ce nu da statul mai multi bani? De ce exista persoane care mai traiesc in saracie, din moment ce statul poate produce bani oricand prin tiparire de bacnote? Sa luam un exemplu simplu: locuitorii unui bloc joaca la loterie si castiga impreuna, astfel ca fiecaruia ii revine o suma importanta de bani. Care va fi primul lucru pe care il va face patronul buticului de la scara? Va mari preturile. Pentru locuitorii blocului nu va fi nici o problema daca vor plati pret dublu pentru o sticla de cola. Dar asta in termeni economici inseamna scaderea puterii de cumparare a banilor, inseamna inflatie. Iar impactul inflationist ar fi cu atat mai mare cu cat mai multe persoane cu venituri mici sau medii ar avea acces la sume importante de bani. Dar sa mai luam un exemplu: ce s-ar intampla daca Bill Gates ar castiga la loterie? Ce sa se intample, nimic. Probabil nici nu va observa ca i-au intrat cateva milioane de euro in plus in cont. Nimeni nu va mari preturi si nimeni nu va plati mai mult pentru ceva, desi banii au intrat in circuitul economic. Hmmm, interesant nu? Pentru guverne sigur e interesant, pentru ca aceasta este o cale prin care pot mari cantitatea de bani fara a produce inflatie. Si asta au facut de multe ori. Dar mai apare o problema: ce politician ar avea curajul sa spuna: din punct de vedere economic cel mai bine e sa producem bani din nimic si sa-i distribuim doar la bogati, iar saracilor sa nu le dam nimic. Un calcul cinic arata ca aceasta e cea mai eficienta metoda de administrare economica a unei tari. Si asa au aparut marile corporatii.

    Am toata stima pentru marile companii care au crescut prin forte proprii si s-au impus pe pietele de desfacere fara sa aiba in spate un ajutor ascuns din partea statului. Insa la ora actuala ele sunt o raritate. Statele au avut nevoie sa produca bani pentru a putea functiona, iar cel mai simplu mod de a-i introduce in sistemul economic fara efecte secundare e sa sprijine direct sau indirect marile corporatii. Nu doar ca acestea platesc taxe mai putine, dar beneficiaza de imprumuturi preferentiale de la sau garantate de stat, stergeri de datorii, investitii in infrastructura necesara activitatii lor realizate de catre stat si asa cum istoria a aratat, salvari miraculoase de la faliment ori de cate ori e nevoie, bineinteles tot prin banii statului. Totusi statul a inteles un lucru: el nu poate functiona daca marea majoritate a cetatenilor nu primesc nimic. In prima instanta se poate apela la fortele de ordine pentru a potoli nemultumirea maselor. Dar aceasta va creste exponential. Chiar daca fortele de ordine vor fi suplimentate, mai bine echipate si mai bine antrenate, pana la urma nici un guvern nu poate supravietui asa si va fi rasturnat inevitabil de la putere mai devreme sau mai tarziu. Vreau sa arat aici ca statul a fost pus in situatia de a pune totusi niste conditii marilor corporatii pentru mentinerea echilibrului social. Evident, e vorba de crearea de locuri de munca, de cele mai multe ori fara acoperirea intr-o necesitate economica reala. Prin aceste locuri de munca o parte din bani sunt distribuiti gradual catre cetateni, iar efectul inflationist, desi exista, este destul de mic. Acesti bani intra in circuitul clasei medii si claselor sarace si sustin alte afaceri, generand o mica crestere a nivelului de bunastare.

    Planul parea sa mearga perfect ... pana cand a aparut criza. Solutia? Austeritatea. Ok, e o solutie mai buna decat solutia socialistilor de a mari numarul asistatilor sociali, pentru ca vizeaza impulsionarea partii sanatoase a economiei care prin austeritate e obligata sa devina mai productiva. Doar ca in climatul actual omenirea este sub controlul marilor dinozauri. Corporatiile la randul lor au ca tinta profitul si au doua solutii pentru a ajunge la el: sa fie mai bune decat competitorii lor sau sa cumpere competitorii lor. Avand in spate sprijinul financiar masiv al statului, corporatiile au constatat ca a doua metoda e mult mai simpla si mai sigura. Dupa ce au devorat foarte multe afaceri mici si mijlocii, acum nu le-a mai ramas decat sa se lupte intre ele. Modelul economic care urmarea introducerea de bani in circuitul economic folosind aceste mari corporatii ca pe o parghie incepe sa scartaie; sunt mari si falnice ca niste brazi, dar nimic nu creste la umbra lor. Ori austeritatea tocmai asta vizeaza, impulsionarea afacerilor mici si mijlocii; cum sa se intample asa ceva cand statul, pe partea cealalta, sprijina pe cei mai puternici competitori ai lor? Aproape accidental, omenirea a descoperit o mina infinita de aur: bancile centrale functioneaza ca un izvor central de prosperitate si pompeaza in circuitul economic atatia bani cat e nevoie. Nu a durat mult insa si s-a observat ca banii in exces sunt otrava pentru economie. Se pare ca va mai dura pana cand oamenii vor intelege cum functioneaza noua lor jucarie.

    Care ar fi optiunile? Sa ne intoarcem la monedele de aur si argit e imposibil. Aurul si argintul au un caracter finit, prin urmare se vor acumula inevitabil in anumite centre, iar restul cetatenilor vor deveni din ce in ce mai saraci. In final, nu vor avea decat alternativa conflictului militar pentru a transa aceasta problema asa cum s-a intamplat de foarte multe ori in istorie. Deci chiar presupunand ca toata omenirea ar accepta sa se intoarca la aur ca moneda de schimb, sistemul nu ar fi un pas inainte pentru ca ar genera conflicte armate. In era armelor atomice, etalonul aur nu e o idee prea buna. Dar de ce vorbesc totusi de acumularea bogatiei? In cazul aurului, cel care il detine nu are nici o motivatie sa il cheltuie, in afara unor nevoi stringente. Ziua urmatoare pe piata va fi mai putin aur, pentru ca o parte din el ajunge la astfel de "strangatori". Fiind mai putin aur, valoarea lui va creste, iar cand ai o moneda a carei valoare creste in mod constant, te gandesti ca e mai bine sa mai astepti pana cand o vei cheltui. Cu aurul cu care azi ai lua o masina, peste cateva saptamani vei putea sa-ti cumperi un autocar. Prin urmare consumul va fi descurajat, afacerile vor da faliment iar cei care nu au facut altceva decat sa depoziteze aur vor fi singurii castigatori. Din pacate in felul acesta a functionat omenirea timp de milenii.

    O alta alternativa ar fi descentralizarea emiterii de moneda. Daca persoanele fizice sau comunitatile locale ar putea sa isi emita propria moneda, oare sistemul ar functiona mai bine? Nu. Observam cel mai bine acest lucru pe pietele unde circula mai multe monede. Unele sunt preferate, iar altele sunt refuzate de vanzatori. Asa s-a intamplat si in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand comerciantii romani refuzau leul, pentru ca stiau ca pot sa vanda soldatilor germani pentru marci. In ziua de astazi exista state care au moneda nationala, dar aproape toate tranzactiile se fac in dolari americani. De ce? Pentru ca intre monezi exista competitie. Si cum ar fi ca sa muncesti la un patron, acesta sa te plateasca in moneda pe care o tipareste el, iar aceasta moneda sa nu fie acceptata de nici un comerciant din orasul in care locuiesti? Prin urmare e mai bine sa existe o singura moneda, ceea ce inevitabil presupune existenta statului central. Daca statul nu ar exista pentru a colecta taxe si impozite, nu ar exista pentru a sustine artificial domenii precum sanatatea si educatia, nu ar exista pentru a plati pensii, nu ar exista pentru a conduce armata si fortele de ordine, nu ar exista pentru a organiza justitia, totusi tot ar trebui sa existe pentru ca sa emita moneda. In fond, daca acest ultim rol si l-ar indeplini bine, toate celelalte nu ar mai trebui sa si le asume pentru ca ar fi acoperite de mediul privat. Sursa : http://viziunipolitice.blogspot.ro/2...bunastare.html
    ***
    Catalin Avramescu /Alternative economice pentru bunastare (partea a II-a) ‎... Statul a injectat constant bani in economie in perioada moderna. Doar ca i-a injectat prost. A incercat sa mearga pe principiul mare-mic, constatand ca daca banii ajung la cei care au deja conturile pline efectul inflationist este lent. Nu a mers, pentru ca marii dinozauri au strivit micii intreprinzatori. A incercat principiul bogati-saraci. Asta a crescut patura asistatilor sociali pentru ca a devenit rentabil sa pretinzi ca esti sarac. A incercat sa ofere credite in exces prin intermediul bancilor. Nu a mers, pentru ca aceste credite au mers spre consum nu spre activitati productive aducatoare de profit. Economia nu poate functiona cu un numar redus de producatori si milioane de consumatori carora statul le ofera bani pentru cumparaturi. Evident, sistemul actual nu poate merge altfel decat prin existenta unei banci centrale care actioneaza ca un izvor de prosperitate si injecteaza in permanenta bani in economie.
    ***
    Un caz interesant este cel al ciclurilor economice. Practic, daca o afacere are succes atunci furnizorii de materii prime vor creste si ei preturile pentru a rupe o parte mai mare din profit. Produsul final se va scumpi iar daca exista banci care ofera credite pentru consum, atunci se va si vinde. In felul acesta pretul creste exponential asa cum s-a intamplat in sectorul imobiliar pana cand nici macar cei mai bogati nu isi mai permit sa cumpere, iar atunci urmeaza recesiunea. Observam ca in acest caz apare tendinta de mono-economie si izvorul de prosperitate este orientat exclusiv catre consum. Insa in cazul in care banii tipariti de stat nu ar fi orientati catre consumatori, ci catre intreprinzatori aducatori de profit, efectul de haita al consumatorilor care navalesc toti asupra unui bun nu ar mai fi posibil. Daca pretul acelui bun creste, nu mai exista cumparatori, pentru ca oamenii nu vor mai avea bani pentru el sau vor trebui sa economiseasca mult timp. Daca furnizorii cresc preturile, atunci afacerea isi va pierde din profitabilitate si va pierde inclusiv bonusurile, deci intreprinzatorii se vor reorienta si va scadea cererea catre furnizori. Practic micii antreprenori pot functiona ca un resort de siguranta in economie, atunci cand apare un dezechilibru, tensiunea nu se acumuleaza timp de ani de zile pentru ca apoi sa explodeze, pentru ca antreprenorii sunt obligati de piata sa se reorienteze spre alte afaceri unde capitalul lor poate aduce un profit mai mare.

    Ca sa recapitulam, ceea ce a facut statul pana acum e asemeni cu un agricultor care constata ca exista plante in gradina sa care dau roade si exista buruieni. El continua insa sa ude buruienile in speranta ca pana la urma vor da roade si ele, iar pentru a le face loc mai reteaza putin din plantele care dau roade. Sau este asemeni unui agricultor care observa ca un nuc a dat roade bune, asa ca il uda si il ajuta doar pe el sa creasca pana umbreste toata gradina si nu mai poate creste nimic altceva. Vedem aici socialismul si liberalismul (cel prost inteles) in actiune. Statul trebuie sa inceteze sa faca anti-economie, sa inceteze sa creeze blocaje prin ingradirea celor care produc. Atunci cand trebuie sa intervina pentru a pompa bani in economie o poate face fara a distorsiona mediul de afaceri doar daca urmareste amplificarea activitatilor profitabile, urmand astfel curentul general care apare in mod spontan intr-o piata libera. Sursa : http://viziunipolitice.blogspot.ro/2...bunastare.html

    Ioan Rosca [/…/] Da, vor exista si sceptci. Sint unul dintre ei. Nu ma pretind expert , dar nici nu ma consider novice, pentru ca am alocat citiva ani studierii acestei problematici, sesizind importanta ei si cautind insetat izvoarele dreptatii si bunastarii. Stiu si ca pozitiile noastre pe un astfel de subiect sint deschise varietatii.

    Iat-o pe a mea: Consider ca tema redistribuirii avutiei acumulate de "intreprinzatorii" eficaci catre cei cu mai putin succes, este o diversiune. Mai e nevoie sa fie premiati cistigatorii bataliei pentru supravietuire? Nu se premiaza suficient singuri, nu culeg destule roade pentru miseliile prin care si-au asigurat victoria "pe piata" guvernata de "ghearele invizibile"?

    Nu redistribuirea de la jefuitori la jefuiti ar trebui sa fie preocuparea iubitorilor de echitate , ci impiedicarea cistigurilor necinstite, jocului incorect, explotarii structurale, avantajarii celor cu bani- in masluita "competitie economica". Si Nosick ascunde esenta sub pres, plecind senin (dar macar explicit) de la ipoteza, nicaieri verificata, ca bogatii s-au umflat pe merit si concureaza echitabil ...

    Nu e adevarat. Nu se imbogatesc meritosii , muncitorii valorosi care inving putorile proaste, cum ar vrea sa ne bage in cap ideologii dreptei, ci canaliile care nu se dau inapoi de la nimic pentru a-si promova interesele- individual sau inhaitati. Teoriile neoliberaliste nu contin NICI un antidot pentru acest fenomen crucial, declarind succesul valoare suprema si inchizind ochii fata de pretul fatal: compromiterea conditiei umane. Sa fim lucizi: de ce ar exista scrupule in a-ti asigura reusita, daca succesul e singurul criteriu? De unde ar veni ele, daca cistigul e etalonul suprem, intr-o competitie in care orice mijloace sint posibile?

    Exemplul Romaniei este elocvent. E cineva care nu stie cum s-au facut averile, ce "calitati" au implicat? Imbogatitii necinstit au profitat de socializarea controlata prin statul uzurpat pentru a impune celorlalti reguli politice in avantajul lor.Se pare ca dv considerati ca nu sint suficient anvantajati cistigatorii luptei hide pentru supravietuire, ca ar mai trebui sa primeasca si bonusuri... pe linga prada pe care si-o extrag sistematic din sistem prin toate pirghiile pe care le au in mina... Ce talanti doriti sa le mai fie dati si de cine? Nu e suficient ca nu le sarim la git? (cum ar trebui sa o facem , daca am fi animale puternice, competitive, si daca nu ar fi protejati de reglementari -tocmai ei care se declara anti-reglemantari, adepti ai unei libertati care inceteaza cind e vorba sa-si apare preda)

    Se discuta mult, in falsificatoarea disputa dreapta-stinga, daca trebuie sau nu sa se dea perdantilor cite ceva inapoi din ce li s-a furat, ca sa supravietuiasca- in loc sa se trateze temeinic problema inechitatii jocului. In realitate, imbogatirile NU sint bazate pe valoare, ci pe lipsa de scrupule si joc necinstit. Economia moderna consta intr-o dictatura distribuita abil, spoita cu gargara doctrinara a cistigatorilor, intr-un joc sofisticat- murdar. Sint de acord ca intr-un campionat de fotbal, nu trebuie ca echipele mai slabe sa primeasca un jucatror in plus. Dar nici sa aiba unul in minus, sau sa joace arbitrate de indivizi cumparati de partea bogata. Oricit ati inchide ochii la realitatea socio-economica, pentru a o vedea in lumina convenabila cistigatorilor, nu vad cum ati putea arata ca bietii imbogatiti au nevoie de sprijin suplimentar , pe linga faptul ca impun reguli de joc menite sabotarii concurentei venite de jos.

    Credeti ca majoritatea oamenilor trebuie sa fie gaini de curte, in cel mai bun caz hranite de cei citiva care si-au dezvoltat gheare de vultur? Sau ne salbaticim toti si vedem cine e mai tare? Reactia mea fata de pledoaria dv. este cit pot de stapinita. M-a socat ideea ca hotia trebuie premiata suplimentar.

Similar Threads

  1. Orice cautare de a-ti implinii destinul trebuie insa sa inceapa cu intelegerea ansamblului!
    By Chitu Constantin in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 15-04-13, 07:45 AM
  2. Ce ziceti, ne-a ajutat Olanda?
    By Arhaeus in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 02-03-12, 06:04 PM
  3. Previziuni din trecut
    By flavian in forum Alternative: sociale, politice, economice, monetare, energetice
    Replies: 1
    Last Post: 04-06-11, 09:29 AM
  4. A venit stagflația! E deja vremea pentru încă un deceniu pierdut?
    By Oerlikonn in forum Situaţia României: criza identitară, politică, socială, sistemică
    Replies: 0
    Last Post: 25-10-10, 08:11 AM
  5. Banii in capitalismul OLIGOPOLIST
    By Constantin Cojocaru in forum Resurse - Integrarea Europeana - Fond si Fonduri
    Replies: 0
    Last Post: 15-05-10, 10:44 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •