Structura temelor:
A) Rezistenţa celor ce vor să ne menţină captivi
B) Deturnarea sau descurajarea prin diversiuni , provocări, farse, falsuri
C) Funcţionarea antijustiţiară a justiţiei
D) Neglijarea şi trădarea intereselor naţionale
E) Disfuncţii economico-sociale
F) Slabiciunile rezistenţei: inconsecvenţă, dezbinare, dezorganizare, veleitarism, saracie
G) Criza conştiinţei idividuale şi colective
H) Pierderea razboiului de sens
I) Carenţe ale condiţiei noastre politice
***

Citeva posibile explicaţii pentru faptul că nu se ridică o forţă politică antisistem autentică, de 22 de ani, oricīt de mare ar fi nevoia. Grupate pe categorii, īncepīnd cu piedicile puse de adversarii eliberării sau create prin degradarea naţiunii, continuīnd cu erorile promotorilor ei, apoi cu slăbiciunile beneficiarior ei, şi īn final cu obstacole ridicate de condiţia umană.

A) Rezistenţa celor ce vor să ne menţină captivi

A1) Piedicile puse de la vīrf de găştile care au uzurpat instituţiile statului, paraziţii fiind concurenţi īn lupta pentru privilegii dar uniţi īmpotriva anticorpilor politici. Puterea mafiei īmbogăţite, care foloseşte prada acaparată de la victime drept capital regenerabil, ca mijloc de cīştigare a meciului "democratic", īntru evitarea controlului averilor şi confiscării celor ilicite, după o eventuală sentinţă, după o eventuală anchetă, după o eventuală răsturnare de regim.

A2) Poziţia retrogradă a păturii funcţionăreşti Rezistenţa ocupanţilor instituţiilor neepurate şi fagocitate birocratic de nulităţi obediente, paraziţii lucrīnd contra interesului public: īn administraţie, fisc, poliţie, etc. Evitarea "lustraţiei" reale, aduse la zi, a deparazitării instituţiilor de cei care au participat pīnă azi la distrugerea Romāniei. Dacă responsabilii şi beneficiarii Tranziţiei s-ar declara discriminaţi astfel, s-ar impune cercetarea şi judecarea lor, pentru a fi daţi afară penal- ceea ce īi sperie şi mai tare.

A3) Lipsa de transparenţă, justificată prin protecţia vieţii private sau a secretelor "clasificate", care acoperă răufăcătorii. Blocarea accesului la documentele demascatoare, dezorganizarea şi rătăcirea premeditată a arhivelor păzite de... Minsterul de Interne. Accesul privilegiat al uzurpatorilor puterii la informaţii. Pentru supuşi- interdicţii şi spionare. Pentru stăpīni- confidenţialitate... pentru acte de interes public. Īn numele interesului naţional, nu ştim niciodată la timp cum e trădată ţara chiar de cei care "o apără"... de cetăţeni. "[] Este neaparat necesară cooptarea unor oameni din sistem care au acces la date şi informaţii concrete: Ministerul de Finanţe, Banca Naţională, curtea de conturi, DNA etc etc. [] şi am unele rezerve că persoane din aceste instituţii, care s-au bucurat de avantajele postului, vor dori să colaboreze cu societatea civilă pentru creerea unei alternative" (Ileana Andersson). Altfel spus, cheile sīnt la ei īn buzunar.

A4) Rezistenţa caracatiţei securisto-comuniste care guveneaza din umbră, schimbīnd doar păpuşile temporare de pe scena politică, īşi termină rolul de etapă. Activitatea antidemocratică şi infracţională a unor Se(cu)RIşti, şi atītor "servicii" parazitare, care , īn loc să apere interesele colective ale celor de la care le vine salarul (e drept , distribuit de stăpīnii momentului), sprijină afacerile criminale şi susţin reţeaua de şantaj reciproc care a paralizat penalizarea infractorilor şi coordonat. privatizarea lagărului (a se vedea Marius Oprea-"Moştenitorii securităţii").

A5) Farsa luptei dintre ramurile FSN-ului securicomunist (USL, PDL şi sateliţi)- care au ocupat tot spectrul politic, pe măsluita axă "dreapta/stīnga". "Rotativa" prin care populaţia, sătulă de garnitura n=n-2, relegitimeză garnitura n-1=n-3... Migraţia electorală facilitind procesul de năpīrlire continuă..

A6) Infiltrarea, intimidarea, sabotarea, deturnarea şi satelizarea formaţiunilor care s-au jucat de-a opoziţia, compromiţīnd īncrederea īn alternativă şi democraţie. Confiscarea sau anihilarea PNTcd, PNL, PSDR, CDR, AC, PAC etc.

A7) Diversiunile de gen PRM, PNG sau PPDD- care compromit tocmai revolta pe care pretind a o susţine, determinīnd publicul să nu mai creadă īn rezistenţă, după atītea pseudo-bătălii penibile. Mesajele antisistem fiind astfel banalizate, asociate cu vulgaritatea, gestionate tocmai de cei contra cărora ar trebui luptat. Revoltaţii fiind captaţi, luaţi sub control, pentru a nu deveni perculoşi.

A8) Propagarea ideii că nu poate exista alternativă şi boicotarea īncercărilor de a lansa una. Banaliştii care chibiţează continuu meciul īntre ramurile feseniste şi deplīng efectele Tranziţiei Criminale "nu observă" cauza principală, faptul că alegem continuu "răul mai mic" pentru că nu se ridică o alternativă. Printre motive fiind şi prevederile legale care īmpiedică creşterea noilor formaţiuni, discriminīnd independenţii si partidele mici- īncīt să nu se poată ridica alternative eliberatoare, spărgīnd monopolurile.

A9) Inerţia mentalităţilor şi intereselor fesenisto-comuniste larg diseminate. Dorinţa multora de a nu da socoteala pentru ce s-a intimplat in aceşti 22 de ani, de a-şi ascunde crimele, delictele, greşelile sau pasivitatea, de a scăpa de pedeapsă, rămīne cu prada, fi trataţi cu respect sau a se privi fără jenă īn oglindă . Cei care se simt cu musca pe căciulă propovăduind pornirea de la zero, uitarea trecutului. Mai ales moştenitorii averilor jefuite, care pretind că nu au legătură cu părinţii lor ("autorii" lor- juridic).


B) Deturnarea sau descurajarea prin diversiuni , provocări, farse, falsuri

B1) Diversiunea şi teama de diversiune. O nenorocită combinaţie de credulitate si suspiciune- alternīnd păgubos. După ce au crezut toţi demagogii, mulţi creduli au trecut la neīncredere oarbă. Ca şi cum nu ar exista discernămīnt, verificare, observarea activităţii trecute a cuiva, judecarea poziţiilor publice etc. De atīta frică de provocatori, cīrtiţe, falsuri- nu se mai īncrede nimeni īn nimeni. Ar fi altceva dacă activiştii s-ar raporta la programe precise, care nu lasă loc jocului sinuos. Dar liderii demagogi nu fac asta, folosind platforme de maximă vaguitate, care nu obligă la nimic si nu permit verificarea promisiunilor.

B2) Armata răspīndacilor şi postacilor folosiţi pentru intoxicarea mediilor sociale şi īmpiedicarea infiripării unei atitudini antisistem coerente nu este īnfruntată corespunzător. Fac ce vor acoperitorii cu brum a semnalelor utile. De la grupurile de adolescenţi care vin pe la porţi īn campaniile electorale, la marea de pauperi dispuşi la orice pentru un bacşis sau un mic privilegiu. Inclusiv la a sparge capul cui li se spune. De la cumpărarea alegătorilor cu pixuri, umbrele, ulei etc şi a susţinătorilor cu privilegii proporţionale cu serviciul, se ajunge firesc la controlul secţiilor de vot şi falsificarea alegerilor.

B3) Efectul pervers al nemulţumirii legitime a populaţiei , pe care unii o exploatează īntru nostalgie pentru epoca comunistă, ca şi cum nu de acolo se trage actuala nenorocire, nu activiştii şi securiştii au devenit actualii patroni- vīnzīnd ţara. Confuzia fiind sporită de doctrinarii de serviciu, care ascund că "dreapta" apară teoretic oligarhia roşie, iar stīnga... o apără practic. Efect parşiv al confiscării denunţării crimelor regimului "comunist"- de către propaganda pentru exploatare capitalistă. Consens īntre ideologii de toate culorile: să declare că s-au dovedit utopice năzunţele curate ale comuniştilor romani... Dacă s-ar īnţelege că a fost vorba de ocupaţie URSS genocidară continuată cu lagăr de muncă, vopsit cu lozinci egalitare, ar fi de rău...şi pentru propagandiştii capitalismului sălbatec şi pentru campionii lui de Tranziţie: nomenclatura securicomunistă.

B4) Deturnarea atenţiei spre piste false, cultivarea teoriilor socio-politice de bodegă/tarabă/compartiment/cancan : trădări imaginare care a coperă pe cele reale, salvarea prin dictatură militară, reinstaurarea comunismului sau a regelui Mihai (şi moştenitoarelor sale) etc.

B5) Īndemnurile la compromis, colaborare, consens, cuminţenie, la iertarea călăilor, la evitarea confruntărilor, şi chiar la iubirea agresorului, făcute de mentorii de serviciu, de banaliştii politici, de laşii- paralizaţi de frica de violenţe, sau de capii bisericii complice- necurăţite de colaboraţionişti, infestate de paraziţi īn sutană şi folosită de putere pentru a menţine masele īn īntuneric.

B6) Iluzia "revoluţiei apolitice" miraculoase, care să schimbe brusc natura umană. Cei scīrbiţi de circul "politic" cred că el se datorează numai "forţelor răului"-concrete nu şi forţei sale generice. Nu observă īn istorie cum au fost confiscate răsturnările. Că eliminarea unei caracatiţe strecurată la cīrma, nu duce automat la īnsănătoşirea corpului social. Că īnlocuitorul statului poate degenera similar (corporaţiile de-abia aşteaptă). Că a face propagandă īmpotriva politicianismului este tot politică şi că un nou regim nu poate evita nevoia de program de reorganizare, de metodă pentru a se ajunge la noul regulament , la o nouă fiziologie. Şi că emergenţa are limite , nu numai planficarea.

B7) Confuzia dintre instituţii şi persoanele sau grupările care le ocupă (uzurpă), care face ca luptătorii pentru īnsănătoşirea statului cangrenat de pegră să fie etichetaţi ca "anarhişti". Sau ca criticii parazitării structurilor naţionale să fie acuzaţi că "fac rău ţării", adică …. anticorpii civici să fie anihilaţi, ca să nu deranjeze dăunătorii. De aceea nici nu prinde teren nici ideea proceselor "īn regres", prin care statul "comitent" ar putea recupera cīte ceva de la "prepuşii" vinovaţi.

B8) Falsitatea aşa zisei "reprezentări", care a transformat democraţia īn farsă. Nimic neputīnd para cumpărarea celor votaţi de cei cu bani mulţi şi interese mari. Aleşii decid invers decīt vor alegătorii! E foarte slab promovată democraţia reală, puterea cetăţeanului. Nefolosirea infrastructurilor tele-informaţionale adecvate democraţiei directe: sisteme de vot, de sondaj, de verficare a reprezentării (daca aleşii votează aşa cum vor cei care i-au mandatat). Absenţa contractului politic şi răspunderii pentru guvernare, care permite orice īnşelăciune. Referendumul e folosit rar şi impropriu (nu pentru lucruri ca: privatizarea devastatoare, legea Cojocaru, cedarea resurselor pe nimic străinilor, aderarea la Europa, scut antiracheta si soldaţi īn Afganistan şi IRAQ, Reunificarea, funcţionarea Curtii Constitutionale, politica fiscală, īmprumuturile īmpovorătoare etc).

B9) Activitatea unor grupuri de interese şi societăţi secrete, de tipul masoneriei, care urmăresc dirijarea ocultă a societăţii. Pe līngă asocierea īn grupuri care exploatează pe cei care participă la societate ca indivizi neīnhăitaţi, funcţionīnd şi solidarizarea emergentă a celor care au de profitat din īntreţinerea unor reguli inechitabile. Conspiraţia implicită a profitorilor solidari, vizibilă prin efecte, fiind interesată de compromiterea vigilenţei civice, prin răspīndirea unor teorii primitive ale complotului.


C) Funcţionarea antijustiţiară a justiţiei

C1) Intimidarea criticilor şi denuţurilor īmpotriva abuzurilor şi "ingineriilor", prin procese pentru calomnie, defăimare etc- tehnici de domesticire judiciară care au īnlocuit şi īn occident represiunea directă şi au amplificat parazismul juridic. Ideologia atotputerniciei normelor legale, puse deasupra vieţii şi a binelui. Prezumarea une legitimităţi absolute a legalităţii, chiar cīnd e contrazisă de realitate. Nu mai avem acces personal la adevăr. El ar urma să fie stabilit numai la judecătorie, "prin sentinţă rămasă definitivă". Inclusiv că doi şi cu doi fac trei... Nu īntīmplător, tocmai la noi nu s-a vorbit de "justiţia de tranziţie"- care ar fi permis curăţirea societăţii, după elieberarea de sub comunişti... dacă aceasta reuşea.

C2) Activitatea antijustiţiară a legislativului şi justiţiei criminalizate, in frunte cu Curtea Constituţională, ziduri contra emancipării cetăţenilor, maşinărie antisocială bazată pe formalisme invocate cu rea redinţă şi complicităţi sinistre, care protejează marii infractori şi īmpiedică pedepsirea vinovaţilor. Prestaţia lamentabilă, incorectă sau delictuală a legiuitorilor, judecătorilor , procurorilor, avocaţilor complici- formaţi de comunism şi Tranzitie. Selecţia putredă care formează casta venală a judecătorilor, avocaţilor şi notarilor.

C3) Invocarea complice a prescripţiei, pentru a scuti criminalii de pedeaspsă, deşi se impunea aplicarea suspendărilor , īnteruperilor, imprescriptibilităţii. Invocarea dolosivă a non-retroactivităţii , pentru a nu se putea corecta abuzurile şi face dreptate. Auto- adminstierea celor care s-au caţărat deasupra legii, folosind-o pentru jaf si crimă. Folosirea īn continuare a experţilor juridici care au acoperit cu legi crimele regimului, dar "nu reuşesc" să conceapă legi corectoare.

C4) Faptul că nu a avut loc procesul comunismului şi nici procesul celor care l-au īmpiedicat după 1989. Prea puţini īnţelegīnd consecinţele asupra prezentului, că modul de formare a oligarhiei şi sărăcire a majorităţii este delictual şi contestabil, şi că tocmai de aici poate porni eficace delegitimarea stăpīnilor de azi şi răsturnarea lor, īn numele justiţiei (penale).

C5) Faptul că nu a avut loc procesul celor care au deturnat revoluţia din decembrie şi au organizat Contrarevoluţia FSN din 1990. Nulitatea absolută a măsurilor abuzive ale regimului ilicit- care decurge de aici- justificīnd anularea operaţiunilor doar aparent legale prin care am fost lăsaţi fără ţară (privatizări, lichidări, retrocedări preferenţiale, etc). Deturnarea , satelizarea şi compromiterea grupurilor de "foşti revoluţionari"...


D) Neglijarea şi trădarea intereselor naţionale

D1) Determinarea plecării īn străinătate, la muncă sau definitivă, a celor care nu au suportat condiţiile ingrate create īn Romānia, printre care şi mulţi oameni capabili, muncitori şi cinstiţi. Masivitatea exodului provocat de evoluţia patologică a societăţii romāneşti, a creat o diaspora ce nu mai are aceeaşi percepţie si nici aceleaşi interese cu cei rămaşi- care se complac īn compromisuri, văduviţi de forţele celor plecaţi- din care puţini se mai consideră īn exil. Neglijarea romānilor din diaspora, curtaţi numai pentru vot.

D2) Compromiterea naţionalismului sănătos şi legitim prin patriotism găunos- promovat de agenţii paraziţilor interni şi internaţionalism păgubos- promovat de agenţii paraziţilor externi. Escamotarea problemei integrării ţiganilor. Deturnarea tensiunilor cu maghiarii. Neīnţelegerea reciprocă a ce se īntīmplă de cealaltă parte a Prutului. Īndoctrinare pentru supunere slugarnică la orice Poartă şi competiţie intre fanarioţii interni... pentru mărirea tributului. Filo-americanism mafiot- deşănţat, in competiţie cu filorusism mafiot- subteran. Filosemitism, acoperit cu legi anacronice anti-anisemite, īn timp ce slujirea intereselor altor ţări e tolerată, deşi īncălcă flagrant codul penal.

D3) Renunţarea la independenţa ţării, fără referendum, politica externă fiind privilegiul uzurpatorilor satului, pentru a elimina democraţia şi proteja oligarhia locală.Aceasta a folosit integrarea in Europa pentru a evita revolta internă (care ar destabiliza Europa, nu-i aşa?) şi a găsi piaţă de desfacere pentru sclavi, exploataţi local sau exportaţi. E mai uşor de furat federal: ce culegi dintr-o ţară prin taxare, distribui căpuşelor din alta şi reciproc. Cetăţenii nu-şi mai decid soarta, nu-şi mai organizează viaţa conform intereselor comunităţii, ci primesc ordine despre cum să trăiască de la Moscova, Washington, Bruxelles sau FMI. Aservirea neocolonialistă servind intereselor altora, pănă la a forţa participarea păguboasă şi ruşinoasă la confruntări imperiale. Īn timp ce de Reunificare vorbim tot īn surdină....Presiunile dinafara, fiind făcute de complicii căpuşelor interne, similari şi solidari lor, profitorii externi fiind interesaţi īn menţinerea pseudo-reprezentanţilor populaţiei, de la care pot obţine ieftin ce vor.

D4) Copierea unor forme fără fond din societatea occidentală, impunerea unor formule şi mode inadecvate nevoilor Romāniei, preluarea selectivă a ideilor de import- īn avantajul păturii parazitare. Īn schimb, este evitată "integrarea de jos", contagierea cu ideile civice ale revoltaţilor europeni. Sīntem fraţi numai cu bancherii şi politicienii venali de aiurea nu şi cu victimele lor

D5) Afilierea la "internaţionale" partinice, prin care se transmit ordine secţiilor din Romānia, īn schimbul asistenţei politice şi logistice, deturnīnd politica internă de la rezolvarea optimă a problemelor cetăţii. Acelaşi lucru producīndu-se şi prin finanţarea din exterior a asociaţiilor civice satelizate. Īn schimb , prea puţine legături pe orizontală, cu grupările contestarare din lume.

D6) Lipsa de patriotism sau de curaj a conducătorilor armatei, parazitară de decenii, care, īn loc să sară īn apărarea poporului romān capturat şi pe dinăuntru, a stat cu spatele la realitatea īnrobirii sau chiar a protejat regimul ocupant şi Securitatea, īn momente cheie. Deşi nu au avut activităţi patriotice, īn afară de inundaţii şi recoltări, războinicii virtuali īşi arată muşchii doar cīnd umilesc subalterni, ucid iniţiativa CADA, sau emit pretenţii materiale de pe poziţii de forţă.


E) Disfuncţii economico-sociale

E1) Jefuirea si pauperizarea populaţiei (care ar fi trebuit să devină proprietara acumulărilor din lagărul comunist, aşa cum propusese Constantin Cojocaru). Tranziţia criminală a constat īn distrugerea economiei, intreprinderilor si agriculturii, vīnzări şi privatizări banditeşti, cedarea ieftina a resurselor, devalorizarea monedei şi falimentarea băncilor. Aceste manevre au īmpiedicat formarea clasei de mijloc, democraţia economică, distribuţia sănatoasă a proprietăţii, creşterea numărului cetăţenilor demni.

E2) Mafiotismul financiar-bancar. Colonialismul speculatorilor şi cămătarilor ne-a adus īn situaţia de sclavi fără libertate reală şi fără conştiinţa clară a condiţei de victimă parazitată. Obscuritatea jocului financiar. La noi, puţini explică bine oamenilor schemele de jaf, pun probleme gen "CAFR" (adevăratul bilanţ al statului) sau "odious debt" (anularea datoriilor folosite īmpotriva poporului pseudo-reprezentat) sau luptă pentru un Audit naţional (cum a făcut-o Constantin Bulibaşa). Creditele īmpovorătoare fiind chiar lăudate, de cei care profită de īnşelăciunile financiare, prezentate ca salutare.

E3) Contagierea cu valorile capitalismului de bişnitz sau casino, axat pe intermediere rapace sau cīştiguri speculative, a subţiat stratul celor ce produc şi a dimunuat interesul pentru cīştigul pe merit. Generaţiile formate īn spirit egocetric-mercantil ("pramatic") sīnt greu angrenabile īn eforturi solidare, cărora nu le īnţeleg rostul. Stratul tot mai gros al celor interpuşi īntre producători şi consumatori nu are interes pentru promovarea echităţii socio-economice.

E4) Distrugerea industriei (care a transformat ţara īntr-o piaţă de desfacere pentru importuri şi un bazin de forţă de muncă exportabilă ieftin) a subminat forţa muncitorimii, proclamată "clasă conducătoare" īn socialism…. care executa fără crīcnire ordinele activiştilor, fiind formată īntru "noi ne facem că muncim. ei se fac că ne plătesc". Segmentată prin divizarea şi īnchiderea intreprinderilor mari (īn timp ce afară erau la modă fuziunile), compromisă premeditat īn 1990- cīnd a fost folosită contrarevoluţionar, trădată de sindicate, muncitorimea a ieşit de pe harta rezistenţei.

E5) Distrugerea ţărănimii, agriculturii , vieţii satului- care a surpat fundaţia sănătoasă a societăţii romāneşti. Lăsaţi de izbelişte īn faţa televizoarelor, pradă mafiei satului şi a pieţelor, pseudo-reprezentaţi de "ţăranişti cu papion" sau "agrarieni" din nomenclatură , certaţi pentru că sīnt auto-suficienţi, īntorşi de pe la fabricile īnchise sau din Europa, ţăranii lipsesc din spaţiul contestaţiei, micşorīndu-i vigoarea şi legitimitatea.

E6) Conflictul de interese īntre cei care vor cīt mai mulţi bani de la stat şi cei care vor să fie taxaţi cīt mai puţin, care pune nemilos faţă īn faţă cetăţenii, īi īmpinge dinspre fraternitate spre competiţie. Jefuirea fondurilor de pensii producind tensiuni inevitabile, amplificate de pretenţia unor caste la pensii speciale. Cei care sifonează bugetul nedorind schimbarea regimului de care profită, deranjīndu-i numai corupţia… din care nu au personal de cīşitigat.

E7) Absenţa specialiştilor care ar fi trebuit să formuleze proiecte viabile. Numărul redus al economiştilor, juriştilor, inginerilor, medicilor, managerilor etc - implicaţi īn lupta civică sau implicabili īntr-o revoluţie politică. Ocuparea scenei publice cu "vectori de opinie" fără calificări practice: poeţi, critici literari, actori, fotbalişti, manechine, banalişti etc.

E8) Agregarea socio-economica excesiva, cultul centralismului, monopolizării, corporatismului, mondializarii contravin organizării vieţii la scară umană (socialitatea locală). Impunerea lui "big is wanderfull" (īn locul īncurajării comunităţilor şi firmelor mici, īn care fiecare să se poată īmplini) īngreunează şi emergenţa solidarităţii. Reduşi la posturi cvasi-robotice, īn intreprinderi crescute monstruos , hăituiţi după salarii şi locuri de muncă, īnsinguraţi īn metropole alienante, oamenii se găsesc şi īnţeleg tot mai greu, intră tot mai dificil īn rezonanţă.

E9) Raportul dintre Bucureştiul parazitar şi restul ţării, care īmpiedică dezvoltarea geografică armonioasă a vieţii economice, sociale, politice, culturale- atrofiază şi spaţiul contestaţiei. Concentrarea monopolistică a oportunităţilor īn capitală nu favorizează emergenţa revoltei coerente de peste tot. Provincia a fost lăsată pe mīna baronilor judeţeni. Nu avem o cultură descentralizată a civismului. Huduim spre personajele centrale la televizor, dar nu luptăm organizat cu mafia locală .


F) Slabiciunile rezistenţei: inconsecvenţă, dezbinare, dezorganizare, veleitarism, saracie

F1) Dezamăgirea şi lehamitea produse de īnşelarea speranţelor, prin acţiuni eşuate, prost pregătite, rău conduse şi cu prea puţini participanţi. Agitaţiile bicisnice fiind percepute de publicul neiniţiat şi neimplicat ca īncercări valide, care ar fi arătat imposibilitatea acţiunilor eficace, evadării din neputinţă. Uzura activiştilor reali, care s-au risipit īn eforturi sterile, luptīnd īn van, īn lipsa masei critice necesare, pe care nu au putut s-o agrege. Plătind şi faptul că nu s-au ocupat cu pregătirea schimbului, nu au ştiut să predea ştafeta.

F2) Absenţa unor lideri şi candidaţi cu calităţi multiple (cinstiţi, inteligenţi, culţi, muncitori, curajoşi, clari, consecvenţi, solidari etc), a unor vīrfuri care să combată decadenţa. Pe fundalul falsei scări de valori creată de comunism şi de Tranziţie. Promovarea cultului unor "personalităţi" care nu fac nimic pentru nimeni. Uitarea celor care au plătit un tribut greu īn interesul comunităţii (a se vedea singurătatea adevăraţilor rezistenţi anticomunişti sau a eroilor ca Nemeş, Chesaru, Gavrilescu, Costinaş, Rovenţu etc.). Ura mediocrilor faţă de cei care s-au ridicat mai sus, a victimelor umilite īmpotriva celor demne.

F3) Dorinţa liderilor micilor formaţiuni care se iţesc ca ciupercile (apar iute şi cresc puţin) de a rămīne "fruntaşi la sat". Īn loc să facă apel la implicarea valorilor, ei le evită, ca să nu fie puşi īn umbră. Pretind "poziţii" pe liste, atunci cīnd negociază parteneriate, trădīnd prin asta nu numai lipsa de realism (īmpart cioara de pe gard, īmbătaţi de propriile teorii şi iluzii) dar mai ales- că nu sīnt mīnaţi īn primul rīnd de interesul ţării.

F4) Intoleranţa endemică faţă de interese, opinii, obiective- diferite de cele proprii. Alergarea după un consens total - neavenit si iluzoriu. Intransigenţa fanatică, obtuză. Incapacitatea de a face compromisuri mici pentru cauze mari , dublată cu obiceiul de a face compromisuri mari pentru cauze mici.

F5) Explotarea diferenţelor legitime de interese, viziuni şi ţeluri dintre nemulţumiţi. Īnvrăjbirea categoriilor care ar trebui să se sprijine īn clădirea unei societăţi sănătoase. Lupta īntre "Noi muncim, nu gīndim " si "noi gīndim, nu muncim"- īn locul preţuirii complementarităţii sociale, respectului reciproc dintre cei ce muncesc mai mult fizic, sau intelectual. Dispreţul "elitelor" pentru cei ce fac pīinea cu greu. Pizma oamenilor simpli pentru cei ce cīştigă pīinea uşor. Īn loc să se lupte pentru emancipare civică, prin răspīndirea īnţelepciunii, se face propagadă pentru tirania "elitelor bune", ca reacţie la faptul că poporul dezeducat poartă vaporul unde vor manipulatorii săi.

F6) "Lipsa unui nucleu care sa deceleze in raport de conditiile reale socio-economice o linie directoare bine fundamentata si apoi coalizarea si cristalizarea unei elite de un bun nivel profesional civic si moral pentru concretizarea unor programe gata sa fie implementate la momentul oportun (fortuit sau creat)." (Ionuţ Ion) Grăbiţi să adopte soluţii miracol, puţini sīnt interesaţi de cercetarea colectivă temeinică a problemelor , a obstacolelor de depăşit .

F7) Folosirea unor instrumente improprii de coordonare (ca facebook, un mediu de cooperare rudimentar, bun pentru intrarea īn contact- datorită largii răspīndiri, dar care nu permite organizarea coerenta a unui dialog fructuos şi a unui fagure ideatic cumulativ) Necunoaşterea sau nefolosirea infrastructurilor adecvate coagulării rezistenţei distribuite (sisteme evoluate de matching şi cooperare, bazate pe intermediere semantică etc).

F8) Lipsa unei reţele de radio, televiziune si presă contestatară, explicată prin costurile uriaşe implicate, un fals pe care-l percep uşor ca inginer electronist, participant la introducerea televiziunii color şi a reţelelor de calculatoare. Nu e vorba de fapt de costuri şi de obstacole tehnologice, ci de monopolizarea mediei, bazată pe pasivitatea noastră, pe incapacitatea de a organiza o structură de informare alternativă.

F9) Mercantilizarea politicii, discriminarea crasă īn favoarea celor care au bani, pentru a-şi promova interesele. Dar şi credinţa inoculată romānilor, că nu se poate lupta decīt cu bani mulţi, deşi atītea naţii s-au dezrobit din revoltă nefinanţată.


G) Criza conştiinţei idividuale şi colective

G1) Tare şi năravuri impregnate romānilor de istoria lor nefavorabilă, statistic constatabile: inconsecvenţa, găunoşenia, agresivitatea, individualismul, răutatea, meschinăria, vanitatea, bīrfa, incapacitatea de a acţiona temeinic, curajos, coerent, generos, solidar, de a sprijini eforturile altora- īn loc să tot inviţi pe ceilalţi sub steagul propriu.

G2) Fenomenul Piteşti generalizat. Degradarea īn masă a conştiinţelor, datorită compromisurilor, "adaptării" la putreda societate romānească. Numărul ridicat a celor care au făcut lucruri mai mult sau mai puţin reprobabile, tocindu-şi moralitatea, ca să se "descurce" şi nu au mare chef de răscolirea trecutului recent, de adăvăr şi dreptate.

G3) Frica şi laşitatea infiltrate īn oase. Clasicele "Nu mă bag, aştept să văd ce iese", "Apa trece pietrele rămīn", "Capul plecat sabia nu-l taie". Acoperite cu poze războinice de ocazie. Īntrerupte cu scurte izbucniri de curaj, focuri de paie care mai mult īntăresc Sistemul. Romānii īşi trag pumni la birt şi se taie īn cuţite repede, se desfigurează sau omoară la beţie şi scandal, īşi schilodesc copii şi nevestele, se trosnesc cocoşeşte la meci şi discotecă, dau cu ranga īn studenţi dacă se iveşte ocazia, dar rar fac război cu stăpīnii...

G4) Teama de schimbare, de tulburări, de riscuri, de mai rău - pe care o au cei care şi-au găsit un echilibru, o anumită bunăstare, poate chiar īmplinire, īn mijlocul catastrofei generale. Dacă măcar i-ar lăsa pe alţii, mai puţin mulţumiţi, mai curajoşi sau mai drepţi să īşi apere dreptul la viaţa la care aspiră.

G5) Superficialitate crasă, cu treceri ciclice de la isterie la pasivitate. Mitul omului de acţiune care nu are timp să se gīndească de ce face ce face. Mirajul grabei, viciul urmăririi actualităţii, fuga după rezultate imediate, fără abordarea problemelor de fond, atenţia īndreptată spre efecte neglijīndu-se cauzele. Pe de altă parte, decuplarea teoreticienilor sociali de realitatea imediată. Īn lipsa intervenţiei lor, ţara fiind indreaptată spre cu totul altă direcţie decīt elucubrează unii īn biblioteci, e drept- pentru bani.

G6) Atitudinea deconcertantă a "poporului", pentru eliberarea căruia care ar urma să se ducă lupta , disponibilitatea la domesticire, din cauza educaţiei precare şi a lipsurilor. Trebuind ajutate victimele, fără a le idealiza, ştiind că şi săracii pot fi laşi şi josnici, că se pot vīnde ieftin şi trăda repede, că īn 1907 au tras īn ţărani… fii lor īncorporaţi. Evitarea trecerii de la umanism solidar şi exigent la populism sau gregaritate. Problema redutabilă de a nu fi dorit de cel pe care vrei să-l ajuţi, fapt care īţi surpă legitimitatea şi te obligă să te explici cinstit, pe īnţelesul celor mulţi.


H) Pierderea razboiului de sens

H1) Intoxicarea, manipularea, deturnarea, imbecilizarea, domesticirea- urmărite de media ocupată, care a preluat controlul minţilor telecetăţenilor şi pe care nimeni nu mai īncearcă să o elibereze, sau contracareze eficient.

H2) Bombardarea cu gunoi informaţional şi kitch continuu, ca şi cum nevoia de ştiri cretine despre "VIP-uri" cretine ar fi fost cerută intens de publicul īnsetat de cretinizare. Stimularea interesului pentru trivialităţi, pentru indivizi īn loc de ideile lor, pentru bīrfă şi atac la persoană etc. Decăderea patologică īn masă, prin contagiere de la ecrane si pagini toxice pentru minte, fiind premeditată.

H3) Distrugerea metodică a īnvăţămīntului (măsura eliminării concursurilor de admitere īn facultăţi spunīnd tot) Deformarea intelectuală a noilor generaţii. Fabricarea diplomelor fără acoperire, pentru un val de "experţi"... semi-analfabeţi, suficienţi şi aroganţi. Dascăli second-hand vīnzīnd note. Răspīndirea dispreţului mitocănesc faţă de seriozitate, studiu, cunoaştere, profunzime, vrednicie.

H4) Trădarea intelectualilor , care simulează şi azi "rezistenţa prin cultură", emanīnd cīte un comunicat găunos de protest bont, alergīnd după chilipiruri, capital gratuit de imagine şi stăpīni generoşi. Dar care nu sīnt capabili (şi nici doritori) să formuleze un proiect alternativ de societate, ca retur pentru pīinea pe care o consumă... ca să poată "creea".

H5) Conflictul īntre generaţii degenerat īn prăpastie, care īmpiedică colaborarea dintre īnţelepciunea experienţei şi creativitatea vitalităţii. Īn curīnd nici promoţiile distanţate cu cīţiva ani nu vor mai putea comunica. Aici ne duce cultul recenţei, cancerul informaţional, televiziunea dizolvantă, neglijarea evoluţiei longitudinale a sistemelor, practica deficitară a explicaţiei sociale. Noi protestatari nu vor să ştie cum au fost zădărnicite eforturile predecesorilor lor, nu-i intersează nimic din trecutul din care le vin lanţurile. Vechii combatanţi nu sīnt interesaţi de problemele actuale, au rămas ancoraţi īn amintiri, nu-i intersează unde ajung ramurile copacului sădit odinioară.


I) Carenţe ale condiţiei noastre politice

I1) Complexitea gigantică a problemei transdiciplinare a organizării mai bune a societăţii- care nu permite o rezolvare rigurosă. Politicienii şi ideologii minţind că au găsit soluţii, pentru a nu se instala panica, aflīndu-se ca societatea merge īnainte fără busolă, īmpinsă doar de jocul intereselor celor puternici. Īnţelepţii care ar putea ataca problema fiind specializaţi şi insularizaţi, cumpăraţi academic să nu se bage īn joc, să nu laseze o mişcare de revoluţionare a stiinţei politice. Publicul larg, perplex īn faţa labirinturilor conceptuale, neavind acces la metode cum ar fi agregarea şi ierarhizarea ideilor, etc Īn loc să se vadă simplitatea ca scop şi să se caute leac la complexitate, victima acesteia.. complică situaţia, folosind simplismul ca mijloc.

I2) Existenţa nenumăratelor temeiuri de dezacord, neīnţelegere şi competiţie īntre oameni, cu atīt mai variate cu cīt o societate e mai mare şi evoluată. Contradicţiile inerente īmpiedică obiectiv şi subiectiv ajungerea la un numitor comun. Unii vor liberalizarea avorturilor sau a homsexualităţii sau a drogurilor sau a băuturilor- alţii interzicere. Unii cer prioritate pentru agricultură, alţii pentru industrie, sau turism. Stat religios versus stat laic. Coaliţie cu nu ştiu care putere fastă, sau intergrare in UE, versus independenţă, sau regionalizare sau federalizare. Unii vor egalitate, alţii echitate, alţii libertate pentru competiţie prin orice mijloace. Folosirea bugetului pentru sprijinirea culturii sau īnvăţămīntului, sau mai curīnd a sănătăţii, versus armatei sau Serviciilor. Unii vor prescriere şi amnistie, alţii pedepsă si lustraţie. Etc Etc. Etc. Şocaţi de constatarea acestor contrapuneri inevitabile, "oamenii simpli" se arată intoleranţi tribal faţă de opiniile sau interesele contrare-legitime şi nu īnţeleg utilitatea unui protocol partajat de negociere a divergenţelor.

I3) Capcana alegerilor binare (īntre comunism şi capitalism, dreapta şi stīnga, anarhie şi dictatură, violenţă şi supunere, "răul mai mic" etc - care ascunde multitudinea problemelor şi alternativelor. Superficialitatea extremă care domină judecăţile chibiţilor, văduvindu-i de perceperea nuanţelor, de īnţelegerea modului īn care ciuma şi holera fac capital... denunţīndu-se reciproc.

I4) Efectul contradicţiilor, ambiguităţilor, nededeterminărilor, demonetizării, versatilităţii limbajului- exploatat orwellian īn războiul de sens, īntru īmpiedicarea orientării coerente īn spaţiul conceptelor. Compromiterea unor cuvinte ca : demnitate, rezistenţă, contestare, libertate, dreptate, adevăr, nobleţe etc. Confuzii inevitabile, numeroase şi greu de depăşit, care fac ca un luptător pentru īnsănătoşirea statului să fie acuzat de "anarhism", un pasionat al organizării corecte a cetăţii să spună că… "nu face politică", un demagog să se joace uşor printre ideologii etc.

I5) Criza valorilor, produsă de "descīntarea" socială, politică şi filosofică postmodernistă, efectul paralizant al lucidităţii sterile, lipsite de vitalitate creatoare. Cunoaşterea realităţii īmpinge la neimplicare. Cei profunzi, ştiind că falsificabilitatea produce falsificare, ies circumspect pe tuşă, terenul fiind invadat de entuziaşti fără busolă, naivi exaltaţi şi aventurieri superficiali. Nu găsim o cale de a combina energia generoasă cu inteligenţa aplicată.

I6) Condiţia umană precară, victoria animalului din om, atunci cīnd supravieţuirea e pusă īn pericol, se sparge pojghiţa ţesută de cultură, rapacitatea consumistă sufoca spiritualitatea şi comoditatea cronică īnvinge demnitatea. Conflictul dintre lupta individuală pentru existenţă, aspiraţiile sociale şi ţelurile spirituale. Care face ca visătorii să nu poată coopera uşor cu realiştii şi scepticii.


Notă: Analizīnd fiecare obstacol, suficient ca să ne pună beţe īn roate, nu ne vom mai mira că nu am reuşit mare lucru īn aceşti 22 de ani. Avem exact realitatea de care sīntem capabili şi nu putem micşora Everestul pe care ne visăm. Īncercăm dezinvolt să intrăm īntr-o īncăpere cu zeci de lacăte, fără măcar a sesiza că ele există. Ne irosim viaţa pentru a izbi cu capul īn uşi ferecate, spărgīnd cīte una la disperare, fără a şti cīte ne mai blochează drumul către ţel : găsirea unei metode eficace de ameliorare progresivă a condiţiei mane individuale şi colective.

E o problemă de un milion de ori mai complicată decīt să faci un avion sau să demonstrezi terema lui Fermat. Şi totuşi umanitatea nu pune la bătaie o armată de gīndiri conexate optim, care să o atace coerent, organizat, metodic. Pentru că profitorii exploatării nu ne lasă să aflăm cīt e de complicată, īncīt să o abordăm adecvat. Vor să se spargă mai departe pe ţărmuri valurile īncercărilor de rezolvare haotice, necorelate, simpliste , isterice, tragice. Să ne lăsăm prostiţi de cei care pretind a fi găsit formula magică, gīdilind vanitatea omului din popor, ca să-l poată domestici mai uşor. Gospodinele, maneliştii, microbiştii şi bodegiştii degeaba ar aborda teorema lui Fermat şi constructia unui avion, şi cu atīt mai mult pe aceea, incomparabil mai grea a consolidării ştiinţei politice. Īi depăşeste total, fără rest. Chiar şi 1000 de specialişti bine pregătiţi īn nu ştiu care nişe de bibliotecă nu pot să o atace, fără un efort extrem de structurare a cercetării colective.

Cam asta e situaţia pe care vreau să o revelez. De ce? Sub nici o formă pentru a descuraja pe cei care caută soluţii pentru o lume mai bună. Ci pentru a-i preveni, īncīt să se poziţioneze corespunzător faţă de complexitatea problemei abordate şi să se organizeze īn consecinţă. La ce bun să te iroseşti pe drumuri care nu duc nicăieri, numai ca să-ţi īmpaci conştiinţa că nu ai stat deoparte? Nu se pot cīştiga războaie pregătite prost, fără lucida urmărire a frontului, alergīnd după mori de vīnt, pradă elucubraţiilor şi umorilor.

Ştiu că pot irita, că unora nu le va conveni de loc să afle că īncearcă să mute marea cu o linguriţă şi că promit miracole. Şi nici să realizeze că am ajuns in asemenea īncurcătură, căzīnd din speranţe deşarte īn depresie paralizantă . Sīntem instinctiv mīndri de noi , de familia noastră, de grupul nostru, de naţia noastră … şi de specia noastră. Amestecul de aspiraţie, vitalitate, patimă, orgoliu, vanitate, ambiţie ne face să nu mai realizăm cīt sīntem de mici faţă de imaginea pe care ne-am construit-o prin cultură īn oglinda conştiiţei. Puţină smerenie… a umanului, nu ar strica. Ca să ne apucăm lucid de treabă e nevoie să ne percpem crect condiţia. Să nu ne vedem mai sus sau mai jos decăt sīntem.

Nu avem cum rezolva o problemă prost pusă. Eu īncerc doar să ajut la formularea ei, pe care nu mă simt de loc capabil să o şi rezolv, şi de aceea instig la un curent de formare a unor echipe de cercetare solidară, care să ştie ce şi de ce face. Cam atīt mai cred că mai pot şi mai vreau.

Cu părere de rău pentru cei care nu vor considera această atitudine constructivă.
Fac ce īmi pare just, fără a mai aştepta să fiu sigur că nu mă īnşel.


Ioan Rosca, 2 august 2012

Actiunea pentru Eliberarea Romāniei (AER) : http://www.facebook.com/groups/36747...9356997416793/