[…] Voi expune o fisa pe care o pregateam pentru un editorial important. Este vorba despre cum a deraiat Stelian Tanase revolta noastra din 1990. Ciorna si comentariul meu, marcat cu Ioan Rosca. Cred ca e un bun exemplu de cit de usor poate fi deturnata o miscare populara. Recomand sa cititi cu atentie, ca studiu de caz.

Revista "22" aprilie 1990 /Ultima soluţie. Stelian Tănase. 25 aprilie. "Cīnd scriu aceste rīnduri — marţi noaptea — la Bucureşti tensiunea a ajuns la maximum. De trei zile populaţia demonstrează paşnic īmpotriva neocomunismului. Aparatul fostului PCR ocupă poziţiile cheie şi din aceste poziţii īngheaţă pe cit poate desfăşurarea procesului democratic. Manevrele, stilul da conducere, măsurile arbitrare luate deconspiră mentalitatea birocratică - incapabilă de a gīndi problemele societăţii romāneşti altfel decīt prin prisma intereselor de clan.

In zorii zilei, peste 1 000 de indivizi īn uniforme MI, vajnici apărători ai dictaturii īn 21-22 decembrie, foşti subordonaţi ai lui Ilie Ceauşescu s-au năpustit asupra ultimilor 100-200 de demonstranţi rămaşi īn Piaţa Universităţii. Zeci de arestări, bărbaţi şi femei bătuţi cu sălbăticie. Iată cine apără revoluţia ! Iată unde am ajuns ! Ca instrumente de care s-a servit clanul Ceauşescu să fie puse īn slujba... cui ? Să īnţelegem cumva că adavărata faţă a FSN-ului este aceasta, adică un soi de dictatură, mai lipsită de mijloace, dar dictatură īn fond ? !... Ce se īntāmplă ? Unde sīnt cuvintele mari, promisiunile, zimbetele liderilor FSN ? Cum a fost posibil ? Sīnt īntrebări pe care ni le-am pus īndată după 29 ianuarie. Nu au căpătat răspuns atunci. Acum īnţelegem de ce.

Nomenklatura vrea cu orice preţ să supravieţuiască şi pentru asta īi trebuie neapărat puterea. ..Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau !", ni se spune. Ţine cineva īn rezervă aceste grupări paramilitare pentru a fi asmuţite īmpotriva mulţimii ? ! Impotriva demonstranţilor si dl. Iliescu a avut ceva de spus. Dīnsul a regăsit şi folosit aceleaşi cuvinte din discursul TV al lui Ceauşescu din seara de 20 decembrie, ţinut īmpotriva timişorenilor. Să-i amintim domnului Iliescu că datorită martiriului lor a avut şansa să se strecoare la putere. Democraţia nu se edifică trimiţīnd trupele securităţii să bată demonstranţii.

Fiecare ieşire in stradă a poliţiei demonstrează incapacitatea oricărui Guvern de a soluţiona problemele oamenilor. Poliţia nu este un răspuns adecvat dorinţei de libertate a populaţiei. Declaraţiile domnului Ion Iliescu cu privire la punctul 8 al. Proclamaţiei de la Timişoara au pus accentul care lipsea. Deşi nu este vizat direct de propunerea timişorenilor (dīnsul lucrind intr-o editură īn ultimii ani), dl. Iliescu se face exponentul acelora care se văd ameninţaţi dacă punctul 8 s-ar introduce īn legea electorală. Totul este aici !

[Ioan Rosca: Da, totul este aici domnule Tanase. Dovada clara a dedublarii sau elucubratiei la care v-ati complacut. Pe de o parte , o interventie viguroasa, limpede in apararea revolutionarilor autentici. Cu iesiri incendiare- la balcon. Pe de alta, iata, v-a incoltit gindul de a incerca sa cistigati bunavointa lui Iliescu (sau a publicului care il simpatiza)... exceptindu-l de punctul 8. Era un artificiu absurd, infantil si neavenit. Ma rog, ar fi fost treaba dv., ca l-ati conceput si expus. Dar faptul ca ati facut demersuri ca sa convingeti asociatiile din Piata sa va adopte "strategia", impreuna cu Dan Oprescu (informatorul care- cum ati descoperit mai tirziu- va spiona) si ca ati influentat - de pe aceasta pozitie- delegatia ANPT (din care faceati parte) incit a renuntat si ea la cererea- cruciala- de aminare a alegerilor - va incarca de grele responsabilitati ]

Poziţiile sīnt clare: de-o parte vechii membri ai aparatului de partid şi de represiune - (īn esenţă acelaşi lucru) ; de cealaltă poporul care a prins gustul libertăţii şi nu mai vrea să se īntoarcă īn frig, īntuneric, sărăcie şi frică. Conflictul de interese īntre nomenklatura şi revoluţie s-a declanşat chiar īn seara de 22 decembrie, cīnd poporul nu a reuşit - lipsit de experienţă - să impună un guvern anticomunist. Aceasta este contradicţia principală a revoluţiei, contradicţie care trebuie rezolvată, fie prin compromis, fie prin īnfringerea uneia din părţi. Singura rezolvare de fond este īnlăturarea nomenklaturii din viaţa politică a ţării. Nu īntīmplător sloganul cel mai des intīlnit īn aceste zile şi nopţi fierbinţi este : Ultima soluţie : Īnc-o revoluţie !"

/ Oraşul aşteaptă īncă. Dan Oprescu. " Zi grea. De dimineaţă, primesc un telefon de la Stelian Tănase; pe tonul conspirativ pe care il ştiu demult. [Ioan Rosca: De pe vremea cind il turna la securitate..], īmi cere să mă prezint „la zece fără zece" la sala Dalles, Din reflex, nu īntreb de ce. [Ioan Rosca: Ce fel de reflex? Era chemat pe post de ce? Cum de a militat in sedinta exact pentru strategia - stranie- expusa de Tanase in editorialul din 22 ? Erau intelesi mai multi? Cine?]

Ca de obicei, sīnt īn īntīrziere, ajung acolo la zece fix. Parcă tot conspirativ, altcineva de la G.D.S. īmi spune să mă duc pe strada Batiştei la numărul 24. Fără alte explicaţii. [Ioan Rosca: Din ce in ce mai interesant ]

La faţa locului, īn sfīrşit, mă dumiresc. Alţi doi membri ai GDS, Ana Şincai şi Stelian Tănase, sīnt aşezaţi la o masă realmente rotundă, īmpreună cu reprezentanţii asociaţiilor ai căror membri sīnt manifestanţii din Piaţa Universităţii. Se discută posibilitatea unei platforme comune care să fie prezentată la conferinţa de la Timişoara. [Ioan Rosca: Asadar efectul interventiei "sfatuitorilor" GDS (pe linga ce au spus in sedinta, Tanase a insistat in discutii privat-conspirative sa-i convinga pe liderii debusloati ai pietei sa o ia in directia dorita de el) nu a fost numai distrugerea sensului mitingului din Bucuresti, ci si influentarea congresului de la Timisoara. Ne putem imagina usor cine i-a convins pe organizatorii Timisoreni sa renunte la folosirea semnaturilor pentru punctul 8 - ca baza a contestarii lui Iliescu].

Discuţiile īnaintează īncet; sīnt pasiuni mari īn joc, adesea şi orgolii, iar cei mai mulţi lideri ai organizaţiilor prezente la masa rotundă au un temperament vulcanic. Punctele de vedere sīnt expuse şi apărate cu voci din ce īn ce mai ridicate. Clarificăm, moderăm, dăm socoteală. Cel mai greu este cu „iacobinii" : li se explică faptul că acum este nevoie de o platformă- minimală, īn stare să reprezinte pe toţi manifestanţii, dar care să arate actualilor factori-politici decizionali că un dialog este posibil. [Ioan Rosca: Prima marturisire clara. Tirade radicale prin balcoane si revista, poze militante pentru reporteri straini, dar la masa tratativelor- combaterea "iacobinilor" care nu vedeau "numitorul comun" conciliant, intrezarit de GDS]

Resping hotărīt, ca nerealistă şi compromiţătoare, cererea unora ca īn declaraţie să figureze cerinţa amānării alegerilor (pīnă īn septembrie 1990) ; mă susţine Dan Petre. Propunerea cade. [Ioan Rosca: Marturisire fundamentala. Intelectualii de virf, disidentii feroci, elita civica vorbind in numele GDS - nu intelegea ce putea observa si un copil: ca fara aminarea alegerilor, toate obiectivele miscarii deveneau teoretice, formale, sterile. Cind trebuia eliberata televiziunea? Cind trebuiau epurate institutile? Cind trebuiau deschise arivele? Cind trebuia numita o conducere provizorie care sa asigure conditii electorale corecte? Cind si cum trebuia aplicat punctul 8? Dupa alegerile din 20 mai? Pina la ele?

Nici nu poti comenta ineptia predata ca "strategie" bietilor revolutionari, probabil complexati. Altfel, nu ar fi trebuit ca , eliminind din platforma punctul cheie, aminarea alegerilor, sa se puna intr-o postura imposibila, explotata si denuntata ca ambigua si ridicola de Ion Iliescu. Culmea e ca, dupa o astfel de "contributie", expertii GDS-ANPT- etc au avut tupeul sa o faca pe dezolatii, retragindu-se din Piata dupa 20 Mai si expunind asociatiile autentic revlutionare la izolare si represiune. Cred ca nici azi ele nu au inteles cui datoreaza esuarea politica a mitingului ]

Se poartă lungi discuţii, foarte pasionate, cu privire la punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara şi la articolul 10, aliniatul 2 din Legea electorală ; "iacobinii" ţin la introducerea ca atare a punctului 8 In Legea electorală, astfel īncit foştii activişti ai P.C.R. şi U.T.C. să nu poată candida. Cineva explică : „In acest fel, nici Iliescu nu va fi ales !" [Ioan Rosca: Ceea ce perechea Tanase- Oprescu considera excesiv !!]

Arăt că, pentru manifestanţi, Iiescu este doar un simbol, cel al nomenclaturii care s-a reinstalat la conducere, după căderea Ceauşeştilor ; "Jos Iliescu !" nu are, deci, un sens propriu, ca Ion Iliescu să fie dat afară din C.P.U.N. (să spunem), ci reprezintă doar forma cea mai scurtă de a protesta īmpotriva tendinţei vechii nomenclaturi de a se īnfiripa iarăşi la putere. [Ioan Rosca: Retorica gaunoasa si dubioasa. Iliescu nu era numai un simbol, ci era principalul garant si protector al nomenclaturii, prin actiunile sale… si prin simbolul pe care-l intrupa]

Atīt punctul 8 al Proclamaţiei, cit şi articolul 10, aliniatul 2 din Legea electorală nu mi se par operaţionale in asemenea cazuri [Ioan Rosca: Ia te uita cine sfatuia revolutionarii!], deoarece :

(a) privesc numeroase persoane şi personalităţi, cuprinse īntr-un interval ce are la capetele sale pe Ion Iliescu şi, respectiv, pe Octavian Paler ; [Ioan Rosca: Maxima atentie ! Asadar, dupa ce "fruntea opozitiei politice" tradase revolutia si renuntase la epurarea activistilor si comunistilor, pentru ca sa poata candida Ratiu si Cimpeanu, "fruntea opozitiei civice" trada si ea- ca sa poata concura Paler. Listuta de "personalitati independente" pe care a copt-o GDS pentru 20 Mai ne-a costat mai scump decit ne-am dat seama.]

(b) nu exclude candidatura lui Iliescu, pentru că punctul 8 de la Timişoara n-are relevantă juridică (nu precizează, de pildă, ce este acela un „activist", etc.)[ Ioan Rosca: Devine transparenta reaua credinta a delegatului GDS. Oare nu s-a gasit cineva sa-i rida in nas si sa-l dea afara? Inteleg mai bine de ce, desi eu ii determinasem, in ziua precedenta, sa dea macar acel comunicat de mediere- care a creat strazii iluzia implicarii- nu am fost invitat la acel dialog. Ma stiau foarte bine, cei pe care ii rugam de citeva luni sa iasa din pasivitate si sa sprijine Revolutia. Inteleg si de ce, cind am intrat (dupa 3 mai) in echipa care discuta strategia dialogului cu Iliescu, era prea tirziu. Pledoaria mea pentru denuntarea "alegerilor" nu a mai avut nici un succes. Inteleg prea tirziu insa postura mea pe 14 mai, cind, fara a avea nici o idee despre aceasta reuniune din 27 aprilie, am pledat patetic la GDS - pentru sprijinirea asociatiilor. Lovindu-ma apoi de rezerve din partea liderilor de la GID, 21 decembrie si Liga studentilor- pe care am reusit sa-i aduc totusi la GDS, pentru un dialog cu o sala plina de intelectuali- facindu-si mea culpa si declarindu-si disponibilitatea. Socat de modul care Marian Munteanu le-a respins mina intinsa, parasind tifnos adunarea. Cufundindu-ma apoi complet in perlexitate cind, revenit la sediul din strada Batistei, am surprins momentul in care Stelian Tanase inmina o platforma domnului Nancu, liderul de la 21 decembrie… care tocmai se despartise brutal de GDS. Nu am fost sigur singurul fraier manipulat in acea perioada. ];

(c) ar fi de preferat, eventual, contestaţii post-electorale, conform legii. [Ioan Rosca: Asadar tot pe aici a fost si sursa ideii, care s-a impus la Timisoara, ca Ion Iliescu sa nu fie contestat pe baza semnaturilor strinse pentru punctul 8. Si numai eu stiu ce umilinte, amenintari si agresiuni au suferit oamenii pusi de mine sa colecteze semnaturi- ca atitia altii veniti din toata tara]

Cădem de acord să nu se cear㠄īmpingerea" alegerilor pentru toamnă [Ioan Rosca: A se retine acest moment istoric, cind s-a ratacit mitingul din Piata Universitatii]; de asemenea, se ajunge la consens pentru a se cere punerea īn discuţia C.P.U.N. a raportului dintre punctul 8 şi articolul 10. [Ioan Rosca: Apa de ploaie , menita sa acopere fuga de pe front. S-a cerut punerea in discutie. Nu s-a aprobat. Punct. Expertii GDS nu au fost in stare sa observe ca, pina si posibilitatea aplicare a pct 10 din Legea Electorala… impunea aminarea alegerilor: altfel cum (cind) sa se constate care dintre candidati a avut activitati condamnabile, in vechiul regim?]

Se va mai cere abrogarea decretului 473/1977 şi scoaterea R.T.V.R. de sub controlul guvernului.
[Ioan Rosca: Alta diversiune, la care nu stiu originea. In loc sa se vorbeasca direct de eliberarea televiziunii din mina securicomunistilor- se admite validitatea nu stiu carui decret cazut o data cu regimul care l-a folosit] Vom mai introduce īn text un pasaj prin care Ion Iliescu este invitat să revină asupra calificativului "golani", aplicat demonstranţilor ; [Ioan Rosca: Dupa ce pilonii protestului erau indepartati, se puteau incropi deziderate copilaresti, sa se bucure toti spectatorii, ca omul rau si-a cerut scuze ca i-a jignit.] i se vor solicita şi unele clarificări referitoare la activitatea sa īn U.T.M., P.M.R. şi P.C.R. [Ioan Rosca: Poate conduce tara. Se poate realege. Dar sa se explice. Mare lucru e o vizune artistica asupra societatii…. ]

In unanimitate, se cere demiterea ministrului de interne şi a şefului Poliţiei, din pricina celor īntīmplate īn dimineaţa zilei de 24 aprilie. [Ioan Rosca: Nu si din pricina rolului sau la Timisoara- cunoscut in acel moment. Mentalitatea "ultimelor zile", care pot ascunde importanta ultimilor decenii.] In final, se discută necesitatea de a sublinia deosebirea dintre manifestanţii din Piaţa Universităţii şi feluritele partide sau carteluri de partide. [Ioan Rosca: Nu putea lipsi nici aceasta orientare falimentara. In loc ca partidele anticomuniste sa fie invitate sa se alature luptei - erau tinute la o parte. De ce? In avantajul cui? ]

După o luptă de cinci ore, platforma comună este gata ; plecăm cu toţii la Universitate. [Ioan Rosca: Cine putea banui ce se intimplase? De-abia azi inteleg si eu ce "lupta" s-a pierdut in acea zi. ]

Cu cit se apropie seara, cu atīt se adună mai multă lume. Amestecată, dar predomină studenţii. Il īntīlnesc pe Gabriel Andreescu, care vorbise la prīnz cu Poliţia, spre a-i proteja pe cei din Piaţa Universităţii de o eventuală ciocnire cu participanţii la mitingul F.S.N. (care are loc, īn paralel īn faţa Academiei Militare). Se spune că o coloană F.S.N. ar veni pe strada Ştirbei Vodă, că ar dori să depună o coroană de flori la Universitate, etc. Zvonuri. Şi tensiune. Duc „convorbiri individuale, de la om la om" cu liderii manifestanţilor de la Universitate ; īmi reproşează că GDS nu ia o poziţie mai tranşantă, că ar cam „scălda-o" etc. [Ioan Rosca: E drept ca ei nu se adaugasera mitingului, dar participau altfel: tocmai ii deturnasera sensul] Le explic deosebirea dintre strategie şi tactică, de responsabilitatea implicării politice (chiar īn cazul unor asociaţii nepartinice, cum sīnt cele prezente īn piaţă).

[Ioan Rosca: Presupun ca pactul de neagresiune cu Iliescu a fost "tactica" . Dar care a fost "strategia" care a dus la dezastrul din 20 mai si la cel din 13-15 iunie? ]

Le recomand să citească revista „22". [Ioan Rosca: Si eu. Din fericire am citit acest numar, care mi-a dat cheia tradarii ] Ii anunţ ceea ce ştiu de la Gabriel Andreescu : povestea cu poliţia. In primul rīnd. Şi le mai spun că FSN.-ul a refuzat rolul de mediator pe care l-ar fi putut juca Grupul pentru Dialog Social. [Ioan Rosca: Detalii? Cine a intermediat dialogul? Oricum GDS-ul mediase deja, potolind "iacobinismul" Pietei ] Dacă Timişoara nu se solidarizează cu Bucureştii, situaţia va fi grea aici. [Ioan Rosca: Greu de inteles ce vrea sa spuna] Oricum, este o luptă cu morile de vīnt, dar esenţial e să se vădească faptul că demonstranţii din Piaţa Universităţii au stofa lui Don Quijote [Ioan Rosca: Dupa ce a muncit 5 ore pentru ca protestul sa-si piarda sensul- saluta instalarea absurdului ]; refuzind dialogul, orice dialog, guvernul se prezintă pe sine ca aflat pe o poziţie tare (mai solidă decīt este ea īn realitate), in vreme ce manifestanţii apar ca o cantitate (şi o calitate) de neglijat.[ Ioan Rosca: Alta remarca veninoasa ]

Soarta Pieţei Universităţii se va juca īnsă īn următoarele două zile la Timişoara. Multora li se pare acum că platforma comună, pentru care ne-am chinuit atītea ceasuri, ar fi prea „slabă" ; iarăşi, stai şi explică, ce şi cum. [Ioan Rosca: Asadar , victimele incepusera sa se trezeasca din hipnoza si sesizau ca fusesera deraiate. era prea tirziu. Plecase spre Timisoara, unde urma sa se hotarasca soarta rezistentei, un mesaj paralizant. ] Seara, din balcon, se ţin fel de fel de discursuri, destule dintre ele sub nivelul cerut de importanţa momentului ; acest gen literar (discursul din balcon) pare să fie īn oarece suferinţă la noi. E neapărată nevoie de o selectare a vorbitorilor ; cine s-o facă īnsă ? [Ioan Rosca: Dupa asemenea prestatie a "elitei", ginditorul politico-securist e jenat de prestatia unor nechemati, scapati la balcon. Care, nu se ridica la nivelul "numitorului comun" mosit de el ]

Tīrziu īn noapte, străbătīnd centrul Bucureştilor, stau de vorbă cu Nestor Rateş. Oraşul aşteaptă īncă. " [Ioan Rosca: Si eu am asteptat, 18 ani, clipa in care voi da de adevar. Cum de a putut fi distrusa economia unei tari si jefuita toata populatia- fara ca sa se intimpine rezistenta? Intelegind rolul major al prapastiei create la 13-15 iunie intre elitele politice si civice- si mase. Dar cum s-a ajuns la dezlantuirea de dusmanie iremediabila intre victimele sistemului? Prin manevrele puterii- in prima perioada a anului 1990. Dar de ce opozitia politica si civila au reactionat atit de palid la ele si la zdrobirea ultimului focar de rezistenta anticomunista? Aici intervine fatal legitimarea alegerilor de la 20 Mai. Dar cum de s-a ajus la acceptarea unor "alegeri", facute in dispretul punctului 8, printr-o campanie feroce impotriva opozitiei si cu inselarea crasa a electoratului FSN? Intuisem la timp eroarea fatala de a nu conteasta alegerile inainte sa aiba loc, de a nu insista ca ele sa fie aminate, pina cind se pot asigura conditii electorale corecte. Dar cind si de ce s-a renuntat la cerinta aminarii alegerilor (deci practic.. la punctul 8)- din moment ce mitingul incepuse cu ea in platforma? Ca sa descopar ca "reorientarea" a avut loc in perioada 27 aprilie-1 mai, cind mitingul a fost luat sub aripa intelepciunii GDS si legitimitatii ANPT. Mai aveam un singur pas: sa inteleg cum s-a ajuns ca GDS sa poata determina acea renuntare fatala, in ce imprejurarii a fost acceptat ca for sfatuitor

…. Dind peste acest numar din 22- calatoria mea a ajuns la sfirsit… Perechea Tanase-Oprescu isi exersase persuasiunea, pe 27 aprilie dimineata, in momentul deciderii mesajului cu care manifestatia s-a prezentat la Timisoara. Aceasta consultanta nu ar fi avut loc atunci (si mai tirziu ar fi avut alt efect) daca GDS nu ar fi fost perceputa de manifestanti, pe 26 aprilie seara, ca partener de elita al mitingului. Iar aceasta impresie a fost creata de comunicatul lansat in acea zi de GDS (… la sugestia mea), …redactat de mine impreuna cu Stelian Tanase… introdus de mine la Actualitati. La capatul lantului investigat… eram chiar EU! AM INLEMNIT. Eu eram cel care a pus GDS intr-o lumina favorabila exact in clipa in care platforma Bucurestiului pentru Timisoara mai putea fi "deziacobinizata". Facilitind astfel intreventia care a deturnat mitingul 1 din Piata Universitatii (purtat de asociatiile revolutionare cu scopuri de contestare) spre mitingul 2 (al spectacolului de sunet si lumini anticomuniste). Viraj care, facind sa dispara din platforma cerinta aminarii alegerilor- arunca restul pretentiilor intr-o lumina anti-democratica, absurda. "Alegerile" fiind recunoscute, ilogic, de cei care semnasera pentru punctul 8. Protestatarii fiind lasati astfel singuri, dupa 23 mai. Etc.

Am incercat sa privesc cu luciditate, in sus si in jos, lantul efectelor, pentru a nu ma inculpa pe nedrept (dindu-mi prea multa importanta). Sigur ca Stelian Tanase si ai sai ar fi gasit oricum o cale si un moment de a influenta asociatiile si pe cei de la Timisoara (sa o lase mai moale cu pt 8, cu Iliescu, cu aminarea alegerilor, cu iacobinismul). Dovada e ca aceleasi pesroane au continuat sa controleze o contestatie civica ineficace- atitia ani (un exemplu elocvent fiind sterilizarea Aliantei Civice)

Dar totusi cred ca , daca eu nu as fi luptat 5 ore, pe 26 octombrie, ca GDS sa se implice, macar ca mediator, daca nu as fi compus acel comunicat (cu Stelian Tanase), daca nu l-as fi transmis atunci- la televiziune, entuziasmul din 26 seara… ar fi avut loc mai tirziu. Si nu ar fi fost invitati cei de la GS pe 27 dimineata, la acea reuniune cruciala de stabilire a strategiei. Si nu ar fi putut Oprescu si Tanase sa castreze plaforma manifestatiei, intr-un moment atit de important. Si ca Timisoara neprimind de la Bucuresti acel "numitor comun" atit de mic, nu ar fi putut imprima congresului ANPT acea nota defensiva, refuzind pina si depunerea semnaturilor pentru punctul 8, la comisia electorala. Si ca apoi ar fi fost mai usor sa conving asociatiile sa denunte alegerile. Si poate nu s-ar fi putut retrage elita pe 23 mai, cu atita dezinvoltura. Si nu ar fi intrat polimilitienii si fasciile puterii in "iacobini"- cu atita furie. Incit cei 18 ani de distrugere sistematica a Romaniei, ar fi curs poate altfel.

Nu pot scapa deci de sentinta: am facut o greseala grava. Stiu ca nu puteam banui consecintele, ca a fost un acident. Tocmai eu, care voiam sa intaresc mitingul, ca el sa creeze o linie ferma de rezistenta, impotriva uzurparii puterii, farsei electorale , tinerii "alegerilor"- in acele conditii. Sperind ca alaturarea celor de la GDS, va da restului tarii garantia ca nu e vorba de golani. Imi pare extrem de rau Dar mai conteaza si ce faci, nu numai ce vrei sa faci. Imi cer deci scuze.

As vrea ca aceia care m-au inselat (si nu numai pe mine) sa dea socoteala. Pe un plan mai profund, am facut publica aceasta aventura trista de cercetare- si ca un semnal de alarma. Pentru toti "activistii" care se expun erorilor, militind… in conditii incontrolabile. Ei nu pot sti niciodata daca, preluat de reverberatiile labirintice ale sistemului, un gest bine intentionat nu produce ravagii. Si cum nici paralizia din frica erorii nu e o solutie, e posibil ca inamicul modern al binelui sa nu fie raul ci …complexitatea]

Ioan Rosca ‎/ CE VOR MANIFESTANŢII. ASOCIAŢIA „21 DECEMBRIE"; „GRUPUL INDEPENDENT PENTRU DEMOCRAŢIE"; FORUMUL ANTITOTALITAR ROMĀN ASOCIAŢIA „16-21 DECEMBRIE"; „ALIANŢA POPORULUI" . " [Ioan Rosca: Si dedesubt, cu cerneala simpatica : GDS, cei care au dat jos din platforma initiala: aminarea alegerilor si demiterea lui Iliescu - vezi declaratia lui Dan Oprescu din acelasi numar]

Avīnd in vedere evenimentele recente din Piaţa Universităţii şi dorind dezamorsarea crizei, am stabilit următoarea platformă comună :

1. Punerea īn discuţia C.P.U.N. (convocat intr-o sesiune extraordinară televizată integral, la o oră de maximă audienţă) a punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara şi a art. 10, alin. 2 din Legea Electorală. [Ioan Rosca: Steril. Avind in vedere cine controla CPUN. Acest punct substituie gaunos afirmarea raspicata a punctului 8. ]

2. Cerem Preşedintelui C.P.U.N. să-şi retragă in mod public etichetările defăimătoare făcute la adresa demonstranţilor ; īi cerem să recunoască, tot public, faptul că problemele ridicate de manifestanţi sīnt īn directă legătură cu grava criză prin care trece ţara noastră. Apărută spontan, demonstraţia din Piaţa Universităţii este un efect al acestei crize, iar nu cauza care a produs-o. [Ioan Rosca: Steril. Inlocuind cerinta cheie a aminarii alegerilor]

3. Abrogarea de urgenţă a Decretului 473/1977 şi scoaterea R.T.V.R. de sub controlul Guvernului. Propunem trecerea radioteleviziunii sub controlul unei Comisii din care să facă parte reprezentanţi ai C.P.U.N., ai sindicatelor, grupărilor independente şi Preşedintele R.T.V.R. ; această comisie să fie responsabilă īn faţa viitorului Parlament. [Ioan Rosca: Cetos. Eliberarea televiziunii trebuia ceruta ferm , fara a admite ca decretele ceausiste ar fi in vigoare. In plus ea era necesara stringent pina la alegeri, nu numai in fata "viitorului Parlament". Dar a observa asta presupunea sa recunosti ca, fara aminarea alegerilor- intreaga actiune isi pierdea sensul. ]

4. II invităm pe dl. Ion Iliescu să prezinte īn mod public poziţia sa actuală īn legătură cu :
a) Activitatea pe care a desfăşurat-o in cadrul U.T.M., P.M.R. şi P.C.R. precum şi
b) Aprecierea pe care o face astăzi despre aceste organizaţii.
[Ioan Rosca: Ca sa nu se mai indoiasca cineva ca s-a trecut de la lupta de eliberare la jocuri de cuvinte.]

5. Solicităm demiterea generalului Chiţac (vinovat de ordonarea represiunii din 24 aprilie) [Ioan Rosca: Reducere lunecoasa a problemei- se stia ce facuse Chitac la Timisoara. Dar asta ar fi ridicat problema Stanculescu si in general problema "autoritatii" fortelor represive], şi a generalului Diamandescu (vinovat de dezinformarea C.P.U.N. şi a opiniei publice) ; īn acest sens, propunem :
a) Ministerul de Interne să nu mai depindă de Guvern şi să treacă sub controlul Parlamentului ;
b) să aibă in fruntea sa un civil.

6. Prezentarea imediată a īntregului adevăr despre evenimentele din 16-22 decembrie (Timişoara), 21-22 decembrie, 12 ianuarie, 28-29 ianuarie, 18 februarie (Bucureşti), 18-20 martie (Tīrgu Mureş), 24 aprilie (Bucureşti). [Ioan Rosca: Stabilit de cine? Cind ? Unde? ]

Considerăm că actualmente toate forţele politice trebuie să īşi exprime, in mod explicit, poziţia faţă de spiritul Proclamaţiei de la Timişoara. Respectul faţă de toate punctele de vedere sincere şi democratic exprimate constituie īnsăşi esenţa democraţiei. [Ioan Rosca: Vorbe goale. Cine compara acest "numitor comun" mosit de Tanase si oprescu cu platformele initiale ale Pietei- observa imediat castrarea mitingului, acoperita obladuitor cu oratorie de reduta culturala.]"

/Declaratie. Stelian Tanase. " Demonstraţiile din Piaţa Universităţii nu reprezintă doar pe cei care, de o săptămīnă, vor să convingă ţara de sensul sacrificiului lor. Aceşti luptători ai Revoltei din 21-22 decembrie vorbesc cel puţin īn numele a peste 3 milioane şi jumătate de semnatari ai Proclamaţiei de la Timişoara. [Ioan Rosca: O speculatie bazata pe numarul de mebri raportat de formatiunile aderente la ANPT - care a functionat ca un bumerang]

Dar mai ales, ei exprimă spiritul Revoluţiei, jertfa celor prin care poporul romān a dat glas ororii sale faţă de orice formă de totalitarism. Hotărīrea guvernului de a refuza dialogul cu demonstranţii, cu reprezentanţii semnatarilor Proclamaţiei, scindează īn continuare populaţia, alienează una din părţile cele mai active şi mai responsabile ale naţiunii. Noi, următorii, intelectuali romāni, ne exprimăm solidaritatea cu manifestanţii din Piaţa Universităţii şi repetăm chemarea la dialog, condiţie de neīnlocuit a stabilităţii politice. [Ioan Rosca: In aceasta importanta declaratie nu mai e vorba de "mediere" - ca in cazul comunicatului GDS- ci de solidarizare cu exponentii reali ai Revolutiei, care protestau in Piata. Nu este insa foarte clar care este platforma de revendicari sustinuta de intelectualii semnatari. Sa fie vorba de un cec in alb dat luptatorilor din decembrie? Sa fie vorba dimpotriva, de acel "numitor comun", obtinut de reprezentantii GDS pe 27 aprilie? Asociatiile au fost puse sa dea jos revendicarile mai ferme (aminarea algerilor, impunerea punctului 8 , demiterea lui Iliescu) tocmai pentru ca sa se poata stringe aceste semnaturi? Sau dimpotriva renuntarea respectiva a dezamagit semnatarii? Cui datoram aceasta ambiguitate?]

Şi noi dorim stabilitatea, dar dorim o stabilitate morală, bazată nu pe interese personale sau de partid, ci pe interesele ţării şi pe respectarea aspiraţiilor sfinte ale Revoluţiei din decembrie. Semnează peste 250 de persoane. Se mai primesc adeziuni la tel. 14 14 71.Semnează, intre alţii :Gabriel Andreescu ; Mariana Celac; Stelian Tănase; Radu Filipescu; Gabriela Adameşteanu; Gabriel Liiceanu ; Petru Creţia; Victor Rebengiuc; Sorin Dumitrescu; Horia Murgu; Octavian Paler; Radu Popa; Magda Cārneci; Dan Oprescu; Ana Sincai; Ana Blandiana; Romulus Rusan; Anca Oroveanu; Ştefan Augustin Doinaş; Doina Cornea; Lucian Pintilie; Dominic Dembinski; Rodica Palade; Andrei Cornea; Radu Bercea; Mircea Danieliuc; Livius Ciocārlie; Stere Gulea; Mihai Lupoi; Mihai Stănescu; Mihai Buculei; Florin Iaru; Ecaterina Buculei ;Răzvan Ionescu; Irina Petrescu; Mariana Mihut; Ştefan Radof Cătălina Buzoiann; Tia Şerbănescu; Johnny Răducanu; Radu Enescu; Angela Marinescu; Cătălin Mamali; Adina Cezar; Marin Gherasim; Octav Nemescu; Adriana Bittel;Toma Roman; Alexandru George...şi mulţi alţii [Ioan Rosca: Un fel de catalog al oamenilor de cultura. Avind in vedere evolutia lor - ar merita verificat cu ce se declara solidar fiecare. Cei ce au recunoscut alegerile - nu puteau -logic sa semneze pentru punctul 8. Si atunci? De ce au disparut pe 23 din Piata?]

/Pur si simplu. Rodica Palade. " []După īncetarea cursurilor, īn balconul Universităţii se instalează o staţie de amplificare. Marian Munteanu, liderul Ligii studenţilor, anunţă că manifestaţia nu are nici o legătură cu nici un partid politic şi, prin urmare, la microfon nu pot lua cuvīntul decīt reprezentanţi ai grupărilor independente. [Ioan Rosca: Putea fi imaginata o manevra mai nefasta? In loc ca partidele sa fie somate sa se alature taberei anticomuniste, pentru a apare un front semnificativ impotriva fortelor restuaratiei, sint respinsi tocmai cei care ar fi putut cladi o alternativa. Daca ar fi denuntat alegerile, liderii mitingului ar fi putut chema acolo orice partid care se retragea din ele in semn de protest, semnalind farsa electorala. Dar nu asta voiau "apoliticii" care au pus mina pe miting.]

Vorbesc, rīnd pe rīnd, membri ai Grupului Independent pentru Democraţie, ai Alianţei poporului, ai Grupului pentru Dialog Social, ai Asociaţiei 16-21 Decembrie, ai Asociaţiei 21 Decembrie. [] "

Ioan Rosca /‎/Vorbele si faptele. Colaj după declaraţii luate pe data de 26 aprilie 1990, realizat de GABRIELA ADAMEŞTEANU. "

MEGULETE MARIA, Bucureşti, str. Istriei. „In dimineaţa zilei de 24.04.1990 pe la ora 5 şi 10 minute mă aflam in Piaţa Universităţii. La 5 si 10 minute ne-am trezit că a īnceput să plouă cu miliţieni, care ne-au huiduit ca pe nişte vite cu īnjurături de Dumnezeu şi, cu bastoanele fiind īn mină, dădeau in bărbaţi fără pic de milă... O soră de-a mea a fost căzută jos din cauza imbrīncelilor... Aici, īn Piaţa Universităţii unde se demonstrează īmpotriva comunismului, cerīnd libertate, proclamarea punctului 8 de la Timişoara... Domnul Iliescu ii face pe aceşti oameni care sīnt mai mult decit creştini adevăraţi, aş putea spune īngeri sau viitori eroi ai Romāniei care-şi pun viaţa pentru Ţară - huligani, derbedei, descreieraţi... Nu ştiu cum de avem astfel de oameni la conducere .'"

DRĂGUŢ NICOLAE, Bucureşti, str. Emil Bodnăras
„Declar ci īn ziua de 24 Aprilie 1990, la ora 5,30, īn timp ce cu un grup de prieteni, cīntam cīntece religioase īn Piaţa Universităţii au intervenit forţele de represiune, bruscīnd, lovind si īnjurīnd pe cei prezenţi. Printre persoanele care au fost lovite se află şi colega noastră Florenţa Rus care pe data de 21 Decembrie 1989 a fost rănită īn umăr şi īn piciorul sting. Loviturile de baston şi bocanci le poate dovedi şi certificatul medico-legal"

FLOREA MARIAN, Bucureşti strada Petru si Pavel „In ziua de 24.04.90 la altarul eroilor din Piaţa Universităţii ne rugam pentru prietenii noştri care au căzut la datorie pentru ţară. Eram īntr-un moment de reculegere īn care am văzut trupe de Poliţie, īnarmate cu scuturi si bastoane... o fată a luat-o la fugă spre Inter, īn drumul de la teatru pīnă la Inter a fost prinsă si au pus-o jos si au inceput să o bată cu picioarele si bastoanele, iar eu fost atacat de ei si am putut să scap si apoi am plecat să caut un şofer care l-am găsit rugindu-l să o ducem la spital intrucīt fata a mai fost īmpuşcată in picior si in umăr."

BOJENESCU IONEL IULIAN, muncitor la īntreprinderea de anvelope „Danubiana" „Declar că nu sīnt membru al nici unui partid politic. Fac parte din Asociaţia 16-21 Decembrie. In dimineaţa de 24 aprilie formam baricada la rīnd. In faţa intersecţiei, īn jurul orei 4,30 au sosit trupele armatei şi ale poliţiei. Trupele armatei s-au postat in dreptul spitalului Colţea, dar nu au coborīt din camioane. Trupele poliţiei s-au postat īn spatele statuii lui Mihai Viteazul, aceştia coborīnd din camioane. Au venit la noi cadrele militare si de poliţie şi ne-au īntrebat ce vrem, de ce stăm īn stradă ? După ce le-am explicat doleanţele noastre, s-au retras. Cadrele militare şi-au luat trupele şi au părăsit zona. Insă trupele poliţiei nu au plecat, revenind īn jurul orei 5,30... Au īnceput să ne īnconjoare şi să ne lovească cu brutalitate cu bastoane de cauciuc, pumni şi bocanci... Eu personal am fost lovit de două ori pe spate, cu bastonul de cauciuc, īn timp ce mă aplecam să ridic o fată căzută jos. N-am apucat să o ridic, căci simţind loviturile pe spate am considerat că singura soluţie este fuga. Am fugit cu gīndul să ajung la cealaltă baricadă. Insă nu am ajuns bine la jumătatea drumului că şi acea baricadă a fost spartă de poliţişti, lovind şi aceştia brutal īn grupul de demonstranţi. Am reuşit să ajung in strada Arhitecturii. Acolo erau alte trupe de poliţişti şi, fără voie, am asistat la o conversaţie intre ei :- Cum să tragem fraţilor, nu avem nici un motiv... cum să tragem ?...Aproximez un număr de 2 000—3 000 de poliţişti cu armament şi bastoane de cauciuc."

CĪRCIU LILIANA, com. Dagīţa, jud. Iaşi „In ziua de 24 aprilie ora 5,15 mă aflam īn Piaţa Universităţii, īmpreună cu ceilalţi manifestanţi pentru introducerea punctului 8 de la Proclamaţia de la Timişoara şi pentru a fi Televiziunea Romānă cu adevărat liberă şi pentru a-i susţine pe semenii mei pentru idealul de libertate şi adevăr, mai ales pentru nemulţumirea de a-l readuce pe P.F. Teoctist īnapoi pe scaunul Patriarhal, fără dorinţa poporului creştin. Pe la ora 5 rămăsesem mai puţini, īn jur de vreo 200 şi ceva, cīnd venise foarte mulţi miliţieni şi ne īnconjurase din toate părţile. Noi ne-am īmpreunat la cordonul tricolor scandind paşnici şi cīntīnd. La un moment dat, miliţienii din partea dreaptă, cu bastoanele īn mină, s-au repezit, luīndu-ne prin surprindere. Noi fiind lingă cordon şi fiindcă aveam cu noi măicuţa cea mai īn vīrstă anchilozată de picioare, am rămas līngă ea dar miliţienii au dat peste noi iar măicuţa a căzut jos cit este de lungă şi a fost călcată īn picioare... Deoarece noi n-am fugit, miliţienii (majoritatea) ne-au depăşit, lovind cu bastoanele īn demonstranţi, lovindu-i şi cu picioarele, brutalizīndu-i şi jignindu-ne... Cind mergeam spre metrou, ne-am intīlnit cu trei băieţi tineri, unul dintre ei cred că avea mīna ruptă, că se vedea cum o ţinea şi gemea, şi ne-a spus să ne grăbim că ne fugăresc din urmă."

SCHNEIDER MIRCEA, Bucureşti, B-dul Muncii „In noaptea de 23-24.TV.'90, am fost cu mai mulţi prieteni şi prietene la monumentul eroilor din piaţa Universităţii pentru a aprinde lumīnări pentru eroii căzuţi īn decembrie '89 si īn momentul cīnd stăteam īn genunchi, spre dimineaţa zilei de 24 IV 90 am fost atacaţi de foarte multe trupe de poliţie cu scuturi, cīini şi bastoane de cauciuc şi au īnceput să dea fără milă īn populaţie şi īn mamele care-şi plīngeau copii căzuţi in revoluţie. Si-n mijlocul unui grup de poliţai care dădeau cu bastoanele se afla o domnişoară pe-care am ridicat-o de jos cu domnul Ginghină şi am băgat-o intr-o maşină şi am dus-o la medicul legist."

GHIOC ŞTEFANIA, Ovidiu, Jud. Constanta „Am venit īn Bucureşti pentru a cere la autorităţi un ajutor social pentru a-mi creşte cei 4 (patru) copii. La venirea īn Bucureşti am fost şi eu curioasă să văd locul unde au murit tinerii la revoluţie īn Decembrie. Am aprins nişte luminări, alături de mai multe persoane printre care erau nişte femei īn doliu, care-ţi plingeau copiii căzuţi. Am rămas şi eu la demonstraţie, eram şi eu foarte curioasa să văd o manifestaţie. [Ioan Rosca: In timp ce manifestantii bucuresteni au unde dormi, musafirii din provincie nu ar putea sta decit in sala de asteptare. Nu stiu daca cineva a facut statistica acestor oameni veniti din toate colturile tarii ] Una e cind vezi la televizor şi una cind stai personal... să vezi cu ochii, Intrucīt la noi īn oraş nu este nici o manifestaţie. Luīndu-mă cu vorba cu femeile care-şi plīngeau copii, a trecut timpul şi īnspre dimineaţă pe la orele 5,30 făceam rugăciuni alături de acele femei īndurerate, au năpădit peste noi o mare mulţime de poliţişti care au īnceput să ne lovească cu bastoanele şi cu picioarele pe unde nimereau. M-au lovit peste mīini şi unul pe la spate mi-a dat īn cap şi mi-am pierdut cunoştinţa. M-au dus nişte- tineri īntr-o clădire, deoarece nu puteam să mă ţin pe picioare din cauza loviturilor şi tot dīnşii au fost drăguţi ţi m-au dus la spital la urgenţă si m-au consultat mai mulţi doctori. Pe urmă m-au dus la alt spital de unde mi-au dat o reţetă pe care n-am putut să o cumpăr, fiindcă sīnt săracă."

SBIERA MARIA, com. Dagīta. Jud. Iaşi „In dimineaţa zilei de 24 aprilie, ora 5,20 eram aici, in, Piaţa Universităţii. Aici se manifesta pentru că nu sīntem de acord cu poziţia pe care o are televiziunea faţă de oameni.. De asemenea protestam īmpotriva reīnscăunării patriarhului Teoctist, pentru că a fost securist, l-a felicitai pe Ceauşescu pentru genocidul de la Timişoara... [Ioan Rosca: Ce distanta au parcurs, in 18 ani, fostii manifestanti apucati de respectul fata de Teoctist- aparat ca aparator al ortodoxiei ] Eram aici aproximativ 300 de oameni care manifestam paşnic īn timp ce organele de Poliţie, care erau peste 1000, au intervenit, năpustindu-se asupra noastră, lovind cu violenţă īn manifestanţi."

GINGHINĂ CONSTANTIN, Galaţi, str. Brăilei „Aflīndu-mă īn zorii zilei de 24.IV.90 in faţa monumentului eroilor căzuţi la revoluţie In Piaţa Universităţii, punīnd lumīnări la aceşti eroi, au apărut trei camioane cu armată care au făcut un rond după care s-au oprit, au coborīt din maşină şi cadre militare īndreptīndu-se spre locul unde erau manifestanţi... iar la scurt timp au apărut 2 plutoane de poliţie in partea dinspre teatru şi după aia au apărut īncă 2 plutoane de după Universitate care s-au şi repezit cu bastoanele īn manifestanţi. Aflīndu-mă şi eu acolo am fost lovit de 4 ori de către poliţie ; fugind spre teatru am văzut trupe cu căşti albastre şi scuturi şi cu cīini de poliţie, fugind īn continuare după Intercontinental am īntors capul şi am văzut cum erau băgaţi manifestanţi īn dubele poliţiei. Acesta este un act criminal din partea poliţiei care ei trebuie normal să apere populaţia, nu s-o maltrateze."

MIHAI GHERGHINA, Tichileşti, Jud. Brăila „Deci īn această noapte de 24 manifestanţii manifestau foarte paşnic, deodată ne-au īnconjurat şi ne-au fugărit o mulţime de miliţieni foarte brutali, au īnceput să fugă după lume şi să bată īn stil barbar, pe mine m-au īmbrīncit īi am căzut jos, au călcat peste mine., atunci vreo 5 miliţieni au vrut probabil să dea īn noi dar au zis sculaţi şi plecaţi; atunci m-a luat fata plīngīnd şi am plecat. In faţa noastră a apărut altă armată de miliţieni, iar tot mergīnd spre metrou ne īntīlneam cu grupuri de miliţieni. Nu se vede nici o schimbare īn Romānia liberă."

VLĂSCEANU BOGDAN VALENTIN, n. 1968, Bucureşti, str. Ipoteşti, student „Īncepīnd de pe data de 22 aprilie 1990 am manifestat in Piaţa Universităţii pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara īn legea electorală şi pentru abrogarea decretului privitor la dependenţa Televiziunii de preşedintele tării. In noaptea de 23 spre 24 am rămas de asemenea in faţa Intercontinentalului... La 5 am intrat īntr-unul din blocurile din apropierea intersecţiei cu str. Batiştei să beau un ceai la o persoană oare locuia in acel bloc. Pe la 5,20—5,30 am auzit ţipete afară : „Săriţi, ne omoară!". Am ieşit pe coridor şi am văzut cīţiva dintre manifestanţii care reuşiseră să scape şi să intre īn acel bloc. Am ieşit īmpreună cu acea persoană la care fusesem, bazīndu-ne pe faptul că pe noi nu ne ştiau că am fost īn piaţă. Cei care intraseră īn bloc ne-au spus că au apărut deodată foarte mulţi miliţieni care s-au repezit la ei, unii fiind bătuţi, alţii bătuţi şi arestaţi, iar alţii scăpīnd numai cu fuga. Am mers prin faţa blocului cu restaurantul Dunărea, unde erau puşi pe 3 rīnduri miliţieni cu căştile pe cap, cu armele la ei, cu bastoane. Aceştia cred că erau elevi sau militari īn termen. Pe lingă ei, foarte mulţi miliţieni cu grad de sergent major.

Dīnd colţul pe bd. Gh. Gheorghiu Dej (!) īnspre cinematografe, am văzut la primul stīlp cīteva sute de ziare părăsite acolo, presupun de un vīnzător fugit din faţa miliţienilor sau arestat de aceştia. Lingă ele, mai mulţi miliţieni (sergenţi majori) care serveau din ziare şi spuneau cu largheţe : „Luaţi, mă, că sīnt ale lui Coposu". Erau ziarele „Adevărul" şi „Tineretul liber". Nevenindu-mi să cred urechilor, am īntrebat ale cui sint. Acelaşi răspuns batjocoritor, dat pină şi de un locotenent-colonel cu părul cărunt şi mic de īnălţime. Am spus aceste ziare sīnt probabil ale unui om care plăteşte nişte bani pentru ele, şi nu ale lui Coposu. Mi-a răspuns tov. lt. col. „Ce, am spus eu că sint ale lui lliescu ? Ce īncerci să insinuezi ?". Intre timp se oprise un taxi īn care au fost băgate ziarele. A venit şi un civil in costum cu cravată, cu burtă, mustaţă şi păr scurt, care m-a īmpins, spunīndu-mi să plec. M-am intors, īnfruntīndu-l şi īntrebīndu-l cine este el, ca să-mi spună să plec. In spatele lui se adunaseră vreo 5 miliţieni (sergenţi majori) şi lt. col. acela mic şi cărunt. Aceştia s-au repezit la mine cu bastoanele ridicate. Văzīnd intenţia evidentă de a da la cap, m-am aplecat de mijloc şi mi-am acoperit capul cu mīinile. Loviturile de bastoane au īnceput să curgă, timp de vreun minut, după care am auzit vocea lt. colonelului spunīndu-le să termine, că nu ştiu cine se uită... Ameţit cum eram, am fugit dar tot īnspre rond... Dīndu-mi seama, m-am īntors... trecīnd din nou pe lingă cei care mă bătuseră fi luīnd, in consecinţă īncă vreo 2 bastoane, pe spinare, aşa, in trecere. Cind am trecut prin staţia de troleibuz, erau cīteva persoane care văzuseră, m-au īntrebat cum mă simt, şi mi-au dat numele şi adresele."

Ioan Rosca Acesta a fost un extras din colectia de ziare comentate din 1990. Am peste zece mii de texte. Credeti ca e normal sa le procesez singur, in timp ce observatorii de pe margini fac... observatii? Credeti ca noua revolta va merge mai bine , daca nu se intelege cum a fost stinsa cea dinainte?


http://www.facebook.com/groups/36747...7159253303234/