Results 1 to 3 of 3

Thread: Scrisoare deschisa catre veteranii taranisti-de la Ioan Rosca

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Question Scrisoare deschisa catre veteranii taranisti-de la Ioan Rosca

    După 22 decembrie 1989 am interacţionat cu PNTcd īn numeroase ocazii, fiind printre cei care au văzut īn acest partid istoric, relansat de revoluţie, vīrful de lance al luptei politice cu neocomunismul. Cu ţărăniştii a cooperat strīns asociaţia Dialog Piatra Neamţ, īn primăvara lui 1990, alcătuind o listă comună, pentru alegerile din 20 Mai. Alături de aceştia am constatat teroarea, infiltrarea şi manipularea īn care se desfăşura odioasa "campanie electorală", care i-a determinat pe ei să renunţe la propaganda īn teritoriu şi pe mine - să mă retrag din alegeri şi să le denunţ. Cu liderii PNTcd am avut atunci discuţii, pentru a-i convinge să nu legitimieze "alegerile", nici īnainte şi nici după, pentru că aveau loc cam ca īn 1946 şi nu respectau punctul 8.

    Īmpreună cu ţărăniştii am plănuit şi realizat unificarea opoziţiei anticomuniste, īn FDAR. Lor le-am cerut, īn congresul de la Cluj, să se retragă din parlamentul fesenist. Cu liderii ţărănişti am avut numeroase discuţii privind platfoma şi strategia eliberării de fesenismul securicomunist. Şi ţărăniştii nemţeni mi-au sărit īn cap la alegerile locale din 1992, cīnd au văzut că mă opun umplerii cu nulităţi a listei CDR (pe care īl coduceam). Pentru ca apoi să mă roage să mă īnscriu īn partid, pentru a curăţa organizaţia Neamţ şi a veghea la alcătuirea listei pentru alegerile generale din 1992.

    Pentru PNTcd am făcut campanie din exil şi am păzit urnele, la consulatul din Montreal, la alegerile din 1996. Dīndu-mi demisia, după primul tur, īn clipa īn care m-am pomenit că "ai noştri" se aliază cu aripa Roman a FSN. O trădare explicabilă (ştiind cine s-a cocoţat īn fruntea CDR)- care a făcut un rău uriaş "speranţei", determinīndu-i pe romāni să creadă că "toţi sīnt la fel" (fără īnsă a afla că anticomuniştii adevăraţi, nu au ajuns niciodată la putere).

    Cu neoţărăniştii rămaşi pe teren după dezastruoasa guvernare am avut discuţii publice, īncercīnd să-i trezesc la luciditate şi provoc la organizare şi combativitate. Nu voi relua aici comentariile făcute īn aceste texte, despre racilele constatate de mine:
    - istorism progandistic excesiv, īn loc de interes pertinent pentru problemele prezentului;
    - cultul personalităţilor lăudate fără discernămīnt;
    - tezele economice "de dreapta", care au convenit năpīrlirii şi īmbogăţirii feseniste;
    - lipsa de interes pentru problema naţională, adusă la zi (evitarea neocolonizării, reunificarea, etc.);
    - lipsa de interes pentru problema ţărănească, adusă la zi (condiţii bune de trai şi muncă la ţară);
    - prioritate pentru recuperarea unor averi, fără grijă de echitate şi faţă de interesele naţiunii;
    - respectarea unor indicaţii inoportune ale creştin- democraţilor din occident;
    - nepotism şi veleitarism, īn locul promovării valorilor, conducīnd la slabă organizare;
    - slăbiciune, compromisuri şi colaboraţionism īn raportul cu puterea fesenisto-comunistă;
    - participarea unor "ţărănişti īntreprinzători" la jefuirea de tranziţie ;
    etc…
    Vreau să fac un pas īn plus faţă de semnalarea acestor fenomene, īntru explicarea lor. Dacă PNTcd a fost un partid sublim, condus excelent, de oameni minunaţi … de ce sīnt rezultatele atīt de slabe? Numai pentru că puterea l-a sabotat şi populaţia manipulată l-a nedreptăţit? De ce uramşii "seniorilor" arată cum arată şi fac ce fac? Nu cumva o parte dintre cauzele acestui eşec, au fost ascunse, din pudoare?

    Oricīt se vor mira unii, critica mea s-a dorit constructivă şi nu a depăşit un anume prag, ca să nu facă rău slabelor forţe anticomuniste, să nu lovească īn cei deja atacaţi cu perseverenţă de puterea securistă. Dar nu mai am ce proteja. Cui mai foloseşte actuala degringoladă, deriva jalnică a unui partid ocupat şi deturnat de mediocri, semidocţi şi veleitari, ce īşi fabrică legitimitatea declamīndu-şi admiraţia faţă de ţărănişti dispăruţi şi realizările lor mitologizate, fără a contribui cu ceva la cauza lăudată găunos.

    Dimpotrivă, actualii "ţărănişti" compromit trecutul pe care-l invocă, aliindu-se josnic cu urmaşii distrugătorilor ţăraniştilor autentici (şi ai ţării). Moştenitorii imaginii PNT umflă retoric legitimitatea "seniorilor", doar pentru a o vinde mai bine feseniştilor de tip PDL sau PSD. O astfel de farsă nocivă nu merită menajamente.

    Pe de altă parte, mă gīndesc la activiştii de bună credinţă, la tinerii care, scīrbiţi de ce văd īn jur, s-au agăţat acum de PNTcd ca de un colac de salvare, sperīnd īn reanimarea sa miraculoasă. Constat īnsă, din discuţiile de pe Internet, că entuziasmul acestora se bazează pe o slabă informare. Īnfrīnţii acestor 68 de ani le-au prezentat varianta tragic-eroică a victimei, ascunzīnd adevărul complet şi evitīnd explicaţiile mai profunde. Unii şi-au dat seama că partidul a fost deraiat după 2001, de tot felul de nepricepuţi. Mai puţini, par a fi īnţeles ce dezastru a fost guvernarea dintre 1996 şi 2000 (şi de aceea văd īn alde Ciorbea garanţii pentru un viitor glorios). Şi mai puţini ştiu că īn 1990 partidul nu a fost refăcut de ţărăniştii de calibru, dispăruţi (exterminaţi) de mult, ci de un fost tineret, aruncat īn temniţe la o vīrstă crudă, apoi hăituit, īmbătrīnit, reeducat şi controlat. Īn fine, admiratorii "seniorilor" loviţi de comunişti, nu au cumpănit activitatea acestora după 1944, īncīt să perceapă şi erorile, care au generat cauzele profunde ale eşecului anticomunismului ţărănist. Cīt priveşte rădăcinile şi mai adīnci, din perioada interbelică, nu mă voi aventura nici eu īn explicaţii.

    Ce greşeli au făcut liderii PNT īn 1944 şi PNTcd īn 1990, īn raportul lor cu cei care au instalat şi repectiv dezinstalat comunismul, acaparīnd puterea pīnă azi? Iată tema delicată pe care o voi lansa acum, conştient că voi stīrni furia celor care nu pot īnţelege că un om sau un grup are şi merite, şi scuze, şi lipsuri şi vinovăţii, care se reevalueză, o dată cu evoluţia criteriilor. Am tăcut 22 de ani, ca să nu rănesc. Dar nu mai pot aştepta. Supravieţuitorii se īmpuţinează, băgaţi īn pămīnt de comunişti şi fesenişti. Poate ca vreunul īmi va răspunde trofic. Dacă dispar toţi, nu vor avea drept la replică, la apărare de eventuala mea eroare, la a face lumină īn dosar. Ne vor lăsa īntre minciuni concurente.

    Ştiu cīt de greu este, pentru un om care şi-a investit toate speranţele īn PNTcd, să realizeze că a fost victima unei iluzii colective. Şi eu am fost şocat aflīnd īn 1990 că PNTcd cere lui Măgureanu să NU facă publică lista informatorilor. Sau aflīnd, īn 1996, de la Ulm Spineanu, că tărăniştii au trimis oameni la Tel Aviv ca să-i instige pe evrei să ceară restituiri. Cine a văzut cu cītă furie au atacat securicomuniştii partidul din exterior, nu poate īnţelege că tot ei l-au şi surpat pe dinăuntru. Mumia PNT, infestată de uzurpatori, agenţi şi veleitari, a fost folosită pentru compromiterea partidului pe care a pretins că-l continuă. Cei care s-au erijat după 1990 īn continuatori ai patriotismului ţărănist zdrobit de comunişti, au cooperat cu moştenitorii criminalilor, legitimīndu-le rămīnerea la putere, pentru cīteva oase aruncate de călăi "moştenitorilor" victimelor. Această monstruoasă şi jalnică coaliţie a blocat eliberarea Romāniei, manifestīndu-se īn multiple īmprejurări. Voi alege una, expresivă, pe care am descoperit-o īn volumul 24 al lucrării procuraturii militare, din dosarul genocidului comunist, deschis la iniţiativa mea īn 2006.

    Ne-am fi aşteptat ca, după ce au fost aduşi la putere de servicii (ca să se vadă afară "alternanţa", care să legitimeze nomenclatura năpīrlită) "anticomuniştii" din CDR să profite de ocazie pentru a regla problema sentinţelor comuniste, care au umplut puşcăriile şi cimitirele. Anularea lor īn bloc, prin legi adecvate, se impunea, dacă ar fi fost Convenţia ceea ce a pretins că este. Dar nu s-a īntīmplat asta…

    Nu pentru a face dreptate tuturor victimelor comunismului, se aburcaseră la putere "ţărăniştii" cederişti. Ei au avut alte priorităţi, mai ales aceea de a recupera averile confiscate, pentru moştenitorii elitei partidului -cei legali, nu cei politici. Sigur că asta a presupus un tīrg cu cei care păstrau de fapt puterea, PDL operīnd ca intermediar şi garant că nu se va trece de o anume linie justiţiară, că nu se va face dreptate şi căţeilor. Vă dăm īnapoi cīteva averi, confiscate liderilor PNŢ şi le reparăm acestora formal onoarea - au concedat juriştii Sistemului - cu condiţia ca reparaţia să se oprească aici, să nu pună īn discuţie legitimitatea regimului şi să nu sară şi alţii cu pretenţii. Iar liderii PNTcd s-au arătat de acord cu acest tīrg infam, participīnd la farsa procesului 3/1998, de la Curtea Supremă de Justiţie.

    Īn acest dosar s-a judecat recursul īn anulare declarat de Procurorul General, prin care s-a cerut şi obţinut casarea sentinţelor (1998/11.11.1947) prin care fuseseră condamnaţi liderii PNŢ de justiţia comunistă: Iuliu Maniu (reprezentat de avocat Corneliu Stănescu) , Ion Mihalache, Grigore Nicolescu Buzeşti, Al. Cretzianu, Grigore Gafencu, V Rădulescu Pogoneanu, Stănescu Dumitru, Camil Demetrescu, Ctin Vişoianu, Ilie Lazăr, Radu Niculescu Buzeşti, N.Carandino (reprezentaţi de avocat Mihail Ghiga), N.Penescu (reprezentat de avocat Răzvan Dobrescu), Vasile Serdici, Stoika Ştefan, Florin Roiu, Emil Oprişanu, Emil Lăzărescu, Dumitru Stătescu şi Ion Mocsony Stīrcea (reprezentat din oficiu de avocat Gh Găbudean).

    Īnainte de a analiza sentinţa din 12.10.1998, să remarcăm că, la puţin timp după acest aranjament, a fost desfiinţată instituţia recursului īn anulare, care permitea repararea demnă a abuzurilor, fără ca urmaşii victimei să facă cerere explicită. Īi reabilităm pe Maniu şi Mihalache, şi apoi īnchidem portiţa… ca să nu se repeadă plebea, invocīnd precedentul judiciar? O īnţelegere odioasă, pe principiul " după noi , potopul", la care poate nu ar fi consimţit şi cei "achitaţi" generos de justiţia fesenizată, dacă ar fi putut vorbi din gropile comune. Dar "moştenitorii" lor, nu s-au sfiit să le recupereze averile şi anuleze cazierul… compromiţīndu-le grav imaginea.

    Analizīnd dosarul procesului, remarcăm că rechizitoriul procurorilor şi sentinţa judecătorilor comunişti sīnt o laudă a demnităţii şi curajului celor condamnaţi… pentru că ar fi īncercat să-şi apere ţara cotropită. Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi ceilalţi au fost pedepsiţi pentru complot īn scop de trădare, insurecţie armată, surparea ordinii constituţionale, răzvrătire, etc. Nu putem decīt să ne scoatem pălăria īn faţa unui asemenea patriotism, afīnd că "intrīnd īn legătură cu agenţii unor puteri străine, au trecut la transformarea treptată a acestui partid īntr-o organizaţie conspirativă, cu scopul de a pregăti răsturnarea prin violenţă a guvernului condus de dr Petru Groza", sau că "a fost constituit un centru conspirativ īn străinătate ", "a fost creată organizaţia militară conspirativă a PNT", "au desfăşurat o intensă propagandă ostilă regimului existent īn Romānia", "au hotărīt să creeze un guvern propriu īn străinătate", "a organizat o campanie calomnioasă la adresa guvernului de atunci şi a Uniunii Sovietice", etc.

    Te-ai fi aşteptat ca justiţia cederizată să admită că faptele imputate sīnt mai mult decīt lăudabile şi legitime, să le declare īncercări meritorii de eliberare a ţării, pedepsirea lor de către regimul comunist fiind o dovadă a aservirii justiţiei, complice la genocidul antiromānesc. Trebuiau corectate cu acest prilej prezumţiile pro-comuniste, prin care justiţia postdecembristă asigurase continuitatea regimului criminal, dincolo de revoluţie. Să fie siliţi procurorii şi judecătorii (ne-epuraţi), care urmau să repare sute de mii de abuzuri, să schimbe macazul "interpretărilor", dacă nu vor să ajungă şi ei după gratii. Să le facă dreptate, pe fond, liderilor PNŢ, nu să reitereze respectul faţă de "legalitatea" de ocupaţie. Să dea satisfacţie celor care au investit "speranţa" īn CDR-ul justiţiar…

    Dar, din lectura dosarului, vedem īn ce măsură am fost păcăliţi, īn ce hal au fost trădate năzuinţele justiţiare anticomuniste, de reprezentanţii falşi sau decăzuţi ai celor "reabilitaţi" perfid. Evident pilotaţi de conducerea PNTcd, de interesele meschine ale unor urmaşi netrebnici şi de interesele majore ale injustiţiei feseniste, procurorul general şi avocaţii reabilitaţilor au pledat stupefiant. Ei nu au contestat frontal "legalitatea" ocupaţiei sovietice comunistizante, ci s-au străduit să arate că bieţii ţărănişti… nu o īncălcaseră nici cu fapta nici cu gīndul. Tovarăşii avocaţi folosiţi de post-ţărănişti au adoptat/acceptat lecţia, impusă dolosiv de slujitorii ne-dreptului după 1989, că numai īncălcarea legilor comuniste poate fi penalizată- deşi regimul a ucis prin legi.

    Infestaţi cu dogma legitimităţii absolute a legii, paralizaţi bizar de legalism antisocial, sau convinşi să fie cuminţi, dacă vor măcar o sentinţă meschin favorabilă, avocaţii liderilor PNTcd şi-au compromis pur şi simplu clienţii, arătīnd că faptele eroice ale acestora… nu au existat. Ei s-au agăţat de chichiţa că īn 1947 mai erau valabile legile vechi (Constituţia) , fără să le pese că acest argument va putea fi folosit īn justificarea īntemniţărilor ulterioare. Īncercările fireşti ale inculpaţilor din 1947, de a minimiza detenţia previzibilă, prin afirmaţii care atenuau intenţiile de luptă cu uzurpatorii statului ocupat, au fost preluate ca atare, ca şi cum, īn 1998, ar trebui obţinută clemenţă de la aceleaşi sistem (Aşa o fi fost…).

    S-au făcut afirmaţii plăcute curţii feseniste, utile retrocedărilor vizate, dar nu şi intereselor procesului comunismului sau imaginii celor invocaţi, de genul :

    "nu se poate constata că s-a urmărit vreunul din scopurile vizate prin textele de lege īn baza cărora cei īn cauză au fost condamnaţi";

    "nu s-au decis să organizeze trupe ori să pocure arme sau muniţii īn scopul de a provoca insurecţie armată";

    "Iuliu Maniu nu a urmărit răsturnarea prin violenţă a guvernului" şi "nu a participat la īntīlnirile din 18 şi 30 septembrie 1946 cu reprezentanţii misiunilor SUA şi Marii Britanii";

    "se urmăreşte numai folosirea de metode democratice"; "la unele probleme de ordin personal , iar nu la pregătirea vreunei acţiuni pentru răsturnarea prin violenţă a guvernului romān";

    "nu s-au implicat īn nici o acţiune conspirativă īn scop de trădare şi insurecţie armată": "nu rezultă că ar fi format un "guvern de rezistenţă" īn străinătate"; "manifestele electorale au fost alcătuite cu aprobarea cenzurii";

    "Iuliu Maniu nu incita la acţiuni subversive şi că spiritul PNT nici nu admitea o asemenea atitudine"; "nu a constituit echipe de şoc la alegerile din 1946"; "Grigore Niculescu Buzeşti [] a plecat īn străinătate datorită bolii grave a soţiei sale [] mandatul [] constituia o procură uzuală īn politică [] pentru a asigura reprezentarea lor īn străinătate "; "memoriile [] nu aveau conţinut calomnios sau subversiv";

    "īn coloanele ziarului Dreptatea nu erau publicate idei antisemite sau antidemocratice";"informaţiile pe care acesta le cuprindea nu erau īnsoţite de comentarii care să poată fi apreciate ca dăunătoare ordinii sociale"; "faptele pe care ei le-au comis īncadrāndu-se īn sfera unor acţiuni normale īntr-un stat democratic"; "cu privire la infracţiunile de complot īn scop de insurecţie armată, de complot īn scop de răzvrătire, precum şi la infracţiunile de răzvrătire şi insurecţie armată [] nu rezultă să fi fost săvārşite fapte care să īntrunească elementele constitutive";

    "din discuţiile avute cu Ion Mihalache şi col Stefan Stoika, nu au ajuns la concluzia că s-ar urmări īnlăturarea regimului de atunci prin luptă ci prin stimularea convingerilor politice";

    "Iuliu Maniu subinia că e mai īnţelept să nu se producă tulburări īn ţară [] a dat dispoziţii ca membrii PNT să nu comită acte de provocare cu ocazia zilei de 1 mai 1947";

    "Nicolae Penescu a protestat īn legătură cu chemarea sa īn judecată pentru tulburările de la 8 Noiembrie 1945, suţinīnd că manifestaţiile nu au fost organizate de PNT [] īn mod nejustificat s-a reţinut prin hotărīrile pronunţate că răspunderea pentru acele tulburări ar reveni conducerii PNT" ; "īn legătură cu tulburările de la uzinele Malaxa, nu s-au administrat probe din care să rezulte că PNT a fost implicat īn acele tulburări iar martorul Novac Victor relatat că incidentele de la 10 mai 1946 , din Piata Palatului nu au fost provocate de tineretul PNT";

    "nici gărzile Iuliu Maniu şi nici alte organizaţii īnarmate nu au fost īnfiinţate şi sprijinite de PNT";"activitatea din Cercul Profesional Militar al PNT avea o īndelungată tradiţie şi nu era contrarie intereselor statului [] nu li s-a cerut să sustragă documente şi nici să coopteze noi membri īn cercul respectiv";

    "nu s-a dovedit că persoanele vizate, respectiv Iuliu Maniu, Ion Mihalache, col rez Stefan Stoika si lt col Dumitru Stănescu ar fi comis acte susceptibile a provoca război civil īn ţară ori insurecţie contra puterii statului sau că s-ar fi hotărāt să săvārşească astfel de acte";

    "datele şi informaţiile obţinute de Vasile Serdici, la cererea sa, nu erau de natura celor vizate la art 190 pct1 din Codul penal ";"era uzual ca funcţionarii superiori, care se bucurau de īncredere, să ia documente la domiciliu"; "informaţiile şi datele care au ajuns īn străinătate la Grigore Niculescu Buzeşti, Ctin Vişoianu, Grigore Gafencu şi Al Cretzianu, au fost folosite īn exclusivitate de către aceştia pentru creerea unei poziţii cāt mai favorabile Romāniei şi pentru promovarea intereselor ţării şi democraţiei "

    "nu se justifică īncadrarea activităţilor īn discuţie īn infracţiunea de trădare prin necredinţă"; "cu privire la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei [] īncercare de [] instigare la [] se prevedea că "oricine pe o stare de asediu va trece sau va īncerca să treacă frontiera īn mod clandestin[] se va pedepsi cu īnchisoare" [] Or, dacă aceste fapte realizează, formal, cerinţele īnscrise īn art. 579 din Codul Justiţiei Militare īn vigoare īn 1947, deoarece, nefiind īncă ridicată starea de asediu instituită prin Decretul lege 856 din 11 februarie 1938 [] se impune totuşi să fie luate īn considerare condiţiile cu totul deosebite [] aceste fapte au fost comise sub influenţa constrīngerii";

    "planul conspirativ de răsturnare a guvernului existent atunci īn Romānia [] s-a ajuns la concluzia că o atare conspiraţie nu a existat" ;"se impune să se considere că nu sīnt īntrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracţiunile ce au făcut obiectul condamnării şi nici ale vreunor alte infracţiuni".
    Din respect pentru cei distruşi īn temniţele comuniste, sper că nu e adevărat că nu a fost nimic adevărat din ce li s-a imputat fruntaşilor ţărănişti, că ei au fost adevăraţi luptători īn rezistenţă, nu numai victime cuminţi care s-au opus doar "verbal, paşnic şi democratic". Că ei au uneltit pentru răsturnarea īn forţă a regimului- singura cale plauzibilă. Dar dacă liderii ţărănişti au murit īn īnchisori ca rezistenţi, cum se raportează la ei cei care au pretins că-i reprezintă după 1989, folosind invitaţia juriştilor comunişti la cīrdăşie, ca să pună la cale o asemenea "reparaţie" compromiţătoare? Nu e uşor (poate nici posibil) să răspunzi univoc la aceste īntrebări, căci e vorba de īmpletirea unui mare număr de destine, īntīmplări, aspecte, variabile- cele despre care am aflat eu fiind deja suficiente pentru a īmpiedica simplificările. Pe de o parte, din memorii ca ale lui Cicerone Ioniţoiu, reiese clar că, mulţi ţărănişti de rīnd , din toată ţara (cum ar fi cei din organizaţia de tineret) au īncercat să opună rezistenţă, individual sau organizat, asaltului comunisto-sovietic, sperīnd că pot stopa drumul spre putere al trădătorilor, la alegerile din 1946. După fradudarea alegerilor, īnţelegīnd cu cine şi cu ce au de a face, au pus la cale tot felul de acţiuni cu scop de contestare sau răsturnare a puterii, unii luīnd şi calea rezistenţei din munţi. A urmat valul arestărilor, care au umplut puşcăriile şi apoi cimitirele, şi cu mulţi ţărănişti, fie pentru că opuneau rezistenţă efectivă, fie pentru că reprezentau un pericol potenţial, fie numai pentru că făcuseră parte dintr-un partid naţional. Pe de altă parte, din documente ca stenogramele şedinţelor de guvern, după 23 august 1944, se poate observa atitudinea moale, precaută, concesivă şi cumva complice a reprezentanţilor partidelor istorice- cu care comuniştii au făcut cam ce au vrut.

    Să fi avut liderii PNT o poziţie legalistă, inadecvată realităţii crude de pe teren? Sau au īncercat să păstreze aparenţele la vīrf, pentru a nu fi arestaţi, instigīndu-şi īn secret membrii la rezistenţă, fără scrupule paralizante privind "respectarea legilor īn vigoare şi a autorităţilor instalate după 23 august"? Din păcate memorialistica, deşi vastă, nu elucidiază acest aspect, ca şi cum el ar fi evitat şi de victime. Impresia mea este că liderii PNT care au suţinut teza evitării unei confruntări dure, insurecţionale, īncercīnd să reziste pīnă la capăt democratic, īn aşteptarea ajutorului occidental - nu au vrut să-şi admită eroarea niciodată. Poate şi pentru că au văzut ce tribut au plătit membrii de rīnd, acestei politici inadecvate. La rīndul lor, activiştii bătăioşi ai partidului, care au reuşit să ajungă pīnă īn 1989, au evitat discuţiile dureroase privind erorile săvărşite de liderii dispăruţi, pentru a nu le īntina martiriul şi a nu deruta generaţia chemată să-l cinstească. Motivaţii lăudabile, dar cu rezultate deplorabile pentru politica postdecembristă, cum ar fi acest proces nociv de revizuire, din 1998. Minciuna şi ascunderea, chiar din bune intenţii, strică luptei pentru adevăr. Tinerii ţărănişti care īn 1945-48 şi-au riscat viaţa pentru libertatea ţării, au ajuns īn 1998 să demonsteze că şefii lor nu au fost implicaţi īn acţiunile de rezistenţă reală? De atīta devotament fără limite, a ieşit din reabilitare… un fel de răzbunare? Cum au ajuns puii de ţărănişti supravieţuitori să pună la cale asemenea "reparaţii" juridice? Cīnd lupta propagandistică va īnceta, istoricii obiectivi vor căuta explicaţii, īn profunzime. Personal, din documentele pe care le-am citit, de cīnd cercetez crimele comunismului, cred că există noduri nedesfăcute, care au blocat dinăuntru renaşterea PNTcd (pe līngă sabotajul pe toate căile, la care s-a pretat puterea securisto-fesenistă).

    Primul nod, acoperit cu stinghereală dăunătoare, este şantajabilitatea celor care au făcut angajamente şi declaraţii la securitate, mai mult sau mai puţin compromiţătoare prin conţinut. Nici o secundă nu mi-a trecut prin cap īn 1990 care este scara fenomenului, atunci cīnd mă zbăteam pentru publicarea listelor informatorilor securităţii. Aflīnd la un moment dat că PNTcd duce tratative cu Măgureanu să NU facă publice aceste liste şi că mulţi ţărănişti votează īmpotrivă, īn parlament, am īncercat, fără succes, să explic unor lideri că problema morală a nedreptăţirii victimelor care au fost silite să semneze este secundară, faţă de problema practică a deblocării luptei postdecembriste, paralizate de informatorii nedesconspiraţi. Deşi īncepusem să īnţeleg generalizarea fenomenului Piteşti, nu bănuiam īncă scara la care călăii şi-au marcat victimele cu fierul roşu al angajamentelor.

    Parcurgīnd memorialistica şi declaraţiile din cele 49 de volume ale dosarului adunat de Dan Voinea, am īnţeles de ce partidele istorice au evoluat atīt de ciudat după 1989. Cīţi dintre noi rezistă la torturi interminabile? Cīţi oameni normali, supuşi unui regim īndelungat de detenţie exterminatoare, spun NU, atunci cīnd, la expirarea termenului pedepsei, li se spune că vor rămīne īnchişi, fără sentinţă (ca "măsură administrativă")-dacă nu semnează angajamentul cu securitatea? Cīnd fiecare zi stată īn plus, īn iad, duce pe atīţia la groapa comună… Şi cīţi oameni normali spun NU, cīnd , după "eliberare" sīnt chemaţi continuu la securitate, condiţionīndu-li-se găsirea/păstrarea unui servici sau unui loc la facultate, a unui adăpost, a unei familii- de semnarea angajamentului? Un studiu ştiinţific ar demonstra că foarte puţini au rezistat, din 1944 pīnă īn 1989, unei astfel de presiuni continue.

    Īn memoriile sale, Ioniţoiu relatează că, după o īnmormīntare a unui fruntaş ţărănist, 90% dintre participanţi au făcut raport la securitate. Fără a cădea īn păcatul condamnării victimelor pentru că au rezistat doar atīt cīt se poate omeneşte, şi admirīnd pe puţinii care au scăpat neīntinaţi, nu putem să īntoarcem spatele de la o realitate care explică multe:

    - majoritatea foştilor deţinuţi politici care au intrat īn arenă īn 1990… era şantajată/controlată de securitate.

    Un singur lucru li se poate reproşa acestor tragici supravieţuitori: că nu ne-au prevenit. Īnţeleg motivele discreţiei, dar nu le pot scuza, datorită rezultatului nefast. Ca să nu zgīndărim bubele vechi, am irosit o uriaşă ocazie de eliberare. Am plătit un preţ prea mare acoperirii rănilor.


    Al doilea nod critic a fost veleitarismul mediocrităţilor care au asaltat partidul renăscut fulgerător. Comunismul nu a erodat numai calitatea morală, ci şi fibra intelectuală. Dacă au căzut comuniştii - şi-au spus produsele lor reeducate - de ce să nu mă urc eu cīt mai sus, chiar dacă nu mă pricep la mare lucru. Bunicul chiabur a fost ucis şi jefuit, tatăl ţărănist arestat, sau eu am participat la acţiunile studenţeşti din 1946. Nu e suficient pentru ca să conduc războiul contra fesenismului, deşi nu am arătat niciodată calităţi de organizator? Deşi, alături de toţi ceilalţi romāni, m-am supus fără crīcnire, īntre 1964 şi 1989. Ştiind că sīnt īnţesaţi cu informatori şi īnţelegīnd că trebuie implicată o nouă generaţie, ţărăniştii care au format nucleul PNTcd, s-au deschis la "prospături" de calitate īndoielnică. Nu au contat meritele dovedite pīnă īn 1989, sau la revoluţie, sau īn confruntarea cu FSN. Au promovat copii şi nepoţi de ţărănişti, chiar dacă se pretaseră la activiţăţi activisto-securiste.

    Cīnd nucleul unui partid nu este rezultatul unui proces de selecţie calitativă, ci al aplicării criteriului "a făcut puşcărie" sau e fiul unuia care a făcut - iese ce a ieşit. Cine să actualizeze doctrina ţărănistă sau naţională, pe care PNTcd a invocat-o van, fără a o actualiza? Mediocrităţile aplică criterii de selecţie mediocră. Şi amatori, se găseau. Am relalat īn alte locuri şocul pe care l-am avut constatīnd cine sīnt cei pe care CDR īi propunea īn 1992 electoratului…. Sau revolta īn faţa trădării din 1996, cīnd ariviştii şi agenţii care au capturat "opoziţia" au făcut pactul cu "partea bună a sistemului securisto-fesenist". Acoperind colaboraţionismul trădător cu "cīntarea seniorilor", īntr-un cor care a anesteziat spiritul critic.


    Al treilea nod e şi mai dificil de abordat. Nu am īntīlnit ţărănişti care să admită ca liderii partidului au avut vreo vină īn lansarea procesului de distrugere comunistă a Romāniei.

    Cu o habotnicie care spune multe despre calitatea activistului, acesta pretinde că liderii PNT nu au facut nici o greşeală. Ascunzīnd păcatele sub preş, clăditorii miturilor īşi compromit opera - dar nu īnţeleg asta (a se vedea problema mediocrităţii). Ei nu combat īndoctrinarea roşie cu luciditate, ci cu īndoctrinare ţărănistă.

    Am fost insultat cu furie de neoţărănişti, īn clipa īn care le-am amintit ce s-a īntīmplat la 23 August şi imediat după. Ştiu că e greu de admis că victimele represiunii comuniste au plătit şi tributul erorilor de apreciere ale fruntaşilor partidului, care au căzut īn groapa īn care s-au grăbit să arunce "fasciştii"- la cererea Aliaţilor ocupanţi. Dar documentele nu pot fi eludate.

    Complotul care a dus la 23 August a existat - şi a avut consecinţe. Nu pot fi neglijate efectele modului iresponsabil īn care s-a comis "rocada militară" (de exemplu predarea a peste o sută de mii de soldaţi inamicului - pīnă la armistiţiul din 12 septembrie, devastarea ţării de armata prietenă, moartea altor sute de mii de romāni pe frontul de vest, etc.)

    Comunismul nu s-a instalat īncepīnd cu 1948 ci cu 23 August 1944.

    Studiind strategia celor care au condus rezistenţa politică, o găsesc lamentabilă şi īmi explic această prestaţie deficitară prin păcatul originar al alianţei "antifasciste" cu forţele de ocupaţie. Sigur că se pot vedea lucrurile din multe unghiuri (de exemplu, din acela legionar, carlist, antonescian, etc) dar cum se face că, şi după 1989, dogma dominantă despre 23 August rămīne cea dintre 1944 şi 1989? Văd două explicaţii de fond pentru această continuitate:

    1. Faptul că "eliberarea" din 1944 a fost girată şi de partidele istorice, aliate iniţial cu PCR

    2. Faptul că occidentalii, la care ne-am īnchinat īntre timp, erau atunci aliaţi şi giranţi ai ocupanţilor sovietici. Astfel īmi explic limitele de care istoricii ţărănişti nu pot trece. Sau obsesia PNTcd pentru regele Mihai, īn pofida evidentului anacronism şi lipsei de perspectivă.

    Motivul real al acestei īncremeniri īn proiect? Dacă se dă drumul privirii critice asupra colaboraţionismului vechi şi nou al fostului rege, nu se poate evita subiectul usturător al colaborărilor vechi şi noi ale unor lideri PNT şi a urmaşilor lor din PNTcd, cu comuniştii şi urmaşii lor.

    Īn 1989 nu s-a īnchis decīt paranteza interioară, din 1946, nu şi cele mai largi, deschise īn 1941 şi 1944. Am schimbat (parţial) stăpīnii, de la Est la Vest, adică am trecut de o parte a războiului Rece īn cealaltă, rămīnīnd īnsă la cheremul Aliaţilor care ne-au īnvins īn al 2-lea război mondial. Ne-am revoltat īmpotriva comuniştilor care au măcelărit şi partidele istorice, după ce s-au aliat cu ele pentru a īnfăptui actul de la 23 August şi pentru a lansa defascizarea şi pedepsirea oamenilor lui Antonescu şi Carol - capcană īn care au căzut chiar iniţiatorii. Fără a reduce explicaţia īnfundării post-decembriste la acest aspect, nu putem neglija importanţa faptului că anticomunismul s-a aşezat, după 1989, īn spatele tovarăşilor de drum din 1944[4] a PCR. Asta nu micşoreză suferinţele de victime (şi uneori meritele de rezistenţi). Ale socialiştilor īnchişi după ce au coabitat cu PCR-ul care īntemniţase liberalii şi ţărăniştii. Ale liberalilor lui Tătărăscu şi ţărăniştilor lui Alexandrescu, arestaţi după ce au acoperit distrugerea PNL şi PNT. Ale ţărăniştilor şi liberalilor aruncaţi īn infernul pe care īl deschiseseră alături de comunişti, pentru "cei care au făcut rău ţării īnainte īntre 1938 şi 1944" . Dar astfel de critici nu puteau īmpinge demascarea genocidului comunist pīnă la originea sa din 23 August, fără a-şi dezvălui complicităţile şi erorile grave.

    Dar să-l lăsăm să vorbească pe Iuliu Maniu, cel care probabil , şi-ar fi asumat şi meritele dar şi responsabilităţile, dacă ar fi ajuns la 22 decembrie 1989 şi nu ar fi fost "reprezentat" de urmaşi cu puţine scruple pentru adevărul plin. Citatele de mai jos sīnt extrase din stenograme şedinţelor consiliului de miniştri din 1944 şi din alte documente, pe care le-am găsit īn "Documente din istoria modernă a Romāniei - ISISP-CCPCR şi care au fost recent publicate de Marcel Dumitru Ciucă: http://www.librarie.net/carti/174249...gust-noiembrie
    Last edited by Excalibur; 17-06-12 at 03:46 PM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Default Răspuns la: Scrisoare deschisa catre veteranii taranisti-de la Ioan Rosca

    Ştiu că extrasele care urmează vor stīrni reacţii, conforme cu personalitatea fiecăruia. Cine mi le-a adus la cunoştinţă (īn 1995) īncă vedea īn ele o probă a īnţelepciunii celor prinşi īn capcana PCR . Īn timp ce eu, am fost şocat de ineficacitatea şi neputinţa acoperite cu retorică găunoasă, a liderilor partidelor istorice implicate. M-am abţinut cīt am putut de la comentarii publice. După īncă 15 ani de studiu al fenomenului, eu văd şi mai clar efectul colaboraţionismului ireversibil. Ca să reacţionaţi conform propriei viziuni, vă las mai mult īn compania documentelor, subliniind afirmaţiile importante: []"[p. 55-56 15-16 sept, la īntoarcerea de la Moscova a echipei care a semnat armistiţiul din 12 septembrie)]

    Domnul Maniu
    : Domnilor, ţin de la īnceput să constat că textul acestui armistiţiu nu corespunde cu acele conversaţiuni şi acele īncheieri pe care emisarii noştri din Cairo au convenit cu reprezentanţii aliaţi. Lucrul acesta este foarte important. Eu mulţumesc comisiunii pe care am trimis-o, prin sīrguinţele depuse pentru rezultatele obţinute, desigur cu mare trudă şi desigur după multe discuţiuni. Īnsă aceasta nu mă īmpiedică să constat că aliaţii nu şi-au respectat īnţelegerile de la Cairo. La Cairo s-au făcut īnţelegeri precise. Baza acestor condiţiuni era fixată īn 6 puncte, care conţineau anumite asigurări foarte preţioase pentru Romānia şi noi cīnd am făcut armistiţiul şi cīnd am trimis comisia la Moscova, am fost de credinţă credinţa că aceste stipulaţiuni vor fi respectate. Spre marea noastră durere, vedem că acele condiţiuni nu au fost respectate. Vedem o situaţie extrem de grea, īn special pentru noi care am lucrat ce atīta vreme spre a putea ajunge acest scop de a avea armistiţiu de acord cu naţiunile unite.


    Tocmai pentru a ne elibera de sub orice īnvinuire am ţinut să constat acest lucru. Condiţiunile care le-am stabilit noi atunci erau neasemuit mai favorabile decīt cele de acum şi fiindcă eu am cutezat să recomand partidului şi Majestăţii Sale să facă acest armistiţiu, ne doare foarte mult la ce s-a ajuns. Īn tot cazul ţin să constat că noi aceia care am pregătit această acţiune şi care am discutat-o luni de zile, nu sīntem vinovaţi pentru acest text de armistiţiu. Ceea ce am preconizat era un totul altceva. A ieşit īnsă altceva. Nu poartă vina dumnealor din comisie care au discutat la Moscova şi nu le fac nici o īnvinuire, fiindcă sīnt convins că au făcut tot posibilul ca să iasă altfel. Pe de altă parte nu-i īnvinuiesc pentru că au acceptat acest text de armistiţiu, fiindcă nu puteau face altceva. Erau īntr-o situaţie īntr-adevăr tragică: armistiţiu declarat, de axă rupţi, armata rusă īn cooperare cu noi pentru dezrobirea Ardealului. Evident că nu puteau să stea la mijloc şi trebuiau să accepte aceste puncte care multe reprezintă o adevărată capitulaţie , nu un contract liber de armistiţiu.

    Ţin să constat acest lucru pentru a ne feri de īnvinuirea că noi am dus ţara īn această situaţie. Ne-am gīndit bine ce facem, am fixat bine condiţiunile, dar fireşte se īntīmplā şi altfel, fiindcă, repet, ceea ce am stabilit la Cairo nu au respectat domnii din Moscova. Sīntem mici, sīntem slabi, am făcut o politică catastrofală, conducătorii ţării noastre de pīnă acum au mers cu ochii īnchişi, ne-au dus īn toate privinţele īn situaţii absolut imposibile şi comisia trimisă de noi nu putea face altfel decīt să semneze. Īmi īnchipui durerea sufletească pe care au simţit-o şi sīntem alături de dumnealor īn această durere.

    Precizez că condiţiunile avute pentru armistiţiu, cīnd am sfătuit partidul şi pe Majestatea Sa nu erau cele care sīnt astăzi. Noi toate chestiunile le-am discutat cu multă băgare de seamă. Am luat toate măsurile care se puteau lua īn asemenea ocaziuni, dar nu am reuşit cu ele. [..] A fost precizat şi stabilit că noi ducem războiul pīnă cīnd el se şterge de pe teritoriul nostru. Din punct de vedere militar este evident că ceea ce spun dumnealor, că Germania trebuie zdrobită definitiv, este curatul adevăr, şi eu nu contrazic acest lucru, totuşi aş vrea să avem preciziuni ca să se īnţeleagă lucrul acesta pīnă la sfīrşit, fiindcă vedeţi dv., războiul acesta are multe părţi, nu merge numai pe continentul nostru, merge şi īmpotriva Japoniei şi īn toate părţile şi īntreb: cum se explică, cum pīnă la sfīrşitul războiului ?

    [..]Domnul Maniu: Pentru noi care am tratat chestiunea aceasta este penibil. Să-mi daţi voie cu această ocaziune să confirm ceea ce a spus dl. general Aldea şi să-mi arăt recunăştinţa mea pentru atitudinea dumnealor īn pregătirea acestui armistiţiu. Īi rog să primească mulţumirile noastre sincere. Nu a fost lucru uşor acesta. Vă rog, ulterior, cīnd priveşte lucrurile īn prespectivă istorică, chestiunile acestea par foarte frumoase, romantice, dar nimeni nu-şi dă seama de pericolul ce comporta această īntīmplare istorică. Aşa şi īn cazul acesta. Noi trecem foarte uşor; nu ne dăm seama că dl. general Sănătescu, preşedintele nostru, ce riscuri grozave a luat asupra sa cīnd a fost īn acţiunea aceasta. Nu ne dăm seama de situaţia d-lui general Racoviţă, de situaţiunea d-lor generali Potopeanu şi Niculescu, de situaţia d-lui general Aldea, care, deşi nu era īn activitate, totuşi, risca foarte mult prin activitatea pe care o desfăşura. Am avut plăcerea să vorbesc cu d-lui īn timpul acesta de pregătire şi īi mulţumesc dlui Vişoianu īn special, care īn direcţiunea aceasta de a realiza o legătură īntre partea civilă şi partea militară, a avut un rol aproape hotărītor. Asemenea şi cu această ocaziune ţin să accentuez sentimentele mele de sinceră recunoştinţă d-lui Niculescu-Buzeşti, care cu multă prevedere a luat parte la aceste lucrări. Eu sīnt mulţumit de a putea aduce īntreaga mea recunoştinţă acestor domni.

    Īn ceea ce priveşte pregătirea acestui armistiţiu am lucrat cu toţi cu mare prevedere şi nouă nu ni se poate băga nici o vină că acest armistiţiu este aşa cum este astăzi, īn multe privinţe, se prezintă ca o capitulaţiune. De aceea, era pentru mine foarte interesant cuvīntul acela de la radio, că s-au semnat condiţiunile de armistiţiu impuse de alţii, fiindcă acesta este adevărul. Prietenii pe care i-am trimis au făcut tot ce au putut, au fost puşi īn situaţiunea de a capitula.Ce au putut face la Moscova ? O situaţie groaznică şi pentru dumnealor dar mai ales groaznică pentru noi, care am hotărīt acest lucru şi care avem mare răspundere morală şi politică. In ce ne priveşte, avem distinse mărturii şi documente din care reiese felul cum am pregătit noi armistiţiu. Acest lucru este important, alături de discuţiunile pe care le ducem noi pe sub mīnă, īn mod foarte timid. A avut nişte tentacule şi dl. Mihai Antonescu răspīndite īn mai multe părţi ale Europei. Prin aceste tentacule dīnsul a prins cīte ceva şi a avut unele sugestii. Intre altele a avut sugestia şi i s-a pus īn vedere că dacă se va face armistiţiul se va asigura o zonă neutră, liberă, īn care să nu poată intra aliaţii. Am văzut eu, dl. Buzeşti are textul, şi vă puteţi īnchipui īn ce situaţie ajungem noi, guvernul acesta, regimul acesta şi īn special noi care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistiţiu, cīnd ni se va pune īn faţă mīine-poimīine faptul că lui Antonescu i s-a promis de către dl- Molotov o zonă neutra pe care noi nu o avem. Pentru care motiv nu interesează, vă puteţi īnchipui īn ce situaţie rămānem noi. Deci, trebuie să constatăm numaidecīt că noi īntre condiţiunile pe care le avem prin armistiţiu era şi punctul, precis stabilit, că tot ce s-a discutat va fi respectat īn armistiţiul pe care noi īl vom īncheia.

    (
    Domnul ministru Buzeşti citeşte textul telegramei conţinīnd acest punct de vedere, privitor la recunoaşterea zonei libere).

    [..] Domnul Maniu: Un singur lucru, mi-am luat libertatea de a exprima mulţumiri d-lor care au luat parte la pregătirea acestor lucruri. Dar trebuie să accentuez gestul Maiestăţii Sale Regelui care a luat īn această chestiune partea leului, fiindcă īn cuvāntul sau īn hotărīrea aceasta a pus la dispoziţia acestei acţiuni īntregul său aparat militar şi civil. Cum fiecare am riscat ceva īn această operaţiune, desigur Majestatea Sa Regele a riscat cel mai mult, a riscat Dinastia, Tronul, a riscat chiar viaţa. [..]

    Domnul ministru Pătraşcanu: Īntrucīt dl. Maniu a ridicat cīteva chestiuni de ordin general, ţin să nu las īn dubiu nici Consiliul, nici pe dl. Maniu. Există un vinovat, şi eu vorbesc foarte deschis, există un vinovat pentru ce Romānia nu a īncheiat armistiţiul pe baza propunerilor (armistiţiului) din aprilie, şi acest vinovat sīnteţi dv., D-le Maniu, fiindcă sīnteţi singurul om politic căruia i-au fost transmise aceste condiţiuni şi aţi avut posibilitatea neaşteptată să interveniţi efectiv īn politica romānească. Şi nu aţi făcut-o. Dacă aţi fi fost de acord cu noi - eu am fost īn martie - să activăm pentru salvarea, pentru scoaterea Romāniei din război īn cel mai bun moment istoric, trupele ruseşti făcuseră spărtura de la Uman, dar nu trecuseră Bugul şi Romānia ar fi putut atunci discuta condiţiile armistiţiului. Nu aţi făcut-o, invocīnd aşteptarea unui răspuns de la dl. Ştirbey, care a venit īntr-un moment cīnd situaţia era schimbată. Noi am fost puşi īntr-o situaţie foarte penibilă, pentru că politică de luni de zile de aşteptare, de tergiversare, din partea opoziţiei şi īn special din partea Partidului Naţional-Ţărănesc, nu aputut să inspire nici o īncredere aliaţilor şi nu ne-am găsit īn faţa tuturor aliaţilor, ci a tuturor aliaţilor care s-au declarat de acord cu aceste condiţiuni noi. Şi am făcut această introducere, pentru că atunci cīnd am fi putut acţiona - īl am mărturie pe dl. general Sănătescu - la īnceputul lunei mai, participarea noastră directă la această schimbare şi lipsa de orice rezervă pe care am făcut-o īn ce priveşte partidul nostru, partidul comunist, s-a lovit de rezistenţa sau mai bine spus de imposibilitatea de a cădea de acord cu dv. Este o mare răspundere istorică, d-le Maniu, că la propunerile de armistiţiu din aprilie, dv. aţi răspuns īn iunie, fiindcă aliaţii īn două luni nu de la guvernul Antonescu au aşteptat răspuns, ci de la dv. răspuns care a venit după două luni de zile. Vă rog să credeţi că aţi pus delegaţia romānă īntr-o situaţie grea. Noi am venit in numele blocului şi īn numele opoziţiei şi īn faţa acestei situaţii ni s-a spus : Ce aţi făcut 3-4 luni, dacă spuneţi că aţi fost gata, căror fapte se datoreşte prezenţa armatelor sovietice īn marş īn Moldova, cīnd noi am fost gata din martie ? Şi eu am spus : Noi am propus armistiţiul cu mult īnainte, dar īn faţa acestei situaţiuni, adevărata politică romānească, opoziţia, s-a găsit īn carenţă. Aşa īncīt nu aveţi răspunderea acestui document, aveţi o răspundere mai gravă, că aţi făcut posibil acest document prin atitudinea opoziţiei, prin tergiversare, aţi făcut posibil ca un text propus īn aprilie să-1 discutăm la īnceputul lui septembrie. Am fost puşi īntr-o situaţie foarte grea noi delegaţia, fiindcă elemente de neīncredere se bazau pe o politică de tergiversare, care nu este imputată nici delegaţiei, nici guvernului actual. In ce priveşte chestiunea de la Cairo, iarăşi ţin să accentuez, la Moscova a existat un consens unanim īn ce priveşte Romānia. Nu a fost nici un moment nici o posibilitate de a face o deosebire īntre atitudinea Angliei, Americii şi a Uniunii Sovietice, īn nici un fel de privinţă. Aşa īncīt noi ca reprezentanţi ai guvernului actual, ne-am găsit īn această atmosferă.

    Domnul Maniu: Trebuie să pun la punct adevărul. Īn adevăr, eu mă ocupam cu ideea, dar şi lucram ca să fac această lovitură atunci cīnd s-a īntīmplat catastrofa armatei germane la Uman. Fireşte, am stat īn legătură cu marii comandanţi ai armatei noastre. Am discutat chestiunea şi nu am făcut această lovitură atunci fiindcă domnii comandanţi ai mai multor unităţi mi-au adus la cunoştinţă şi mie şi celorlalţi mai īnalţi că nu se poate face acţiunea, fiindcă dumnealor dacă veneau şi spuneau da, se poate face, neapărat o făceam. Dar mărturie īl am pe dl. general Potopeanu, pe dl. Niculescu, pe dl. Racoviţă, cu care nu am vorbit, dar de la care mi s-a adus vorbă că nu se poate face. Mă găseam īnaintea situaţiei. Cum s-o fac ? S-o facem pe cale normală, sau pe cale de lovitură ? Cine a făcut o revoluţie, ca mine, nu o mai face a doua oară. Pentru că se ştie cum īncepi dar nu ştii cum termini. Şi atunci am văzut spiritul public. Este dispus sentimentul public la jertfe superioare ? Am discutat cu prietenii d-tale şi pătura muncitorească şi cīnd le-am pus in vedere că ar trebui să facem o mare demonstraţie ca să forţăm puterea constituită a statului să se gīndească la armistiţiu şi la schimbarea politicii, atunci mi-au spus: Dar, domnule Maniu, răspunzi că armata este cu noi ? Eu īnsă nu puteam răspunde atunci. Şi atunci, examinīnd condiţiunile, cīnd am văzut că sentimentul public nu este pregătit pentru aşa ceva şi cīnd cei răspunzători īmi spuneau că nu pot face īn acel moment, puteam eu să risc la acel moment ? Atunci cīnd ni s-au propus condiţiunile de armistiţiu şi le-am studiat, au cerut de la mine, cei din Cairo, răspuns categoric : Acestea sīnt condiţiunile, mai bune nu mai le au. Te obligi să semnezi ? Şi am răspuns īn 2-3 zile: Mă oblig să fac armistiţiul cu aceste condiţiuni. Prin urmare din partea mea şi a partidului nostru nu a fost nici un fel de tergiversare. Acum nu e vorba să facem istorie, e vorba ce trebuie făcut. Atrag atenţiunea dv. ca să ştiţi unde să puneţi un punct deosebit şi să accentuaţi că nu Romānia este de vină că a făcut armistiţiul acum. Dl. Buzeşti ştie că am precizat anumite modalităţi, şi nu ni s-a răspuns din partea aliaţilor 7 săptămīni şi pe urmă s-a răspuns : Faceţi dv. pe puterea dv. proprie că noi nu puteam face nimic. Şi s-a făcut pe puterea proprie. Aceasta este situaţia, am fost īntr-o situaţie groaznica, tragică. Vedeam că nu puteam īntīrzia lucrurile şi nu aveam nici un ajutor de nicăieri. Şi a trebuit să găsim momentul cel mai potrivit. Pe cītă vreme nici de la Italia, nici de la Franţa nu au cerut să facă acţiune pe puteri proprii, ci au cerut să facă acţiune cīnd erau aliaţii acolo cu forţele lor, nouă ne cer acţiune cu puteri proprii, şi am făcut cu puteri proprii riscīnd, viaţa, existenţa, dinastia şi tot bunul pe care īl are Romānia. Am riscat şi a trebuit să riscăm şi mulţumim şi dv. şi dv. socialiştilor că aţi stat līngă noi, şi fireşte, dl. Brătianu cu care trei ani de zile am lucrat mīnă īn mīnă pentru a face această schimbare. Şi cred că va constata şi istoria şi opinia publică romānească că am reuşit s-o facem īn momentul politic cel mai potrivit, ca să aibă sfīrşit bun.

    Domnul ministru Patrăşcanu: Ceea ce am propus d-lui Maniu să facem la sfīrşitul lunii martie, pe calea răsturnării, am făcut la 23 august, aceasta vreau să se ştie.

    Domnul ministru Buzeşti: Nu era nevoie să facem pe calea răsturnării. Nu era nevoie să recurgeţi la manifestaţiuni publice. Eu care am fost amestecat īn aceste discuţiuni, vreau să menţionez, cīnd aţi īncheiat Blocul Naţional Democrat ? La 20 iunie. La 22 iunie īn numele acestui bloc au plecat propuneri cu care dv. aţi fost de acord. Partidul comunist a subscris propunerile din 22 iunie. Declar că fără acest ajutor nu puteam face nimic īn ţară. Aceasta ai subscris d-ta şi partidul comunist.

    Domnul ministru Patrăşcanu: Eu vorbesc de sfīrşitul lunii martie cīnd erau 13 000 de germani īn ţară.

    Domnul ministru Buzeşti: A intervenit momentul favorabil, am avut recruţii şi astfel fără ajutor din afară am putut face schimbarea prin mijloacele noastre proprii. Chestiunea este dacă acest text se datorează vreunei īntīrzieri dīn Romānia. Nu se datorează pentru bunul motiv că după 22 iunie, la 24 august, Uniunea Sovietică ne-a asigurat īn scris şi īn mod formal că va respecta toate cele 6 puncte din condiţiunile de armistiţiu. Nimeni nu este vinovat că condiţiunile de armistiţiu au fost īnrăutăţite. Niciodată nu ni s-au nerecunoscut condiţiunile din aprilie. Niciodată nu ni s-a dat ultimatumum, dacă nu facem ceva, le retrag. Aliaţii nu au retras condiţiunile. Aşa īncīt poziţiunea juridică cu care ne prezentam la Moscova nu era slăbită de faptul că nu am făcut nimic īn aprilie şi mai. La 24 august, Uniunea Sovietică ne declară că semnează armistiţiul pe baza celor şase puncte. Va să zică, d-ta cīnd ai mers la Moscova cunoşteai aceste chestiuni. Desigur că nu puteai face altceva şi nu dăm răspunderea pe alţii. Răspunderea este a aliaţilor, fiindcă nu şi-au respectat cuvīntul. Nu se poate concepe să fie cineva aşa vinovat decīt aliaţii. Aceasta este realitatea.

    Domnul Dinu Brătianu: Cred că este inutil să discutăm această chestiune. Pierdem vremea. Au făcut ce au putut. Au fost condiţiuni ineluctabile, se simţeau stăpīni īn ţara romānească, fiindcă armata ocupase ţara. Sīnt sigur că dl. Pătrăşcanu şi-a făcut datoria ,dar nu trebuie să ne acuzăm unii pe alţii.

    Domnul ministru Buzeşti
    : Aliaţii sīnt vinovaţi fiindcă nu şi-au respectat cuvīntul.

    Domnul Maniu: Condiţiunile de armistiţiu primite din Cairo le-am comunicat la o serie īntreagă de oameni care sīnt oameni importanţi īn ţara aceasta şi cīnd ei cunosc ceea ce am primit atunci, mulţi care nu ştiu amănuntele, pot să-mi bage mie vina că am dus īn eroare opinia publică. Trebuie să constatăm că aliaţii nu au respectat aceste condiţiuni. In tot cazul nu pot rămīne īn situaţia morală şi politică că eu sīnt vinovat de aceste condiţiuni.

    Domnul ministru Buzeşti: Armistiţiul trebuie publicat mīine. Al doilea, nu se face nici o declaraţie!

    Domnul Patrăşcanu: Comentariul armistiţiului trebuie să se facă. Eu īmi iau răspunderea comentariului. Eu am făcut un comentariu la Moscova, fiindcă nu trebuie lăsat armistiţiul necomentat. Declaraţia o voi face īn calitate de preşedinte al delegaţiei, īn sensul de a da asigurări că acest armistiţiu va fi considerat de Romānia ca un lucru care va fi pus īn aplicare. Trebuie neapărat să lăsăm impresia clară că Romānia nu a subscris un lucru cu care nu este de acord.

    Domnul ministru Negel: Trebuie să dăm dovada de lealitate, fiindcă numai aşa vom putea obţine condiţiuni mai bune, fiindcă sīnt multe chestiuni care trebuiesc interpretate.

    Domnul Maniu: Nu se poate ca un act istoric să nu fie comentat de ministrul de externe şi de unul sau doi din cei de faţă, care au fost acolo. Pentru faptul că nu am spune nici un cuvīnt am ofensa pe aliaţi. Ar īnsemna că sīntem supăraţi. Şi aceasta ar fi o ofensă şi la adresa delegaţiei şi la puterea cu care am contractat şi de aceea dv. trebuie să faceţi comentariu cum veţi crede că este potrivit şi demn şi faţă de ţară şi de aliaţi.Ar fi cea mai mare prostie din partea noastră dacă am supăra pe aliaţi, īn special pe sovietici, fiindcă am īnghiţi broasca, fără nici un folos. De aceea, trebuie să facem tot posibilul ca să menţinem cele mai bune raporturi cu Uniunea Sovietică şi ducem lucrul acesta mai departe īn condiţiunile cele mai bune sufleteşti, să arătăm că noi sīntem legaţi de această treabă şi că īn mod loial şi cinstit trebuie să punem īn aplicare armistiţiul. []

    Dl. ministru Maniu: Trebuie să fie un ministru care are īn mīnă aceste chestiuni. []Cred că dl. ministru de război ar putea foarte bine să-şi ia această răspundere, fiindcă are alături de d-sa pe dl. subsecretar de stat Dămăceanu, care a fost la tratative şi ştie majoritatea chestiunilor.[..] Trebuie să fie cineva responsabil. Aici nu este glumă. E o mare răspundere pe care şi-o asumă această persoană, fiindcă, dacă nu am respecta condiţiile armistiţiului, se poate īntīmpla să ne denunţe armistiţiul. Trebuie să avem un om care răspunde pentru punerea īn aplicare a acestui armistiţiu, fiindcă neaplicarea lui poate să ne aducă pe cap o catastrofă. Deci acesta este un lucru grozav, cu mare răspundere şi cu mare bătaie de cap. Vă rog să aprofundaţi problema şi să găsiţi omul care este cel mai indicat. Cīt mă priveşte pe mine insist asupra persoanei d-lui general Dămăceanu, fiindcă īl cunoaştem, a fost la Moscova şi are rang militar īnsemnat care face posibil să stea īn alte raporturi cu domnii militari ai comisiei. Īl rog să primească. Nu va primi, dl. preşedinte de consiliu va hotărī. Eu mai am o chestiune pe care vreau s-o subliniez. Īn acest armistiţiu se vorbeşte de germani, de unguri, de evrei şi de multe şi multe lucruri. Dar nu se vorbeşte de un lucru esenţial pentru noi, ce se īntīmplă īn Basarabia, cu romānii noştri de acolo. Domnul Pătrăşcanu aminteşte adesea că eu sīnt vinovat de oarecare tergiversări. Nu este adevărat. Intr-un singur caz da, īntr-o singură chestiune. Domnii comunişti au venit la mine la un moment dat să-mi propună să facem un fel de legătură patriotică şi atunci nu s-a făcut din cauza mea, recunosc. Pentru ce? Pentru că eu insistam la dumnealor ca īntre ţintele acestui bloc patriotic să fie pusă şi chestiunea Basarabiei şi Bucovinei, şi am insistat pe acest lucru, şi am spus că nu este posibil ca noi să inaugurăm o acţiune de stat care nu ar avea īntre ţintele sale cīştigarea Basarabiei şi Bucovinei. Dumnealor nu au vrut acest lucru şi din cauza aceasta nu s-a făcut.

    Ce se īntīmplă ? După acest incident, ne-au venit propuneri provocate din partea aliaţilor, a Rusiei, Angliei şi Americii, īn care am fost īncunoştiinţaţi īn mod definitiv, fără posibilitate de a discuta, că Basarabia şi Bucovina, īn forma hotarelor din 1940, trebuiesc să rămīnă Rusiei, şi atunci a trebuit să mă supun acestei hotărīri a acestor trei state. Ar fi fost din partea mea un lucru nesocotit dacă eu aş fi īnlăturat īntreaga acţiune politică proprie, de a salva interesele Romāniei, din cauza unui impediment de neīnvins. Şi atunci am făcut blocul cu d-lor, şi am făcut, prin urmare, blocul abia īn luna iunie, deşi propunerile erau făcute īn noiembrie sau decembrie.
    Aşa cum v-am arătat, din acest motiv nu am acceptat īn această formă." Acum lucrurile s-au īnchis. Am văzut porunca inexorabilă a Naţiunilor Unite şi a trebuit şi eu să mă conformez īn sensul că am făcut blocul cu d-lor, pentru realizarea celorlalte scopuri mari.

    Aceasta nu īnseamnă īnsă că noi ne dezinteresăm de partea neamului romānesc care este īn afară de hotarele noastre.
    Nu ne putem face vinovaţi că ne dezinteresăm de fraţi de un sīnge cu noi, pe care vitregia soartei la un moment dat, i-a despărţit de noi. Ce se īntīmplă ? Īn acest corp al armistiţiului nu se vorbeşte nimic de Basarabia şi Bucovina, decīt īn sensul că rămīn īn posesia Rusiei. Dacă nu se vorbeşte ce s-a īntīmplat cu fraţii noştri de acolo, se vorbeşte, īn schimb, despre ce s-a īntīmplat cu evreii din Romānia sau care pot să vină īn Romānia. Pentru ce cred că lucrul acesta trebuie pus īn discuţie ? Pentru că mi-a prezentat dl. ministru de interne o adresă din partea Comandamentului militar prin care se cerea ca noi să arătăm tabloul exact al germanilor care se găsesc īn ţară şi al basarabenilor. Ce īnsemnează aceasta? Că cel puţin au intenţiunea ca să urmărească aceşti oameni şi sīnt multe semne care arata, că, īntr-adevăr, aceasta este intenţiunea. Acum, īn ce priveşte Basarabia şi Bucovina, sīntem o ţară īnvinsă, ni s-au impus anumite condiţiuni de armistiţiu, şi nu avem ce face şi ne supunem, fiindcă sīntem īntr-o situaţie silită. A fost punctul cel mai dureros acela īn care se spune că hotarul Romāniei este acela fixat īn 1940, prin hotărīrea Regelui Carol şi a d-lui Tătărăscu. Ce se va īntīmpla īn viitor? Vom vedea. Nu vrem cu această ocaziune să īnvinuim, nici să īnrăutăţim raporturile noastre cu Uniunea Sovietică cu care trebuie să ducem cele mai bune raporturi. Nu punem īn discuţiune, decīt spunem că este o situaţie de fapt la care trebuie să ne supunem.

    Alta este īnsă chestiunea romānilor din Basarabia. Dacă vor īncepe a urmări, a īnchide şi aresta pe romānii de acolo care au votat īn 1918 unirea Basarabiei cu noi, atunci noi cu ce conştiinţă primim acest lucru ? Naţiunea romānă şi statul romān au ajuns īn situaţii foarte grele īn trecut, dar conducătorii
    au ştiut să găsească accentele trebuitoare şi īn acele momente grele şi triste. Cīnd s-a făcut convenţia din Berlin ni s-a luat Basarabia. Fireşte, a fost dureros. A fost un guvern legal al Romāniei, reprezentat prin marele Ion Brătianu şi Kogălniceanu. A trebuit să se supună. S-au supus. Ne supunem şi noi , că nu putem fi mai tari decīt Ion Brătianu şi Kogīlniceanu. Dar au protestat. Noi nu putem protesta acum, fiindcă acum tratăm un armistiţiu. Trebuie īnsă să se ştie că sufletul nostru sīngerează şi īn al doilea rīnd că avem conştiinţa vie că trebuie să ne īngrijim de fraţii noştri care sīnt īn afară şi să vedem ce intenţiuni au ruşii cu fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina, fiindcă am fost colegi de parlament cu Halipa, cu Pelivan, şi nu ne vine bine să vedem că sīnt aruncaţi īn īnchisori sau loviţi pentru ceea ce au făcut acum 25 de ani. Avem datoria īn conştiinţa noastră să ţinem socoteală de aceşti fraţi de sīnge. Deci, o dată cu această expunere a mea, ţin să rog pe domnii care vor pune īn aplicare acest armistiţiu īn comisiunea militară care se va īntocmi, ca să pună īn discuţiune această hotărīre, ca fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina să aibă mīngīierea că noi avem grijă de ei. Nu doresc să se facă nici un fel de hotărīre acum, nici un fel de decizie. Rog īnsă comisia care va discuta cu comisia militară sovietică să pună īn discuţiune această chestiune şi pe cīt posibil să ia garanţii pentru ei. Domnii aceştia mi se adresează mie. Acum fug, se ascund prin diferite sate, vin şi-mi cer scut, sfat, unde să se ascundă, unde să se aşeze, ca să nu fie spīnzurāţi. Şi eu trebuie să dau răspuns şi voi da, voi găsi o posibilitate. Cred că este cazul ca să trezesc interesul dv. asupra acestei nenorociri şi să facem tot posibilul ca ei să fie ocoliţi. [..]

    Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Punctul acesta are o importanţă extraordinară şi mai ales pe noi, partidele politice, ne pune īntr-o situaţie aproape intolerabilă. Noi am primit să facem parte din guvernul acesta, pe baza manifestului, făcut atīt de frumos, din partea sa M.S. Regelui, īn care se spunea că se introduce īn Ţara Romānească un regim de libertate şi constituţionalism, adică un regim īn care opinia publică īşi poate exprima liber părerile şi opiniile sale şi se pot forma curente, potrivit situaţiei de azi. Or, īn punctul acesta ce se spune:"Tipărirea, importul şi răspīndirea īn Romānia, a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de T.F.F., Poştă. Telegraf şi Telefon, vor fi executate īn acord cu īnaltul Comandament Aliat (Sovietic). (Vezi anexa art. 16)". [..] De aici urmează că orişice ziar, care apare īn Romānia poate īi cenzurat. Tot aici urmează că orice comunicare făcută prin radio poate fi cenzurată. S-a dat ordin, din partea Comandamentului rusesc, sa. se sechestreze aparatele de radio. Această măsură s-a luat pe baza concepţiei lor, că noi sīntem o ţară ocupată. Acum trecem la armistiţiu şi dacă punctul acesta rămīne aici, Comandamentul rusesc va putea să menţină măsura confiscării aparatelor de radio pe baza acestui punct. Se creează prin această clauză o situaţie intolerabilă. Noi sīntem īn faţa opiniei publice īntr-o situaţie intolerabilă. [..] Putem noi admite lucrul acesta ? Este o imposibilitate. Toată lumea ne sare īn cap. Evident, delegaţii noştri la Moscova n-au avut ce face ; au trebuit să accepte acest armistiţiu, care ne-a fost impus. Şi atunci, īmi pare rău că nu s-a pus aici: "condiţiuni impuse" , fiindcă atunci s-ar fi creat o situaţie mai clară pentru noi şi īnaintea opiniei publice a ţării noastre. Trebuia să acceptăm. Care este situaţia? Acum cīnd urmează să se discute cu Comandamentul rus condiţiunile acestui armistiţiu, d-nii care au luat parte la aceste şedinţe, trebuie să pună īn mod foarte serios această chestiune, care face imposibilă situaţia noastră īn guvern, dacă rămīne aşa, pentru că sīntem asaltaţi şi condamnaţi de opinia publică, īntr-o măsură pe care n-o putem suporta. Nu mai vorbesc de celelalte condiţiuni; comisiunea care se va forma, va stărui să le clarifice şi să le pună la punct - dar aceasta este de cea mai mare importanţă. Noi, dacă vom avea acel Comandament rus īnţelegător pentru necesităţile sufleteşti ale poporului nostru, nu vom mai fi condamnaţi de opinia publică romānească, lăsīnd la o parte ceea ce spune dl. ministru de externe: că nu avem legături cu străinătatea. Este o situaţie intolerabilă. [..]

    Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Domnilor, fiind ecoul sălii aşa cum este, n-am īnţeles tot ceea ce a spus dl. ministru Pătrăşcanu. Totuşi am prins ceva din expunerea d-sale: am primit īnainte de toate īnvinuirea, pe care o face d-lui Brătianu şi mie că, la sosirea armatei sovietice, n-am contribuit cu nimic la calmarea panicii, care s-a produs īn opinia publică romānească. Īnvinuirea nu este īntemeiată. Am făcut tot ce s-a putut face. Adevărat este īnsă că n-am putut face tot ceea ce doream să fac. Din ce cauză ? Din cauza armatei sovietice. Domnul Pătrăşcanu să-şi dea seama de situaţia noastră extrem de gravă, īn faţa opinie publice romāneşti. Noi am militat pentru această politică ani de-a rīndul; ani de-a rīndul am lucrat īn opinia publică, īn scris şi cu vorbe, ca să īnlăturăm acea iluzie, care exista īn contra naţiunilor unite, din cauza prezenţei Rusiei Sovietice, īn care Romānia avea o neīncredere, să zicem, tradiţională. Ne-am ţinut să convingem lumea că soarta Romāniei depinde de aceste naţiuni unite că trebuie să acceptam situaţia că īntre aceste naţiuni unite este şi Rusia. Şi am militat, prin toate mijloacele posibie, ca să producem un sentiment de linişte īn opinia noastră publică. Astfel, am arătat că nu este de prevăzut o agresiune duşmană din partea sovietelor, dacă noi vom avea o politică prietenească faţă de ele. Am arătat că alianţa noastră cu Axa este o catastrofă şi că singura mīntuire este alăturarea Romāniei la aliaţi, la Naţiunile Unite. Am produs un sentiment de linişte şi īnainte de a fi sosit armatele ruseşti aici şi am creat, prin urmare, o atitudine care, īnşelată, īn opinia publică romānească ar fi īnsemnat o dezavuare a noastră şi īn special a mea. Eu eram decis ca să fac toate gesturile privitoare, ca să arăt Armatei Sovietice că sīntem cu toată īncrederea faţă de ea şi că o privim ca pe o aliată, ca o tovarăşă de luptă. Ce s-a īntīmplat īnsă ? S-a īntīmplat mai mult decīt ceea ce spunea domnul Pătrăşcanu.

    Conducătorii oficiali ai Armatei Sovietice au declarat oficial şi īn conversaţiunile particulare, pe care le-au avut, că ei vin īn Romānia ca īntr-o ţară duşmană, ca o armată de ocupaţie. Pīnă acolo a mers această atitudine inexplicabilă că s-a īntīmplat durerosul şi uimitorul fapt că ministrul nostru de război şi un alt domn ministru au trebuit - īntīi - să ceară audienţa şi n-au fost primiţi şi pe urmă să aştepte cu ceasurile pīnă cīnd au putut fi primiţi de Comandamentul Militar al Sovietelor, cu o motivare că nu pot să stea de vorbă cu oamenii politici, ci cu militarii, fiindcă sīnt intr-o ţară străină, care este ocupată militariceşte. Va să zică, vedeţi, o atitudine ofensatoare, nu numai contrarie lucrurilor noastre interioare, nu numai contrarie atmosferei, pe care eu mă sileam s-o produc cu toată bunăcredinţa, ci contrarie celor mai elementare reguli de bunăcuviinţă.
    [..] A trebuit să facem cea mai mare sforţare - morală şi politică, domnul Brătianu şi eu, nu ştiu dacă şi domnul Titel Petrescu -, ca să nu scăpăm cumva un cuvīnt de indignare, care ştiam că ar produce mari pagube intereselor romāneşti. [..] Apoi bine, domnule Pătrăşcanu, d-ta trebuie să-ţi dai seama de sentimentul de răspundere, pe care trebuie să-l avem faţă de opinia publică romānească şi faţă de poporul romān.

    Oricīt ar fi raţiunea politică de clară şi de calmă, sīnt anumite sentimente care nu pot fi predominate fără ca să nu ne supunem atunci la acte de umilire şi la o rupere totală de publicul romānesc. Noi cu publicul romānesc trebuie să trăim ; noi cu lumea romānească trebuie să ne aşezăm viitorul. Evident că această posibilitate, a condiţiilor de viitor, trebuie s-o coordonăm cu necesităţile politice şi pīnă la un punct, care se poate am şi făcut-o. Iţi dai d-ta seama ce īnseamnă pentru ministrul de război, general de armată, ca să stea la uşa cutărui sau cutărui domn general rus ? Şi nu o dată, ci de două şi de trei ori ? Iţi dai seama ce īnseamnă pentru preşedintele Consiliului de Miniştri să ceară audienţă şi pe urma să fie ţinut la uşă ? N-a zis nimic. A mers şi a doua şi a treia oară. A răbdat. Dar un lucru putem şi noi cere, ca, după aceste īntimplări, să nu se ceară de la noi explozii de bucurie şi explozii de osane şi iubire faţă de armată, pe care vrem s-o servim, care īnsă ne ofensează īn măsura aceasta absolut lipsită de orice tact. Mai adaug şi alt motiv: că noi nu ne-am născut ieri. Povestea noastră cu Rusia şi cu armata ruseasca şi Aliaţi nu īncepe de ieri şi de alaltăieri, ci merge de ani. Şi să nu uitaţi că noi am precizat anumite condiţiuni fixe, care nu puteau să fie discutate, prin marii patrioţi ai noştri, care s-au dus īn străinătate ca să lucreze īn acest sens, prin emisarii noştri, care au discutat cu reprezentantul Sovietelor, al Angliei şi Americii şi au stabilit anumite lucruri şi care au pretins anumite lucruri, care nu se pot pretinde false. Ai fi făcut d-ta - te īntreb pe d-ta, domnule Pătrăşcanu, şi pe domnul Brătianu - pe toată răspunderea d-tale fără a īntreba pe cineva, pe nici un membru din partid, nici comitetul executiv, nici delegaţia, nici chiar pe cei mai buni prieteni, ceea ce am făcut eu : ca să dau telegramă la Cairo că mă oblig a face armisitiţiu ? Ai fi făcut-o d-ta ? Nu cred, fiindcă ar fi trebuit - şi tovarăşii d-tale ţi-ar fi spus-o - să te consulţi, şi cu altcineva. Eu am făcut-o. De ce? Fiindcă eram convins că trebuie făcut acest lucru şi fiindcă contam pe prietenia camarazilor mei. Şi m-am obligat la aceasta, să fac eu acest armistiţiu, vezi bine cu prevederea, care trebuie s-o aibă fiecare om cu conştiinţă, cīnd trebuie să facă anumite acte. Eu nu mă duc ca domnul Antonescu cu nemţii, care s-au dus fără nici un fel de precizare, fără nici o promisiune, fără nici o stipulare. Eu nu puteam face aceasta. De ce ? Fiindcă eu nu m-am născut ieri. Eu nu trăesc īn opinia publică romānească de ieri, nici de alaltăieri. Eu n-am venit īn viaţa publică romānească ca un copil sărac, ci dictator al Transilvaniei, recunoscut de regele Romāniei şi proclamat de opinia publică īntreagă din acea regiune. Şi atunci trebuie să am īn sufletul meu o conştiinţă de răspundere şi de tradiţie şi măcar un gram din scrupulozitatea pe care trebuie s-o aibă cineva, care reprezintă o colectivitate oarecare şi care a fost cinstit cu o īncredere nemaipomenită. Şi atunci examinīnd aceasta, sfătuindu-mă cu domnul Brătianu, am spus din a mea proprie putere: Fac armistiţiul, cu aceste condiţii, care au fost primite, care au fost acceptate, şi reconfirmate. Şi atunci, vă rog: mă trezesc aici cu o armată care vine ca īn ţară duşmană şi care nu ştie nimic de treaba aceasta; vine ca o armată de ocupaţie, care, nu ca soldaţi particulari, cum aţi spus dv., ci ca unităţi organizate şi comandate, face lucruri de acestea. Am īnchis ochii şi am īnghiţit. Eu multe īnghit; n-aveţi idee cīt pot să īnghit, cīnd trebuie să fie īn interesul ţării noastre. Am făcut nişte declaraţii foarte cinstite şi am avut toată īnţelegerea domnului ministru de externe, care ştie cum am făcut aceste declaraţii. Nu se poate pretinde de la mine, atunci cīnd lumii īntregi, īncepīnd de la rege şi pīnă la ultimul om cu care am vorbit, i-am spus: Am condiţiuni liniştitoare de la Aliaţi, să vină armata aceasta, să facă ce a făcut, iar eu să spun: Te salut, domnule ocupator al nostru. [..]

    Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat : Am spus acesta : sīnt lucruri trecătoare, sīnt neplăceri de moment. Am făcut-o. Vă rog pe dv., domnilor miniştri, să declaraţi dacă, īn observările mele n-am spus īncontinuu aici şi īn toate părţile, īn partidul meu. Domnilor, să nu pierdem vremea. Noi sīntem chemaţi la o colaborare şi la o conlucrare cu Uniunea Sovietică. Noi trebuie să liniştim lumea, fiindcă vor veni alte vremuri, va veni armistiţiul şi vom vedea ce va fi. Mai mult ce putem face? Ce aţi fi făcut dv., īn faţa celor ce s-au petrecut ? Trebuia să am consideraţie faţă de primul ministru, faţă de ministrul de război şi faţă de ministrul de interne, care sīnt īncontinuu bruscaţi.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Mă pot cita şi pe mine : am aşteptat şi eu două ceasuri.

    Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Pentru a lămuri această chestiune, īnvinuirea adusă domnului Brătianu şi mie este cu totul gratuită, mai ales dacă vă daţi seama de procesul politic, care s-a petrecut īn capul nostru. A trebuit la un moment dat să pun īn fiinţă toată stăpīnirea, pe care am avut-o totdeauna asupra mea şi care m-a ajutat, mulţumesc lui Dumnezeu, să trec peste multe momente, fiindcă ceea ce s-a petrecut in special cu mine, care pot să zic, fără a fi modest, am fost oarecum īn centrul acestei lupte īmpotriva politicii regelui Carol şi a lui Antonescu şi pentru a face politică alături de Rusia Sovietică, cu ani īnainte, este că am fost pus īntr-o situaţie intolerabilă. Poate că dacă nu m-ar cunoaşte opinia publică īn măsura īn care mă cunoaşte, ar putea spune că eu am lucrat prost īn această chestiune, că am sedus-o şi am pus-o īntr-o situaţie ireală sau că, īn vederea unui scop politic, pe care īl urmăresc, am spus lucruri neadevărate, fiindcă este groaznică această dezminţire, pe care am suferit-o prin acest armistiţiu şi prin purtarea Armatei Roşii ; e groaznică, dar mă stăpīnesc, fiindcă n-am ce face altceva, pentru că aşa pretind interesele naţiei noastre şi trebuie să mă mărginesc a constata lucruri care s-au petrecut, respingīnd orişice īnvinuire, care se īndreaptă īmpotriva mea, pentru cutare sau cutare lucru făcut sau nefăcut, cīnd eu ştiu că nu puteam face altceva decīt ceea ce am făcut şi cīnd īntr-adevăr, pentru a face altceva, erau impedimente morale şi politice, pe care nu le puteam nesocoti. Eu pe istorie nu pun prea mare temei, fiindcă sīnt lucruri care trec peste prevederile mele; eu examinez judecata pe care o poate avea naţiunea romānească, īn ceea ce priveşte faptele mele. Conştiinţa mea mi-a spus să lucrez cum am lucrat ; conştiinţa mea mi-a dictat să spun ceea ce am spus īntreaga mea viaţă şi naţiunea romānă este chemată să aducă judecata. Va aduce o judecata buna sau rea, eu o voi primi. Un lucru īnsă ţin să spun: Am făcut ceea ce putea face orişice om politic īn ţara noastră.

    Mi-am luat răspunderi enorme. Faţă de trei State mari am spus : Fac armistiţiul, fără să īntreb pe cineva īn ţara aceasta
    . Mai mult ce pot face pentru a atinge ţinta, pe care am atins-o şi atingīnd-o, sper că putem merge mai departe pe calea aceasta politică, alături de Naţiunile Unite, pentru mărirea patriei noastre scumpe. Eu, īn tot cazul, īn situaţia de astăzi, ţin de datoria mea să mulţumesc tuturor celor care au lucrat la realizarea acestei politici. Mulţumesc mai īntīi domnului Brătianu, cu care eu am fost īn mare luptă. Ştiţi dv. ce īnseamnă aceasta, ca eu să mă duc alături de domnul Dinu Brătianu şi alături de partidul liberal ? Ştiţi dv. ce īnsemnează ca domnul Dinu Brătianu şi partidul liberal să stea alături de mine īntr-o politică oarecare ? Noi am dus 20 ani cea mai groaznică luptă, nu pentru că aş fi dubitat de patriotismul dumnealor, pe care l-am respectat, nu pentru că am fost adversarul personal al lui Ion Brătianu, care a fost un om mare şi căruia i-am respectat patriotismul, ci pentru că aşa este politica.

    [..] Pentru a treia epocă, cīnd s-a dat lovitura şi īn zilele cīnd s-a făcut lovitura, ţin să mulţumesc din toată inima d-lui ministru de externe şi d-lui general Dămăceanu, care īn calitatea sa oficială a făcut lucruri extraordinare, pentru ca lovitura din 23 August să reuşească şi pentru ca numele d-sale să figureze īn mod hotărītor īn această transformare. Mulţumesc şi domnilor care au fost la Moscova, pentru că īntr-adevăr au fost supuşi la un chin nemaipomenit. Au trebuit să dovedească stăpīnire de sine, ca să accepte aceste condiţiuni, care Dumnezeu ştie unde ne pot duce. Sīnt lucruri care sīnt lăsate īn seama lui Dumnezeu şi a bunăvoinţei unui comandament militar oarecare, care se schimbă şi care poate avea un temperament deosebit. Īn tot cazul, īn ceea ce priveşte viitorul, eu mi-am dat seama īncă de acum 7-8 ani, cīnd era regele Carol pe tron, cum se desemnează situaţia. Viitorul nostru este legat de bunăvoinţa, de prietenia vecinului nostru Rusia Sovietică. Mi-am dat seama de lucrul acesta atunci şi-mi dau seama şi astăzi. Toată atiudinea mea din momentul de faţă porneşte din această consideraţiune. Prin urmare, pentru ceea ce a fost īn trecut, conştiinţa mea este liniştită oricīnd şi īnaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Cīt pentru viitor, n-am decīt o dorinţă : Să reuşim, cu multă abnegaţie şi cu multă sănătate de nervi, să păstrăm relatiuni bune cu Naţiunile Unite şi īn special cu Rusia Sovietică, pentru că sīntem avizaţi la ele. Multe pagube vom avea, dar n-avem ce face. Dacă Dumnezeu ne-a aşezat aici, trebuie să ţinem seama de contigenţe. Şi contigenţele sīnt aşa că sīntem nevoiţi sa primim acest armistiţiu, pe care altfel, opinia publică l-ar accepta cu multă greutate. [..]
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  3. #3
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Default Răspuns la: Scrisoare deschisa catre veteranii taranisti-de la Ioan Rosca

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine: Domnilor, propunerile pe care vreau să vi le fac, stau pe două consideraţiuni : Mai īntīi, trebuie să punem īn aplicare anumite obligaţiuni, pe care ne-am angajat să le īndeplinim, īn virtutea condiţiilor de armistiţiu. Acestea sīnt : interdicţiunea organizaţiilor fasciste şi colaborarea la arestarea criminalilor de război, īnainte de a stabili o procedură īn ceea ce priveşte judecarea lor. A doua chestiune am dedus-o din diferite impresii, pe care le-am cules din mai multe locuri. Toţi membrii delegaţiei care s-au īntors de la Moscova mi-au spus că guvernul sovietic şi ceilalţi delegaţi sovietici, cu care au intrat īn contact, au arătat oarecare neīncredere īn guvernul romān, datorită faptului că īn administraţii nu s-a produs epurarea şi că aceste administraţii sīnt conduse tot de demnitarii vechiului regim. Aceeaşi impresie am avut-o şi aici cīnd am stat de vorbă cu generalul Lambricev. In sfīrşit, trebuie să spun că şi americanii şi englezii au ridicat aceeaşi chestiune. Deci, sīnt două puncte de rezolvat: īntīi, īndeplinirea cīt mai curīnd şi mai fidel a obligaţiunilor din armistiţiu şi īn al doilea rīnd, această epuraţiune a aparatului de stat, care constituie una din primele condiţii ale Rusiei şi a celorlalte Naţiuni Unite faţă de guvernul romān şi pe care o cere şi opinia publica īn mod imperios. Nu este vorba aici numai de o chestiune politică, ci este vorba şi de o problemă morală. Īn aparatul nostru de Stat, īn presă şi īn alte sectoare trebuie să se producă o epuraţiune radicală. Nu sīnt de acord cu ceea ce a spus domnul Maurer, că această epuraţiune s-ar impune, pentru consideraţiuni de siguranţă a regimului nostru şi a guvernului actual, adică pentru motivul că oarecari cercuri reacţionare, organizaţii fasciste sau legionare ar putea să procedeze la răsturnarea regimului, prin masuri de forţă. După părerea mea, aceasta este o copilărie. Dacă la 23 August, cīnd aveam pe germani īn ţară, n-a īndrăznit să scoată capul nici o creaţiune legionară sau fascistă a vechiului regim, acum, cīnd nu mai avem pe nemţi, dar avem pe ruşi īn ţară, nu se mai poate imagina că s-ar putea produce o lovitură de stat īmpotriva noastră. Aceasta īnsă nu schimbă concluzia că epuraţia-aparatului de stat este necesară. Īn această privinţă, vreau să prezint un program cu mai multe puncte.

    S-a făcut un proiect de lege, care a fost remis domnului ministru al justiţiei şi domnului ministru Mănuilă. Principiile acestui proiect au fost stabilite, ţinīndu-se seama de dezideratele unora din partidele politice. Īmi exprim regretul că n-am putut sta de vorbă şi cu delegatul domnului Dinu Brătianu, īnsă am avut o consfătuire la domnul Maniu acasă şi acolo delegatul partidului liberal nu s-a prezentat, aşa că am discutat proiectul cu cei prezenţi. Al doilea punct este acţiunea imediată. Īn acesta privinţă am să vă prezint de asemenea propuneri concrete. A treia chestiune este arestarea unor responsabili. Īn această privinţă trebuie făcută o distincţiune. Prin Convenţia de Armistiţiu ne-am obligat să colaborăm la arestarea şi la judecarea criminalilor de război. Trebuie să intervină un acord separat īntre noi şi Puterile Aliate, reprezentate prin Comandamentul Sovietic, asupra procedurii după care se va face judecarea acestor criminali de război. Pīnă cīnd să intervină acest acord, trebuiesc luate măsuri asigurătoare, care ar constitui şi o satisfacţie pentru opinia publică şi un element de īncredere īn guvernul nostru. Distincţiunea noastră este că sīnt unele persoane, care şi fără să fie criminali de război, sīnt totuşi criminali faţă de Naţiunea Romānă. Acestea nu cad īn dispoziţiunile Convenţiunii de Armistiţiu. Este vorba de cei care au făcut arbitrajul de la Viena sau de cei care sīnt cuprinşi īn lungul proces, care s-a desfăşurat, de cīnd s-a introdus dictatura īn Romānia şi pīnă īn momentul de faţă. Deci, acest sector īl putem rezolva, independent de dispoziţiunile Convenţiei de Armistiţiu. Ar trebui să se facă un prim lot de arestări. Mai īntīi, criminalii de război, potrivit Convenţiei de Armistiţiu, iar īn al doilea rīnd, cei cari nu sīnt criminali de război, independent de Convenţia de Armistiţiu. Ar fi vorba apoi de interdicţia organizaţiilor fasciste. Aceasta trebuie s-o facem cīt mai curīnd, fiindcă este cerută prin Convenţia de Armistiţiu. Tot īn legătură cu epuraţia aparatului de stat, este o primă măsură care trebuie luată, fără să fie nevoie de o lege specială: este vorba de schimbarea prefecţilor şi a primarilor, care trebuie să se producă īn mod masiv. S-ar putea foarte bine ca 3-4 sau 5 prefecţi ai fostului regim să fi fost oameni cinstiţi şi să-şi fi īndeplinit obligaţiunile fără nici un reproş - nu cred că au fost mai mult de cinci ; nu văd nici o obiecţiune ca aceştia să fie menţinuţi. Īn afară de aceştia īnsă, trebuie să se producă un act ostentativ de schimbare a prefecţilor şi primarilor. In sfīrşit, abolirea legilor rasiale, īn principiu s-a făcut prin decretul constituţional pe care īl cunoaşteţi. Sīnt dispoziţiuni date pentru liberul exerciţiu al profesiunilor. La Barou s-au dat dispoziţiuni pentru libera īnscriere a evreilor, dar sīnt alte aspecte contractuale şi patrimoniale care nu s-au putut rezolva pīnă acum, dar care sīnt necesare să fie soluţionate cīt mai curīnd. In această privinţă, trebuie să luăm decizia să constituim o delegaţie, pe care s-o īnsărcinăm să studieze chestiunea şi să facă propuneri.

    Dl. general Gh. Potopeanu, ministrul economiei naţionale şi al finanţelor : S-a făcut.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Mai avem un punct, care īn urma Convenţiei de Armistiţiu, cade. Trebuia să se instituie printr-o lege specială o procedură pentru judecarea celor răspunzători. In ceea ce priveşte criminalii de război, nu putem să prejudecăm asupra dispoziţiunilor Convenţiei de Armistiţiu, care va avea să stabilească procedura după care aceşti criminali vor fi judecaţi. Totuşi, putem, īn al doilea sector, pentru cei cari nu sīnt criminali de război, dar sīnt criminali faţă de Naţiunea Romānă, să luăm decizia şi să primim propunerea pentru īntocmirea unui proiect de lege de stabilire a procedurii de judecată. Acestea sīnt chestiunile pe care vream să vi le expun. Prima problemă, epuraţia aparatului de stat, a intrat īntr-o fază foarte concretă. Domnii miniştrii Căpăţīnă şi Mănuilă sīnt rugaţi să arate realizările Comitetului Central īn această privinţă.

    Dl. L. Pătrăşcanu, ministru de Stat: Eu ţin să declar că sīnt complet de acord cu propunerile domnului ministru de externe. Am fost īncunoştiinţat de aceste probleme şi atunci cīnd am lipsit din ţară, partidul nostru le va susţine pe toate.

    DI. Valerain Georgescu, subsecretar de Stat la Ministerul Economiei Naţionale : Deoarece chestiunea este extrem de urgentă, să procedăm la arestarea criminalilor contra Naţiunii. Măsura trebuie executată imediat, fiindcă opinia publică ne judecă. Nu putem īntīrzia nici o clipă.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine ; Domnule ministru Christu, d-ta confirmi, cu impresiile d-tale de la Moscova, că epuraţia aparatului de stat trebuie să fie făcută ?

    Dl. I. Christu, ministru plenipotenţiar : Da, domnule ministru.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Am vrut să am şi acordul dv.

    Dl. C. I. C. Brătianu, ministrul de Stat : Unde s-a īnşelat guvernul de la Moscova a fost atunci cīnd a crezut că actele mareşalului au avut vreo aprobare. [..]

    Dl.A. Căpăţīnă, ministrul justiţiei: [..] Īn momentul de faţă ne găsim guvernaţi de anumite legi şi aş dori - şi cred că ar fi bine - ca īn ce priveşte constatările de fapt să le excludem din cercetările oricărei instanţe judecătoreşti. Eu cunosc cazuri, cīnd s-au făcut īn magistratură aceste epuraţii - acum cīţiva ani de zile - cunosc erorile care s-au comis, cīteva săritoare īn ochi. Dar īn regulă generală rezultatul a fost bun. Ei bine, aceste constatări de fapt să nu poată fi deduse īnaintea nici unei comisiuni. Din punctul de vedere al legilor care ne guvernează, cred că aceşti oameni trebuie să aibă un drept : nu le putem lua dreptul de adresare la Contenciosul administrativ. Dar aş dori să se precizeze īn lege că acest drept există numai īn ce priveşte formele cu care au fost scoşi din funcţiunile lor. Adică, să se spună : Comisiunea n-a fost alcătuită bine, o formalitate nu s-a īndeplinit cum trebuie etc. Acestea sīnt obiecţiunile pe care le am de ridicat la o primă cercetare a legii.
    Dl. C. Titel Petrescu, ministru de Stat : Hotărīrile comisiunii să fie executorii.

    DI. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Daţi-mi voie să vă fac o propunere : cu siguranţă că legea răspunderilor va fi foarte complicată şi va trebui să fie foarte amănunţit discutată. Acest fapt īnsă nu trebuie să ne īmpiedice de a lua unele măsuri imediate, pentru a da satisfacţie opiniei publice şi pentru a-i da īncrederea de care are nevoie īn starea actuală. Să nu ne īmpiedicăm de consideraţiuni juridice sau constituţionale. Anglia, care este o ţară cu un nivel constituţional, la care aş fi fericit să ajungă Romānia, are o lege prin care orişicine, fără nici un motiv poate fi arestat. Să facem o lege la fel ; să i arestăm pe toţi şi să stea acolo, pīnă cīnd vor fi cercetaţi şi judecaţi. Juriştii aceştia se vor īntruni şi pīnă cīnd vor ajunge să facă legea, va trece un an de zile. Să facem o lege simplă, şi apoi să procedăm la arestarea tuturor vinovaţilor, fiindcă apoi vom avea tot timpul să facem legi cīt mai perfecte, pentru judecarea lor, fără īnsă ca acum să avem scrupule constituţionale.

    DL A. Căpăţīnă, ministrul justiţiei : Au venit jurişti eminenţi la această comisie şi eu am pus problema : pe de o parte avem un regim constituţional, cu anumite garanţii şi forme, iar pe de altă parte chestiunea se poate pune şi aşa cum aţi arătat dv., prin īnlăturarea unor texte. Am rugat pe eminenţii jurişti-consulţi Anibal Teodorescu, Emil Otulescu şi Vintilă Dongoroz să īnceapă cu partea a doua, pentru ca o dată textele constituţionale īnlăturate, să se poată proceda aşa cum aţi spus dv. Prin urmare, am crezut că este de īnceput cu ceea ce nu este reglementat īn momentul de faţă şi cu ceea ce am impresia că va deveni lege, care ne va guverna. Mi s-a pus īn vedere şi modul de a vedea al tuturor partidelor. Nu mi-am permis să legiferez fără să fac aceste consultări. Īn opera de tehnică legislativă, vă rog să credeţi că am ales colaboratori şi am constituit comisii, cu care să pot lucra īn cele trei direcţii, pe care le vor avea legile, ce vă vor fi prezentate. Vedeţi ce am făcut pīnă astăzi, deşi nu s-au prezentat decīt doi delegaţi din doisprezece.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Noi avem toată recunoştinţa pentru străduinţa dv. īnsă vrem să vedem dacă guvernul este de acord cu propunerea mea.

    Dl. A. Căpăţīnă, ministrul justiţiei : Propunerea dv. se opreşte la un impediment constituţional. īn virtutea unei legi, un mandat de arestare trebuie emis cu 24 ore īnainte de arestare. Dacă īnsă faceţi arestări, ca un act de guvern, din motive de siguranţă generală a statului, pe care nimeni nu le poate critica, aşa trebuie făcut, pentru că aceasta este situaţia, rămīnīnd ca īn ceea ce priveşte judecarea, aşa cum aţi spus şi dv., să găsim formula legală peste cīteva zile.

    Dl. L. Pătrăşcanu, ministru de Stat: īn ceea ce priveşte temeiurile constituţionale pentru arestarea şi judecarea criminalilor de război şi criminalilor contra naţiunii romāne, procedura trebuie să fie mult mai rapidă. Am arestat pe Antonescu, fără mandat de arestare. Dacă ne vom īncurca īn formule constituţionale, vom da impresia că sabotăm această măsură.

    Dl. Gr. Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine : Să facem lista de comun acord. Ce să mai discutăm chestiuni juridice ? Dl. Valeriu Georgescu, subsecretar de Stat la Ministerul Economiei Naţionale : Ar fi bine ca domnul ministru de externe să ne citească primele nume. Şedinţa continuă.

    [..] De ce nu ne-au vorbit membrii partidelor istorice despre poziţia lor faţă de reglarea conturilor cu cei care acaparaseră puterea pīnă īn 1944, şi erau mai mult sau mai puţin vinovaţi faţă de naţiune?După 1989, rămăşiţele PNT, trecute prin iadul anilor 1946-1964 şi apoi prin reeducarea īn "libertate" dintre 1964 şi 1989, măcinate de povara angajamentelor şi informărilor, forţate prin interminabila presiune a Securităţii, nu au avut puterea să trateze deschis subiecte ca: participarea la actul din 23 August şi consecinţele acestuia, iluziile privind bunăvoinţa Aliaţilor şi costul lor, lansarea răzbunării juridice faţă de carlişti, antonescieni, legionari - capcană īn care au căzut şi iniţiatorii, etc. Ca să evite astfel discuţiile dureroase, l-au susţinut orbeşte şi pe Mihai, trecīnd peste faptul că acesta a trădat, din laşitate, cauza anticomunistă, din 1944 pīnă azi, lăsīndu-i şi pe ţărănişti de izbelişte: la 6 martie 1946, īn noiembrie 1946 sau la procesele din 1947. Dar cum puteau ţărăniştii să discute vinovăţiile regelui laş, fără a ajunge la problema cooperării cu el la lovitura din August, care aruncă şi asupra lui Iuliu Maniu grele răspunderi. Am īnţeles omeneasca dorinţă de a nu discuta greşelile victimelor, atīta timp cīt călăii sīnt tiumfători. Dar uitaţi-vă īn jur, veterani ţărănişti, ca să vedeţi la ce a dus complicitatea īn falsificarea istoriei. Doar spunīnd lucrurilor pe nume, fără menajamente, putem desfunda calea spre viitor a următoarelor generaţii. Ioan Roşca 30 martie 2012

    TEXT ORIGINAL : http://www.piatauniversitatii.com/ne...rial-12-2012-3
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Scrisoare deschisa catre Doru Maries
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 04:05 PM
  2. Scrisoare deschisa catre Ana Blandiana
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 10:41 AM
  3. Scrisoare deschisa catre Dan Culcer
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 10:21 AM
  4. Scrisoare deschisa catre Tudor Barbu
    By Han_Solo in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 17-08-10, 02:51 PM
  5. Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 14-08-10, 02:29 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •