Results 1 to 5 of 5

Thread: La sfat cu romanii-Strategia de reconstructie Morala si Economica

  1. #1
    Last edited by Anakin Skywalker; 08-04-12 at 08:57 AM.

  2. #2

    Default Re: La sfat cu romanii-Strategia de reconstructie Morala si Economica

    Merg mai departe cu ce-am inceput in urma cu 18 ani....

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ela-omul-in-OM

    Scopul nostru este acela de a - Modela omul, in OM.

    Scopul nostru este acela de a - Modela omul, in OM.

    Buna ziua,

    Cautand de ani buni solutii de redresare morala si economica a Romaniei, oltenilor le-a venit ideea de-a pune pe un forum liber tot ce considera ca este mai bun in Neamul nostru, astfel incat Tinerii Romani sa aiba cat mai multe modele curate de lucru de urmat.

    http://zalmoxa.11.forumer.com/index.php

    Extrapoland ideile la nivel Planetar, am initiat un program amplu pentru Renasterea Societatii Umane.

    Proiectul - OMU - Renasterea Societatii Umane.

    Etapa 1.
    Proiectul – "OM – O societate fireasca "

    Etapa 2.
    Proiectul – "IOM - O societate functionala"

    Etapa 3.
    Proiectul – "IO OM - O societate implinita "

    Etapa 4.
    Proiectul – "OMU - (Re)nasterea Societatii"

    Proiectul OMU, prin cele 4 etape ale sale, se autofinanteaza 100 %. Suntem perfect constienti de faptul ca modul de obtinere a banilor de catre fiecare om al acestei planete, are consecinte directe asupra Vietii lui Fericite si Sanatoase.

    Scopul nostru este acela de a " Modela omul, in OM ".

    In cadrul acestui program sunt demarate pana in prezent urmatoarele proiecte:

    A. Sa pregatim viitorul ROMANIEI si al PLANETEI impreuna !

    Acest Proiect are ca scop sprijinirea Tinerilor in dezvoltarea afacerilor, incepand de la a fi voluntari si terminand cu a avea fiecare firma proprie in domeniul dorit de acestia.

    Selectam cate 10 Tineri voluntari, cu varsta pana la 21 de ani, din cat mai multe localitati din Romania si ulterior din Europa. Dorim sa comunicam cu ei pe internet, pentru a dezvolta in urmatorii doi-trei ani afaceri zonale in diverse domenii de activitate, la care Munca Cinstita si OMENIA sunt ridicate la rang de Lege. Consideram ca fiecare localitate din Romania, din Europa si din intreaga lume, are nevoie de astfel de Tineri educati la un asemenea standard de BUN SIMT.

    Inscrie-te si depune CV-ul tau !
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forums/6-CV-uri
    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...recizari-clare

    AFIS
    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ela-omul-in-OM.


    Derularea acestui prim Proiect, a inceput de putin Timp din Craiova, pe princilpiul propagarii undelor. Toate celelalte Proiecte majore care au fost concepute in ultimii 14 ani, depind de reusita Proiectului SFATUL BATRANILOR, pentru ca toate acestea vor avea nevoie de Tinerii voluntari selectati prin aceasta actiune.

    Am definitivat afisele si le-am imprastiat pe o raza de maxim 15 Km, in jurul Craiovei. Concluziile ce-au rezultat din primele actiuni, au aratat ca singura sansa ca sistemul cel NOU sa se dezvolte, este de-a discuta direct cu tinerii intalniti. Ajustam sistemul si trecem la urmatoarea unda, pana la 30 de Km de la punctul de initializare. Si asa mai departe, pana ce acoperim toata Romania, Europa si de ce nu, intreaga lume. Pe masura dezvoltarii actiunii noastre, vom traduce aceste afise in limbile tarilor respective. In momentul cand Tinerii voluntari vor intelege pe deplin aceasta actiune initiata de olteni, vor face acelasi lucru din locul in care isi desfasoara activitatea.

    Pentru ca ceea ce gandim si facem noi acum reprezinta noutate absoluta la nivel planetar, invatam unii de la altii din mers. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem, este acela ca la fiecare pas al acestei actiuni odata finalizat vor fi sintetizate concluziile si va fi ajustat continuu NOUL sistem de selectie a valorilor Tinere autentice. Cizelarea ideilor si conceptelor rezultate din sintezele respective va fi facuta prin punerea lor in practica in Societatea Comerciala - Mosu Tudor SA - firma care se va infiinta si care-si va desfasura activitatea in cat mai multe domenii de activitate.

    In acest fel, incercam sa creem un sistem viu, care va creste odata cu experienta cumulata de noi toti.

    Sistemul educational trebuie schimbat fundamental cat de repede posibil, astfel incat pregatirea copiilor si a tinerilor sa fie facuta mai mult in Timpul unor excursii in Natura si in locuri in care se desfasoara cercetare aplicativa in diverse domenii, datorita faptului ca implementarea informatiilor in acest mod depaseste de zeci, de sute de ori, sistemul actual.

    Proiectul SFATUL BATRANILOR va pregati viitorii profesori ai Universitatii Zalmoxiana. Acestia trebuie sa invete SINGURI sa transforme Oferta lor in Arta. Numai prin comparatie poate sa invete un copil sau un tanar, CEVA.

    Vom finaliza in curand acest site - www.sfatulbatranilor.ro

    Ne propunem sa sintetizam energiile creatoare de la Marii Ganditori, Iluminati, Intelepti, Oameni care au avut, au sau vor avea ceva de spus..., de genul : Legile de conduita morala, invataturi, concepte sau idei....Acestia, prin experienta lor de Viata, au trasat, traseaza sau vor trasa linii directoare de conduita ale Societatii. Sinteza noastra are rolul de-a culege tot ce-i mai bun de la ei, de la noi toti....Acelasi lucru rebui facut de cei care vor fi dupa noi, concentrand astfel Energiile punctiform, pentru a creea NOUA Societate Umana OMU in cel mai scurt Timp, in care toti oamenii Planetei vor trai in PACE, Fericiti, Sanatosi, dcent si-n armonie cu NATURA.

    B. Dorim ca in Romania, Sarmizegetusa Regia (cetatea dacilor ce reprezintă Capitala Spirituală a Romanilor) sa devina Capitala Pacii Mondiale. Sunt sanse reale ca in urmatorii 50 de ani acest Proiect extrem de important pentru omenire, sa fie finalizat.

    C. Proiectul PICIUMANI - Copii Romani cu varsta de 8 ani alaturi de copii straini, in urmatorii 11 ani, merg anual in tabere de explorari si aventuri in alte 10 tari, de pe toate continentele.

    D . Proiectul SHE - se ocupa de cercetare fundamentala in domeniile : Sanatatii, Hranei si Energiile viitorului, studiind APA, Hidrogenul si Electronul. Mare parte din studii sunt finalizate si pot intra in productie de serie. Cativa cercetatori si oameni de afaceri Romani ar putea sa ajute pe gratis ca toata populatia planetei sa fie sanatoasa, sa hraneasca 7 miliarde de oameni si sa le ofere energie electrica si termica tuturor. Valorile umane pot fi reasezate dupa alta logica, legata intrinsec de Omenie si de Bun Simt.

    O parte din echipa de cercetatori :
    http://www.youtube.com/watch?v=dt4nhnU_J58&fmt=18

    E. Proiectul MOSUL PRIMARIILOR - Proiect prin care dorim sa ne anuntam prezenta in fiecare localitate din Romania.

    F. Banca ZALMOXA de ( RE)CONSTRUCTIE a ROMANIEI.

    G. Proiectul SAT DACIC MARGA.

    H. Proiectul ORASUL SANATATII - VEGA - VALERIU POPA

    I. Proiectul STATIUNEA MONTANA DARIUS

    Proiectele G,H,I se vor realiza in zona Topolinita, Izverna, Baia de Arama, Herculane, Mehadia, pe o suprafata de 500 KMp.

    J. Proiectul MENDELEEV - colectarea si prelucrarea materiilor prime.

    K. Scoala de afaceri online ZALMOXA. In Romania este nevoie de mii, de zeci de mii de firme ale Tinerilor, la care OMENIA si Munca Cinstita sunt ridicate la rang de Lege. In aceasta Scoala speciala, ne vom ocupa de fiecare Tanar in parte ca in urmatorii 10 ani sa devina PROFESIONIST in afaceri. In Timp se va contura elita oamenilor de afaceri Romani. Acesti Sfinti in afaceri, acesti Oameni Responsabili, Cinstiti si cu Bun Simt vor fi capabili cu siguranta sa refaca Moral si Economic Romania.
    Pregatesc tineri si-mi aleg dintre ei parteneri de afaceri !

    L. Proiectul Romania Virtuala. Extrapolata ideea, dupa ce creem o Baza serioasa de plecare de la noi din tara, vom ajunge inevitabil la Planeta Virtuala. Vom modela in 3D fiecare sat, comuna, oras...fiecare palma de pamant Romanesc o sa ne-o inchipuim Frumos, astfel incat fiecare Roman sa traiasca decent si Fericit. Asa vom face mai tarziu pentru celelalte tari si pentru celelalte Neamuri ale Planetei.

    M. Vom intensifica activitatea Asociatei exploratorilor stiintelor de frontiera Zalmoxa.
    Am infiintat Asociatia Micilor exploratori Zalmoxieni. Clasele I-VIII
    http://zalmoxa.11.forumer.com/viewtopic.php?t=1607
    Am infiintat Asociatia Tinerilor exploratori Zalmoxieni.
    http://zalmoxa.11.forumer.com/viewtopic.php?t=1608
    Exploratorii nu se multumesc niciodata cu putin.....Ei sunt singurii care duc Stiintele si Speranta Omenirii mai departe. Proiectul " Firul de iarba ".

    N. Proiectul Minunile Romaniei, Minunile Lumii.
    Daca am stii.... am fi uluiti in permanenta de Minunatiile Universului!

    O. Infiintam un Institut de Cercetare a Stiintelor de frontiera - Dr. Liviu Nuteanu
    BAZA de plecare a acestui Institut o reprezinta filosofia si psihologia proprie Neamului nostru, la care OMENIA este binecunoscuta. Acest Institut a devenit o NECESITATE, pentru ca nu este permis SUB NICI O FORMA sa faci cercetari fundamentale in domenii contrare Vietii normale.
    Pentru ca trebuie sa luam totul in serios de data aceasta, plecam din ZERO, pentru a nu fi dependenti de idei preconcepute.

    P. Infiintam Campusul Universitar Craiovean - Dr. Popa Radu.
    Acest Campus va fi construit pe malul drept al Jiului, pe dealurile impadurite ale Brestei si ale Bucovatului, alaturi de locul unde a fost amplasata prima Universitate a lumii - Universitatea Zalmoxiana. Acolo vor fi initiati in tainele stiintelor, zeci de mii de studenti ai Universitatii Craiovene alaturi de profesori lor si de cadre specializate, de cercetatori si de oameni de afaceri. Laboratoare vor fi dotate cu mici ateliere de microproductie, astfel incat cercetarile fundamentale, inventiile si inovatiile de toate genurile, trebuie sa devina eficiente.

    R. Proiectul - Mi-am luat serviciu nou - Romania.
    Satul romanesc are doua institutii fundamentale. Cea a " prostului satului " si cea a " Batranului satului ". Inteligenta nativa a Neamului nostru este explicata simplu prin acel cuvant " machia ", adica ne-am indoit de tot ce-am aflat, trecand orice informatie prin mintea noastra profunda, pentru a ne dumiri.
    Acest Proiect se adreseaza in exclusivitate pensionarilor. Nu cred ca dupa o anumita prioada de Timp din Viata fiecarui om, oamenii nu-si mai iubesc Neamul si Tara. Experienta lor vasta, cumulata in conditiile de supravietuire din ultimii 50-60 de ani, poate sa ajute enorm la reconstructia Morala si Economica a Romaniei.

    S. Infiintam Asociatia Romana " Cultu'RA " formata din " Uriasi in Gandire " si din " Legendele VII " ale Neamului nostru. Geniile, din cand in cand puncteaza, aleator.... Daca ar comunica deschis cu o imernsa bunavointa, daca ar persevera distrugandu-si continuu si constient propriile limite, pot deveni Legende VII.
    Stim bine criteriile prin care depisatm usor " Uriasii in Gandire " ai Neamului Romanesc ?
    1. Isi Respecta si isi Iubesc enorm de mult Neamul, Tara si semenii.
    2. Sunt deschisi la a comunica pe cat mai multe cai posibile, cu TOT. Public.
    3. Sunt altruisti TOTAL, devenind astfel Nobili.
    4. Sunt din ce in ce mai LOIALI fata de CUVANT, fata de TOT.
    5. Merg pana la capat, indiferent unde este acesta.
    6. Se implica responsabil in rezolvarea tuturor problemelor importante, din NECESITATE.
    7. Nu-si cer niciodata drepturile, fiind extraordinar de modesti.
    8. In permanenta au zambetul pe buze si se poarta ca Adevarati Prieteni.
    9. Nu le este frica decat de nepricepera lor.

    T. Infiintam lantul de Gradinite " Piticii Mosului ".
    http://alege-ti-viitorul.forumgratui...eratii-t69.htm

    U. Dorin sa construim o statie orbitala Romaneasca " Statia orbitala MOSU ", necesara cercetarii stiintelor de frontiera.

    Noi, cei care am conceput aceste Proiecte aparent utopice, aparent ridicole pentru necunoscatori, credem in ele cu Adevarat. Nu ne facem mari iluzii ca suntem luati in seama imediat, dar....in Timp, ABSOLUT toate aceste Proiecte vor avea un impact benefic si major asupra oamenilor.

    Putem afirma ca ni s-au dezvaluit o parte din mecanismele gandirii umane, lucru pe care ne si bazam in afirmatiile noastre.

    Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca Energiile de forma create de noi prin aceste Proiecte, nu pot fi distruse decat de cei care le-au creat, adica de noi, lucru pe care-l consider imposibil. Stiu sigur ca asa ceva nu se va intampla niciodata.

    Trimitem acest mesaj la mii, zeci de mii de oameni obisnuiti, cu speranta in Suflet ca, unind idealismul copilaresc al Marilor Ganditori cu Intelepciunea Popoarelor, acestea ne vor deveni aliati de nadejde.

    Absolut toate persoanele serioase, normale, care doresc sa participe voluntar, fara secrete, fara grandomanie si eficient la dezvoltarea Proiectului OMU - Renasterea Societatii Umane, sunt binevenite alaturi de noi.

    O zi plina,
    ing. Adrian Pop

    =======================


    Scoala de afaceri online Zalmoxa.

    Etapa 1. Curs 1.

    Cautand de ani buni solutii de redresare economica a Romaniei, oltenilor le-a venit ideea de-a pune pe un forum liber tot ce considera ca este mai bun in Neamul nostru, astfel incat Tinerii Romani sa aiba cat mai multe modele curate de lucru de urmat.

    http://zalmoxa.11.forumer.com/index.php

    Extrapoland ideile la nivel Planetar, am initiat un program amplu pentru Renasterea Societatii Umane.

    Proiectul - OMU - Renasterea Societatii Umane.

    Etapa 1.
    Proiectul – "OM – O societate fireasca "

    Etapa 2.
    Proiectul – "IOM - O societate functionala"

    Etapa 3.
    Proiectul – "IO OM - O societate implinita "

    Etapa 4.
    Proiectul – "OMU - (Re)nasterea Societatii"

    Proiectul OMU, prin cele 4 etape ale sale, se autofinanteaza 100 %. Suntem perfect constienti de faptul ca modul de obtinere a banilor de catre fiecare om al acestei planete, are consecinte directe asupra Vietii lui Fericite si Sanatoase.

    Scopul nostru este acela de a " Modela omul, in OM ".

    Si cum totul pleaca de la UNU, o sa armonizam si noi Spiritul cu Materia la un astfel de nivel incipient.

    Concret.
    O idee viabila in orice domeniu de activitate va duce implicit la obtinerea IMPREUNA ( cu mine in Sistem Mosu - S 99, intre voi cum doriti ) a primului ban CURAT, obtinut Legal. Relatia dintre doua persoane constiente formeaza un PUNCT de sprijin, pe care vom recladi totul de la capat. Tot ce se va construi pe aceasta BAZA CURATA de plecare, va dainui.

    Cheia succesului consta in a comunica deschis, eficient si public cu toti ceilalti.

    Vom trece la urmatorul curs, numai cu cei care reusesc sa realizeze ce este scris mai sus.

    http://zalmoxa.11.forumer.com/viewto...?t=813&start=0


    19.01.2011
    adi

  3. #3

    Default Re: La sfat cu romanii-Strategia de reconstructie Morala si Economica

    Este nevoie de o noua doctrina pe care putem sa recostruim totul de la capat.

    Orice Roman merita sa fac acest efort !!!

    --- On Thu, 5/30/13, Pop Adrian <zalmoxa_adipop@yahoo.com> wrote:
    From: Pop Adrian <zalmoxa_adipop@yahoo.com>
    Subject: Orice Roman merita sa fac acest efort !!!
    To: liviusn@mail.com, denis_laurentiu@yahoo.com, paulpurea22@yahoo.com, geostroe@gmail.com, loredanapavel27@yahoo.com, office@cab.ro, psavescu@gmail.com, ana_vega_art@yahoo.com, banuionutgabriel1@gmail.com, enciustefan@yahoo.com, tanasescu.dragos@yahoo.com, zalmoxa_adipop@yahoo.com, adipop@popservice.ro, alecu_ioan22@yahoo.ro, mirela_mincu@yahoo.com, soringainac@yahoo.com, hanidim@yahoo.com, nico.perisan@yahoo.com, cutiapostala27@yahoo.ro, mariusocoleanu@gmail.com
    Cc: ioanaalex68@yahoo.com, nicolaenacioiu@yahoo.com
    Date: Thursday, May 30, 2013, 1:30 AM

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...nomica-a-tarii



    Sfantul Arsenie Boca poate sa devina factor de redresare Morala si Economica a Romaniei. De noi depinde sa ne unim pe baza invataturii acestui MARE OM si astfel sa devenim capabili sa apreciem fiecare Clipa oferita-n DAR.







    DESTEAPTA-TE ROMANE ! Cine da desteptarea ?!?!?

    Sa incercam sa facem un prim pas, asa cum spunea Mihail Eminescu: Faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei




    Răscoliţi geniul naţional, spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme.

    O sa fac o sinteza a filosofiei si psihologiei aplicate ale Emirului, ale Sfantului Arsenie Boca, ale lui Mihai Eminescu si ale lui Confucius. O sa fac acest lucru pentru a avea o baza solida necesara reconstructiei Romaniei din toate punctele de vedere.



    http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/8225-Sa-nadajduim-ca-vom-comunica-cu-Excelenta-Sa-pentru-a-lucra-la-proiecte-comune-!!!/page6

    Atunci cand salutam oameni sau la zicem la revedere, spunem “assalaam alaykum” (pacea fie cu voi).




    "MY VISION Challenges in the Race for Excellence"
    Mohammed bin Rashid Al Maktoum




    http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/1789-Confucius-%28-Kongfuzi-Kung-fu-tzu-%29



    Citat a lui Confucius

    44. Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior de avantaj.




    La mine la biirou.
    Sheikh Mohammed bin Rashid Al Maktoum si Sfantul Arsenie Boca







    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...fort-!!!/page2


















    [10:40:36 PM] Pop Adrian : Trebuie sa ma apuc sa fac sinteza filosofiilor celor 6 Mari Oameni, Sfantul Arsenie Boca, Eminescu, Emirul Al Maktoum, Confucius, Hasdeu si Cantemir, corelata cu filosofia si psihologia ZALMOXIANA.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...c-acest-efort-!!!

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...une-!!!/page11

    Romania are nevoie, in conjunctura si mediul actual, doar de cativa Oameni capabili, care au Suflet curat si un nivel intelectual de exceptie, si care odata uniti pot coordona de oriunde si oricand, la orice nivel in lume, cult sau ocult, soarta intregului Neam.

    Pentru ca de-o mare perioada de Timp " nu ne unim " si " ne batem joc de Clipa ", cu tot nivelul de inteligenta profunda cu care a fost inzestrat Neamul nostru, suntem nevoiti ca imediat sa des/refacem complet cele doua energii de forma.

    Si acest lucru se poate realiza doar implinind adliteram o singura LEGE :

    Un Om se uneste cu un alt Om, dezvoltand impreuna idei viabile din care sa rezulte BAN CURAT cu BAN CURAT. Cand acest lucru devine realitate si toti ceilalti semnei pot cuantifica aceste realizari, cei doi se ocupa de trezirea altui Om...samd...


    Confucianismul nu este o religie în sensul clasic al termenului şi nici creatorul acesteia - Confucius nu este un ”guru” spiritual. Practic vorbim de un sistem etic, un mod de viaţă, menit să promoveze armonia socială, dar în acelaşi timp poate fi văzut şi ca un ghid, un îndreptar destinat mai ales claselor conducătoare ale acelor vremuri, necesar instituirii unei bune guvernări, care să asigure îndeplinirea îndatoririlor faţă de societate.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ight=salmocsis

    M-as bucura sa se implice si Domnia sa alaturi de noi in tot ce facem in domeniul educatiei, pentru ca de-aici se pleaca la DRUM NOU. In acest domeniu trebuie sa punem " picatura chinezeasca " continuua.

    M-am tot gandit ce sa discutam cu partenerii nostrii chinezi referitor la infiintarea UniversitatiiSalmocsis - Confucius. Societatea actuala este direct proportionala cu ce-au conceput in Timp " Uriasii in gandire " ai tuturor neamurilor de pe Terra.

    Ca Prieteni cu acestia, avem datoria morala de-a corija sistemul continuu.

    Acesta este motivul pentru care impreuna cu cei cu care am lucrat la Proiectul - Renasterea Societatii Umane - sa consideram ca totul este ciclic in functie de conjunctura si mediul Clipei T0 ( actual ).

    ------------------------------------

    Extrapoland ideile la nivel Planetar, am initiat un program amplu pentru Renasterea Societatii Umane.

    Proiectul - OMU - Renasterea Societatii Umane.

    Etapa 1.
    Proiectul – "OM – O societate fireasca "

    Etapa 2.
    Proiectul – "IOM - O societate functionala"

    Etapa 3.
    Proiectul – "IO OM - O societate implinita "

    Etapa 4.
    Proiectul – "OMU - (Re)nasterea Societatii"

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ela-omul-in-OM.

    --------------------------------------
    As avea o pata pe Suflet daca am lucra in paralel la cele doua unitati noi de inavatamant pe care dorim sa le infiintam in Romania si n-as atrage atentia la un lucru extrem de important - FINANTAREA.

    Daca Universitatea Salmocsis - Confucius o sa fie finatata de partenerii nostrii chinezi si Universitatea Zalmoxiana prin resurse proprii, am face o gresala fundamentala in sensul ca ne-am dezavantaja partenerii.

    Cum am spus, Universitatea Zalmoxiana a fost prima Universitate de pe Terra avand sediul langa Craiova - Breasta, iar finatarea ei se va face prin resurse proprii, cu bani obtinuti pe cale cinstita. Asa o sa fie...din respect fata de sistemul Zalmoxian in care Omenia si Bunul Simt erau LEGI.

    Acelasi lucru trebuie sa-l avem in vedere si pentru Universitatea Salmocsis Confucius, din respect pentru partenerii nostri.

    Acesta este motivul pentru care o sa va rog ca in discutiile cu partenerii nostri chinezi sa le popunem altceva in loc de a finanta ei pur si simplu infiintarea acestei Universitati.

    Propun ca banii necesari sa-i obtinem prin afaceri cinstite intre societati comerciale din ambele tari, iar o parte din profitul acestora sa revina infiintarii Universitatii acestea comune.

    In ceea ce ma priveste, sunt dispus sa infiintez societati comerciale private in orice domeniu de activitate ( exceptand domenii de activitate contrare Vietii normale si-ale bunului simt ), cu orice persoana care doreste acest lucru, iar profitul meu, indiferent cat este acesta, sa fie donat 100 % acestor doua Universitati in egala masura.

  4. #4

    Default Re: La sfat cu romanii-Strategia de reconstructie Morala si Economica

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...1576#post31576
    http://www.youtube.com/watch?v=czO0UxlW--I

    Proiectarea viitorului cu Jacques Fresco și Proiectul Venus



    ACUM, intreaga Societate Umana are nevoie de un management inteligent a resurselor Pamantului.


    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum...LA-CARE-LUCRAM

    Sa " modelam " tineri pentru a creea Pionieri ai Excelentei in cat mai multe stiinte



    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...-multe-stiinte

    Caut voluntari pentru a reinfiinta prima Universitate de pe Terra, Universitatea Zalmoxiana, ca fiind iceberg-ul gandirii civilizatiei noastre.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...tii-Zalmoxiana

    Scopul nobil al Universitatii Zalmoxiana o sa fie - " 'Modelam' tineri pentru a creea Pionieri ai Excelentei in cat mai multe stiinte de frontiera ", asa cum cred eu ca s-au gandit si initiatorii acesteia cu mii de ani inainte.


    Banii necesari infiintarii acestei Universitati, trebuie obtinuti doar prin Munca Cinstita, pentru ca "energia de forma" a acestora poate influenta intr-un mod fundamental intregul sistem.

    Parintele Balasa de la Dragasani m-a rugat sa continui munca dansului, asa ca mi-am asumat responsabilitatea de a fi Garantul Moral al Universitatii Zalmoxiana.
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum...RINTELE-BALASA
    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...tii-Zalmoxiana

    Stiu bine ca ne-am ales un Scop Nobil, greu de indeplinit, dar acest Ideal Omenesc ne va ajuta enorm de mult, pentru ca asa cum spunea Sfantul Arsenie Boca - " toate Idealurile mari au in ele ceva paralizant ce nu te lasa sa te ocupi de nimicurile acestei Vieti ".

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...-Taina-Iubirii
    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...l-Arsenie-Boca

    -------------------------------------------

    Sa " modelam " tineri pentru a creea Pionieri ai Excelentei in cat mai multe stiinte de frontiera.



    [12:34:48 AM] Pop Adrian : Sa " modelam " tineri pentru a creea Pionieri ai Excelentei in cat mai multe stiinte de frontiera.
    [12:35:21 AM] Pop Adrian : http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...nie-Boca/page5
    [12:36:18 AM] Pop Adrian : Este o sinteza a celor 4 - Sfantul Arsenie Boca, Eminescu, Emirul si Confucius



    O sa adaugam si din intelepciunea Marelui scriitor B.P Hasdeu.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/238-Sic-cogito


    SIC COGITO
    Da! Insă când vrei să scrii de Dumnezeu si de Suflet, când cauţi a lamuri legămantul între cei plecaţi deja şi cei rămasi încă, o! atunci cei fără suflet şi fără Dumnezeu, cei cu Nana îţi arată dinţii şi îţi cer titluri...

    Deci să le dau şi eu pe ale mele.

    Dar ce să le spui? Să le spui că-s profesor de universitate? Nu-i mare treabă! Câti profesori universitari în Europa întreagă nu sunt ca un fel de imperceptibili microbi, prin care ofticează şi studiul şi studentul ! Să le spui că sunt membru al Academiei şi chiar al mai multor Academii ? Iarăşi nu-i mare treabă ! Toate Academiile din lume, dacă le iei cu toptanul, stau pe loc şi nu vor să se mişte; iar luate în amanunt, ele adapostesc, veşnic în sanul lor multe venerabile mustre de rugină intelectuală puse la păstrare de vremea rea. Să le spui că muncesc fără întrerupere de treizeci şi mai bine de ani la ogorul ştiinţei şi al literaturii ? Că am dat la lumină vre-o douăzeci şi atatea volume? Că am fost mult lăudat de cutare şi cutare, şi înca cutare ? Că am fost de atatea ori premiat ? Că ... tot nu-i mare treabă ! O munca oricat de îndelungată poate să fie stearpă sau mincinoasă ; volumele, oricât de numeroase, pot fi un nămol de secaturi, fără trai, după gustul momentului; laudele cât de zgomotoase pot fi cerşite, mijlocite sau cumpătate, premiile pot fi cârdăşia.

    Ce să le spui dară ?
    Voi zice numai atata că :

    În istorie, în filologie, în orice sferă a cunoştinţei, eu am fost totdeauna sceptic, respingând autoritarismul de sus ca şi popularitatea de jos şi croindu-mi pretutindenea SINGUR , prin PROPRIILE mele cercetari după izvoare, o CALE NOUĂ, BUNĂ sau rea, cum mă TĂIA CAPUL, dar din INIMĂ CURATĂ, fără FRICĂ de nimeni, fără FOLOS personal, fără FĂŢĂRNICIE, fără RECLAMĂ.

    B.P. HAŞDEU - SIC COGITO

    Sa " modelam " tineri pentru a creea Pionieri ai Excelentei in cat mai multe stiinte de frontiera.


    În istorie, în filologie, în orice sferă a cunoştinţei, eu am fost totdeauna sceptic, respingând autoritarismul de sus ca şi popularitatea de jos şi croindu-mi pretutindenea SINGUR , prin PROPRIILE mele cercetari după izvoare, o CALE NOUĂ, BUNĂ sau rea, cum mă TĂIA CAPUL, dar din INIMĂ CURATĂ, fără FRICĂ de nimeni, fără FOLOS personal, fără FĂŢĂRNICIE, fără RECLAMĂ.

  5. #5

    Default Re: La sfat cu romanii-Strategia de reconstructie Morala si Economica

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...nie-Boca/page2
    [12:48:47 AM] Pop Adrian : 1. Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...care-Consilier
    Cum ii distingem pe acesti " Uriasi in gandire " ai Neamului Romanesc ?

    1. Isi Respecta si isi Iubesc enorm de mult Neamul, Tara si semenii.
    2. Sunt deschisi la a comunica pe cat mai multe cai posibile, cu TOT. Public.
    3. Sunt altruisti TOTAL, devenind astfel Nobili.
    4. Sunt din ce in ce mai LOIALI fata de CUVANT, fata de TOT.
    5. Merg pana la capat, indiferent unde este acesta.
    6. Se implica responsabil in rezolvarea tuturor problemelor importante.
    7. Nu-si cer niciodata drepturile, fiind extraordinar de modesti.
    8. In permanenta au zambetul pe buze si se poarta ca Adevarati Prieteni.
    9. Traiesc la intensitate maxima, idealizand Iubirea.
    10. Nu le este frica decat de nepricepera lor.

    Extrem de putini Oameni gandesc cu Sufletul.

    =====================

    Cartea:





    Cărți

    Ale celui dintre sfinţi Părintelui nostru, Antonie cel Mare – Învăţături despre viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare, în 170 de capete

    « Capitolul precedent
    Urmatorul capitol »

    1. Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali.
    2. Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-I placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului doctorilor care ne dau leacuri amare şi neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se par nouă grele şi să nu cunoaştem că toate ni se întâmplă cum trebuie, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stau mântuirea şi desăvârşirea sufletului.
    3. Am primit de la Dumnezeu puteri virtuoase şi foarte mari: înfrânarea, suferirea răului, neprihănirea, stăruinţa, răbdarea şi cele asemenea, care ne ajută să ne împotrivim şi să luptăm împotriva celor rele. Având la îndemână puterile acestea şi punându-le la lucru, socotim că nimic nu ni se mai întâmplă neplăcut, dureros sau nesuferit. Credem atunci că toate-s omeneşti şi se biruiesc de virtuţile noastre. Nu se gândesc la aceasta însă cei neînţelegători; de aceea ei nici nu pricep că toate ni se fac spre bine şi precum se cuvine pentru folosul nostru, ca să strălucească virtuţile noastre şi să ne încununăm de la Dumnezeu.
    4. Când vei socoti câştigarea banilor şi multul lor folos ca pe-o amăgire vremelnică, vei cunoaşte că petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu e altceva decât bogăţia. Gândindu-te la aceasta cu încredinţare şi ţinere de minte nu vei suspina, nu vei plânge, nu vei învinui pe nimeni, ci pentru toate vei mulţumi lui Dumnezeu. Nu te vei clăti văzând pe cei mai răi ca tine rezemându-se pe bani şi pe socoteli, căci foarte rea patimă a sufletului este pofta, părerea şi neştiinţa.
    5. Omul cu judecată luând aminte la sine cumpăneşte cele ce i se cuvin şi-i sunt spre folos. Acela cugetă care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului său şi care nu. Aşa se fereşte el de cele nepotrivite, care i-ar vătăma sufletul şi l-ar despărţi de nemurire.
    6. Cu cât cineva are viaţa mai măsurată, cu atât e mai fericit, că nu se grijeşte de multe: de slujitori, de lucrători, de pământuri şi de avuţia dobitoacelor. Căci ţintuindu-ne de acestea ne vom îneca în greutăţile legate de ele şi vom învinui pe Dumnezeu. Iată cum din pofta noastră cea de voie se adapă moartea şi cum rătăcim în întunericul unei vieţi cu păcate, necunoscându-ne pe noi înşine.
    7. Să nu zică cineva că este cu neputinţă omului să ajungă la viaţa cea virtuoasă, ci numai că aceasta nu este uşor, cu toate că nici cei ce au dobândit-o nu sunt pe deplin lămuriţi asupra acestui lucru. De viaţa virtuoasă se împărtăşesc toţi oamenii cuvioşi, precum şi cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Căci mintea cea de rând este lumească şi schimbăcioasă, răsărind şi gânduri bune, şi rele, ba şi firea şi-o schimbă, aplecându-se spre cele trupeşti. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu însă pedepseşte păcatul care se naşte în oameni cu voia lor, în urma trândăviei.
    8. Cei proşti şi neiscusiţi iau în râs cuvintele şi nu vor să le asculte dacă acestea mustră nepriceperea lor, ci vor ca toţi să fie întru toate asemenea lor. La fel şi cei desfrânaţi se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decât dânşii, socotind să vâneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimilor relelor. Dacă într-un suflet slab se află păcatele acestea: desfrânarea, mândria, lăcomia nesăturată, mânia, neastâmpărarea limbii, furia, uciderea, tânguirea, pizma, pofta, răpirea, durerea, minciuna, plăcerea, lenea, întristarea, frica, boala, ura, învinuirea, neputinţa, rătăcirea, neştiinţa, înşelarea şi uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se întinează şi se pierde. Căci prin acestea şi prin cele asemenea acestora se osândeşte sărmanul suflet, care s-a despărţit pe sine de Dumnezeu.
    9. Cei ce vor să se deprindă în viaţa cea virtuoasă, cuvioasă şi preamărită nu trebuie judecaţi după obiceiurile sau după petrecerea cea mincinoasă de până acum. Ci, asemenea pictorilor şi sculptorilor, îşi vor dovedi din faptele înseşi petrecerea cea aleasă şi plăcută lui Dumnezeu. Nu fug ei de toate plăcerile păcătoase ca de nişte curse?
    10. Cel bogat şi de neam ales, dar fără îndrumarea duhovnicească şi fără curăţia vieţii, nefericit este în ochii care cugetă drept; precum fericit este săracul sau robul – după soartă –, dar împodobit cu învăţătură şi cu virtute. Căci, după cum străinii rătăcesc drumurile, aşa şi cei ce nu grijesc de viaţa cea virtuoasă se rătăcesc şi se pierd amăgindu-se de poftă.
    11. Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi ca să iubească învăţătura şi îndreptarea făcător de om trebuie să se numească. Asemenea şi aceia care îndreaptă pe cei desfrânaţi către petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blândeţea şi înfrânarea sunt fericire şi nădejde bună pentru sufletul oamenilor.
    12. Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-şi îndrepte viaţa şi obiceiurile după adevăr şi cuviinţă. Căci împlinind ei acest lucru, cunosc uşor cele dumnezeieşti. Cine cinsteşte pe Dumnezeu din toată inima şi credinţa, pe acela şi Dumnezeu îl ajută ca să-şi stăpânească mânia şi pofta. Căci pricina tuturor relelor este pofta şi mânia.
    13. Om se numeşte sau cel raţional, sau cel ce îngăduie să fie îndreptat. Cel ce nu poate fi îndreptat este neom, căci aceasta se află numai la neoameni. Iar de unii ca aceştia trebuie să fugim, căci celor ce trăiesc laolaltă cu păcatul nu li se îngăduie să se afle niciodată printre cei nemuritori.
    14. Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai cu glasul şi cu forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă care se face între oameni pricină de moarte.
    15. După cum fiecare meşteşug îşi arată puterea înfrumuseţând materialele supuse lui, ca, de pildă, unul prelucrând lemnul, altul arama, altul argintul sau aurul, tot aşa şi noi trebuie să ne arătăm că suntem oameni cu adevărat raţionali prin deprinderea întru viaţa virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, şi nu numai prin forma trupului. Iar sufletul cu adevărat raţional şi iubitor de Dumnezeu îndată pricepe toate ale vieţii, câştigă îndrumarea plină de dragoste a lui Dumnezeu, îi mulţumeşte cu adevărat şi către El îşi are zborul şi toată cugetarea.
    16. După cum corăbierii cârmuiesc corabia cu grijă ca să n-o izbească de vreo stâncă văzută sau nevăzută, aşa şi cei ce se silesc spre viaţa duhovnicească trebuie să cerceteze cu frică ce trebuie să facă şi ce să nu facă. De asemenea să creadă că legile lui Dumnezeu le sunt de folos, tăind de la suflet toate gândurile păcătoase.
    17. După cum cârmacii şi cei ce ţin frâiele cu sârguinţă şi cu luare-aminte ajung la ţintă, tot aşa cei ce se silesc spre viaţa cea dreaptă şi virtuoasă trebuie să călătorească cu sârguinţă şi cu grijă, precum se cuvine şi după cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea şi cugetă că se poate aceasta, crezând, îşi face loc în nemurire.
    18. Să socoteşti liberi nu pe cei ce din întâmplare sunt liberi, ci pe cei liberi după viaţă şi după deprinderi. Nu se cade să numeşti liberi, întru adevăr vorbind, pe boierii care sunt răi şi desfrânaţi, căci aceştia sunt robi patimilor trupeşti. Liber şi fericit este numai sufletul fără prihană şi izbăvit de cele vremelnice.
    19. Dă-ţi seama că trebuie să te arăţi oamenilor neîncetat. Dar prin purtarea cea bună şi prin fapte. Căci şi bolnavii află şi cunosc pe doctorii binefăcători şi izbăvitori nu din vorbe, ci din fapte.
    20. Iată semnele după care se cunoaşte un suflet raţional şi virtuos: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri-aminte.
    21. Cercetează şi probează cele ale tale, deoarece căpeteniile şi stăpânitorii numai peste trup au stăpânire, nu şi peste suflet. Acest lucru să-ţi fie totdeauna în grijă. Deci, dacă poruncesc ucideri sau fărădelegi, sau nedreptăţi vătămătoare de suflet, nu trebuie să li te supui, chiar de ţi-ar chinui trupul. Căci Dumnezeu a creat sufletul liber şi de sine stăpânitor în cele ce le face bine sau rău.
    22. Sufletul raţional caută să fugă de calea neumblată, de îngâmfare, de mândrie, de înşelăciune, de pizmă, de răpire şi de cele asemenea, care sunt fapte ale dracilor şi ale alegerii celei rele. Căci pe toate le biruie cu sârguinţă şi cu grijă stăruitoare omul a cărui poftă nu tinde spre plăcerile cele de jos.
    23. Cei ce s-au deprins cu viaţa duhovnicească puţin, dar nu desăvârşit, se izbăvesc de primejdii şi nu au trebuinţă de păzitori; iar dacă biruiesc pofta întru toate, află cu uşurinţă calea către Dumnezeu.
    24. Omul raţional nu are lipsă de cuvântări multe, ci numai de câte trebuie ca să afle voia lui Dumnezeu. Astfel ajunge omul iarăşi la viaţa şi lumina veşnică.
    25. Cei ce caută viaţa cea virtuoasă şi iubitoare de Dumnezeu trebuie să se izbăvească de înalta părere de sine şi de toată slava cea deşartă şi mincinoasă, şi să se silească spre buna îndreptare a vieţii şi a socotinţei. Căci mintea neschimbăcioasă şi iubitoare de Dumnezeu este suire şi cale către Dumnezeu.
    26. Învăţarea de vorbe nu foloseşte nimic dacă lipseşte purtarea sufletului cea plăcută lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amăgirea şi necunoştinţa lui Dumnezeu.
    27. Grija de viaţa duhovnicească şi sârguinţă sufletului îi fac pe oameni buni şi iubitori de Dumnezeu. „Căci tot cel ce caută pe Dumnezeu Îl află“ dacă biruie pofta întru toate şi nu scade cu rugăciunea. Unul ca acesta nu se teme de draci.
    28. Cei ce se amăgesc cu nădejdile lumeşti şi cunosc până în amănunt ce trebuie să facă pentru viaţa duhovnicească, dar nu fac, se aseamănă cu cei ce împrumută doctoriile şi uneltele medicinei, însă nu ştiu şi nici nu au grijă să facă întrebuinţare de ele. De aceea să nu învinuim niciodată pricina dintâi sau pe altcineva pentru păcatele noastre, ci pe noi înşine, căci dacă sufletul vrea să fie trândav, nu poate fi nebiruit.
    29. Celui ce nu ştie să deosebească binele de rău nu-i este îngăduit de-a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaşte pe Dumnezeu, dar el nu este bun, nu ştie nimic şi nici nu va şti vreodată. Căci calea cunoştinţei lui Dumnezeu este bunătatea.
    30. Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie.
    31. În cuvântări orice asprime să lipsească. Pentru că sfiala şi neprihănirea ştiu să înfrumuseţeze pe oamenii cu judecată mai mult ca pe fecioare, căci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină care învăluie sufletul cum învăluie soarele trupul.
    32. La fiecare dintre patimile ce se năpustesc asupra sufletului tău adu-ţi aminte că cei ce cugetă drept şi vor să-şi pună ale lor la loc de siguranţă nu socotesc averea stricăcioasă a banilor ca un lucru plăcut, ci cunoştinţele cele drepte şi adevărate. Acestea îi fac pe ei fericiţi. Căci bogăţia e furată şi răpită de cei mai puternici. Dar virtutea sufletului este singura avere sigură, care nu e furată şi care după moarte mântuieşte pe cei ce au dobândit-o. Iar pe cei ce cugetă aşa nu-i va amăgi nălucirea bogăţiilor şi a celorlalte plăceri.
    33. Nestatornicii şi nepricepuţii să nu ispitească pe cei înţelepţi. Iar înţelept este bărbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeşte puţine şi pe cele de trebuinţă, şi plăcute lui Dumnezeu.
    34. Cel ce urmăreşte vieţuirea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu grijeşte de virtuţile sufletului, căci acestea sunt bogăţia şi hrana sa veşnică. De cele vremelnice se împărtăşeşte numai pe cât se poate, după cum dă şi voieşte Dumnezeu, folosindu-se cu mulţumire şi bucurie de ele, oricât de smerite ar fi. Mâncarea scumpă hrăneşte numai trupul; cunoştinţa de Dumnezeu însă, înfrânarea, bunătatea, facerea de bine, buna cinstire şi blândeţea, acestea îndumnezeiesc sufletul.
    35. Acei stăpânitori care silesc oamenii la fapte ce nu sunt la locul lor şi vatămă sufletul nu au stăpânire şi peste suflet, căci este zidit cu voie liberă. Ei pot lega trupul, dar nu voia slobodă. Peste aceasta omul raţional este stăpân cu voia lui Dumnezeu Cel ce l-a zidit, care este mai tare decât toată stăpânirea, sila sau puterea.
    36. Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor sau a oricărui alt lucru să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.
    37. Bun lucru este să nu-şi vândă omul voia lui cea liberă, gândindu-se la câştigul de bani, chiar de i s-ar da foarte mulţi. Căci ca visul sunt cele lumeşti; iar nălucirile bogăţiei sunt neînsemnate şi de scurtă vreme.
    38. Adevăraţii oameni aşa să se sârguiască a vieţui întru iubirea de Dumnezeu şi întru virtute, încât să strălucească viaţa lor virtuoasă printre ceilalţi oameni, precum străluceşte şi se vede bucăţica de porfiră adausă ca o podoabă la o haină albă. Căci în chipul acesta ei se îngrijesc tot mai mult de virtuţile sufletului.
    39. Oamenii cuminţi trebuie să-şi cerceteze puterea lor şi măsura la care a ajuns virtutea sufletului lor, fiindcă trebuie să se pregătească să dea război cu patimile ce le dau năvală potrivit cu puterea din ei, dăruită lor după fire de Dumnezeu. Împotriva ispitirii de frumuseţe străină şi a oricărei pofte stricătoare de suflet ne ajută înfrânarea; împotriva durerilor şi a ripsurilor, tăria; iar împotriva ocărilor şi a mâniei, răbdarea; şi aşa pentru toate.
    40. Este cu neputinţă să se facă cineva dintr-o dată bărbat bun şi înţelept. Trebuie gând stăruitor, vieţuire, încercare, vreme, nevoinţă şi dor după lucru bun. Iar omul bun şi iubitor de Dumnezeu, care cu adevărat cunoaşte pe Dumnezeu, nu încetează a face din belşug toate câte plac lui Dumnezeu. Dar astfel de oameni se găsesc rar.
    41. Nu se cuvine ca cei mai slăbuţi cu firea să deznădăjduiască şi să părăsească vieţuirea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, şi să o dispreţuiască ca una ce nu ar putea fi ajunsă, nici înţeleasă de ei. Căci, chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtuţii şi mântuirii prin sârguinţă şi dorinţă, totuşi se fac mai buni sau în nici un caz mai răi. Iar acest folos al sufletului nu este mic.
    42. Omul după partea raţională e în legătură cu puterea aceea negrăită şi dumnezeiască; iar după trup se înrudeşte cu dobitoacele. Dar puţini sunt oamenii desăvârşiţi şi raţionali care se sârguiesc după înrudirea cu Dumnezeu şi cu Mântuitorul, iar aceasta o arată prin fapte şi viaţă virtuoasă. Cei mai mulţi dintre oameni, mărunţi la cuget, părăsind acea dumnezeiască şi nemuritoare înfiere, se coboară la rudenia moartă, nefericită şi de scurtă vreme a trupului. Ei cugetă asemenea dobitoacelor cele ale trupului şi aprinzându-se de plăceri se despărţesc de Dumnezeu. Ei trag sufletul din ceruri în prăpastie, departe de voirile sale.
    43. Bărbatul cu judecată, gândindu-se la rudenia sa cu Dumnezeu, nu prinde niciodată dragoste de ceva pământesc sau josnic, ci îşi are mintea întru cele cereşti şi veşnice. El cunoaşte că voia lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor bunătăţilor şi izvorul bunurilor veşnice, este să mântuiască tot omul.
    44. Când afli pe vreunul gâlcevindu-se şi luptându-se împotriva adevărului şi lucrului vădit, pune capăt gâlcevii, părăsind pe unul ca acela, fiindcă şi-a împietrit cu totul mintea. Căci precum apa cea rea strică vinul cel bun, aşa şi vorbirea cu vrajbă strică pe cei virtuoşi cu viaţa şi cu socotinţa.
    45. Dacă întrebuinţăm orice sârguinţă şi iscusinţă ca să scăpăm de moartea trupească, cu atât mai vârtos suntem datori să ne străduim ca să scăpăm de moartea sufletească, pentru că cel ce voieşte să se mântuiască nici o piedică nu are, fără numai negrija şi lenea.
    46. Cei ce pricep cu anevoie cele de folos, oricât de limpede ar fi spuse, sunt socotiţi bolnavi. Iar cei ce înţeleg adevărul, dar îi stau împotrivă fără ruşine, şi-au omorât raţiunea şi şi-au sălbăticit purtările. Unii ca aceştia nu cunosc pe Dumnezeu şi nu li s-a luminat sufletul.
    47. Dumnezeu a adus cu cuvântul la viaţă genurile dobitoacelor pentru a fi întrebuinţate după rânduială: unele spre mâncare, altele spre slujbă. Iar pe om l-a zidit ca să fie privitor şi tâlcuitor recunoscător al lor. De aceea să se străduiască oamenii ca nu cumva, nevăzând şi neînţelegând pe Dumnezeu şi lucrurile Sale, să moară ca fiarele cele necuvântătoare. Trebuie să cunoască omul că Dumnezeu toate le poate şi că nimic nu poate sta împotriva Celui ce toate le poate, ci din nimic le-a făcut pe toate câte le-a voit şi le face cu cuvântul Său spre mântuirea oamenilor.
    48. Cele din cer sunt nemuritoare pentru bunătatea ce este într-însele; cele de pe pământ însă au ajuns muritoare pentru aplecarea de bunăvoie spre răutate. Iar aceasta vine în cei fără de minte pentru lenea lor şi pentru că nu cunosc pe Dumnezeu.
    49. Moartea, de-o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavând-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasă sufletului.
    50. Păcatul este o patimă a materiei. De aceea e cu neputinţă să se nască trup fără păcat. Dar sufletul raţional ştiind aceasta se scutură de greutatea materiei în care zace păcatul. Uşurându-se de o astfel de greutate cunoaşte pe Dumnezeul tuturor, iar la trup priveşte atent ca la un vrăjmaş şi nu mai crede ale lui. Aşa se încununează sufletul de la Dumnezeu, ca unul ce a biruit patimile păcatului şi ale materiei.
    51. Sufletul care cunoaşte păcatul îl urăşte ca pe o fiară atotputuroasă. Dar dacă nu-l cunoaşte, îl iubeşte. Acesta duce apoi în robie pe îndrăgitorul lui, iar nefericitul acela nu-şi vede interesul său şi nu-l înţelege, ci socoate că se împodobeşte cu păcatul şi se bucură.
    52. Sufletul curat, bun fiind, se luminează de Dumnezeu. Atunci mintea cugetă cele bune şi dă naştere cuvintelor iubitoare de Dumnezeu. Dar dacă se întinează sufletul de patimi, îşi întoarce Dumnezeu faţa de către el, mai bine zis sufletul însuşi se desparte pe sine de Dumnezeu. Atunci vrăjmaşii draci intră în cuget şi pun înaintea sufletului fapte necuviincioase: preacurvii, ucideri, răpiri, profanări de cele sfinte şi cele asemenea, câte sunt lucruri ale dracilor.
    53. Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toată bunăvoinţa şi dorind cele cereşti dispreţuiesc cele pământeşti. Unii ca aceştia nu plac la mulţi, dar nici lor nu le plac multe. De aceea sunt nu numai urâţi, ci şi luaţi în râs de mulţi smintiţi. Ei însă rabdă toate în sărăcie, ştiind că cele ce se par multora rele pentru ei sunt bune. Căci cel ce înţelege cele cereşti crede lui Dumnezeu, ştiind că toate sunt făpturile voii Lui. Cel ce însă nu le înţelege nu crede niciodată că lumea este zidirea lui Dumnezeu şi că a fost făcută pentru mântuirea omului.
    54. Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului. Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că precum trupul nu poate fiinţa fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.
    55. De ce a fost făcut omul? Ca înţelegând făpturile lui Dumnezeu, să-L vadă dintr-însele şi să preamărească pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea plăcută lui Dumnezeu este un bun nevăzut, dăruit de Dumnezeu celor vrednici, în urma purtării celei bune.
    56. Liber este omul care nu slujeşte patimilor, ci cu înţelepciune şi cu înfrânare îşi stăpâneşte trupul şi se îndestulează plin de mulţumire cu cele dăruite de Dumnezeu, chiar de ar fi foarte puţine. Căci mintea iubitoare de Dumnezeu şi sufletul, dacă vor cugeta la fel, vor împăciui şi trupul întreg, chiar de n-ar vrea acesta. Deoarece când vrea sufletul, toată turburarea trupului se stinge.
    57. Cei ce nu sunt mulţumiţi cu cele ce le au la îndemână pentru trai, ci poftesc mai mult, se fac robi patimilor, care apoi turbură sufletul şi îi insuflă gânduri şi închipuiri că cele ce le au sunt rele. Şi după cum hainele mai mari decât măsura împiedică la mişcare pe cei ce se luptă, aşa şi dorinţa avuţiei peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască.
    58. Starea în care se află cineva fără să vrea îi este şi pază, şi osândă. Deci îndestulează-te cu cât ai, ca nu cumva purtându-te cu nemulţumire să te pedepseşti singur fără să simţi. Iar calea spre aceasta este una singură: dispreţuirea celor pământeşti.
    59. După cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca să cunoaştem cele ce se văd, ce e alb şi ce e negru, aşa ne-a dat şi judecată ca să deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despărţindu-se de judecată, naşte plăcerea şi nu îngăduie sufletului să se mântuiască sau să se unească cu Dumnezeu.
    60. Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrânare. Căci eşti dator să ţii trupul în viaţă, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie şi cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniştit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulţumire şi rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri şi răpiri. Şi aşa fiecare din mădularele noastre păcătuieşte când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu.
    61. De cumva te îndoieşti că Dumnezeu vede tot ce se face, gândeşte-te că tu, om fiind şi pământ, poţi vedea deodată în mai multe locuri. Înţelege dar cu cât mai mult poate aceasta Dumnezeu, care toate le vede, până la grăuntele de muştar, ca Unul ce tuturor le dă viaţă şi pe toate le hrăneşte precum voieşte.
    62. Când închizi uşile cămării tale şi eşti singur, cunoaşte că este cu tine îngerul rânduit de Dumnezeu fiecărui om. Elinii îl numesc demonul propriu. Acesta, fiind neadormit şi neputând fi înşelat, este pururea cu tine, toate văzându-le, fără să fie împiedicat de întuneric. Dar cu el este şi Dumnezeu, Cel ce se află pretutindeni. Căci nu este vreun loc sau vreo materie în care nu este Dumnezeu, ca Cel ce e mai mare ca toţi şi pe toţi îi cuprinde în mâna Sa.
    63. Dacă ostaşii păstrează credinţă cezarului fiindcă le dă hrană, cu cât mai vârtos suntem datori noi a ne sili să mulţumim neîncetat, cu nefăcute guri, şi să plăcem lui Dumnezeu, Celui ce toate le-a făcut pentru om?
    64. Recunoştinţa către Dumnezeu şi vieţuirea cea bună este roada omului care place lui Dumnezeu. Şi precum roadele pământului nu se coc într-un ceas, ci după vreme şi ploi, şi îngrijire, aşa şi roadele oamenilor se fac minunate prin nevoinţă, prin luare-aminte, prin stăruinţă de vreme îndelungată, prin înfrânare şi prin răbdare. Iar dacă făcând aceasta îţi vei părea vreodată evlavios, nu-ţi crede ţie câtă vreme eşti în trup, ci socoteşte că nimic din ale tale nu e plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci să ştii că nu e uşor omului să păzească nepăcătuirea până la sfârşit.
    65. Nimic nu cinstesc oamenii mai mult decât cuvântul. Aşa de puternic este cuvântul, că printr-însul şi prin mulţumire slujim lui Dumnezeu; iar folosind cuvânt netrebnic sau cu sunet urât ne osândim sufletul. Deci este lucru de om nesimţit ca cineva să învinuiască naşterea sa sau pe alţii pentru că păcătuieşte. Căci el se slujeşte de slobodă alegere de cuvântul sau de fapta rea.
    66. Dacă ne străduim să ne vindecăm de patimile trupului de teamă să nu ne râdă lumea, cu atât mai vârtos să ne străduim a ne vindeca de patimile sufletului, ca unii ce avem să fim judecaţi înaintea feţei lui Dumnezeu, unde e bine să nu ne aflăm fără cinste sau vrednici de batjocură. Căci având voia liberă dacă nu voim să săvârşim faptele rele, atunci când le dorim, putem face aceasta şi stă în puterea noastră să vieţuim plăcând lui Dumnezeu; şi nimeni nu ne va putea sili vreodată să facem vreun rău dacă nu vrem. Şi aşa luptându-ne, vom fi oameni vrednici de Dumnezeu şi vom petrece ca îngerii în ceruri.
    67. Dacă vrei, eşti rob patimilor; şi iarăşi dacă vrei, eşti liber să nu te pleci patimilor, fiindcă Dumnezeu te-a făcut cu voie liberă. Iar cel ce biruie patimile trupului se încununează cu nemurirea. Căci de n-ar fi patimile, n-ar fi nici virtuţile, nici cununile dăruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni.
    68. Cei ce cunosc binele, dar nu văd ce le este de folos, îşi orbesc sufletul; iar puterea de a deosebi li s-a împietrit. De aceea nu trebuie să ne îndreptăm mintea spre aceştia, ca nu cumva să cădem şi noi, în chip silnic, în aceleaşi lucruri, fără băgare de seamă, ca nişte orbi.
    69. Nu trebuie să ne mâniem pe cei ce păcătuiesc, chiar de-ar fi făcut crime vrednice de osândă. Ci pentru dreptatea însăşi pe cei ce greşesc să-i întoarcem şi să-i certăm dacă se nimereşte, fie prin ei înşişi, fie printr-alţii. Dar să ne mâniem sau să ne înfuriem nu se cade, pentru că mânia lucrează dusă de patimă, şi nu de dreptate şi de judecată. De aceea nu primi să te sfătuiască nici oameni prea miloşi, căci pentru binele însuşi şi pentru dreptate trebuie să cerţi pe cei răi, însă nu pentru patima mâniei.
    70. Singură agoniseala sufletului este sigură şi nu poate fi jefuită. Iar aceasta este vieţuirea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, şi cunoaşterea şi săvârşirea celor bune. Avuţia este însă povăţuitor orb şi sfetnic fără minte, şi cel ce întrebuinţează bogăţia rău şi pentru desfătare îşi pierde sufletul pe care l-a dus la nesimţire.
    71. Se cade ca oamenii sau să nu agonisească nimic de prisos, sau, aflându-se avuţi, să ştie că toate cele din viaţa aceasta sunt după fire stricăcioase, uşor de pierdut, fără preţ şi lesne de frânt. De aceea sunt datori să nu se descurajeze pentru cele ce li se pot întâmpla.
    72. Cunoaşte că durerile trupeşti sunt în chip firesc proprii trupului, ca unul ce e pământesc şi stricăcios. Deci sufletul iscusit trebuie să stăruie în mijlocul unor asemenea pătimiri cu răbdare, cu bărbăţie şi cu mulţumire, şi să nu-I bage lui Dumnezeu de vină că de ce a făcut trup.
    73. Luptătorii de la jocurile olimpice nu se încununează după prima biruinţă, nici după a doua sau a treia, ci când biruie pe toţi cei ce se luptă cu ei. Tot aşa trebuie deci ca tot cel ce vrea să fie încununat de Dumnezeu să-şi deprindă sufletul întru curăţie nu numai în privinţa celor trupeşti, ci şi a câştigurilor, răpirilor, pizmei, hranei, slavei deşarte, grăirii de rău, uciderilor şi celor asemenea.
    74. Nu pentru laudă omenească ne-am apucat de vieţuirea curată şi de Dumnezeu iubitoare; ci pentru mântuirea sufletului ne-am ales viaţa virtuoasă. Căci în fiecare zi stă moartea înaintea ochilor noştri; iar cele omeneşti nu le vedem.
    75. Stă în puterea noastră a trăi înfrânat, dar a ne îmbogăţi nu stă în puterea noastră! Deci ce vom zice? Avem lipsă de lucirea de scurtă vreme a bogăţiei pe care nu avem puterea să o agonisim, rămânând doar la simpla dorinţă? O, ce nebuneşte alergăm, neştiind că înaintea tuturor virtuţilor se află smerenia, precum înaintea tuturor patimilor stau lăcomia pântecelui şi poftirea celor lumeşti.
    76. Cei înţelepţi trebuie să-şi amintească necontenit că răbdând mici şi scurte necazuri în viaţă, după moarte se vor bucura de cea mai mare plăcere şi de fericire veşnică. Drept aceea, cel ce se luptă cu patimile şi vrea să fie încununat de Dumnezeu, de va cădea, să nu cadă cu sufletul şi să rămână, în cădere, lipsit de nădejde. Ci sculându-se, iarăşi să lupte şi să se străduiască să fie încununat, ridicându-se din cădere, până la ultima suflare. Căci ostenelile trupului sunt arme ale virtuţilor şi se fac mântuitoare sufletului.
    77. Necazurile vieţii fac să fie încununaţi de Dumnezeu bărbaţii şi luptătorii vrednici. Deci trebuie să-şi omoare în viaţă mădularele faţă de toate ale vieţii. Căci mortul nu se mai grijeşte niciodată de ceva din ale vieţii.
    78. Nu se cuvine ca sufletul raţional şi luptător să se sperie şi să se înfricoşeze îndată de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva să fie batjocorit de draci, ca fricos. Căci turburat de nălucirile lumeşti sufletul iese din ogaşa lui. Să ştim că virtuţile noastre sufleteşti ni se fac înaintemergătoare ale bunurilor veşnice, iar păcatele de bună-voie, pricini ale muncilor.
    79. Omul raţional este războit de simţurile trupului său prin patimile sufletului. Iar simţurile trupului sunt cinci: văzul, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Prin aceste cinci simţuri căzând ticălosul suflet în cele patru patimi ale sale se face rob. Iar cele patru patimi ale sufletului sunt slava deşartă, bucuria, mânia şi frica. Dar luptând omul cu socoteală şi cu înţelepciune le va birui şi stăpâni desăvârşit, şi nu va mai fi războit, ci va primi pace în suflet şi va fi încununat de Dumnezeu ca unul ce a biruit.
    80. Dintre cei ce se află într-o ospătărie unii închiriază paturi; alţii, neputând avea pat şi dormind pe jos, horcăie nu mai puţin ca cei ce dorm în pat. Şi aşteptând măsura nopţii, dimineaţa toţi se duc, lăsând paturile ospătăriei şi luând numai lucrurile lor. Asemenea este şi cu toţi cei ce vin în viaţă: şi cei ce au trăit cu puţine şi cei ce au vieţuit în slavă şi bogăţie ies din viaţă ca dintr-o ospătărie, neluând nimic din desfătarea şi din bogăţia vieţii, fără numai faptele lor, bune sau rele, săvârşite de ei în viaţa lor.
    81. Dacă eşti cumva stăpânitor cu mare putere, să nu ameninţi lesne cu moartea pe cineva, cunoscând că după fire şi tu eşti supus morţii, şi sufletul se dezbracă de trup ca de cea din urmă haină. Aceasta, cunoscând-o lămurit, lucrează cu blândeţe şi, făcând bine, mulţumeşte neîncetat lui Dumnezeu. Căci cel ce nu se milostiveşte nu are virtute întru sine.
    82. A scăpa de moarte este cu neputinţă. Cunoscând aceasta, oamenii înţelepţi şi deprinşi în virtute şi în cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fără suspine, fără frică şi fără plâns, aducându-şi aminte de neînlăturarea ei şi de izbăvirea din relele vieţii.
    83. Nu trebuie să urâm pe cei ce au uitat de vieţuirea cea bună şi plăcută lui Dumnezeu, şi care nu recunosc dogmele drepte şi iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei ca fiind slabi în puterea de-a deosebi lucrurile şi orbi cu inima, şi cu înţelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neştiinţei şi nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii şi nechibzuiţii de ei.
    84. Nu spune mulţimii cuvinte despre evlavie şi bună vieţuire. Nu pentru pizmă zic, dar socotesc că vei fi luat în râs de cei smintiţi. Căci cel asemenea se bucură de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte puţini auzitori găsesc. Mai bine este dar a nu grăi decât ceea ce voieşte Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
    85. Sufletul pătimeşte împreună cu trupul; dar trupul nu pătimeşte împreună cu sufletul. De pildă, tăindu-se trupul, pătimeşte şi sufletul, iar de va fi trupul tare şi sănătos, se bucură şi sufletul. Dar când înţelege sufletul, nu înţelege şi trupul, ci rămâne părăsit în el însuşi. Căci a înţelege este o pătimire a sufletului ca şi neştiinţa sau mândria, necredinţa, lăcomia, ura, pizma, mânia, nepăsarea, slava deşartă, cinstea, dezbinarea, simţirea binelui. Pentru că cele de felul acesta se lucrează prin suflet.
    86. Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosinţă, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreţ şi cele asemenea. Căci aceasta este avuţia sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, să nu judeci pe nimeni sau să zici cutare este rău şi a păcătuit; ci mai bine este să-ţi cauţi de păcatele tale şi să priveşti în tine purtarea ta de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne priveşte dacă altul este rău?
    87. Cel într-adevăr om se sileşte să fie evlavios. Iar evlavios este cel ce nu pofteşte cele străine. Şi străine sunt omului toate cele create. Pe toate le dispreţuieşte, aşadar, ca unul ce este chip al lui Dumnezeu. Iar chip al lui Dumnezeu se face omul când vieţuieşte în chip drept şi plăcut lui Dumnezeu. Însă nu e cu putinţă să se facă aceasta de nu se va lepăda de toate cele din lume. Iar cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu ştie tot folosul sufletesc şi toată evlavia ce se naşte din ea. Bărbatul iubitor de Dumnezeu nu învinuieşte pe nimeni pentru păcatele sale. Iată semnul sufletului care se mântuieşte.
    88. Unii se străduiesc să câştige bogăţia vremelnică cu orice preţ şi iubesc faptele păcatului, nevrând să ştie că vine moartea şi-şi vor pierde sufletul. Ei nu urmăresc, ticăloşii de ei, ce le este de folos şi nu se gândesc la ce pătimeşte omul după moarte din partea păcatului.
    89. Păcatul este patimă a materiei; însă nu Dumnezeu este pricina păcatului, ci El a dat omului cunoştinţă, pricepere şi puterea de a deosebi între bine şi rău şi voie liberă. Ceea ce naşte păcatul este negrija şi trândăvia oamenilor. Răul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu; ci prin alegerea de bunăvoie s-au făcut dracii răi, ca şi cei mai mulţi dintre oameni.
    90. Omul care vieţuieşte în evlavie nu îngăduie păcatului să i se furişeze în suflet. Iar lipsind păcatul, nici primejdia, nici vătămarea nu sunt în sufletul acela. Pe unii ca aceştia nu-i stăpâneşte nici dracul întunecat, nici soarta. Căci Dumnezeu îi izbăveşte pe aceştia de rele şi ei petrec nevătămaţi, ca unii ce au ajuns întocmai ca Dumnezeu. Dacă pe un atare om îl laudă oamenii, el râde în sine de cei ce-l laudă; dacă-l grăiesc de rău, nu se apără faţă de cei ce îl defăimează, nici nu se mânie împotriva ocărilor.
    91. Răul se prinde de fire ca rugina de aramă şi necurăţia de trup. Însă nici cel care prelucrează arama n-a făcut rugina, nici părinţii necurăţia trupului. Tot aşa, nici răutatea n-a făcut-o Dumnezeu, ci i-a dat omului şi cunoştinţa, şi puterea de a deosebi, ca să fugă de rău, ca unul ce ştie că va fi vătămat şi chinuit de el. Ia seama deci ca nu cumva văzând pe cineva propăşind în putere şi avere să-l fericeşti, lăsându-te amăgit de diavol. Ci adu-ţi îndată moartea înaintea ochilor şi niciodată nu vei pofti vreun rău sau vreun lucru lumesc.
    92. Dumnezeul nostru a dăruit celor din ceruri nemurirea; celor de pe pământ le-a dat prefacerea; şi în toate a rânduit viaţă şi mişcare. Iar toate acestea pentru om. Să nu te amăgească, aşadar, nălucirea lumească a diavolului, care îţi strecoară gânduri rele în suflet. Ci, aducându-ţi îndată aminte de bunătăţile cereşti, zi întru tine: Dacă vreau, de mine atârnă să biruiesc şi acest război al patimei; dar nu voi birui dacă vreau să-mi fac pofta mea. Nevoieşte-te dar cu ceea ce poate să-ţi mântuiască sufletul.
    93. Viaţa este unirea şi legătura minţii cu sufletul şi cu trupul. Iar moartea nu este pierderea celor împreunate, ci stingerea cunoştinţei lor. Căci pentru Dumnezeu toate se păstrează şi după desfacere.
    94. Mintea nu este suflet, ci dar de la Dumnezeu, care mântuieşte sufletul. Ea călăuzeşte sufletul şi-l sfătuieşte la ceea ce e plăcut lui Dumnezeu: să dispreţuiască cele vremelnice, trupeşti şi stricăcioase şi să râvnească bunurile cele veşnice, nestricăcioase şi netrupeşti. Ea învaţă pe om să umble în trup, dar să înţeleagă prin minte cele cereşti, cele din jurul lui Dumnezeu şi toate îndeobşte. Mintea iubitoare de Dumnezeu este binefăcătoarea şi mântuitoarea sufletului omenesc.
    95. Sufletul coborându-se în trup îndată se întunecă de întristare şi de plăcere, şi se pierde. Întristarea şi plăcerea sunt ca nişte tumori ale trupului. Dar mintea iubitoare de Dumnezeu lucrând împotrivă întristează trupul şi mântuieşte sufletul, ca doctorul care taie şi arde trupul.
    96. Sufletele care nu sunt ţinute în frâu de raţiune şi nu sunt cârmuite de minte ca să sugrume, să stăpânească şi să cârmuiască patimile lor, adică întristarea şi plăcerea, se pierd ca dobitoacele cele necuvântătoare, raţiunea fiind târâtă de patimi ca vizitiul biruit de cai.
    97. Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui, este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om şi i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus, omul se împreună cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.
    98. Sufletul este în trup, iar în suflet este mintea, şi în minte cuvântul. Prin ele Dumnezeu fiind înţeles şi preamărit face sufletul nemuritor, dându-i nestricăciunea şi fericirea veşnică. Căci Dumnezeu le-a dăruit tuturor făpturilor existenţa numai pentru bunătatea Sa.
    99. Dumnezeu făcând pe om cu voie liberă, ca un prea bogat şi bun, i-a dat puterea să placă lui Dumnezeu dacă vrea. Iar lui Dumnezeu îi place să nu fie păcat în om. Dacă între oameni sunt lăudate faptele bune şi virtuţile sufletului cuvios şi iubitor de Dumnezeu şi sunt dispreţuite faptele ruşinoase şi rele, cu cât mai mult nu va fi aşa la Dumnezeu Cel ce vrea mântuirea omului?
    100. Pe cele bune le primeşte omul de la Dumnezeu. Căci pentru aceasta a şi fost zidit de Dumnezeu. Iar pe cele rele şi le trage sieşi de la sine şi de la păcatul, pofta şi nesimţirea sa.
    101. Sufletul nesocotit, măcar că e nemuritor şi stăpân peste trup, slujeşte trupului prin plăceri pentru că nu a înţeles că desfătarea trupului este vătămare sufletului. Fiind nesimţitor şi nebun, se grijeşte de desfătarea trupului.
    102. Dumnezeu este bun, omul e rău. Nimic rău nu este în cer, nimic bun pe pământ. Iar omul cu judecată alege ce este mai bun şi cunoaşte pe Dumnezeul tuturor. Lui îi mulţumeşte şi pe El Îl laudă. El urăşte trupul încă înainte de moarte şi nu lasă să se împlinească simţirile cele rele, ştiind că ele lucrează pierzarea sa.
    103. Bărbatul viclean iubeşte lăcomia şi nesocoteşte dreptatea. El nu ia seama la nestatornicia, la amăgirea şi la vremelnicia vieţii acesteia, nici nu se gândeşte la moarte, că nu primeşte daruri şi că nu se poate ocoli. Iar dacă e bătrân neruşinat şi fără minte, ca şi un putregai, nu mai foloseşte la nimic.
    104. Numai dacă am fost încercaţi de supărări simţim plăcerile şi bucuria. Căci nu bea cu plăcere cel ce n-a însetat şi nu mănâncă cu plăcere cel ce n-a flămânzit; de asemenea, nu doarme cu plăcere cel ce n-a privegheat îndelung şi nu simte bucuria cel ce mai întâi nu s-a întristat. Tot aşa, nu ne vom bucura de bunurile veşnice dacă nu vom dispreţui pe cele vremelnice.
    105. Cuvântul este sluga minţii. Căci ce voieşte mintea, aceea tâlcuieşte cuvântul.
    106. Mintea vede toate, chiar şi cele din ceruri. Şi nimic nu o întunecă, fără numai păcatul. Prin urmare, celui curat nimic nu-i este neînţeles, iar cuvântului său nimic nu-i este cu neputinţă de exprimat.
    107. Prin trup omul este muritor. Dar prin minte şi cuvânt, nemuritor. Tăcând înţelegi, şi după ce ai înţeles, grăieşti. Căci în tăcere naşte mintea cuvântul. Şi rostind cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, îţi lucrezi mântuirea.
    108. Cel ce vorbeşte fără socoteală nu are minte, căci grăieşte fără să înţeleagă ceva. Cercetează dar ce-ţi este de folos să faci pentru mântuirea sufletului.
    109. Cuvântul care are înţeles şi este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea deşartă care caută să măsoare cerul şi pământul, mărimea soarelui şi depărtarea stelelor, este o născocire a omului care se osteneşte în deşert. Căci căutând cele ce nu folosesc la nimic osteneşte în zadar, ca şi cum ar vrea să scoată apă cu ciurul. Deoarece este cu neputinţă oamenilor a afla acestea.
    110. Nimeni nu vede cerul, căci nu poate să înţeleagă cele dintr-însul fără numai omul care se îngrijeşte de viaţa virtuoasă şi înţelege, şi preamăreşte pe cel ce l-a făcut pe el spre mântuirea şi viaţa omului. Căci bărbatul iubitor de Dumnezeu ştie singur că nimica nu este fără Dumnezeu şi că el este pretutindeni, şi întru toate, ca Unul ce este nemărginit.
    111. Precum iese omul din pântecele maicii sale, aşa şi sufletul, gol, iese din trup: unul curat şi luminos, altul având petele greşelilor, iarăşi altul, negru de mulţimea păcatelor. De aceea sufletul raţional şi iubitor de Dumnezeu, aducându-şi aminte şi gândindu-se la relele de după moarte, vieţuieşte cu evlavie ca să nu fie osândit pentru acelea. Iar cei ce nu cred, fiind nepricepuţi cu mintea, nu se poartă cu evlavie şi păcătuiesc, nesocotind cele de dincolo.
    112. Precum după ce ai ieşit din pântece nu-ţi mai aduci aminte de cele de acolo, tot aşa nici după ieşirea din trup nu-ţi mai aduci aminte de cele din trup.
    113. Precum după ce ai ieşit din pântece te-ai făcut mai mare la trup, aşa şi după ce vei ieşi curat şi fără prihană din trup vei fi mai mare şi cu totul nestricăcios, petrecând în ceruri.
    114. Precum trupul după ce s-a desăvârşit în pântece trebuie să se nască, aşa şi sufletul după ce şi-a plinit în trup măsura hotărâtă lui de Dumnezeu trebuie să iasă din trup.
    115. După cum vei sluji sufletul până ce este în trup, aşa şi el te va sluji pe tine după ce vei ieşi din trup. Căci cel ce şi-a slujit aici trupul bine şi cu desfătări s-a slujit pe sine rău pentru după moarte. Fiindcă şi-a osândit sufletul ca un lipsit de minte.
    116. Precum trupul ieşind din pântecele maicii nu poate să se hrănească fiind încă nedesăvârşit, tot astfel şi sufletul când iese din trup, dacă nu şi-a agonisit prin bunăvieţuire cunoştinţa de Dumnezeu, nu poate să se mântuiască sau să se unească cu Dumnezeu.
    117. Trupul unit cu sufletul iese din întunericul pântecelui la lumină, iar sufletul unindu-se cu trupul e legat de întunericul trupului. De aceea trebuie să urâm trupul şi să-l strunim ca pe un duşman care poartă război împotriva sufletului. Căci mulţimea mâncărilor şi gustul lor plăcut deşteaptă patimile păcatului. Iar înfrânarea pântecelui smereşte patimile şi mântuieşte sufletul.
    118. Trupul vede prin ochi; iar sufletul prin minte. Şi precum trupul fără ochi e orb şi nu vede soarele care luminează tot pământul şi marea, nici nu se poate bucura de lumină, aşa şi sufletul dacă nu are minte bună şi vieţuire cuvioasă este orb şi nu înţelege pe Dumnezeu, Făcătorul şi Binefăcătorul tuturor, şi nu-L preamăreşte, nici nu va putea să se bucure de nestricăciunea Lui şi de bunurile veşnice.
    119. Necunoştinţa lui Dumnezeu este o nesimţire şi nebunie a sufletului. Căci răul se naşte din neştiinţă, iar binele, care mântuieşte sufletul, din cunoştinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă te vei sârgui să nu faci voile tale petrecând în trezvie şi cunoscând pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grijă la virtuţi. Dacă însă te vei sili să faci voile tale pentru plăcere, ameţit de necunoştinţa de Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetând la relele ce ţi se vor întâmpla după moarte.
    120. Cele ce se întâmplă după rânduiala neclintită, dumnezeiască, cum sunt răsăritul soarelui şi apusul soarelui în fiecare zi sau rodirea pământului, fac parte din Providenţă. Iar cele ce se fac la poruncă de către om se numesc lege. Dar toate s-au făcut pentru om.
    121. Câte le face Dumnezeu ca un bun pentru om le face; iar câte le face omul sieşi le face, fie bune, fie rele. Şi ca să nu te ispitească fericirea celor răi, să ştii că, precum cetăţile nutresc pe călăii obşteşti nu ca să le laude reaua lor faptă, ci ca prin ei să pedepsească pe cei nevrednici, în acelaşi chip şi Dumnezeu îngăduie ca cei răi să stăpânească peste cele lumeşti, pentru ca printr-înşii să se pedepsească cei neevlavioşi. La urmă şi pe stăpânitori îi dă judecăţii, ca pe unii ce nu au slujit lui Dumnezeu, ci prin răutatea lor au pricinuit necazuri grele oamenilor.
    122. Dacă închinătorii la idoli ar cunoaşte şi ar vedea cu inima la cine se închină, nicidecum n-ar rătăci de la buna cinstire, ci, privind rânduiala şi purtarea de grijă a celor ce au fost făcute şi se fac de Dumnezeu, ar cunoaşte pe Cel ce le-a făcut pe ele pentru om.
    123. Omul cel rău şi nedrept poate să ucidă, dar Dumnezeu nici celor nevrednici nu încetează a le dărui viaţă. Căci fiind bun şi îmbelşugat prin fire, a voit să fie lumea şi s-a făcut. Şi toate se fac pentru om şi pentru mântuirea lui.
    124. Om este cel ce a înţeles ce este trupul: că este stricăcios şi vremelnic. Căci unul ca acesta înţelege şi sufletul că este dumnezeiesc şi fiind nemuritor şi suflare a lui Dumnezeu a fost legat de trup spre cercare şi îndumnezeire. Iar cine a înţeles sufletul vieţuieşte drept şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, nemaisupunându-se trupului. Acela vede pe Dumnezeu cu mintea sa şi contemplă bunurile veşnice dăruite sufletului de Dumnezeu.
    125. Dumnezeu fiind pururea bun şi darnic a dat omului puterea de-a face binele şi răul după ce i-a dăruit şi cunoştinţă, ca privind lumea şi cele din ea să cunoască pe Cel ce a făcut-o. Iar cel necuvios poate să vrea şi să nu înţeleagă, căci poate şi să nu creadă, şi să fie nefericit; ba poate să cugete şi împotriva adevărului. Atât de mare putere are omul de-a face binele sau răul.
    126. Este o rânduială a lui Dumnezeu ca pe măsură ce creşte trupul, sufletul să se umple de minte, ca omul să poată alege dintre bine şi rău ceea ce îi place. Dar sufletul care nu alege binele nu are minte. Toate trupurile au suflet, nu însă şi toate sufletele minte. Căci mintea iubitoare de Dumnezeu vine la înţelepţi, cuvioşi, drepţi, curaţi, buni, milostivi şi binecinstitori. Iar prezenţa minţii se face omului ajutor spre Dumnezeu.
    127. Numai un lucru nu este îngăduit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul. Să se unească cu Dumnezeu îi este îngăduit, dacă va înţelege că poate. Căci voind şi înţelegând, crezând şi iubind, prin buna vieţuire omul ajunge împreună vorbitor cu Dumnezeu.
    128. Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu şi-a luminat inima sa şi vede pe Dumnezeu prin mintea sa.
    129. Nimeni nu e bun neruşinat fiind; iar cine nu e bun este, desigur, rău şi iubitor de trup. Cea dintâi virtute a omului este dispreţuirea trupului. Căci despărţirea de bunăvoie şi nu din lipsă de cele vremelnice, stricăcioase şi pământeşti ne face moştenitori ai bunurilor nestricăcioase şi veşnice.
    130. Cel ce are minte se ştie pe sine că este om stricăcios. Iar cel ce se ştie pe sine pe toate le ştie că sunt făpturile lui Dumnezeu şi s-au făcut pentru mântuirea omului. Căci stă în puterea omului să înţeleagă toate şi să creadă drept. Iar asemenea bărbat cunoaşte sigur că cei ce nu pun preţ pe cele lumeşti au osteneală foarte puţină, iar după moarte dobândesc de la Dumnezeu odihnă veşnică.
    131. Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi sufletul fără puterea minţii este nelucrător şi nu poate moşteni pe Dumnezeu.
    132. Numai pe om îl ascultă Dumnezeu şi numai omului se arată, fiind iubitor de oameni oriunde ar fi. Şi iarăşi, numai omul este închinător vrednic al lui Dumnezeu. Pentru om numai se schimbă Dumnezeu la faţă.
    133. Dumnezeu a făcut omului cerul pe care îl împodobesc stelele, pentru om pământul pe care îl lucrează oamenii pentru ei înşişi. Cei ce nu simt o atât de mare purtare de grijă au sufletul lipsit de minte.
    134. Binele e nevăzut, ca cele din cer; răul se vede, ca cele de pe pământ. Binele este ceea ce nu are comparaţie; iar omul care are minte îşi alege ceea ce e mai bun, căci numai el înţelege pe Dumnezeu şi făpturile Lui.
    135. Mintea se arată în suflet, iar natura în trup. Mintea îndumnezeieşte sufletul, iar natura e revărsată în trup. În tot trupul este natură, dar nu în tot sufletul minte. De aceea nu tot sufletul se mântuieşte.
    136. Sufletul se află în lume fiind născut. Mintea este mai presus de lume fiind nenăscută. Sufletul, care înţelege lumea şi vrea să se mântuiască, în fiecare ceas are o lege pe care nu o calcă. El cugetă întru sine că acum e vreme de luptă şi de cercetare, şi nu aşteaptă să o facă aceasta judecătorul. El ştie că-şi poate pierde mântuirea primind cea mai mică plăcere urâtă.
    137. Pe pământ a lăsat Dumnezeu naşterea şi moartea; pe cer se arată purtarea de grijă şi rânduială neclintită. Dar toate s-au făcut pentru om şi pentru mântuirea lui. Dumnezeu, Cel îmbelşugat în toate bunătăţile, pentru oameni a făcut cerul şi pământul, şi elementele, făcându-le parte prin acestea de toate bunătăţile.
    138. Cele muritoare se supun celor nemuritoare; iar cele nemuritoare slujesc celor muritoare (adică elementele omului) pentru iubirea de oameni şi bunătatea firească a lui Dumnezeu, care le-a făcut pe ele.
    139. Cel ce e sărac şi nu poate vătăma nu se socoteşte între cei evlavioşi. Iar cel ce poate vătăma cu puterea sa, dar nu întrebuinţează puterea spre rău, ci cruţă pe cei umiliţi, pentru evlavia sa întru bună răsplată se va afla şi după moarte.
    140. Dumnezeu, Ziditorul nostru, pentru iubirea de oameni ne-a lăsat multe căi de mântuire care întorc sufletele şi le suie în ceruri. Căci sufletele oamenilor primesc pentru virtute răsplată, iar pentru greşeli, pedepse.
    141. Fiul este întru Tatăl, Duhul întru Fiul, iar Tatăl este întru amândoi. Iar prin credinţă omul cunoaşte toate cele nevăzute şi gândite. Credinţa este consimţirea de bunăvoie a sufletului.
    142. Cei ce sunt siliţi de niscai trebuinţe sau împrejurări să treacă înot râuri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapă de primejdie chiar de ar fi valuri potrivnice; şi de se scufundă puţin, prinzându-se de ceva de la ţărm, scapă. Dar cei ce vor fi beţi, chiar dacă de zeci de mii de ori vor lupta să ajungă la ţintă nu vor putea, ci biruiţi de vin se vor scufunda în valuri şi îşi vor afla moartea. Tot aşa şi sufletul, căzând în învolburarea valurilor vieţii de nu se va trezi din păcatul materiei ca să se cunoască pe sine că e dumnezeiesc şi nemuritor şi că numai pentru scurtă vreme a fost legat cu trupul cel muritor şi plin de patimi, va fi atras de plăcerile trupeşti spre pierzare; şi dispreţuindu-se pe sine, şi îmbătându-se de neştiinţă, se va pierde şi se va afla în afară de cei mântuiţi. Căci trupul ne trage adeseori ca un râu spre plăcerile necuvenite.
    143. Sufletul raţional stăruind neclintit pe lângă hotărârea cea bună ţine în frâu mânia, pofta şi patimile sale nesocotite, ca pe un cal. Şi biruindu-le, înfrânându-le şi stăpânindu-le pe acestea se încununează şi se învredniceşte de viaţa din ceruri, pe care o primeşte ca pe o răsplătire a biruinţei şi a ostenelilor de la Dumnezeu cel ce l-a zidit.
    144. Sufletul cu adevărat raţional văzând fericirea celor răi şi bunăstarea celor nevrednici nu se sminteşte dorindu-şi fericirea lor în viaţa aceasta, cum fac oamenii nesocotiţi. El cunoaşte lămurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vieţii cu vremelnicia ei şi judecata care nu poate fi mituită. Un suflet ca acela crede că Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea hranei trebuitoare.
    145. Viaţa trupului şi bucuria de multă bogăţie şi putere în viaţa aceasta i se face sufletului moarte. Iar osteneala, răbdarea, lipsa purtată cu mulţumire şi moartea trupului sunt viaţă şi fericire veşnică a sufletului.
    146. Sufletul raţional, nepunând preţ pe zidirea materială şi pe viaţa cea vremelnică, îşi alege desfătarea cerească şi viaţa veşnică, pe care le va primi de la Dumnezeu prin vieţuire curată.
    147. Cei ce şi-au înnoroit veşmântul întinează şi hrana celor ce se apropie de ei. Aşa şi cei răi cu voia şi nedrepţi la purtare, petrecând cu cei mai simpli şi vorbind cele ce nu se cuvin, le întinează sufletul prin auz.
    148. Începutul păcatului este pofta, prin care se pierde sufletul raţional; iar începutul mântuirii şi al împărăţiei cerurilor este dragostea.
    149. Precum un vas de aramă uitat multă vreme şi neînvrednicit de îngrijirea trebuitoare e mâncat de rugină din pricina neîntrebuinţării şi ajunge nefolositor şi urât, tot aşa şi sufletul, nelucrând şi negrijindu-se de buna vieţuire şi de întoarcerea la Dumnezeu, şi ieşind prin fapte rele de sub acoperământul lui Dumnezeu, e mâncat de păcatul crescut din trândăvie în materia trupului şi se va afla fără frumuseţe şi netrebnic pentru mântuire.
    150. Dumnezeu este bun, fără patimă şi neschimbăcios. Iar dacă cineva găseşte că e raţional şi drept ca Dumnezeu să nu se schimbe, dar tocmai de aceea întreabă nedumerit cum se bucură de cei buni şi se întoarce de către cei răi sau se mânie pe cei păcătoşi, iar slujit fiind se milostiveşte să i se răspundă că Dumnezeu nici nu se bucură, nici nu se mânie, căci bucuria şi întristarea sunt patimi; nici nu primeşte daruri, căci atunci s-ar birui de plăcere. Nu e îngăduit să socotim pe Dumnezeu bun sau rău, din lucruri omeneşti. El este numai bun şi numai folositor, şi nu vatămă niciodată. În felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi rămânând buni, pentru asemănare ne unim cu Dumnezeu, şi făcându-ne răi, pentru neasemănare ne despărţim de Dumnezeu. Trăind întru virtute suntem ai lui Dumnezeu, iar făcându-ne răi ne facem nouă vrăjmaş pe Acela ce nu se mânie în deşert. Păcatele noastre sunt acelea care nu lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi, ci ne leagă cu demonii ce ne chinuiesc. Iar când prin rugăciuni şi faceri de bine primim dezlegare de păcate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbăm pe Dumnezeu, ci prin faptele şi întoarcerea noastră spre Dumnezeu vindecând păcatul nostru, ne bucurăm iarăşi de bunătatea Sa. Încât este totuna a zice că Dumnezeu îşi întoarce faţa de la cei răi sau că soarele se ascunde de către cei lipsiţi de vedere.
    151. Sufletul evlavios cunoaşte pe Dumnezeul tuturor. Căci evlavia nu e altceva decât împlinirea voii lui Dumnezeu. Iar aceasta este cunoaşterea lui Dumnezeu, care face pe om să fie fără pizmă, înţelept, blând, îndatoritor şi milostiv după putere, necertăreţ şi în toate după plăcerea şi voia lui Dumnezeu.
    152. Cunoştinţa şi frica de Dumnezeu aduc tămăduire de patimile trupului. Căci aflându-se în suflet necunoştinţa lui Dumnezeu, patimile rămânând nevindecate fac sufletul să putrezească ca printr-un puroi îndelungat. Iar pentru aceasta să nu învinovăţim pe Dumnezeu, care a dat oamenilor pricepere şi cunoştinţă.
    153. Dumnezeu a umplut pe om de pricepere şi cunoştinţă voind să curăţească patimile şi păcatul cel de bunăvoie, şi să strămute ceea ce e muritor la nemurire, pentru bunătatea Sa.
    154. Mintea cea din sufletul curat şi iubitor de Dumnezeu cu adevărat vede pe Dumnezeul cel nefăcut, neprivit şi negrăit, pe Cel singur curat celor curaţi cu inima.
    155. Omul care rabdă necazurile cu inimă bună şi cu mulţumită va lua cununa nestricăciunii, virtutea şi mântuirea. Iar stăpânirea mâniei, limbii, pântecelui şi plăcerilor e de cel mai mare ajutor sufletului.
    156. Aceea ce ţine lumea este pronia lui Dumnezeu; şi nu se află loc lipsit de pronie. Iar pronia este cuvântul desăvârşit al lui Dumnezeu, care dă chip materiei ce vine în lume, şi e ziditorul şi meşterul tuturor celor ce se fac. Nici materia nu poate fi pusă în rânduială fără puterea cuvântului care deosebeşte lucrurile. Iar cuvântul este chipul şi mintea, înţelepciunea şi pronia lui Dumnezeu.
    157. Pofta din amintire este rădăcina patimilor, care sunt rudeniile întunericului. Iar sufletul zăbovind în amintirea poftei nu se cunoaşte pe sine că este insuflarea lui Dumnezeu. Şi aşa e dus spre păcat, nesocotind relele de după moarte, lipsitul de minte.
    158. Cea mai mare şi fără leac boală a sufletului este necredinţa în Dumnezeu şi iubirea de slavă. Căci pofta răului este o lipsă a binelui. Iar binele stă în a face cu prisosinţă toate cele bune, câte plac Dumnezeului a toate.
    159. Numai omul este în stare să primească pe Dumnezeu, căci numai acestui animal îi vorbeşte Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Şi prin toate povesteşte oamenilor vrednici de El bunătăţile viitoare.
    160. Omului credincios şi celui ce vrea să înţeleagă pe Dumnezeu nimica nu-i este anevoie. Iar dacă vrei să-L şi vezi, priveşte podoaba şi pronia tuturor celor ce au fost făcute şi a celor ce se fac cu cuvântul Lui. Şi toate sunt pentru om.
    161. Sfânt se numeşte omul curăţit de patimi şi de păcate. De aceea cea mai mare izbândă a sufletului, care place lui Dumnezeu, este să nu mai fie păcat în om.
    162. Numele este însemnarea unuia dintre mulţi. De aceea e lucru fără minte a socoti că Dumnezeu, care e unul singur, mai are alt nume. Căci Dumnezeu aceasta înseamnă: Cel fără de început, care a făcut toate pentru om.
    163. Dacă ştii că ai fapte rele întru tine, scoate-le din sufletul tău în aşteptarea celor bune. Căci drept este Dumnezeu şi iubitor de oameni.
    164. Cunoaşte pe Dumnezeu şi e cunoscut de Dumnezeu omul care neîntrerupt se nevoieşte să fie nedespărţit de Dumnezeu. Iar nedespărţit de Dumnezeu ajunge omul care e bun în toate şi care biruie toată plăcerea nu din pricina lipsei, ci prin voinţă şi înfrânare.
    165. Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea. Căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-I urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iară lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte.
    166. Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreaptă ştiinţă, pentru că unii au avut îndrăzneala să spună cu necredinţă că ierburile şi legumele ar fi însufleţite. Le spun acestora: Ierburile au viaţa firii, suflet însă n-au. Iar omul se numeşte animal raţional pentru că are minte şi este capabil de ştiinţă. Celelalte dobitoace pământeşti şi din aer au glas în ele fiindcă au duh (πνεϋμα) şi suflet. Şi toate cele care cresc şi scad sunt vieţuitoare, fiindcă vieţuiesc şi cresc, dar pentru aceea nu au şi suflet. Iar deosebirile vieţuitoarelor sunt patru: unele sunt nemuritoare şi însufleţite, ca îngerii, altele au minte, suflet şi duh, ca oamenii, altele au numai duh şi suflet, ca dobitoacele, iar altele numai viaţă, ca ierburile. În ierburi dăinuieşte viaţa fără suflet, fără duh şi fără minte. Iar toate celelalte fără viaţă nu pot să fie. Şi tot sufletul omenesc este într-o mişcare necontenită de la un loc la altul.
    167. Când primeşti închipuirea vreunei plăceri, păzeşte-te ca să nu fii răpit îndată de ea, ci, ridicându-te o clipă mai presus de aceasta, adu-ţi aminte de moarte şi gândeşte-te că e mai bine să te ştii că ai biruit această amăgire a plăcerii.
    168. După cum de la naştere începe pătimirea, fiindcă ceea ce a venit la viaţă se şi strică, aşa de la patimă începe păcatul. Să nu zici, prin urmare, că Dumnezeu n-a putut tăia păcatul, căci cei ce zic aşa sunt nesimţitori şi nebuni. Nu era de lipsă să taie Dumnezeu materia, pentru că aceste patimi sunt ale materiei. Dar Dumnezeu a tăiat păcatul din oameni în chip folositor, dându-le minte, ştiinţă, cunoştinţă şi putere de a deosebi binele. Deci cunoscând că păcatul ne vatămă, putem să fugim de el. Dar omul fără minte i se aruncă în braţe şi se laudă cu el, şi căzând ca într-o mreajă e războit de el după ce e tras înăuntru. Unul ca acesta niciodată nu mai poate să-şi ridice capul, să vadă şi să cunoască pe Dumnezeu, Cel ce a făcut toate pentru mântuirea şi îndumnezeirea omului.
    169. Cele muritoare sunt nemulţumite de ele însele, ştiind de mai înainte de moartea care vine. Nemurirea îi vine sufletului cuvios din bunătatea lui, iar moartea i se trage sufletului ticălos şi fără minte din răutatea lui.
    170. Când te întorci cu mulţumire spre aşternutul tău aducându-ţi aminte de binefacerile şi de marea purtare de grijă a lui Dumnezeu, şi umplându-te de înţelegerea cea bună te vei veseli şi mai mult, iar somnul trupului tău se va face trezvie a sufletului şi închiderea ochilor tăi vedere adevărată a lui Dumnezeu, atunci tăcerea ta, umplându-se de bunurile primite, va da din tot sufletul şi puterea o adânc simţită slavă Dumnezeului a toate. Căci de va lipsi păcatul din om, o singură mulţumire cumpăneşte mai mult decât toată jertfa cea de mare preţ înaintea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slavă în vecii vecilor. Amin.

    2. Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-I placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului doctorilor care ne dau leacuri amare şi neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se par nouă grele şi să nu cunoaştem că toate ni se întâmplă cum trebuie, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stau mântuirea şi desăvârşirea sufletului.

    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...Asa-ne-trebuie!

    Cu privire la necazurile cu care veniti,ziceti dupa mine: Asa ne trebuie!

    Iulian Balan a distribuit o fotografie postată de Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu.



    "Cu privire la necazurile cu care veniti,ziceti dupa mine:Asa ne trebuie!Si cand iti cunosti si recunosti vina,Dumnezeu usureaza greutatea.Toate au un capat.Ce bine ati face daca si pe acasa ati mai tacea si voi ca aici.Ati afla cu timpul ca aveti un suflet si o constiinta care vorbeste cu voi din partea Lui Dumnezeu.Si ca recunoscand voi cu ajutorul ei,adica al constiintei:"CA ASA NE TREBUIE" (necazuri,cruce si chiar moarte) puteti castiga pace,bucurie si chiar viata vesnica."




Similar Threads

  1. Societatea are nevoie de temelie economica sanatoasa, dar si de temelie morala!
    By Excalibur in forum Inginerii politico-economice: Oligarhia, Tranzitia, Privatizarea !!!
    Replies: 0
    Last Post: 04-12-12, 11:00 AM
  2. Drumul de la angoasa civilizatiei la suras: o reconstructie*
    By Arthur in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 1
    Last Post: 23-10-11, 10:35 PM
  3. Domnul Tismaneanu si libertatea morala
    By Sergiu Simion in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 0
    Last Post: 29-09-11, 12:25 PM
  4. Strategia sistemelor inteligente
    By Delaware in forum Razboiul sensurilor: teze, idei, - conceptele fundamentale!
    Replies: 1
    Last Post: 03-06-11, 01:48 PM
  5. Marele Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania
    By Cicerone Ionitoiu in forum Primul război mondial 1914-1918
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 12:44 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •